Timpul, octombrie 1890 (nr. 259-284)
1890-10-14 / nr. 270
* s A SUMAR Amănunte asupra lui Anton Simolsky. — Teroarea in Capitalii. — Partidele politice—Ceartă in familia princiară muntenegreană.— Deraiarea de la Crivina. — înecați in Olt.—Crima de la Ajaccio (Franța): studiul geografiei, pe când erau împreună la liceul Sf. Sava. Nu este exact că d. A. Gorjan a avut vre-un manuscris prezentat societăței geografice ca să concure pentru premiul Socec, căci nu am văzut pomenindu-se numele seu in dările de seamă ale societăței geografice și nici in alte publicații. O cestiune nostimă e cea cu hărțile. * Că hărțile d-lui Gorjan sunt copiate după ale d-lui Mihăilescu. Toate hărțile sunt copiate. Nu. d. Mihăilescu sau d. Gorjan au făcut hărțile. Ele sunt făcute de societăți savante, de oameni savanți și d-lor le-au copiat după ei Numai atunci ai putea acusa pe cineva că te-a copiat, când țî-a luat clișeul ; când insă e cea mai mică diferență intre harta d-tale și a lui, nu mai incape copiere. Să ne spună așa d. Mihăilescu dacă nu numai hărțile, frase intregi, dar și figurile din geografia de clasa II—a și a IV-a nu sunt copiate după geografii și atlase franțuzești? La timp vom proba, dacă d. Mihăilescu va provoca un mod răspuns însoțit de injurii și amenințări. Ca să se convingă și chiar cei mai profani vi ale geografiei, că nu nimic nu are dreptate d. Mihăilescu, se depune la redacțiunea Timpului și Românul mai multe exemplare din geografiile d-lor Gorjan și Mihăilescu pentru comparare. De asemenea se poate vedea oricând la stabilimentul grafic Socec pietrile cari au servit la facerea clișeurilor la ambele geografii etc., editate de librăria Socec, atât geografia d-lui Gorjan cât și a d-lui Mihăilescu. D. Mihăilescu, neputând ține o discuție serioasă cu privire la metod, de exemplu, deoarece aceasta cere cunoștințe fisiologice și pedagogice pe cari cum am probat și altă dată, d-sa nu le are, se aleagă de fleacuri și imbătează lumea. Pe mine nu me atinge, eu nu vom cobori discuția la nivelul la care a coborât’o d-lui. Ar fi păcat de puțina carte care am invățat'o și eu, dacă in loc de discuție științifică, așî intra intr’un răsboi și de injurii reciproce. Dacă cultura și educațiunea d-luî Mihăilescu i-o permit, mie nu ’mi-o permit și nici d-luî Gorjan. Până când prietenii săi nu vor avisa la mijloace curative, până când nu s’o vindeca desăvârșit de mania de a îmbăia, incheia orice discuțiune. Voi fi să me plimb prin sterile pure ale discuțiunei științifice, iar nu să me cobor in sfere murdare ale injuriilor grosolane. Satis dixi. Comșa. desebs TIMPUL 14 Octombre INFORMAȚIUNI M. S. Regina sosește la Sinaia Luni la orele 5 seara. La Predeal M. S. Regina va fi întâmpinată de M. S. Regele și de A. S. R. Principele moștenitor. Eri a fost la Giurgiu alegerea delegaților pentru colegiul al doilea al consiliului comunal al acestui oraș. Lista favorabilă guvernului a fost aleasă cu 257 de voturi in contra 444 voturi obținute de lista colectiviștilor. A fost un buletin anulat. Aseară a fost o consfătuire in vederea alegerilor comunale, la d. Andrei Popovici. Au luat cuveniții d. Pake Protopopescu, d. Andrei Popovici etc. Eri a inceput examenul pentru gradul de maior. Sunt vreo 40 de candidați la acest examen. Ni se telegrafiază din Iași. Un incendiu a isbucnit azi dimineață in strada Podu-Vechiu. Au ars 4 magzine de manufactură. Incendiul nu s’a putut incă localiza. D. Gariagdi vrea să fie in capul listei colectiviste comunale din Capitală, D. Lascar Catargiu a sosit in Capitală. Comitetul de zece al partidului colectivist, la întrunirea ce a ținut aseară, au asistat șase din membri, și au căutat să tranșeze diferendele iscate pe la diferitele localități din provincie in privința compunerea listelor pentru consiliile comunale. Joi a avut loc la Brăila logodna d-șoarei Elena A. Dimitriu cu d. A. Theodorian, șeful