Timpul, octombrie 1891 (nr. 216-240)
1891-10-26 / nr. 237
ANUL AL TREISPREZECELEA.—No. 237 ediția a doua ABONAMENTELE: In țară pe un an......................................40 lei pe 6 luni......................................20 lei „ pe 3 luni.....................................10 le1 Pentru streinătate, un an .... 60 lei Redacția și Administrația 43 — Calea Victoriei. — 43 Un exemplar 15 Bani Ogoarele terei ! Mai mulți confrați animați de o patriotică îngrijire, s’au alarmat de împrejurarea că în multe puncte ale țărei grâul nu s’a putut semăna în toamna aceasta din cauza secetei îndelungi și am văzut chiar pe unii înfățișându-ne pentru anul viitor spectrul lugubru al foametei. Negreșit că seceta îndelungă din vara și toamna anului curent a fost o calamitate pentru agricultura noastră, dar a prevedea din cauza aceasta o foamete pentru anul viitor este a nu cunoaște nici capacitatea productivă a României, nici cantitatea de cereale necesară consumațiunii interioare, nici modul de nutrițiune al majorității populațiunii noastre, nici în fine cele mai elementare noțiuni de agricultură. Astfel citim chiar în Naționalul următoarea veste alarmantă. Știrile ce sosesc din țară și informațiile ministerului agricultural arată că nu mai putem spera nimic de la semănăturile de toamnă; recolta anului viitor e cu desăvârșire pierdută. A zice : „recolta anului viitor este perdută,“ și încă „perdută cu desăvârșire" este a spune un lucru foarte riscat. Și Naționalul nu precizează; el zice „recolta anului viitor," așa că sub această denumire trebue să se înțeleagă toată recolta, adică recolta tuturor felurilor de producte ce zămislește pământul țarei noastre. Am fi înțeles încă ca Naționalul să vorbească de recolta grâului și a secarei și chiar în cazul acesta i-am râspunde că nu se poate zice că „recolta anului viitor e cu desăvârșire perdută.“ Să ne explicăm . După noi unii, zăpada care a căzut zilele acestea nu trebue să ne facă să desperăm de a mai avea zile frumoase înainte de rigorile permanente ale iernei. Ba s’a observat chiar că de câte ori a nins pe la mijlocul lui Octombre, am avut în Noembre zile de vară. Chiar și în anul trecut a fost așa. Să sperăm că și anul acesta va fi tot astfel și că la cele d’intâi raze ale soarelui, toată cantitatea de zăpadă căzută se va topi și va adăpa pământul atât de setos în urma îndelungei secete, făcându-l propriu pentru arătură. In cazul acesta zăpada căzută va fi o adevarată binefacere pentru agricultură și ’i va aduce aceleași servicii ca și mai multe ploi bune. Și sunt simptome că timpul se va îndrepta. Dacă aceste speranțe se vor realiza, agricultorii noștri vor trebui să desvolte o deosebită activitate ca să profite de timpul favorabil și să brăzdeze cât mai mult teren într’un spațiu de timp cât se va putea mai scurt. Se știe că la noi grâul se poate semăna până la 15 Noembre și chiar mai târziu, dacă timpul continuă a fi favorabil. Iar în terenurile mai slabe și mai nisipoase agricultorii noștri ar face bine să semene și secară, care, după cum se știe, rezistă mai bine frigului. In 5, 6 zile, mult o sâptâmână, grâul semănat în bune condițiuni râsare și dacă mai târziu frigul împedică creșterea sa, aceasta, departe de a fi un inconvenient, constitue adesea un avantagiu. Dacă însă timpul nu se va îndrepta și semănăturile de toamnă nu se vor putea face (în unele localități s'au făcut) atunci nu le va rămânea agricultorilor alta de făcut decât să-și procure sămânță de grâu de primăvară, pe care să o semene în primăvara viitoare. Guvernul va