Timpul, octombrie 1891 (nr. 216-240)

1891-10-26 / nr. 237

ANUL AL TREI­SPRE­ZECELEA.—No. 237 e­diția a doua ABONAMENTELE: In țară pe un an......................................40 lei pe 6 luni......................................20 lei „ pe 3 luni.....................................10 le1 Pentru streinătate, un an .... 60 lei Redacția și Administrația 43­ — Calea Victoriei. — 43 Un exemplar 15 Bani Ogoarele terei ! Mai mulți confrați animați de o patriotică îngrijire, s’au alarmat de împrejurarea că în multe puncte ale țărei grâul nu s’a putut semăna în toamna aceasta din cauza secetei în­delungi și am văzut chiar pe unii în­­fățișându-ne pentru anul viitor spec­trul lugubru al foametei. Negreșit că seceta îndelungă din vara și toamna anului curent a fost o calamitate pentru agricultura noas­tră, dar a prevedea din cauza aceasta o foamete pentru anul viitor este a nu cunoaște nici capacitatea produc­tivă a României, nici cantitatea de cereale necesară consum­ațiunii inte­rioare, nici modul de nutrițiune al majorității populațiunii noastre, nici în fine cele mai elementare noțiuni de agricultură. Ast­fel citim chiar în Naționalul următoarea veste alarmantă. Știrile ce sosesc din țară și informațiile ministerului agricultural arată că nu mai putem spera nimic de la semănăturile de toamnă; recolta anului viitor e cu desă­­vârșire pierdută. A zice : „recolta anului viitor este perdută,“ și încă „perdută cu desă­vârșire" este a spune un lucru foar­te riscat. Și Naționalul nu precizează; el zice „recolta anului viitor," așa că sub această denumire trebue să se înțeleagă toată recolta, adică re­colta tuturor felurilor de producte ce zămislește pământul țarei noastre. Am fi înțeles încă ca Naționalul să vorbească de recolta grâului și a se­carei și chiar în cazul acesta i-am râspunde că nu se poate zice că „recolta anului viitor e cu desăvâr­șire perdută.“ Să ne explicăm . După noi unii, zăpada care a căzut zilele acestea nu trebue să ne facă să desperăm de a mai avea zile fru­moase înainte de rigorile permanente ale iernei. Ba s’a observat chiar că de câte ori a nins pe la mijlocul lui Octombre, am avut în Noembre zile de vară. Chiar și în anul trecut a fost așa. Să sperăm că și anul acesta va fi tot ast­fel și că la cele d’intâi raze ale soarelui, toată cantitatea de zăpadă căzută se va topi și va a­­dăpa pământul atât de setos în urma îndelungei secete, făcându-l propriu pentru arătură. In cazul acesta ză­pada căzută va fi o adevarată bine­facere pentru agricultură și ’i va a­­duce aceleași servicii ca și mai multe ploi bune. Și sunt simptome că tim­pul se va îndrepta. Dacă aceste speranțe se vor rea­liza, agricultorii noștri vor trebui să desvolte o deosebită activitate ca să profite de timpul favorabil și să brăz­deze cât mai mult teren într’un spa­țiu­ de timp cât se va putea mai scurt. Se știe că la noi grâul se poate semăna până la 15 Noembre și chiar mai târziu, dacă timpul con­tinuă a fi favorabil. Iar în terenu­rile mai slabe și mai nisipoase agri­cultorii noștri ar face bine să semene și secară, care, după cum se știe, re­zistă mai bine frigului. In 5, 6 zile, mult o sâptâmână, grâul semănat în bune condițiuni râ­­sare și dacă mai târziu frigul împe­­dică creșterea sa, aceasta, departe de a fi un inconvenient, constitue a­­desea un avantagiu. Dacă însă timpul nu se va în­drepta și semănăturile de toamnă nu se vor putea face (în unele lo­calități s'au făcut) atunci nu le va rămânea agricultorilor alta de făcut de­cât să-și procure sămânță de grâu de primă­vară, pe care să o semene în primă­vara viitoare. Guvernul va trebui să