Timpul, decembrie 1889 (nr. 16-38)
1889-12-08 / nr. 21
VINERI 8 DECEMBRE 1889. O SINGURĂ EDIȚIE -Exemplarul IO Bani Director politic M. PALEOLOGU TIMPUL ZIAR COTIDIAN REDACȚIA : Calea Victoriei, 28 ADMINISTRATIA : Strada Academiei, 2é. ABONAMENTELE: In toată țara, pe an . . . . 40 le) „ „ pe 6 luni. . . 20 „ „ „ pe 3 luni... 10 „ Pentru streinătate pe an . . 60 „ Abonamentele se priimesc la Administrație DIN EXEMPLAR 10 BANI ANUL X No. 21 ANUNȚURI ȘI INSERȚII ai a Linia 30 litere petit pag. IV. . . 0.40 Reclame pag. III.......................P50 , „ II.......................2.50 ANUNCIURILE ȘI INSERȚIUNILE sunt exclusiv primite la Agenda Havas in București, Calea Victoriei No. 3 IN PARIS la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse și la toate“sucursalele sale. Scrisorile nefrancate nu se primesc Manuscrisele nepublicate se ard " s Bunei, 1 Decenta 1889 STIINTA SI D. PANU Martori ne sunt cititorii, că nu stă in obiceiul nostru de a injuria nici chiar pe cei cari ne insuriează, necum pe aceia cu cari n’am schimbat incă un cuvânt. Și fiind că e vorba de d. Gr. Panu, oricine a putut observa graba cu care am reprodus in Timpul căteva articole ale d-lui Panu, noi niște obicinuiți de a vedea in directorul Luptei un spirit la înălțimea culturală a epocei, și un ziarist mai presus de nivelul moral ordinar. Ei bine, d. Panu a găsit de cuviință să se ocupe de noi, două numere consecutive ale ziarirului său, dar pe așa ton și cu un așa fel de argumentațiuni, incăt am rămas uimiți, și am căutat cu atențiune să ne încredințăm dacă nu cumva inainte-ne Democrația sau aveam Na-Nici o ocară nu ne-a fost cruțată: „Timpul este gazeta utopicilor trecutului, a orbilor in fenomenele sociale, a inguștilor de minte in aprecierea lor, a absurzilor in laude ridicule; suntem cei mai doctrinari, cei mai reacționari, cei mai înfumurați și mai incorigibili; conservatorismul nostru este cel rău, cel fals, cel odios; noi in sfârșit am avut darul de a spune cea mai mare nerozie sociologică și cele mai uimitoare elucubrații!... Nu-i așa că este generos cu noi directorul Lupteil... Nu-i așa că suntem cei dintăiu cari priimim din partea i o atare avalanșă de necuviințe ?... Asta e prea anormal, pentru ca să nu întrebăm cu oarecare curiositate, care ne este vina ! Asta e prea violent, pentru ca să nu reclame o deplină răfuire. D. Panu pare a motiva toată înverșunarea d-sale pe conținutul articolului nostru de la 3 Decembre, in care afirmam : că, fenomenele sociale sunt conduse de legi fatale, idependinți de voința oamenilor, pe cari e înțelept a le recunoaște și explica, iar nu a le discuta și ponegri, și că cerințele acestor legi atăta sunt de imperative, nucăt brutalmente sfărâmă pe oricine încearcă a le nesocoti. Astfel ne explicam noi decadența partidului liberal și preponderența decisivă dobândită de partidul conservator. După cum se poate vedea, articolul nostru era de natură a provoca cel mult o discuțiune vie, iar nici decum injurii desnădăjduite. Cu toate acestea, sperând că însuși d. Panu va recunoaște că temperamentul său i-a jucat o tristă farsă, ne vom mărgini la o lămurire in totul obiectivă. Așadar, ce spune d. Panu afirmațiunilor noastre ? Cităm, întocmai, din Lupta de la 5 Decembre : „Cu alte cuvinte, evenimentele sociale nu sunt produsul activităței, a muncei și a năzuințelor oamenilor ! Aceștia nu fac evenimentele... Dar atunci ași îndrăzni să intreb : cine le face ? Cred că nobilii teoriticieni de la Timpul nu vor merge cu intransigența până a pretinde că evenimentele sau fenomenele sociale se nasc din nimic, după cum D-zeu, după Scriptură, a creat lumea! A susține că societatea este un produs extra-social, este o adevărată culme ! „Mai mult, representanții celui mai pur conservatism ne spun că fenomenele sociale nu trebuesc discutate