oficiului postalo-telegrafie din Buzei. Trimitem felicitările noastre tinerilor logodiți. k T EDITIUNE ULTIME INFORMAȚIUNI O telegramă din Viena ne anunță că M. S. Regina României nu va sosi acolo decât săptămâna viitoare. Consiliul de miniștri este convocat pentru azi la orele 4 și 30 la ministerul de Interne. Iată care e hotărîrea secțiunei a doua a tribunalului de Ilfov, in chestiunea scandalului din strada Stindardului . Tribunalul a condamnat pe dd. Ispas și Fidot la câte 6 luni inchisoare, iar pe d. Mareș șeful poliției comunale l-a achitat. Tribunalul a mai condamnat pe d-ni. Ispas și Fidot, la 500 de lei despăgubiri civile. Partea civilă in procesul scandalului din strada Stindardului, a făcut apel in contra sentinței tribunalului colecționar de Ilfov. D-nii Sfetescu prim-procuror și Paraschivescu procuror, ocupă Luni nouile lor posturi. D. Lupu Costache prefectul de Prahova, a sosit in Capitală. D-nii Ispas și Ficot au făcut azi apel in contra hotărârei de Ilfov care ia condamnat la câte 6 luni inchisoare. Aseară niște bătăuși colectiviști au pândit trupe, terminarea procesului din str. Stindardului, ped. avocat Porfiriade pentru a-l ataca. Grație unor cetățeni cari mirosiseră planul colectivist, d. Porfiriadi nu a fost atacat. Voința Națională de aseară se năpustește asupra șefului agenților siguranței pe lângă poliția Capitalei, d. P. Alexandrescu, afirmând pe socoteala sa lucruri absolut neexacte. In deosebit că nu i se poate nimic reproșa d-lui Alexandrescu, nu trebue să se uite că d-sa a servit la poliție sub partidul colectivist timp de 10 ani. Ultime Telegrame Austro-Ungaria Viena, 25 Octombre.— M. S. Regina României nu va sosi aci decât săptămâna viitoare. Engliteza Londra, 25 Octombre. — Judele Tribunalului corecțional a dat sentința in afacerea Castroni,acuzat de omorul lui Rossi, consilier de Stat al Tessinului. După ascultarea a trei martori, judele a respins calificarea de crimă politică dată omorului de către apărător și a trimes pe Gastroni in fața curței cu Jurați. Germania Berlin, 25 Octombre. — Ziarele anunță că împăratul a acordat comtelui de Stolberg Wernigerode t dlemnitatea ereditară de Principe; împăratul i-a făcut in persoană această comunicare. BIBLIOGRAFIE SCRIERILE LUI ION CREANGA Volumul I. Povești Cetitorii noștriî știu că dupe moartea povestitorului atât de cunoscut sî de gustat in literatura românească, Ion Creangă, fiul acestuia, căpitanul Constantin Creangă, a donat intreaga’i moștenire, in sumă de vr’o 12.000 lei, pentru a se colecționa și edita in volume toate scrierile părintelui seu. Cu aranjarea și supravegherea tipărire) s’a fi însărcinat d-nn A. D. Xenopol. Grigorie I. Alexandrescu și Eduard Gruber, trei oameni destul de competenți, care in timpul cel mai scurt cu putință au și dat la lumină primul volum al scrierilor lui Creangă, ce conține toate poveștile acestuia, și anume: Soacra cu trei nurori, Capra cu trei ezi, Dănilă Prepeleac, Punguța cu doi bani, Povestea Porcului, Moș Nichifor coțcarul, Povestea lui Stan Pățitul, Povestea lui Harap-alb, Fata babei și fata moșneagului, Ivan Turbinca și Povestea unui om leneș. E de prisos să mai adăogăm, credem, că in aceste 11 povești, culese din gura poporului și scrise in tocmai, in graiul viu al țăranului hazliu si bun de gură, se află o adevărată comoară de literatură populară, cum arareori se poate găsi chiar in literaturile cele mai vechi ale popoarelor streine. Dupe cum ne spune d. Xenopol in prefața volumului I, in curând va apare și volumul al II—lea al scrierilor lui Creangă, care va conține admirabilele sale diferite Amintiri din copilărie, cum și Anecdote, Gândiri, Poezii și câteva Fragmente din bucăți pe cari autorul n’a apucat să le isprăvească. Volumul I conține “un portret foarte reușit al lui Creangă, cum și o facsimilă zincografică a prefaței ce autorul insuși scrisese pentru operile sale. Volumul