aibă atunci grija ca să procure țăranilor asemenea sămânță, dându-le și oare­care instrucțiuni în privința modului cum trebuie să tra­teze pământul și sămânța pentru a­ceastă cultură, care reclamă alte condițiuni de­cât aceea a grâului de toamnă. Negreșit că redusă la această ex­tremitate agricultura noastră se va resimți, căci la noi, mai puțin de­cât în alte țări (afară de părțile muntoase), grâul de prima­vară nu reușește așa bine ca cel de toamnă și nici nu întrunește aceleași cali­tăți. Ne punem însă în ipoteza cea mai rea și discutăm ce s’ar putea face mai bun, ca să nu se „piardă toată recolta anului viitor.“ Toate acestea le spunem în ve­derea comerțului nostru de export. Cât despre eventualitatea unei foa­mete, din cauza întârzierii semănă­turilor de toamnă, aceasta trebuie cu totul exclusă. Se știe că baza nutrițiunii populațiunei noastre ru­rale o formează aproape exclusiv porumbul, iar nu grâul, și aseme­nea să știe că porumbul e o cereală care se seamănă primă­vara, iar nu toamna. Așa­dar, din punctul acesta de ve­dere, temerile exprimate nu sunt nu­mai exagerate, dar cu desăvîrșire neîntemeiate. Din toate acestea rezultă : a) că nimic nu ne îndreptățește până a­­cum a vorbi de foamete ; b) că în lipsă de grâu, țăranul român se nu­trește cu porumb, acolo unde nu se nutrește esclusivamente cu porumb și că nu putem anticipa nimic a­­supra viitoarei recolte a porumbului; c) că nu s’a perdut ori­ce speranță de a se mai semăna grâu în toam­na aceasta; d) că dacă nu se va putea semăna acum, se va putea se­măna la primă­vară ; e) că în ori­ ce caz cu grâul deja semănat și cu cel ce se va mai semăna la primă­vară, dacă nu vom avea o recoltă de grâu strălucită, totuși cantitatea grâului nu numai va fi suficientă­ pentru consuma­­țiunea interioară, dar va prisosi și pentru esport. Repetăm dar că e foarte riscat a zice, și încă în termeni generali, că „recolta anului viitor e cu desăvâr­șire perdută“. Tot ce s’ar putea zice este să se esprime temerea că anul viitor va fi un an agricol mediocru, sau rea, dar nici aceasta n’o putem spune de pe acum. Spectrul foametei fiind definitiv în­lăturat intr’o țară care consumă cel mult zece milioane hectolitri de grâu și porumb și care produce peste două­­zeci de milioane de hectolitri numai de grâu și tot atâta de porumb (ca­re se seamănă primăvara, iar nu toamna, după cum cred unii con­frați), nu ne mai rămâne să ne în­grijim de­cât de interesele comer­­ciului nostru de export. Ei bine, avem credința că agri­cultorii noștri vor ști să facă opor­tunism. Dacă nu vor mai putea se­măna grâv în toamna aceasta, ei vor semăna la primăvară o parte a o­­goarelor lor cu această cereală și vor căuta o compensațiune dând o întindere mai mare celor­l­alte cul­turi precum orzul, ovăzul, rapița, meiul, hrișcă, cartofii, fără a mai vorbi de porumb și de alte plante. Negreșit că aglomerarea tuturor arăturilor pentru timpul primăvarei va reclama o îndouită activitate și o hărnicie extraordinară. De aceea sfătuim pe toți agricultorii să aibă de primăvară vite în abundență și bine hrănite, pentru a putea face față trebuințelor extraordinare, în caz când în toamna aceasta nu se vor mai putea face arături. Noi însă nu desperăm cu totul de a vedea cât de curând pe țăranul român apucând coarnele plugului și brăzdând întinsele și fertilele ogoare ale României, care așteaptă să fie fecundate de el. TELEGRAME Belgrad. 