Timpul, octombrie 1891 (nr. 216-240)
1891-10-28 / nr. 238
ANUL AL TREISPREZECELEA.—No. 238 ABONAMENTELE: In țară pe un an................................. 40 lei „ pe 6 luni.................................20 lei „ pe 3 luni............................ . 10 lei Pentru streinătate, un an .... 60 lei Redacția și Administrația 43 — Calea Victoriei, — 43 Un exemplar ÎN Bani LUNI și MARȚI 28—29 OCTOMBRE 1891 ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV . . . . p.40 Reclame...................„ III .... 1.50 T ».••••• n II ... . 2.50 In Paris anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse. Redacția și Administrația 43. — Calea Victoriei, 43 Un exemplar 10 Bani i|1hu ||«pll wmlm lluljl | mama* JffitB&lm —Jm&mSmm ^®*"^"'«' '*&"&l f&mtjalăttfle; Siluitul unei legende Din când în când, vreun ziarist lipsit de un subiect mai de actualitate, pomenește încă, precum făcea mai alaltă ora un organ liberal, de reacționarismul conservatorilor. Această acuzațiune nu mai produce însă nici un efect; cel ce o formulează simte că repetă fără convincție un clișeu demodat și noi abia mai consimțim câte o dată să răspundem unei așa inepte acuzațiuni. Căci partidul conservator prin modul său de a guverna a spulberat toate aceste calomnii. Dacă dar nu am fi făcut decât atât în acești trei ani din urmă, încă nu ar fi fost fără folos din punctul de vedere al partidului conservator, trecerea noastră la putere. Căci nu trebue să uităm că ani îndelungați unica temă care s’a exploatat în contra noastră a fost că suntem adversarii libertăților publice. La toate acuzațiunile ce aduceam guvernului Brătianu se răspundea, în lipsa altui argument: „Puteți avea dreptate, însă țara nu va vrea, fiindcă voiți să desființați libertățile constituționale.“ Se pare că glumim când zicem astăzi aceasta și totuși așa era. Cu asemenea gogorițe liberalii exploatați credulitatea publică. Cu câteva zile chiar, înainte de căderea lui Ion Brătianu, d. Stătescu rosti în Cameră un discurs de sensație, prin care arăta ororile ce erau să însoțească venirea reacționarilor la putere și căuta astfel să producă un curent care să ne fac drumul puterii. Iată cum se exprima d. Stătescu în ședința Camerii, de la 18 Martie 1888 : „Dea Domnul ca să mă înșel și ca evenimentele de mâine sau din o zi apropiată să nu-mi dea dreptate; dar tare îmi este teamă că liberalii, cari au luat o parte atât de învierșunată la opera de răsturnare, să nu ai făcut altceva decât să sape groapa mare în care reacțiunea își propune să înmormânteze libertățile noastre“. „Și blazonul șters al foștilor privilegiați va servi de piatră tumulară pe momântul în care se vor fi prăvălit libertățile noastre înjunghiate. „Dea Domnul ca în acel moment să nu avem durerea să vedem prăvălindu-se și unitatea Statului Român.“ Era util ca să reproducem aceste declarațiuni cari atunci când erau rostite produceau oarecare efect asupra publicului și cari azi nu mai pot provoca decât zîmbete. Căci azi se vede cât de ridicole erau acuzațiunile ce ni se aruncau și cu câtă rea credință eram atacați. In adevĕr ce s’a realizat din prevestirile d-lui Stătescu ? Absolut nimic. Nimeni nu s’a atins de vreuna din libertățile existente, ba chiar s’a garantat prin lege libertatea individuală și s’ad dat cetățenilor mai multe garanții în contra actelor arbitrare ale autorității prin inamovibilitatea magistraturei. In ceea ce privește modul cum s’ad practicat aceste libertăți, am văzut aproape jumătate din deputații liberali din Camera actuală, uniți în alegeri cu guvernul, ceeace exclude posibilitatea acuzațiunei că alegerile n’au fost libere. Cât pentru libertatea presei, s’a lăsat o așa mare latitudine presei de a spune tot ce vrea, încât Voința Națională se plângea acum două zile că guvernul nu se împotrivește atacurilor presei anti-dinastice. Nu mai vorbim de libertatea întrunirilor care a fost deplină. S’au lăsat libere nu numai întrunirile, dar chiar manifestațiunile pe stradă după întrunire. Sălile cari altă dată se refuzau se oferă acum opozițiunei, chiar de către autorități. Precum se vede mult drum am făcut de când d. Stătescu putea fără a fi prea ridicol să rostească discursul ce am reprodus mai sus și până astăzi când nimeni n’ar mai îndrăsni să vorbească cum vorbia atunci d. Stătescu. In trei ani de guvernământ legenda ridicolă a reacționarismului conservatorilor a fost distrusă. TELEGRAME Budapesta, 7 Noembre. Ministerul cultelor răspunzând la o interpelare în privința Primatului Ungariei, a repetat că guvernul nu a avut decât un candidat, că drepturile de patronat ale regelui Ungariei nu au fost atinse, că primatele este silit prin decret de numire să sară la Budapesta ori de câte ori șade regele acolo și când Parlamentul este întrunit. Cork, 7 Noembre. La alegerea pentru înlocuirea lui Parnell, d. Flarm, anti-parnelist, a fost ales cu 3,660 voturi, contra 2157 date d-lui Redmond, parnelist, și 1,161 d-lui Sarsfild, unionist, Baris, 7 Noembre. Consiliul de miniștri s-a ocupat de ultimele incidente de la granița de Sud din Algeria și a decis să ceară Camerei un