Telegraful Român, 1982 (Anul 130, nr. 1-48)

1982-01-01 / nr. 1-2

Nr. 47—48/1981 și Nr. 1—2/1982 TELEGRAFUL ROMÂN Pag. 3 le răspîndim între noi. Să-L n pe El întru noi, ca izvo­rul păcii şi iubirii între noi. Pr. prof. D. Stăniloae Lumină şi pDrce pe pămînt Sfîrşitul profeţiei lui Zaharia, preotul şi tatăl lui loan Botezătorul, sună astfel: „datorită milostivi­rii duioase la Dumnezeului nostru... ne-a cercetat Soarele ce răsarad din înălţime, ca să lumineze pe cei ce zac în iniumidaul şi în umbra morţii, şi să îndrepteze prin^ră noastre pe calea pu­i!“ (Luca 1,78—79). Praznicul I^şterii­ Mfctuitorului nostru a sosit iarăşi la noi îmbrăcat în lumina lui suprafirească pe care o relarsă peste sufletele cristiteşti. Cîntarea sărbătorească pe care o cîntăai cu acest prilej fericit -fr mă gînlesc la troparulfeCrj*j«MM| lui­­— ne adifee amiete că Cel născut în Betleem este pentru noi creştinii: lumina cunoaşterii, este soarele dreptăţii, este asăritul cil ceresc. Să ne oprim cîteva clipe la acest tropar şi să cumpănim cuprinsul iţi­ gJWaSfSrealJaJlHristoase Dumnezeul nostru, a răsărit lumii lumina cunoştinţei, că întru dînsa (prin­­această naştire), cei Ce slujeau stele­lor (magii) Ide la stea au învăţat, să se închine Ţie soarelei dreptăţii şi să recunoască pe Tine răsăritul cel de sus. — Doamne mărire Ţie!" Este uşor*4^*jjnceput pcfflSlfeLce stimau'1roastră Biserică, pe Celcurafc^în iesle îl numeşte: hunj&iy noastră, soarele nost^urăsăritul nostru. în primul rînd, în persoana lui Iisus s-au îmgfh­nit prezicerile profetului Isaia de odinioară: „Po­porul care umbla în întuneric a văzut lurruammare­a şi peste cei ce locuiau în ţara umbreii morţii a strălucit lumină“ (Isaia 9, 2). Această împlinire o mărturiseşte însuşi Domnul Hristos cînd zice despre Sine: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă ur­mează pe Mine nu va umbla în întuneric, avea lumina vieţii" (Ioan 8, 12). Această împlinire a profeţiilor mesianice ouflkcaflu­turisim şi noi ori de cîte ori rostim simbolul cre­dinţei noastre care, între altele, se vesteşte că Domnul Hristos este lumină din lumină, şi Dumne­zeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Hristos Mîntuitorul este lumina noastră prin ţătara Sa. El este soarele nostru spiritual prin ha­rul Său dumnezeiesc, care dă viaţă sufletului aşi trupului nostru. El este răsăritul cel de Slavin iubirea pe care ne-a arătat-o cu prisosinţă şi le-o cere şi nouă s-o cultivăm faţă de Dumnezeu şi­ faţă de semenii noştri. M Hristos Domnul nostru ne-a cerut sus^S^jire să credem că El întruneşte deodată toate'..Aceste trei mari calităţi: „fi^sînt calea, adevSmil şi viaţa“ (loan 14, 6). ^V Să reţinem din -ââfeţia lui"­.Zhh­rî^, ’dur' fruntea^ acestor rînduri, ^dtuSj^ttnl lui Hristfes-M^sia a fost și acela ca ,,să simfepQ^iciacmal^ noastre pe calea păcii" (Luca T \\ \ Din ceea. fcVf auzim și aflăm că se petrece în lumea larc(c) Va îngrozim să constatăm cîLajil sa­uLuua zneiu iiuasue soarta pocfiy este ci se poate de trist şi dureros să aflăm că picioare t­r­oducători de state mari şi puternice s-ar tît de mut, prin înarmare, de pe calea pă vieţii. Este de-a dreptul înspăimîntător să se fac pregătiri atît de necugetate pentru tron unei pustiiri necruţătoare a tot ce est civilizaţie pe planeta noastră, să nu descurajăm! De la primejdia unui nou război atotpustiitor şi ne neîcăliri ochii gindului-n­ostru şi să-i, îndreptau spre Facătorul cerului şi al pămîntului, care iubeşti viaţa şi sprijineşte pe cei ce