trebui să aibă atunci grija ca să procure țăranilor asemenea sămânță, dându-le și oarecare instrucțiuni în privința modului cum trebuie să trateze pământul și sămânța pentru această cultură, care reclamă alte condițiuni decât aceea a grâului de toamnă. Negreșit că redusă la această extremitate agricultura noastră se va resimți, căci la noi, mai puțin decât în alte țări (afară de părțile muntoase), grâul de primavară nu reușește așa bine ca cel de toamnă și nici nu întrunește aceleași calități. Ne punem însă în ipoteza cea mai rea și discutăm ce s’ar putea face mai bun, ca să nu se „piardă toată recolta anului viitor.“ Toate acestea le spunem în vederea comerțului nostru de export. Cât despre eventualitatea unei foamete, din cauza întârzierii semănăturilor de toamnă, aceasta trebuie cu totul exclusă. Se știe că baza nutrițiunii populațiunei noastre rurale o formează aproape exclusiv porumbul, iar nu grâul, și asemenea să știe că porumbul e o cereală care se seamănă primăvara, iar nu toamna. Așadar, din punctul acesta de vedere, temerile exprimate nu sunt numai exagerate, dar cu desăvîrșire neîntemeiate. Din toate acestea rezultă : a) că nimic nu ne îndreptățește până acum a vorbi de foamete ; b) că în lipsă de grâu, țăranul român se nutrește cu porumb, acolo unde nu se nutrește esclusivamente cu porumb și că nu putem anticipa nimic asupra viitoarei recolte a porumbului; c) că nu s’a perdut orice speranță de a se mai semăna grâu în toamna aceasta; d) că dacă nu se va putea semăna acum, se va putea semăna la primăvară ; e) că în ori ce caz cu grâul deja semănat și cu cel ce se va mai semăna la primăvară, dacă nu vom avea o recoltă de grâu strălucită, totuși cantitatea grâului nu numai va fi suficientă pentru consumațiunea interioară, dar va prisosi și pentru esport. Repetăm dar că e foarte riscat a zice, și încă în termeni generali, că „recolta anului viitor e cu desăvârșire perdută“. Tot ce s’ar putea zice este să se esprime temerea că anul viitor va fi un an agricol mediocru, sau rea, dar nici aceasta n’o putem spune de pe acum. Spectrul foametei fiind definitiv înlăturat intr’o țară care consumă cel mult zece milioane hectolitri de grâu și porumb și care produce peste douăzeci de milioane de hectolitri numai de grâu și tot atâta de porumb (care se seamănă primăvara, iar nu toamna, după cum cred unii confrați), nu ne mai rămâne să ne îngrijim decât de interesele comerciului nostru de export. Ei bine, avem credința că agricultorii noștri vor ști să facă oportunism. Dacă nu vor mai putea semăna grâv în toamna aceasta, ei vor semăna la primăvară o parte a ogoarelor lor cu această cereală și vor căuta o compensațiune dând o întindere mai mare celorlalte culturi precum orzul, ovăzul, rapița, meiul, hrișcă, cartofii, fără a mai vorbi de porumb și de alte plante. Negreșit că aglomerarea tuturor arăturilor pentru timpul primăvarei va reclama o îndouită activitate și o hărnicie extraordinară. De aceea sfătuim pe toți agricultorii să aibă de primăvară vite în abundență și bine hrănite, pentru a putea face față trebuințelor extraordinare, în caz când în toamna aceasta nu se vor mai putea face arături. Noi însă nu desperăm cu totul de a vedea cât de curând pe țăranul român apucând coarnele plugului și brăzdând întinsele și fertilele ogoare ale României, care așteaptă să fie fecundate de el. TELEGRAME Belgrad. 