5 Noembre Cercurile bine informate consideră ca i­­minentă numirea fostului ministru Yukcî la consiliul de Stat, pe când numirea d-lui Tausanovici la o legațiune în străinătate, nu se confirmă. Consiliul de miniștri a decis în unani­mitate să ofere portofoliul finanțelor d-lui Pața, director general al monopolurilor­ D. Pața a cerut un termen ca să se gân­dească. Copenhaga, 5 Noembre. Folketk­ingul a reales pe d. Hoegsk­o, președinte, și pe d-nii Bolsen și Klaussin, vice-președinți. Faris,, 5 Noembre. Camera a reluat discuția budgetului rez­belului. D. Freycinet răspunzând la diferite cestiuni, declară că constituirea finală a armatei este apropiată, dar că va trebui totuși să se așterpe propunerea legei gene­rale a cadrelor, care cere aproape două ani pentru a fi aplicată. Brest, 5 Noembre. Incrucișătorul rusesc sub comandamen­tul căpitanului Minune a plecat cu desti­nația la Madera ; marinarii ruși și francezi s’au salutat în mod reciproc prin urale. Paris, 5 Noembre. Vr’o două­zeci de deputați, au asistat la întrunirea convocată în vederea reconsti­­tuirei strângei extremei. S’a decis ca toți deputații cari votează de obiceiü ca radi­calii să fie­­ invitați la o apropiată întruni­re care va fi convocată în câte­va zile și în care se vor lua rezoluțiunile definitive. Valpareso, 5 Noembre. Delegații diferitelor partide politice s’au întrunit și au desemnat ca candidat la președenția republicei pe căpitanul de fre­gată Montz. Genul i­ritabile volum Confrații de la Naționalul au luat a­­supra lor o frază, cam virilă ce e drept, pe care am întrebuințat’o într’un articol recent cu privire la agitațiunea Ce se fă­cuse în contra armatei și în special în contra ofițerilor. Ei ne spun că „ne pre­facem a polemiza cu Lupta și cu Adevărul, „pentru ca la sfârșit să le adresăm și lor „—de­și nu’i numim — următoarea grațio­­­zitate : „Bărbații politici și pretinșii oameni de Stat „care ar avea alte vederi, ar dovedi că la ei „simțul de onoare e în călcâie și ar face mai­­ bine să se ducă să păzească porcii, de­cât să „se ocupe de trebile țărei. Nu înțelegem cum redactorii Naționa­lului au putut să se descopere pe ei în această frază. Ce fel ? ori nu se mai poate vorbi de „oameni de Stat“, fără ca con­frații de la Naționalul să-și închipuiască că și face aluziune la ei? Din faptul că polemizăm cu Lupta și cu Adivénd, că cităm aceste ziare și nici nu pomenim măcar de Naționalil, confrații de la acest ziar deduc că facem aluziune la dânșii. Această concluziune prea e trasă de pér, iubiți confrați. Același cuvânt l’ați avea atunci ca să ziceți că vă desemnăm pe d-voastră când vorbim de „colectiviști“. Noi mărturisim în toată sincerități­a că SAMBATA 26 OCTOMBRE 1891 ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV . . . . 0.40 Reclame...................„ III ... . 1.50 ................................ II . . . . 2.50 In Paris anunciurile se primesc la Agenda P­avas, 8 Place de la Bourse.­dacția și Administrația — Calea Victoriei,­­ 43 exemplar ÎS Bani întărirea partidului In partidul liberal nu exista ne­înțelegeri, partidul 11WA nu întă­rește în fie­care zi și dobândește tot mai mulți aderenți. Nu credeți aceasta­? Atunci se vede că n’ați citit Voința Națională, căci iată ce ne vestește organul liberal: „Clubul național-liberal din Iași „s’a reconstituit și reorganizat, schim­­­bându-șî statutul. Un mare consiliu, „compus din 25 membri, s’a ales, „care, în înțelegere cu comitetul cen­­­tral din București, va da direcția „politică partidului. Consiliul a ales „un comitet executiv, compus din 5 „persoane și anume : d-nii N. Gane, „Șt. Șendrea, A. Vizanti, C. Lupă­­­datu și M. Țoni. „In consiliul de 25 fac parte d-nii „Machedon, Gh­. Urechie, Eduard „Ghica și Corneliu Codrescu și alți „liberali disidenți can au abandonat „pe d. Mârzescu. „Ast­fel