o cultivă. Din graiul binecuvîntat al Mîntuitorului lumii am învăţat ceea ce este menit să ne încurajezi în clipe de îngrijorare: „Eu am venit la oameni să aibă viaţă şi s-o aibă din zbilşug" (Ioan 10, 10) Ascultînd cîntarea p­ropie să­rbătorilor Crăciun­u­lui, auzind troparul înălţător al Naşterii, să stărui­ cu inima şi cu gîndul lîngă peştera sfîntă a Be­tleemuluL^Acolo vom culege în sufletul nostru în­demnări puternice de iubire faţă de trimisul Ce “*Tului şi de dragoste frăţească faţă de semenii noş g^im^trade toţi oamenii, fără deosebire de limbi . şi, c^edinţă, Se rasă’ ste culoare. . ^ Ingenunchiaţi ln^faLialea Pruncului Dumnezeiesc 1 ‘ Sa”Ae rug||n fierbinte feă s* înfăptuiască pe pă mint cit mai curâad şi cît mai deplin, solia vestit­ de îngeri în noaptea cea sfîntă: „Mărire întru ce de sus lui^Duamezeu şi pe pămînt pace — întn oameni bună învoire" Teto» 2, 14). “'«Rele de răgaz ale sărbinorii« sfinte, von Proug^-D«hftl4«*tTu cei atotputernici să trezeascî în sinul marelor de oameni glasul raţiunii, al min­ţii sănătoase şi siă facă ca el să rlUune ca ui tunet de protest cutremurător în urechile celor « urzesc un nou război atotnimicitor. O mare satisfacţie sufletească am simţit în fiin­ţa noast­ră în urma faptului că Marea Adunări Naţională, în recenta ei sesiune, a luat hotărîrea de a împuternici pe Preşed­intele Stării noastre Domnul Nicolae Ceauşescu,să se aflaeze condu­cătorur celor două mari celorlalţi şef de state, ce au semnat actul final eSI.Conferinţe de la Helsinki, cerîndu-le să faţi^Hot ce le şti ■ în putinţă, în vederea deiinderîî, S urmării ş. WM feăcii Aiondiale. J ăl I 'Facă Dumnezeu, în nemăsurata Lui iubire de Hoameni,­ să cruţe omenirea de dragul f\luî Său preaidfit şi întremenit, şi de dragul multor miţ^mne de o^neni drepţi^instiţi şi ne^ipp^s^ Naşterea Domnului şi valoarea omului „Hristos se naiŞte, măriţi-L! Hristos în ceruri, întîmpinaţi-L! Hristos pe pămînt, înălţaţi-vă!" Măriţi-L pe Hristos, căci e Fiul lui Dumnezeu, făcut, din negrăită iubire, om. Întîmpinaţi-L, îngeri din ceruri, pe Omul care urcă mai presus de voi, la înălţimea dumnezeiască! înălţaţi-vă, oa­meni, căci Fiul lui Dumnezeu a venit pe pămînt, făcîndu-se om ca voi şi între voi, făcîndu-Se Fratele vostru. Ce promit religiile panteiste omului ca persoană? Topirea în marea esenţă. Promit doar spe­ciei să continue în alţi şi alţi indivizi, care apar şi dispar defi­nitiv, rînd pe rînd. Dar ce are omul ca persoană conştientă din durata speciei? Ce promit religiile teiste, care cunosc doar un Dumnezeu uni­personal? O veşnică distanţă a lui de oameni, o atitudine domi­­natare faţă de ei. Dar la ce înălţime ne ridică Dumnezeul Treimic, vieţuitor din veci într-o iubire supremă, din care o Persoană mînată de a­­ceastă iubire din Treime, se face om ca noi şi între noi pentru veci, se face Fratele nostru, fă­­cîndu-ne pe noi pentru veci fra­ţii Lui şi fiii Tatălui Său ceresc! O Persoană dumnezeiască se face purtătoarea eternă a umanităţii, trăieşte viaţa noastră omenească, se face părtaş vieţii noastre ome­neşti, iar viaţa noastră omenească se umple de viaţa dumnezeiască fără margini şi fără sfîrşit, de pu­ritatea, de lumina, de iubirea ei fără pată. Naşterea Domnului ne pune în lumină taina minunată a unui Dumnezeu care, cu toată mărirea Lui necuprinsă, se coboară atît de mult, îneît se face purtătorul personal al simţămintelor noas­tre, al legăturilor noastre cu lu­mea şi cu semenii noştri, al spe­cificului uman, cum am zice. Dar