5 Noembre Cercurile bine informate consideră ca iminentă numirea fostului ministru Yukcî la consiliul de Stat, pe când numirea d-lui Tausanovici la o legațiune în străinătate, nu se confirmă. Consiliul de miniștri a decis în unanimitate să ofere portofoliul finanțelor d-lui Pața, director general al monopolurilor D. Pața a cerut un termen ca să se gândească. Copenhaga, 5 Noembre. Folketkingul a reales pe d. Hoegsko, președinte, și pe d-nii Bolsen și Klaussin, vice-președinți. Faris,, 5 Noembre. Camera a reluat discuția budgetului rezbelului. D. Freycinet răspunzând la diferite cestiuni, declară că constituirea finală a armatei este apropiată, dar că va trebui totuși să se așterpe propunerea legei generale a cadrelor, care cere aproape două ani pentru a fi aplicată. Brest, 5 Noembre. Incrucișătorul rusesc sub comandamentul căpitanului Minune a plecat cu destinația la Madera ; marinarii ruși și francezi s’au salutat în mod reciproc prin urale. Paris, 5 Noembre. Vr’o douăzeci de deputați, au asistat la întrunirea convocată în vederea reconstituirei strângei extremei. S’a decis ca toți deputații cari votează de obiceiü ca radicalii să fie invitați la o apropiată întrunire care va fi convocată în câteva zile și în care se vor lua rezoluțiunile definitive. Valpareso, 5 Noembre. Delegații diferitelor partide politice s’au întrunit și au desemnat ca candidat la președenția republicei pe căpitanul de fregată Montz. Genul iritabile volum Confrații de la Naționalul au luat asupra lor o frază, cam virilă ce e drept, pe care am întrebuințat’o într’un articol recent cu privire la agitațiunea Ce se făcuse în contra armatei și în special în contra ofițerilor. Ei ne spun că „ne prefacem a polemiza cu Lupta și cu Adevărul, „pentru ca la sfârșit să le adresăm și lor „—deși nu’i numim — următoarea grațiozitate : „Bărbații politici și pretinșii oameni de Stat „care ar avea alte vederi, ar dovedi că la ei „simțul de onoare e în călcâie și ar face mai bine să se ducă să păzească porcii, decât să „se ocupe de trebile țărei. Nu înțelegem cum redactorii Naționalului au putut să se descopere pe ei în această frază. Ce fel ? ori nu se mai poate vorbi de „oameni de Stat“, fără ca confrații de la Naționalul să-și închipuiască că și face aluziune la ei? Din faptul că polemizăm cu Lupta și cu Adivénd, că cităm aceste ziare și nici nu pomenim măcar de Naționalil, confrații de la acest ziar deduc că facem aluziune la dânșii. Această concluziune prea e trasă de pér, iubiți confrați. Același cuvânt l’ați avea atunci ca să ziceți că vă desemnăm pe d-voastră când vorbim de „colectiviști“. Noi mărturisim în toată sincerităția că SAMBATA 26 OCTOMBRE 1891 ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV . . . . 0.40 Reclame...................„ III ... . 1.50 ................................ II . . . . 2.50 In Paris anunciurile se primesc la Agenda Pavas, 8 Place de la Bourse.dacția și Administrația — Calea Victoriei, 43 exemplar ÎS Bani întărirea partidului In partidul liberal nu exista neînțelegeri, partidul 11WA nu întărește în fiecare zi și dobândește tot mai mulți aderenți. Nu credeți aceasta? Atunci se vede că n’ați citit Voința Națională, căci iată ce ne vestește organul liberal: „Clubul național-liberal din Iași „s’a reconstituit și reorganizat, schimbându-șî statutul. Un mare consiliu, „compus din 25 membri, s’a ales, „care, în înțelegere cu comitetul central din București, va da direcția „politică partidului. Consiliul a ales „un comitet executiv, compus din 5 „persoane și anume : d-nii N. Gane, „Șt. Șendrea, A. Vizanti, C. Lupădatu și M. Țoni. „In consiliul de 25 fac parte d-nii „Machedon, Gh. Urechie, Eduard „Ghica și Corneliu Codrescu și alți „liberali disidenți can au abandonat „pe