ci pur și simplu recunoscute ! Cu alte cuvinte, ele sunt fatale, imuabile și in afară de orice înrâurire a oamenilor ! „Eu pariez că autorul articolului din Timpul, a citit undeva că atât fenomenele cerești căt și cele ale naturii ingenere, sunt imutabile, că omul nu poate sa le modifice ci este nevoit să le suporteze, cel mult să se ocrotească, pe căt îi este cu putință, in contra lor! „Citind această teorie, redactorul, pentru a-și da aerul de om cu învățătură și cu vederi adănci, a crezut de cuvință a o aplica și la fenomenele sociale! „Apoi ai scrântit’o rău confrate conservator, căci și copii știu astăzi că ceea ce disting de ex. fenomenele astronomice și cele fisice in genere de acele sociale, este tocmai că, pe cănd cele d’intăiu sunt nemodificabile, in afară de acțiunea și de influența omului, cele al doilea sunt esențialmente modificabile, de vreme ce sunt însăși produsul omenirei. Prin urmare, cănd ni se spune de Timpul că nu avem față cu fenomenele sociale, nici măcar dreptul de a le discuta, să spune, ertemise expresiunea, cea mai mare nerozie sociologică care a eșit din capul cuiva! Iată prețiosul giuvaer pe care d. Panu ’l dăruește Timpului și lumei, acum la sfirșitul veacului al 19-lea, cănd o știință sociologică este pe cale de a se întemeia! Lăsând surprinderile imense ce ne pricinuește știința d-lui Panu, să ne resuimăm. Vrea să zică, dupe d-sa, evenimentele sau fenomenele sociale sunt produsul muncei și năzuințelor oamenilor, căci, cine alt le face? Fenomenele cerești căt și cele ale naturii in genere sunt imutabile, intr’adevĕr, omul nu poate să le modifice, ci este nevoit să le suporteze , dar căt privește fenomenele sociale, ele sunt esențialmente modificabile, și este cea mai mare nerozie sociologică de a pretinde cineva că și pe acestea trebue să le suportăm fără a le discuta! Mai intăi vom observa d-lui Panu că face o încurcătură gratuită, cănd vorbește de modificabilitatea ori nemodificabilitatea fenomenelor, in loc de a vorbi despre legile fenomenelor. Fenomenele cerești ca și cele sociale nu se repetă niciodată in condițiuni absolut identice, starea de eternă circulațiune a materiei, neingăduindu-le o asemenea putință ; aceste fenomene insă se ivesc in totd’auna: conform unor legi generale, ele sunt imutabile și inexorabile. Cu această rectificare, să ne permită d-nul Pain a‘i esprima uimirea noastră de ușurința cu care face tablă rasă de ceea ce se cheamă: universalitatea legilor naturale ! D-sa recunoaște, in adevăr, imutabilitatea și fatalitatea legilor naturei in genere ; dar, are întocmai, pretențiunea de a scoate umanitatea din ordinea naturei! Se mișcă pământul conform unor legi fatale, stăm noi oamenii pe pământ tot in virtutea aceloraș legi,... dar... cănd e vorba de totalitatea noastră, de raporturile dintre noi,... vezi... astea nu vrea d-nul Panu să fie supuse, cu nici un preț, legilor naturii in genere.... înțelegem că poate fi displăcut pentru personalități inalte de a sta la absoluta discreție a unui stăpân așa de implacabil ; totuși, pănă și copii știu că, față cu imperativul firal: Una salus Pano nullam sperare solidem. E bine, să renunțăm la ideia de a muta umanitatea din cadrul naturii, pentru bunul motiv că nu-i putem găsi alt domiciliu! O dată pe calea asta, deja vom deveni dispuși a trece la carantină știința copiilor relativă marea deosebire dintre fenomelanele cosmice și cele sociale. Căt privește acum cestiunea fatalităței fenomenelor sociale, și neputința omului de a le inrîuri dupe voința sa, ne permitem a face cunoscut d-lui Pann, că imensa nerozie ce am comis, nea pus de-a dreptul intr’o escelentă tovărășie, pentru ca să ne supere cumva. Draper, Spencer, Rückle, Litre, Bagehot, Haeckel, etc. sunt buni tovarăși chiar la pagubă. Or, iată pentru moment ce zice Spencer, in La Science sociale,, pag. 349: „Este indiscutabil că acțiunile oamenilor, reuniți in societate, se conformează legilor forțelor fisice, in mișcările și in operațiunile lor productive. Tot ce se cugetă și tot ce se face in cursul vieței sociale, se cugetă și se face conform legilor vieței individuale (biologice).