aceeaşi Naştere ne pune în lumi­nă taina umanităţii noastre, a ca­pacităţii ei de a se face mediu expresiv şi comunicant al infi­nităţii spirituale a lui Dumnezeu, devenit Subiea personal, Subiect trăitor al simţirilor, al modului ei de a fi, poaivit conştiinţei ei. In Naşterea Domnului ni se des­copere nu numai minunea necu­­prinsă, dar plină de bunătate a lui Dumnezeu, ci şi minunea o­­mului. Omul se descopere fca cea mai mare minune după Dumnip' zeu, ca o minui^Kicorespundtoa'% re minunii lui Dumnezeu, ba o minune după chipul minunii dmra­­nezeieşti. Nici o bagatelizare a omului nu mai e posibilă pentru cei ce cunosc minunea Naşt a Domnului şi cred în ea şi e fi­resc să creadă în ea, pentru că taina minunată a omului se­­im­pune de la sine, cu toate încer­cările ce s-au făcut de a o ba­gateliza. Minunea omului e opera unui Dumnezeu atotputernic, pentru că e opera unui Dumnezeu liber şi iubitor. Omul na aib, în credinţa creştină, produ­sul unor legi oarbe, inconştiente. Dumnezeu nu e coborît nici El la treapta unui sistem d­­ legi oarbe, ele înseşi lipsite de­ voin­ţă, deci fără o explicaţie şi fără putere. Mai presus de legi ,per­­soana sau mai bine zis d­eMni­­tatea de Persoane dumnezeieşti, căci nu există Persoana fără co­munitate; şi de asemenea­ 1­ .mai presus de lege, ca operă a jirtbirii comunităţii personale supremie, e persoana omenească la fel,con­­ştientă, liberă, trăitoare în comu­­niune cu alte persoane om­eşti, adusă la existenţă pentru im dia­log al iubirii cu Dumnezeu. Unde e iubire, e libertate. Pe de altă parte, iubirea săvîrşeşte fapte, care în raport c­e legile naturii în continuă repeţie, sînt minuni, căci caracteristică persoa­­nei e de a manifesta libereu alt­fel şi altfel bogăţia şi iubirea ei nesfîrşită. Dumnezeu este iubire. De aceea este liber şi poate face bire şi cu libertate Caraitosof­­omul. Această minune o poate încadra în Persoana r^% Fiii lui Dumnezeu, pentru ta Tatăl Lui care-L iubeşte pe El cu iubirea supremă de Tată suprem, de Ta- Pract^ adevărat desăvîrşit, sa-L PM^Itudi ,şi în calitatea de om S^rafaţa Lui omenească să iu­bească 'Orile fat# omeiăgască ce se alipeşte* de fiul Său devenit gJ^^Cînd la Botezul Dormiului, glasul Tatălui se aude mărturisind despre Cst' ce se botează: „A­­cesta este mărturia aceasta nu se referă la Hristos n­umai în. calitate aeFia dumnezeiesc, ci fi în calitate de Fiu omeiesc. iâ & In Fiul:,, lui D­iezeu, care S-a făcut pns omul a devenit şi pl Fiul Tatălui ceresc. Făcîndu-Se Frate ca noi, toţ t°ti devenim fii ai Ta­talui ceresi împreună cu El şi frei într­e a lui. Taina cea mare a­­omului a­r poate simţi iubirea Tatălui feresc în calitate de fiu­l Lui şi poate simţi iu­birea lui de fiu faţă de Tatăl ceresc, a­tfel umanitatea n-ar fi în stare­ să devină fire a Subiec­tului filial dumn­ezeiesc. ,­ Dar­­dacă sîntem fraţi ai lui Hristos şi fraţi între noi cu teme­lia frăţiei noastre întărită de Frăţia cu atotcuprinzătorul nostru Frate dumnezeiesc, dacă putem simţi i­lbirea între noi la nivelul iubirii Lui de Frate faţă de noi, între noi poate să domnească cu adevărat pacea netulburată, ca semn necondiţionat al iubirii fră­ţeşti între oameni, ca semn ne­condiţionat al credinţei noastre că Hristos e Fiul lui Dumnezeu, care S-a făcut om, ca să ne facă fraţi ai Săi şi fraţi între noi. Acolo unde nu e pace, e semn că a Slăbit credinţa în întruparea Fiului lui Dumnezeu ca om. Ca temelie a păcii şi a bunei voiri între oameni a fost văzută de îngeri însăşi Naşterea