d. Mârzescu. „Astfel se adeverește știrea dată „de unele ziare liberale că au să se „facă mai multe înscrieri în curând „în clubul național-liberal, care se „întărește în fiecare zi în loc de a „slăbi, cum spun adversarii noștri, „cari iau dorințele lor drept fapte „îndeplinite“. Așadar, după onorabilii contrați de la Voința, aceasta înseamnă că partidul liberal se întărește în fiecare zi. Dar ce rezultă din chiar informațiunea Voinței ! Rezultă mai întâi și că d. Mârzescu nu mai e cu colectiviștii. Iată deci o primă disidență anunțată de însăși Voința: Mai rezultă că pe când vedem nume ca ale d-lor Eduard Ghica și Corneliu Codrescu, despre care n’am avut până acum fericirea să auzim, ca făcând parte din „marele consiliu de 25“, nu vedem să figureze acelea ale fruntașilor liberali din Iași, ca de pildă ale d-lor Gheorghian, Corjescu, Langa, Nicu Aslan etc. Iată dar o a doua disidență constatată și vestită tot de Voința. Dacă aceasta înseninează întărirea partidului, atunci nu știm ce ar putea însemna slăbirea partidului. Va se zică, după Voința, de câte ori câțiva membri fruntași ai partidului liberal se deslipesc de colectiviști, partidul se întărește. Cu cât aceștia rămân mai puțini, cu atât devin mai tari. Cu asemenea pilde voiește Voința să ne dovediască întărirea partidului? Ea nu face decât să constate că a mai rămas sămență de colectiviști prin Iași. Apoi aceasta nimeni n’a contestat’o și credem că asemenea sămență mai e încă prin toată țara, deși în realitate se tot împuținează, iar nu sporește, vrea organul colectivist să ne facă să credem. Dar să trecem de la Iași la Craiova, a doua localitate importantă din țară după Iași. Oare în capitala Olteniei acțiunile colectiviștilor stau mai bine decât în capitala Moldovei ? La Craiova liberalii sunt divizați în disidenți reprezintați prin d-nii Pop și Nicolaid și în partizani ai d-lui Stolojan, printre cari se află d-nii Betolian, Mitescu etc. D. Romanescu, cel mai popular dintre liberali, combate și pe unii și pe alții. Liberalii aveau un club la Craiova ; acest club s’a disolvat. Diviziu liîlc. OO oVl a ivit lluiu Iii de la centru au făcut să isbucniască și la Craiova neînțelegerile care erau în stare latentă. O încercare de a reînființa clubul din Craiova n’a reușit. Mari stăruințe s’au pus zilele acestea în acest scop, dar ele au avut de rezultat de a ațâța încă și mai mult orele locale dintre grupurile liberale. Iată care e situația partidului liberal la Craiova. Ceea ce zicem despre Iași și Craiova se poate zice de toate orașele din țară. Și iată cum se întărește partidul liberal! Cine ia dar dorințele sale drept fapte împlinite, noi sau Voința Națională ? nici prin gând nu ne-a trecut ca prin acea frază să facem aluziune la confrații de la Naționalul și nici la cei de la Lupta și de la Adevărul, căci știm că și unii și ceilalți pot aduce mai mari foloase țări punând talentul lor de scriitori, pe care cu dragă inimă și-’l recunoaștem, în serviciul binelui obștesc, decât ducându-se să păziască porcii,cu toate că o frază nu trebuie luată totd’auna ad literam In românește, a trimite pe cineva să păziască porcii sau vacile, sau a’l trimite la coarnele plugului este echivalent cu francezul aller plante des choux ; este a contesta cuiva competința într’o cestiune, a’l zice să se ocupe de altceva). Dar încă odată această frază nu se adresa confraților cu cari polemizam și cu atât mai puțin ea se putea adresa celor cu cari „nu polemizam“. Să creadă confrați de la Naționalul că atunci când vom voi să polemizăm cu dânșii, nu vom simți de loc nevoia de a ne preface că polemizăm cu altcineva, ci ’l vom numi pe nume. Am făcut’o deja fără a recurge la nici o prefăcătorie. In ceea ce privește însuși fondul cestiunii, trebue să se observe că articolul nostru a apărut înainte de publicarea „protestului“ ofițerilor, iar nu după această publicare și că prin urmare sunt nedrepți confrații când ne atribue aprobarea tuturor rezoluțiunilor cuprinse în acest „protest.