se adeverește știrea dată „de unele ziare liberale că au să se „facă mai multe înscrieri în curând „în clubul național-liberal, care se „întărește în fiecare zi în loc de a „slăbi, cum spun adversarii noștri, „cari iau dorințele lor drept fapte „îndeplinite“. Așa­dar, după onorabilii contrați de la Voința, aceasta înseamnă că partidul liberal se întărește în fie­care zi. Dar ce rezultă din chiar infor­­mațiunea Voinței ! Rezultă mai întâi și că d. Mâr­­zescu nu mai e cu colectiviștii. Iată deci o primă disidență anunțată de însăși Voința: Mai rezultă că pe când vedem nume ca ale d-lor E­­duard Gh­ica și Corneliu Codrescu, despre care n’am avut până acum fericirea să auzim, ca făcând parte din „marele consiliu de 25“, nu vedem să figureze acelea ale frun­tașilor liberali din Iași, ca de pildă ale d-lor Gheorgh­ian, Corjescu, Langa, Nicu Aslan etc. Iată dar o a doua disidență constatată și vestită tot de Voința. Dacă aceasta înseninează întărire­a partidului, atunci nu știm ce ar putea însemna slăbirea partidului. Va se zică, după Voința, de câte ori câți­va membri fruntași ai partidului liberal se deslipesc de colectiviști, partidul se întărește. Cu cât aceștia rămân mai puțini, cu atât devin mai tari. Cu asemenea pilde voiește Voința să ne dovediască întărirea parti­dului? Ea nu face de­cât să con­state că a mai rămas sămență de colectiviști prin Iași. Apoi aceasta nimeni n’a contestat’o și credem că asemenea sămență mai e încă prin toată țara, deși în realitate se tot împuținează, iar nu sporește, vrea organul colectivist să ne facă să credem. Dar să trecem de la Iași la Craiova, a doua localitate impor­tantă din țară după Iași. Oare în capitala Olteniei acțiunile colecti­viștilor stau mai bine de­cât în capitala Moldovei ? La Craiova liberalii sunt divi­zați în disidenți reprezintați prin d-nii Pop și Nicolaid și în parti­zani ai d-lui Stolojan, printre cari se află d-nii Betolian, Mitescu etc. D. Romanescu, cel mai popular dintre liberali, combate și pe unii și pe alții. Liberalii aveau un club la Cra­iova ; acest club s’a disolvat. Di­viziu­ liîlc. OO oVl a ivit l­l­ui­u­ Iii de la centru au făcut să is­­bucniască și la Craiova neînțele­gerile care erau în stare latentă. O încercare de a reînființa clubul din Craiova n’a reușit. Mari stăru­ințe s’au pus zilele acestea în a­­cest scop, dar ele au avut de re­zultat de a ațâța încă și mai mult orele locale dintre grupurile libe­rale. Iată care e situația partidului liberal la Craiova. Ceea ce zicem despre Iași și Craiova se poate zice de toate o­­rașele din țară. Și iată cum se întărește parti­dul liberal! Cine ia dar dorințele sale drept fapte împlinite, noi sau Voința Națională ? nici prin gând nu ne-a trecut ca prin a­­cea frază să facem aluziune la confrații de la Naționalul și nici la cei de la Lupta și de la Adevărul, căci știm că și unii și cei­l­alți pot aduce mai mari foloase țăr­i pu­nând talentul lor de scriitori, pe care cu dragă inimă și-’l recunoaștem, în serviciul binelui obștesc, de­cât ducându-se să pă­­ziască porcii,­­cu toate că o frază nu tre­buie luată tot­d’auna ad literam In româ­nește, a trimite pe cine­va să păziască porcii sau vacile, sau a’l trimite la coar­nele plugului este echivalent cu france­zul­­ aller plante des choux ; este a con­testa cui­va competința într’o cestiune, a’l zice să se ocupe de alt­ceva). Dar încă odată această frază nu se a­­dresa confraților cu cari polemizam și cu atât mai puțin ea se putea adresa celor cu cari „nu polemizam“. Să creadă con­­fraț­i de la Naționalul că atunci când vom voi să polemizăm cu dânșii, nu vom simți de loc nevoia de a ne preface că polemi­zăm cu alt­cine­va, ci ’l vom numi pe nu­me. Am făcut’o deja fără a recurge la nici o prefăcătorie. In ceea­ ce privește însuși fondul cestiu­­nii, trebue să se observe că articolul nos­tru a apărut înainte de publicarea „pro­testului“ ofițerilor, iar nu după această pu­­blicare și că prin urmare sunt nedrepți con­frații când ne atribue aprobarea tuturor re­­zoluțiunilor cuprinse în acest „protest.