Domnu- Naşterea Domnului în inscripţii vechi descoperite în Dobrogea Prinţjft vestigiile arheologice 9||pW^eflteiyg6E*4itTăvechea pro- Dunăre şi Mare, un ^â*«Rportant îl ocupă inscripţiile creştine, c­ercetate şi publicate de specifatăţi, care ne oferă/im­­­portante^elemente de spiritualita­te ortodoxă şi de cultură a stră­moşilor noşti. Majoritatea in­scripţiilor creştine găsiî&Lîn Do­­forogea, în limbile greacă şi la­­­tină, datează din seCole V— VI, perioadă în care Biserica ve­che a avut cea mai mare înflo­rire —, şi prezintă deosebită im­portanţă, întrucît confirmă şi, mai mult decît atît, c­ompletează şti­rile izvoarelor literare în legătu­ră cu vechimea şi cu dezvolta­­rea ■'Ofcgştinismului ^nfScythia Mi-IlÎfîcripţiile creştine au fost să­pate pe blocuri şi pe plăci de calcar sau de marmoră, pe geme şi opaiţe, pe vase de piatră şi de lut etc. Conţinutul inscripţii­lor este variat: texte biblice şi liturgice, scurte rugăciuni, expre­sii şi denumiri creştine, formule pentru pietrele de mormînt ş. a. La împodobirea obiectelor cu in­scripţii s-au folosit, îndeosebi, simboluri creştine ca: porumbe­lul, peştele, monogramul lui Hris­tos, ancora, dar, mai ales, sfînta cruce, săpată la începutul, la mij­locul sau la sfîrşitul textelor. O parte din inscripţiile creştine au un adînc conţinut teologic şi exprim^*adevăruri de credinţă stabilit«B8LdP­'££dele ecumenice la canhtriSrcdlffBftţie importantă au avut ţjjuynmji Tomisului ce au participat la şedinţele respec­tive. Aceasta este cea mai con­cludentă d­ovadă că ierărhii tomi­tani, din acel tiu t,,. popularizau şi_,,,t propovăduiau aceste­devăruri dogmatic« printre «ekncttoşii lor,. miERo parte, pentruXX învăfc*jl Alreaf/^ credinţă, pe care cei din urmă, şi*14 impropriau şi o mani­­­festau şi în acest mod, pe de alta, fco­­scopul apărării loi\_de erezii. Unele con­textele acestor in­­scripţii se referă numai la Maica Domnului, a­l cărei cult era prac­ticat şi în această zonă cu evla­via cuvenită, iar altele — la Naşterea Domnului din Sfînta Fe­­­­cioară Maria —, cu cea ţiai frec-i viferă formulă: „Maria naşte pe Hristos", care se întîlneşte cel puţin de 19 ori în diferite in­scripţii descoperite în Dobrogea. Trebuie de amintit că Naşte­rea Domnului exprimată prin a­­ceastă formulă s-a întîlnit pînă acum numai pe amfore. S-a emis ipoteza că majoritatea amforelor descoperite cu aceste inscripţii ar fi fost importate din Orient. Aşteptăm ca viitoare|e|­jwSPBffTe­­triri şi cercetări kăr fa£ă luminat în această problemă. In cele ce urmează, vom reda, spre exemplificare, nutrai patru din aceste inscripţii avînd con­ţinutul arătat. La muzeul din Histria se află partea superioară a unei amfore, tratată în secolul al V-lea, desco­perită în anul 1949. Inscripţia vie­ţe­i acest vas care a fost făcută cu vopsea roşie, cuprinde trei li­tere greceşti care, reconstituite de specialişti, au dat textul: m­­va feaşte pe Hristos". La Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din constanţa, se trestrează o amforă fragmentară cre datează din secolul al IV­-lea, g găsită între anii 1969—1970, în acţiunea A, orientată V-E, la est . Şi mărturia aceasta a îngeri­­i fost vestită oamenaor. Căci noaptea Naşterii s-a văzut î mire crească, lăuâînd pe nezeu, peferu aceaste téme­­păcii întri oameni, iusă de nezeu prib­ Naşterea Fiului ca om, ca Frate al lameni­­:eea ce a întărit frăla între n aceasta t credeau înferii cel importantfenativ defe slăvi umnezeu: „Slavă întru cei de lui Dumnieeu și pe­ pămînt , între oafte şi bunăvoire D.