“ Prin articolul nostru noi n’am voit să spunem altceva decât că nu e bine să se exercite o presiune influentă asupra unui ofițer spre a’l împedica de a cere în mod individual satisfacție ziaristului care l’ar insulta. Atât și nemic mai mult. Dar, ni se va răspunde, că o asemenea pledoarie e cu totul de prisos, căci cine va fi prostul acela care să pretindă că un ofițer n’are dreptul să-și ofere onoarea cel puțin totuși ca oricare alt cetățian? Ei bine, s’au găsit pretinși bărbați de Stat cari au susținut această teză și pe aceea i-am trimis să păziască.... gâștele, dacă paza porcilor li se părea prea degradatoare pentru ei. Credem că și confrații de la Naționalid și cei de la Lupta vor admite că ofițerul are dreptul să provoace în mod individual pe ziaristul care îl insultă Adevărul s’a pronunțat deja în acest sens prin condeiul „Dunăreanului.“ Pana acum nu știm ca ofițerii să fi comis în mod colectiv vr’un act reprobat de lege. Dacă confrații cunosc un asemenea caz, să-l citeze. Partidele in Franța O „declarație de războiu“.—Partidul radical se reconstituește. — D. Clemenceau și amicii sei.— Camera amenințată cu absolarea, întâmplările din urmă din Camera franceză, despre cari ni s’a dat la timp o relație telegrafică, se pare că au făcut o impresie adâncă în toată Franța. Este vorba, după cum se știe, de o „declarație de războiu“ pe care d. Clemenceau în numele radicalilor cari îl urmează a adresat’o guvernului și în urma căreia situația actualului cabinet francez a devenit cam nesigură. Mai ales gazetele republicane moderate își exprimă temerile în această privință. D. Clemenceau, —zice le Temps,—și-a reluat rolul pe care l’a jucat de zece ani încoace cu atâta măestrie. Radicalii au rupt pactul patriotic și-și dau acum mânile ca să răstoarne ministerul. Le Temps regretă că aceasta se întâmplă abia la trei luni după evenimentul de la Kronstadt, când Franța și-a recâștigat rangul. Acest eveniment este destinat să aibă urmări feicite numai în cazul când Franța va rămânea înțeleaptă și Republica nu va pierde nimic din considerația de care se bucură. Partidele externe voiesc acum să nimicească toate acestea; această intenție să fie însă un îndemn pentru majoritatea republicană, ca să se grupeze mai strâns în jurul guvernului. Journal des Débats e de părerea că slăbiciunea guvernului chiar este care a adus-o în această situație. El a înscenat urmărirea judecătorească a arhiepiscopului Gouthe-Soulard, la îndemnul radicalilor, și acum radicalii se folosesc de nemulțumirea dreptelor pentru ca să se unească cu ele în scopul de a răsturna cabinetul. Acest plan n’a isbutit deocamdată, dar primejdia tot mai există, pe când țara, care e obosită de aceste agitații sterpe, era să fie lăsată să poată lucra în pace. Trebue însă să se stabilească și răspunderile pentru această situațiune. Radicalii și șeful lor Clemenceau au fost cari au denunțat armistițiul dintre partide și au scos primul strigăt de luptă. Se pare însă că partidului radical nu-i este de loc groază de răspunderea ce i-o atribuie Journal de Debats. țn adevăr, o telegramă din Paris (3 Tentere) spune că I