“ In minierul de mâine, vom continua această importantă discuțiune. TELEGRAME (Serviciul Agenției Române) Viena, 18 Decembre, Politische Correspondent primește din București o scrisoare in care e vorba de răspunsul generalului Florescu, președinte al Senatului, unei deputațiuni a majorității care se dusese la dânsul spre a-i cere să renunțe la atitudinea de reservă ce o păstrează de cănd cu votul pentru comisiunea de răspuns la Mesagiu. Generalul Florescu ar fi răspuns că va lucra totdeauna de acord cu majoritatea, care i-a dat probă de încrederea sa alegându-l președinte. In privința anchetei urmărite de comisiunea Camerei asupra actelor regimului național-liberal, aceași scrisoare zice că cercetările făcute in diferite ministere, ar fi stabilit sarcini serioase in contra mai multor personalități. Se va vedea in cursul discuțiunii ce se va ivi, că nu trebue să se atribue anchetei pasiunii politice. Conservatorii n’au cătat să strivească cu orice preț pe adversarii politici, ci a precisa răspunderea unor individualități ce au făcut rou țârii și propriului lor partid. In ceea ce privește un acord comercial intre România și Austria, corespondentul Corespondenței Politice, crede că împrejurările sunt foarte favorabile la Viena pentru o reluare a negocierilor. România ar putea, poate, să obție tratamentul națiunii celei mai favorizate și avantagii speciale pentru cerealele sale. Cestiunea vitelor și a micei industrii ar fi reservat pentru a face obiectul unor negocieri ulterioare, atunci cănd starea de răsboiu vamal va fi încetat. Căt pentru măsura luată de guvernul român de a supune mărfurile numai naturalizate in Elveția, tarifului general autonom, ea n’a fost motivată decăt de o practică nelegală foarte deasă, întrebuințată in scopul de a face ca industria țarilor cari n’au tratate, să beneficieze de tariful convențional. Tratatul cu Elveția stabilește o diferență de regim intre mărfurile originare și acelea ce sunt numai naturalisate. Din Streinatate Ni se scrie din Atena : Lucrările Camerei, înaintează cu o încetineală desperătoare, oposițiunea pe rănd hotărită să împiedice votarea proiectelor de lege ale cabinetului. Interpelările fără nici un rost, discuțiunile fără nici un început și sfârșit, și o mulțime de alte manopere, sunt născocite"" de stânga ca să desnădăjduiască pe d. Tricoupis și să-l facă să disolve Camera. Sâmbăta trecută ședința a fost din cele mai furtunoase. Oposițiunea a resculat indignarea generală, uitând respectul datorit Camerei pene in puntul de a face un adevărat scandal, și să silească pe președinte să ridice ședința. Toate aceste manopere nu vor isbuti la nimic. Țara e sătulă de sistemul preconizat de acești domni. Ea nu mai voește mișcări desordonate la frontieră. E sătulă de politica de aventuri și de deficiturile financiare cari resultă d’act. Prin urmare, va susține pe d. Tricoupis care totdeauna e investit cu încrederea națională, ca să-l pue in stare să aplice pănă in capăt programul său derdine și de economie. Majoritatea care sprijină pe președintele consiliului este destul de tare incă ca să ’i asigure votul budgetului. Dacă cu toate aceste s’ar vedea silit să disolve camiera, aceia ce e numai o simplă presupunere, va dobăndi o majoritate și mai compactă, și adversarii lui vor deveni și mai neputincioși față cu el. Intr’un cuvănt, Grecia vrea pacea, munca și progresul, și d. Tricoupis este singurul om care va putea să-ș i asigure aceste avantagii precioase. Firmanul promulgat de