“ Prin articolul nostru noi n’am voit să spu­nem alt­ceva de­cât că nu e bine să se exercite o presiune influentă asupra unui ofițer spre a’l împedica de a cere în mod individual satisfacție ziaristului care l’ar insulta. Atât și nemic mai mult. Dar, ni se va răspunde, că o asemenea pledoarie e cu totul de prisos, căci cine va fi prostul acela care să pretindă că un o­­fițer n’are dreptul să-și ofere onoarea cel puțin tot­uși ca ori­care alt cetățian­­? Ei bine, s’au găsit pretinși bărbați de Stat cari au susținut această teză și pe aceea i-am trimis să păziască.... gâștele, dacă paza porcilor li se părea prea degra­datoare pentru ei. Credem că și confrații de la Naționalid și cei de la Lupta vor admite că­­ ofițerul are dreptul să provoace în mod individual pe ziaristul care îl insultă Adevărul s’a pronunțat deja în acest sens prin condeiul „Dunăreanului.“ Pana acum nu știm ca ofițerii să fi co­mis în mod colectiv vr’un act reprobat de lege. Dacă confrații cunosc un asemenea caz, să-l citeze. Partidele in Franța O „declarație de războiu“.—Partidul radical se reconstituește. — D. Clemenceau și amicii sei.— Camera amenințată cu absolarea, întâmplările din urmă din Camera fran­ceză, despre cari ni s’a dat la timp o re­lație telegrafică, se pare că au făcut o im­presie adâncă în toată Franța. Este vorba, după cum se știe, de o „declarație de răz­­boiu“ pe care d. Clemenceau în numele radicalilor cari îl urmează a adresat’o gu­vernului și în urma căreia situația actua­lului cabinet francez a devenit cam nesi­gură. Mai ales gazetele republicane moderate își exprimă temerile în această privință. D. Clemenceau, —zice le Temps,—și-a reluat rolul pe care l’a jucat de zece ani încoace cu atâta măestrie. Radicalii au rupt pac­tul patriotic și-și dau acum mânile ca să răstoarne ministerul. Le Temps regretă că aceasta se întâmplă abia la trei luni după evenimentul de la Kronstadt, când Franța și-a recâștigat rangul. Acest eveniment este destinat să aibă urmări fe­icite numai în cazul când Franța va rămânea înțe­leaptă și Republica nu va pierde nimic din considerația de care se bucură. Partidele externe voiesc acum să nimicească toate acestea; această intenție să fie însă un în­demn pentru majoritatea republicană, ca să se grupeze mai strâns în jurul guvernului. Journal des Débats e de părerea că slă­biciunea guvernului chiar este care a a­­dus-o în această situație. El a înscenat ur­mărirea judecătorească a arh­iepiscopului Gouthe-Soulard, la îndemnul radicalilor, și acum radicalii se folosesc de nemulțumirea dreptelor pentru ca să se unească cu ele în scopul de a răsturna cabinetul. Acest plan n’a isbutit deocamdată, dar primejdia tot mai există, pe când țara, care e obo­sită de aceste agitații sterpe, era să fie lă­sată să poată lucra în pace. Trebue însă să se stabilească și răspunderile pentru a­­ceastă situațiune. Radicalii și șeful lor Cle­menceau au fost cari au denunțat armisti­țiul dintre partide și au scos primul stri­găt de luptă. Se pare însă că partidului radical nu-i este de loc groază de răspunderea ce i-o atribuie Journal de­ Debats. țn adevăr, o te­legramă din Paris (3 Tentere) spune că I

Next