III va cuprinde 7 peisagii datorite d-lui Theodor Buicliu, cel mai distins pictor peisagist din țară, și reprezetând satul Humulești, văile de prin inprejurimi pe unde a copilărit Creangă, ruinele cetăței Neamțul, etc. Scrierile lui Creangă se scot in trei ediții: una de lux, a 5 lei volumul, a doua pe hârtie satinată a 3 lei, și a treia pe hârtie ordinară a 2 lei volumul, și sunt depuse spre vânzare la toate librăriile din țară. » Nu credem că se va găsi un roman instruit care să nu fie a poseda in casa sa, volumele celui mai hazliu și mai pricepător povestitor popular de până acum al țărei noastre. * * * A apărut de sub presă drăgălașa Hora Turturelelor dedicată de autor, d. Benone Gănescu, Societățea Presei. Se găsește de vânzare la d. Frederic Davie, secretar al Societăței Presei. * * * A apărut o elegantă ediție de schițe și impresiuni asupra lui Vasile Alexandri și a mult cântarei sale moșii Mircești.—Autorul acestui mou omagiu ce se aduce lui Alexandri, este confratele nostru de la Indépendance Roumaine, d. Auguste R. Glavel, care semnează articolele sale cu pseudonimul Arc. D. Clavel, publicist cunoscut și apreciat, a întrunit in broșura ce a dat acum la lumină, tot ce s’a scris despre V. Alexandri : viata, scrierile, moartea și splendida immormêntare ce i s’a făcut la Mircești. Volumul d-lui Clavel prin eleganța imprimărei cât și a conținutului, este demnă d’a figura pe toate biurourile literaților și a cunoscătorilor in materie literară. Invelitoarea volumului e desemnată cu mult gust și talent de artistul nostru Georgescu. In text sunt alăturate două desenuri datorite tot artistului Georgescu și care represintă pe Alexandri pe patul de moarte și camera mortuară de la Mircești. Felicităm pe d. Clavel pentru inițiativa ce a luat de a ține vecinie proaspătă amintirea despre marele bard den Mircești. D. M. S. * » * Numărul 3 al revistrei literare «Lumina» ce apare in Craiova are urmăorul sumar : Vasile Alexandri, de Redacția; Am uitat, (poezie) de Smara; Moșiu Bucur, de I. St. Paulian; In așteptare, (poezie) de Virgil N. Cișman; Desiluzie, (nuvelă) de Caton Theodorian; La țărmul liniștitei mări, de N. Burlănescu; Lângă sicriul ei, (poezie) de Petre Vulcan; Notițe literare, de Caton Theodorian; Notițe literare, de Benevolens; Hipnotismul, (comedie intr’un act) de Ilie Ighel; Pe coperte, (bibliografii corespondențe étede Direcția. * » * A apărut o elegantă broșură din atelierele tipografiei Benvenisti din Craiova. Încercări critice Proza lui Eminescu (Sermanul Dionis de G D. Pencioiu. FOIȚA ZIARULUI «TIMPUL» RENÉ DE PONT-JEST X 37) Juntatul Evei — D. Noblet nu va avea această generositate și nepoată mea, o cunosc, nu va cere niciodată de la el nici un fel de grație. — Atunci să facă cum am zis. — Sunt sigură că va feri chiar azi procurorului imperial. — EillI voi fi vedea mâine. ’Mi-a dovedit deja interesul ce poartă d-nei Noblet. E un om de treabă și un magistrat din cei mai omenoși , voi fi dobândi ușor din parte i o recomandație pentru nepoata d-tale către directorul inchisorei. D-na Bertin se întoarse la mănăstire. — Bine, ii zise Eva după ce o ascultă, voi fi fi gata pentru orice întâmplare. Tu, să iei pe Robert. Imi va fi mai ușor să mă despart de el așa. Cine știe ? poate nu vor avea cruzimea să-l ia, de la tine ! Luă copilul pe genunchi, 1l îmbrăcă singură fără a versa o lacrimă, ca să nu-l sperie, și după ce-i termină toaleta, îl sărută lung. II puse in brațele Janei, fără o vorbă de adio, căci simțea că suspinele o inăbușeafi. Apoi zise mătușei sale: — Dute, dute, te conjur ! Și inchise ochii ca să nu vază plecând copilașul, sânge din sângele ei, de care o justiție oarbă și nemiloasă, opera bărbaților și nu a mamelor, o despărțea pentru totdeauna. Chiar in acea zi scrise procurorului. A doua zi după amiazi primi semnificarea sentinței și copia de pe mandatul de depunere. D-na Bertin