Sultanul in Creta, n’a satisfăcut nici decum opinia in Grecia. Cretanii refugiați aici sunt disperați, văzănd privilegiile țărei lor desființate de Poartă. Aceia ce’i irită in particular, e facultatea ce ’și rezervă Poarta de a numi guvernori turci și intoarcerea totalităței drepturilor de vamă la tezaurul imperial. Șefii cretani refugiați in Atena și in cele 1’ alte orașe ale Greciei, se pregătesc să se întoarcă in Creta ca să ia parte, zic ei, la lupta supremă inpotriva Porței. E indoelnic ca guvernul Elin să reușească a-’i opri. DISCURSUL D-lui A. LAHOVARI Dămaicea in extenso însemnatul discurs, rostit, la Senat de d. A. Lahovari, ministrul afacerilor streine, cu ocaziunea discuțiunei răspunsului la Mesagiul Coroanei. D. Al. Lahovari, ministru de externe. D-lor Senatori, eri dupe ce dor. d. Grădișteanu, într’o cuvăntare ce a ținut aprópe toată ziua, cu talentul său care încântă totdeauna urechia, dacă nu mulțumește spiritul și nu convinge mintea, după ce a atacat atăt mesagiul regal, pe care noi miniștrii îl luăm sub răspunderea noastră, căt și adresa unor majorități a Senatului, s’a pus întrebarea cu oarecare hor iă dupe băncile minoritaței, micei minoritatei a senatului. Cine din majoritate ia aperarea guvernului? și s’a făcut din aceasta a cești ane de regulament, cum se face la noi totdeauna de se perde vremea cu discuțiuni zadarnice. Aceasta ne a luat restul zilei ce ne mai lăsase dlocința d-lui P. Grădișteanu. Mi se pare chiar că și onor. d. vicepreședinte, care preșidează astăzi Senatul, a luat parte la această discuțiune, în care spiritul său despicator și amator de subtilități constituționale, și-a dat deplină cariera. ’Mi pare rău că sunt silit să vorbesc de onor, vice-președinte, care ne presidează, dar fiindcă d-sa a luat parte la discuțiune, sunt silit să’i trag și pe d-sa la bara mea. La această întrebare nu a răspuns de pe băncile majorităței senatului de căt d. Ianov, care a luat cuvăntul ca să, zică că de astă-dată nu credea că trebue să ia cuvăntul, și apoi s’a citit o listă, începănd cu d. Giani, desenatorii înscriși toți în contra proectului de adresă. Posițiunea părea grea pentru noi. Ce fel? Un minister care are majoritatea în acest Senat, și care nu găsește apărători ex officio cum s’a zis. Pentru criminali la curtea cu jurați, onorabile d-le Mărzescu, și tot se găsesc apărători ex officio, și aci să nu găsească nimeni, care să ia cuvântul pentru mult persecutatul și mult slabul minister ? D-lor, la aceasta majoritatea v”a răspuns cu tăcerea, și bine a făcut, căci v’a dat făcănd o secțiune de cuviință și de constituționalism. Dar fiind-că avem aci mulți profesori de constituțiune, cari la fiecare moment ne fac teorii, și pe știute și pe neștiute, și necontenit restoesc clasici în materie ca să iscodească o nouă teorie constituțională necunoscută,— vă Încredințez eu, nici de Englezi, cari au inventat sistemul parlamentar, nici de vreunul din popoarele cari î’au imitat — noi suntem cei din urmă cari i am imitat — voi și eu să mă pun pa acest teren, și la răndul meu să fac o mică secțiune de constituționalism, care va desluși de la început și va deslega cestiunea. Veți vedea că ceea ce vi se părea foarte greu și foarte încurcat, este foarte simplu și foarte elementar. Veți vedea cât este de simplu regimul constituțional, și aceasta îî face tăria și mărimea, fiindcă a fost inventat de spiritele cele mai netede și cele mai practice, cari sunt Englezii. Dacă regimul constituțional ar fi luat naștere la Bizanțiu, ar fi semănat cu acela care ni-l propoveduesc de la tribună doctori noștri în parlamentarism. De la el vine, de la un popor practic, de la un popor care a pus totdeauna faptele înaintea cuvintelor, și fondul înaintea formei. — Iată teorii constituționale. Căt un minister stă pe bancă cu îngăduirea și a-