­mnezeu, făcînd pe Fiul Său om şi Frate al nostru, centru de iradiere a iubirii frăţeşti între oa­meni L-a pus izvor de pace în­tre Sine şi oameni şi între oa-i ■ÎMiBfştă perită ■ar terme, care are pe gît şi pe umăr o inscripţie grecească cu vopsea roşie, precedată de o cru­ce, cu următorul conţinut: „Ma­ria naşte pe Hristos. Harul la Dumnezeu" ... Mîntuitorul, Stă pinul fără de moarte ... Tot la acelaşi muzeu din Con­stanţa se păstrează o amforă ce oPtQ^za din secolele V—VI, gă­sită din cuptorul de ars ceramice nr. 1, pe ai cărei gît specialişti au descoperit inscripţia: „Marie naşte pe Hristos". O inscripţie asemănătoare s-a descifrat şi pe un gît de amfore din secolele V—VI, descoperite în comuna Oltina din judeţu Constanţa. Aceste vase, aşa cum afirme cercetătorii în acest domeniu, ser­­veau în mod deosebit la trans­portarea şi păstrarea lichidelor ca: vin, untdelemn şi, uneori smirnă, tămîie ş. a. Dacă untdelemnul se foloseşte în cultul Bisericii noastre pentru ars în candele, pentru lucrăr simţitoare ca ungeri, în cuprin­sul unor Taine sau ierurgii, vinul este unul din elementele de baze pentru jertfa euharistică, în ca­drul Sf. Liturghii. De aceea, inscripţiile de pe a­­ceste amfore cu textul „Marie Ma­reHristos“ trebuie sa ne ducă în mod logic cu gîndul le o­ relaţie lintre utilitatea lor ce purtătoare a elementelor legate de credinţa, viaţa şi practica creş-Formula prezentată mai sus frecventă în inscripţiile descope­­în Dobrogea, precum şi în unele din alte­ regiuni ale ţării noastre, desigur­că este în strîn­­seyA^^WMh­otărîrile sinoade­lor I şi III ecumenice, raportate la Dumnezeu-Fiul şi la Maica Domnului, ţinute la­ Mireea în a­­nul 325 şi respectiv la Efes în anul 431, la care au participat şi episcopii Tomisului. La cel de al fil-iea sinod a participat Timotei. Din aceste inscripţii se poate constata faptul ca strămoşii noş­tri din Dobrogea erau receptivi la hotărîrile sinoadelor ecumeni­ce, transmise de ierarhii tomitani, păstrînd cu sfinţenie adevărurile de credinţă în acea perioadă cînd Arie şi Nestorie îşi propagau în­văţăturile lor greşite. Faptul că aceste adevăruri erau incizate pe astfel de vase demonstrează, pe de o parte, cunoaşterea şi fpopu­­­larizarea lor şi pe această cale, iar pe de alta, solidaritatea de credinţă a credincioşilor din a­­ceastă străveche vatră creştină şi românească cu adevărurile şi dog­­mele stabilite de Sfinţii Părinţi la sinoade­ ecumenice. Marele etgrafist Theodor Mom­msen subliniia într-o lucrare a sa că „inscripţiile sînt strîns legate de viaţă, ele nu reprezintă lite­ratură". De aceea, sîntem convinşi că şi inscripţiile despre care s-a amintit şi multe altele din Do­brogea, reprezintă viaţa de evla­vie şi de credinţă a străbunilor noştri — clerici şi credincioşi — aşa cum au trăit-o ei şi ne-au lăsat-o nouă moştenire scumpă ca Un inestimabil tezaur spiri­tual­ pe care noi, cei de astăzi, trebuie să-l apărăm şi să-l păs­trăm­ cu înaltă responsabilitate morală. I I­­ i I EPIFANIE TOMITANUL Episcop-vicar­ ­ înşişi, ridicîndu-i în Hris­­i realitatea de fii ai Săi, de anului Său şi întărindu-i aceasta în calitatea de fraţi daltă. „Pacea Mea dau vouă" In 27), iubirea Mea de Fra­­p sau vouă, ca să o aveţi, rămîneţi întru Mine, şi în­­oi,­ a spus Domnul, Hristos acea noast­ră" (Ef. 2, 14). tun­ v-am iubit Eu pe voi,­­ voi să vă iubiţi unul pe (loan 13, 34). primim iubirea şi pacea Lui, / ' 1 teofil J­­­TM Arhiepiscop al Clujulu

Next