era acolo, vorbindu-i de fiul ei, numai de fiiul ei, căci, deși Gilbert se dusese in acea dimineață chiar să-i vorbească iar de toată desperarea sa, vrednica femee înțelegea că inima Evei nu era deschisă decât durerii de mamă. — Aide, zise ea bătrânei sale rude; curaj, insoțește-mă, să plecăm ! Cufărul li era făcut din ajun. 11 trimise jos, puse o pălărie. Își aruncă o manta pe umere. Își luă remas bun de la superioara, care știa despre toate, și o sărută ca și când ar fi fost fiica ei, ingenunchiă un moment in capelă, și, urmată de buna văduvă, care abia se ținea pe picioare de emoțiune, e și din mânăstire. Trăsura după care trimisese o aștepta. După ce ajută pe d-na Bertin să se urce, se urcă și dânsa, zicând birjarului, cu o voce liniștită : — La Saint-Lazare! — La gară? întrebă birjarul vizând. — Nu, la inchisoare ! — Așa? Cu cursa dar? — Nu, cu ceasul. — Atât mai bine ! Dete bicifi cailor. Nu putea presupune bietul om că tânăra sa clientă însoțită de o damă respectabilă, se ducea să se constitue prisonieră. Peste o jumătate de oră, trăsura se opri in fața închisorii Saint-Lazare, o grămadă de construcții enorme, oribile și lugubre cari se intind, ca o lepră hidoasă, in mijlocul unuia din cartierele cele mai neguțătorești ale marelui oraș, și nici nu sunt măcar destul de izolate de casele vecine. In adevăr, nu există nici un zid in jurul inchisorei Saint-Lazare, ci numai o cale de rondă, asupra căreia se deschid și ferestrele caselor de pe lângă inchisoare, așa că, de afară se poate comunica cu gestul și cu vocea cu prizonierele. Din unele celule, acestea pot vedea chiar pe bulevardul Magenta. XI Cât ținu drumul, d-na Bertin și nepoată-sa nu schimbară nici o vorbă; văduva se temea să nu o năpădească lacrimile dacă ar fi încercat să rostească o singură vorbă, iar Eva era adâncita in gândurile ei. Birjarul trebui să le spună de două ori că sosiră. Ori cu cât curaj se înarmase, d-na Noblet nu putu să reprime o mișcare de spaimă. Cu toate astea se cobori numai decât, ajută mătușii sale să se coboare și intrară împreună intr’un coridor boltit care era încuiat numai noaptea și care se termina la o poartă grea, aceasta închisă ermetic. Prin această poartă eșeari și intra și trăsurile celulare și carele furnisorilor. Sub boltă, la stânga, sprijinită de zidul umed, o bancă lungă de lemn era ocupată,—nu mai rămânea nici un loc liber,—de vre o 20 de indivizi, bărbați și femei, tineri și bătrâni. Unii, îmbrăcați mai mult decât modest, așteptai! ora reglementară pentru vizita prizonierilor; alții, bine îmbrăcați, pândeai! cu o nerăbdare vădită i eșirea vre unor tinere liberate. In fața acestei bănci, așadar la dreapta, sub boltă, o mică poartă căptușită cu fier, deasupra căreia era tipărit cu litere mari și negre această singură vorbă: «Intrară», și care da int’o cameră destul de mare, foarte curată, cu un cuptor mare in mijloc. Era loja portarului. Mai mulți gardiști in uniformă erafi intr’ănsa. — Grefa, domnilor ? intrebă d-șoara de Tressant. — P’aci doamnelor, răspunse unul din gardiști. Se conduse intr’un vestibul larg, unde se arătă o altă ușă, acea a ghișetului grefei, adică, in realitate acea a inchisorei. D-na Noblet nu stete la indoeală nici un moment; luă de braț pe mătușă—sa si bătu la ușă. I se deschise • * • numai de cât și fără s’aștepte să fie întrebată, ea zise gardistului care se afl acolo: — Vii! să mă constitui prizonieră. Gardistul nu răspunse nimic. Le conduse până la grefă și le introduse, după ce anunță: — O «constituire» ! Grefa de la Saint-Lazare era ca și acea de la Permanență, atâta doar că era mai curată și mai luminată. O barieră o despărțea și pe asta in două părți. Dincolo de barieră patru inși lucraui, plecați asupra pupitrelor. Unul din ei ridică capul. Era un om intre două vârste, îmbrăcat in negre, ras cu îngrijire, cu ochii sclipind mereu și cu o față blândă. (Va urma).