Telegraful Român, 2001 (Anul 149, nr. 1-48)
2001-01-01 / nr. 1-4
Fondator: Mitropolitul ANDREI SAGUNA 1853Telegraful Român FOAIE EDITATA DE ARHIEPISCOPIA ORTODOXA ROMANA A SIBIULUI Anul 149 SIBIU 1 si 15 ianuarie Nr. 1—4 2001 2001 - LA MULŢI ANI! NOUL MILENIU CREŞTIN - 2001 La cumpăna dintre milenii Ne-a ajutat Dumnezeu să mai facem un pas pe scara vieţii şi de a păşi în Anul Nou 2001 şi mileniul trei. Se cuvine să-i dăm slavă lui Dumnezeu că am ajuns această zi, cu sănătate şi fiecare, cu reînnoită speranţă pentru viitor. Nu este un lucru obişnuit, să fii şi să ajungi până la sfârşitul veacului acestuia. Adică am ajuns la sfârşit de secol, la sfârşit de mileniu al doilea, din viaţa creştină. E lucru mare. Nu-l putem noi încă cataloga, nu-l putem încă măsura, la adevăratele lui dimensiuni. Iată că ne-a ajutat Dumnezeu să ajungem noi aceştia la sfârşit de veac şi să începem odată cu ziua de astăzi, al treilea mileniu. E mare lucru acesta. Mare lucru într-adevăr să fim tocmai noi aceia care să asistăm la trecerea dintre un mileniu în altul. Eu vă spun drept că în ceea ce mă priveşte, nu am crezut că o să ajung să intru în acest nou mileniu creştin. Pentru că va fi creştin. Noul An este în viaţa oamenilor, în viaţa societăţii, un moment de bilanţ. Se fac bilanţuri în cultură, în artă, în progresul economic şi social, în viaţa bisericească şi, în general, în viaţa lumii. Ar trebui însă, în această zi de cumpănă între ani şi milenii, să mai facem un bilanţ, anume un bilanţ al conştiinţei, un bilanţ a ceea ce am realizat cu noi înşine, ce am reuşit să facem din noi, ce am reuşit să facem cu viaţa noastră, cât am făcut pentru semenii noştri aflaţi în suferinţe? Cât am crescut sufleteşte, cât ne-am făcut mai buni şi cât ne mai trebuie să fim oameni de omenie, buni capi de familie, copii buni, dacă suntem la vârsta copilăriei, oameni folositori semenilor şi societăţii. Să nu ne trezim la sfârşit că am trăit degeaba. Iisus Hristos, Care este „Calea, Adevărul şi Viaţa“, ne-a dat modelul, ne-a dat jaloanele prin care viaţa noastră, fie ea cât de scurtă, poate fi umplută cu tot ce este bun, frumos şi adevărat. In taina inimilor, a sufletelor şi a cugetelor noastre, într-o zi ca aceasta, într-o zi de veselie, de bucurie, de întâmpinare a unui Mileniu de nădejde, pentru noi, pentru ai noştri, pentru cei din jurul nostru, să ne punem aşadar, în gând, să facem şi din fiinţa noastră ceva. Să dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate. Să avem în faţa noastră, în Anul Nou, în Mileniul trei în care intrăm, un permanent „azi“ armonic, senin şi liniştit pe care îl vom realiza doar ajungând pe treptele cele de sus ale unei vieţi morale, creştine, după îndemnul Celui a Căruia naştere am sărbătorit-o de curând. Fie ca Dumnezeu să dea fiecăruia dintre noi, puterea şi marea înţelegere a iubirii Sale faţă de noi, cei care am ajuns în acest mileniu. Este un mare moment în viaţa Bisericii şi ar trebui să-l preţuim cu toţii aşa cum se cuvine. Eu vă felicit pe toţi pentru acest mare şi important eveniment din viaţa creştinilor. Să-L rugăm pe Dumnezeu, Tatăl nostru cel din ceruri, să ne dea sănătate, să ne dea putere ca să trecem mai departe cu conştiinţa că noi suntem acum din veacul trecut şi că ne bucurăm de o mare dragoste a lui Dumnezeu, pentru aceea că am păşit în mileniul viitor, al treilea al erei creştine. Să-l rugăm pe Dumnezeu, să ne facă parte tuturor de un mileniu fericit, de un an cu pace şi îmbelşugare, şi să ne trimită de sus îndurările şi harul Său. Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea Lui Dumnezeu-Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu noi cu toţi, acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin. La mulţi ani! Dr. ANTONIE PLĂMĂDEALĂ Mitropolitul Transilvaniei Cuvânt rostit de Anul Nou în Catedrala mitropolitană. CHEMARE LA RUGĂCIUNE Mulţumind lui Dumnezeu pentru că ne-a învrednicit să întâmpinăm slăvită întrupare a prea iubitului Său Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos în acest an jubiliar 2000, se cuvine ca la trecerea în cel de al treilea mileniu, acest moment unic din viaţa noastră şi o omenim, să ne aflăm în rugăciune. De aceea, cu părintească dragoste, chemăm pe toţi binecredincioşii creştini şi pe slujitorii sfintelor altare de la parohii şi mănăstiri ca, sub binecuvântarea şi îndrumarea Ierarhilor, Ajunul Noului An să ne afle pe toţi în sfintele locaşuri, ca la miezul nopţii în rugăciuni şi laude să întâmpinăm Noul Mileniu creştin. Păşind astfel în lumina şi iubirea Prea Sfintei Treimi, ne vom înarma sufleteşte cu pavăza credinţei şi a nădejdii sfinte în noua noastră călătorie în slujirea Bisericii, Ţării şi lumii însetată de pace şi bunăvoire, împărtăşind tuturor fiilor şi fiicelor Bisericii noastre, înalţilor ierarhi şi preoţi dragostea noastră în Domnul Hristos, rog pe Dumnezeu să binecuvinteze cununa Noului An şi Mileniu, întru mulţi şi fericiţi ani! Al tuturor părinte duhovnicesc, TEOCTIST PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE Ortei Cugetare creştinească la începutul de an 2001 Este un adevăr recunoscut chiar şi de învăţaţii adepţi la curente contrare, că orice fiinţă tinde spre starea de mulţumire, precum şi faptul, că scopul omului este fericirea spre care el tinde. O primă grupă de oameni îşi caută fericirea în diferite bunuri materiale, pământeşti şi relative. Cei din această grupă etică, chiar dacă îşi caută fericirea în bunuri spirituale, nu depăşesc existenţa lor mărginită; caută izvorul fericirii în propria lor natură de om. A doua grupă, religios-morală, caută fericirea deasupra domeniului existenţei mărginite, se ridică spre existenţa absolută, spre Dumnezeu. Caracterul absolut al lui Dumnezeu este conceput fără margini, în spaţiu, supratemporal şi independent; nu este dependent de nimic, pretutindenea prezent, veşnic şi atotputernic. Caracterul absolut al lui Dumnezeu este cuprins în numele ebraic, Iehova, din Vechiul Testament, al lui Dumnezeu: „Eu sunt cel ce sunt“ (Ieşire 3, 14). El „Alfa şi Omega ... cel ce este, cel ce era şi cel ce vine, Atotţiitorul“ (Apoc. 1, 8) este izvorul existenţei şi al adevăratei fericiri (Continuare în pag. a 4-a) Prof. PETRU DUMITREASA BOBOBOHOHOBOOBOBOBOBOBOBOBOBOBOBoBOBOBOBOB în spiritul hotărârii Comisiei Panortodoxe de organizare a marelui jubileu cu prilejul praznicului Naşterii Domnului 2000, Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I a invitat la Constantinopol pe toţi Intâistătătorii Bisericilor Ortodoxe. Delegaţia Bisericii Ortodoxe Române, condusă de Prea Fericitul Patriarh Teoctist, a avut în componenţă pe Î.P.S. Mitropolit Daniel al Moldovei şi Bucovinei şi P.S. Episcop Casian al Dunării de Jos. Comunicat de presă Cu acest prilej, au avut loc celebrări liturgice şi întruniri de lucru, la care şi-au adus contribuţia toţi reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe, în legătură cu problemele specifice Ortodoxiei şi mărturiei ei în lumea contemporană, în viitorul mileniu. Celebrările liturgice s-au desfăşurat la Catedrala „Sf. Gheorghe" a Patriarhiei Ecumenice şi la Iznik (Niceea de odinioară), locul de desfăşurare a primului Sinod Ecumenic (325), care a precizat învăţătura despre întruparea Fiului lui Dumnezeu şi a formulat primele şapte articole ale Crezului, conturându-se încă de atunci ideea unităţii europene, prin prezenţa reprezentanţilor Bisericii din Răsăritul şi Apusul conti(Continuare în pag. a 2-a) Sectorul Relaţii Publice Bisericeşti al Patriarhiei Române Biroul de Presă şi Comunicaţii al Patriarhiei Române Anul 2001 — Anul noului mileniu Cu ajutorul Părintelui ceresc am intrat în anul de graţie 2001, anul unui nou secol şi al unui nou mileniu, cel de al treilea al erei creştine. La miezul nopţii, la cumpăna dintre ani am retrăit cu toţii sentimentul de bucurie şi de speranţă pentru noul an în care am intrat dar şi cel de regret şi de nostalgie pentru timpul scurs şi care nu se mai întoarce niciodată. La miezul nopţii credincioşii au umplut, la chemarea Bisericii, până la refuz sfintele locaşuri de rugăciune din Sibiu, dar şi din alte localităţi ale Arhiepiscopiei şi în rugăciune şi în laude duhovniceşti au întâmpinat, aşa cum se cuvine, sosirea noului an şi intrarea intr-un nou mileniu şi l-au rugat pe Dumnezeu să binecuvinteze cu pace, cu har şi belşug cununa anului ce a sosit. Pe feţele tuturor se putea citi bucuria de a fi părtaşi unui eveniment crucial al istoriei omenirii şi anume acela de a intra în cel de al treilea mileniu. Şi intr-adevăr generaţia actuală poate fi bucuroasă şi mândră de acest fapt, căci el este o împlinire şi o speranţă pentru noi toţi şi în acelaşi timp un dar pe care ni l-a făcut Dumnezeu tuturor. Am încheiat un an şi un secol zbuciumat cu multe împliniri şi bucurie dar şi cu multe neajunsuri, încercări şi suferinţe. Anul 2000, Anul Jubiliar, s-a retras deja în colbul istoriei, dar va rămâne ca un punct central al istoriei în general şi al celei creştine în special, pentru că a fost marcat de bucuria împlinirii a 2000 de ani de la întruparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, întreaga lume creştină participând activ la acţiunile jubiliare iniţiate de Bisericile creştine pentru marcarea acestui fericit eveniment. Anul 2001, Anul noului mileniu îşi deschide, în faţa noastră, filele albe ale curgerii vremii şi căutăm de pe acum să scrutăm şi să ne întrebăm de cele ce ni le va aduce pe aripile trecătoare ale zilelor lui. Ca şi creştini nădejdea noastră toată este la Dumnezeu, Cel care guvernează lumea şi istoria şi în mâna căruia este viaţa şi suflarea noastră şi Cel care ne poartă fiecăruia dintre noi de grijă. El, Părintele nostru se îngrijeşte de întreaga suflare şi trimite de sus, din cer harul şi binecuvântarea Sa peste toată lumea, dar şi încercări şi suferinţe pentru a ne încerca credinţa sau pentru a ne readuce pe calea cea dreaptă. Cât de înălţătoare sunt rugăciunile din slujba de Te-Deum rânduită a se face în biserici în această zi. Cât de pătrunzătoare sunt cererile pe care i le adresăm lui Dumnezeu pentru a ne ierta greşelile din anul trecut, pentru a ne da spor trupesc şi duhovnicesc întru lucrarea faptelor bune şi a mântuirii, pentru a da (Continuare în pag. a 2-a) VISARION RAŞINĂREANU Episcop-vicar al Sibiului