credit pentru a întări portul din El Gobad și a prelungi cu vreo 40 de kilometri drumul de fer Ain Sefra.D. Dreyfus a trebuit după refuzul dlui Rouvier, să renunțe de a întreba pe ministru asupra scăderii fondurilor rusești, dar își rezervă dreptul de a adresa în mod eventual o interpelare în aceiași privință după votarea budgetului. —Discuția budgetului rezbelului s’a terminat. D. de Freycinet întrebat zice că experiențele pentru a înlocui pesmetul în alimentațiunea soldaților nu s’au terminat încă, dar că continuă. Londra, 6 Noembre. Agenția Reuter află din Valpareso că căpitanul de fregată Monti a fost ales azi în unanimitate președinte al Republicei. Londra 6 Noembre. (Oficial). D. Jackson, secretarul tesaurului, a primit postul de secretar superior pentru Irlanda. Stockholm, 6 Noembre. Rectorul gimnasiului, d. Gilliam, a fost numit ministru al cultelor, în locul d-lui Wennerberg, a cărui demisiune l’a primit. Madrid, 6 Noembre. Ministrul marinei și-a dat demisiunea în urma unei neînțelegeri cu un jurnalist; s’a bătut în duel cu acesta; 4 gloanțe s’au schimbat fără rezultat. D. Canovas va ține interimul. EDIȚIA a dola Berlin, 8 Noembre. O întrunire de 600 persoane a constituit o nouă societate de „socialiști independenți“ ; ea a aprobat statutele elaborate de un comitet de 18 membri. Bruxelles, 8 Noembre. O întrunire de deputați, consilieri municipali, membrii mai multor asociațiuni politice ai capitalei a aprobat o ordine de zi, care invită pe toate asociațiunile liberale și lucrătoare, de a se uni pentru a organiza o mișcare în favoarea sufragiului universal Toți consilierii liberali și democrați s-au angajat să se asocieze la lupta pentru sufragiul universal. Milan, 8 Noembre. Miniștrii de interne, de lucrări publice și de finanțe au sosit; astă seară sosește d. di Rudini cu ceil alți miniștri și sub-secretari de Stat. Senatori și deputați încep a sosi. Aproape 3000 de bilete s’au distribuit pentru discursul pe care d. di Rudini îl va ține la teatrul de la Scalla. După ziarul Nation discursul d-lui di Rudini va trata pe larg chestiunile economice , va resuma situațiunea financiară la venirea la putere a cabinetului actual și silințele acestuia de a restabili echilibrul. El va declara că Italia voește pacea, că este cu neputință să se facă noul economii în cheltuelile militare ; va respinge orice încercare de a se modifica legea de garanții care a produs efecte bune. Lille, 8 Noembre. La alegerea legislativă de balotagiu d. Lafarge, socialist, a fost ales cu 6470 de voturi, contra 5175 date d-lui de Depasse, republican. Washington, 8 Noembre. Ministrul din Chile a primit din Santiago o depeză după care Senatul se compune din 29 liberali și 5 conservatori. Camera din 56 liberali și 38 conservatori. Politica Românilor fie loste iin Neavând până acum informațiuni pozitive despre cele ce s’au petrecut în cele două ședințe dela 24 și 25 Octombre trecut ale comitetului național român, ținute la Sibiu, am reprodus după alte ziare o dare de seamă a deciziunilor luate de comitet. Astăzi însă suntem în pozițiune de a da știri pozitive în această privință căci primim informațiuni directe de la corespondentul nostru din Sibiu, care va ține de acum înainte în curent pe cititorii Timpului cu tot ce se atinge de politica fraților noștri de peste munți. Iată ce ne scrie corespondentul nostru, care, în treacăt fie zis, e în măsură de a fi mai bine informat decât oricine . Sibiu. 5 Noembre Știrile publicate de ziarele din România cu privire la cele petrecute în sînul comitetului național român erau în parte eronate și în tot cazul tendențioase. Mai întâi de toate trebuie să vă spun că comitetul a aprobat pe deplin atitudinea d-lui Vincențin Babeș și a recunoscut, ca și d-sa, inoportunitatea prezentării memorandului către împărat în momentele de față. Iată cum sună încheierea comitetului în această privință: „Propunerea de a subșterne imediat un „memorial la tron, nu se primești și se „declară momentul de față de nepotrivit „pentru un asemenea pas.“ Dintre cei 20 membri prezenți, numai 6 au fost pentru amintita propunere, iar 14 au fost în contra ei. E adevărat că d. dr. Aurel Mureșanu a fost însărcinat, chiar cu concursul d-lui Babeș, de a pregăti un memorand politic pentru tron, însă nu, după cum în mod greșit s’a publicat, pentru viitoarea ședință a comitetului, ci pentru viitoarea conferință generală care se va ține la primăvară. Această hotărîre nu e de loc în contrazicere cu votul de mai sus, deoarece în principiu nici d. Babeș, nici majoritatea comitetului nu sunt în contra înaintării unui memorand la tron, ci numai în contra oportunității prezintării acelui memorand în momentele de faji«. Cât despre o desaprobare a atitudinei d-lui Babeș, nici vorbă n’a fost în comitet de un asemenea lucru. Din contra s’a votat de comitet următoarea rezoluțiune: „Comitetul constatând că ținuta Tribunei „în timpul din urmă a vătămat solidaritatea și disciplina partidului, desaprobă „această atitudine. Această rezoluțiune se „notifică direcțiunii institutului tipografic „(instituțiune înființată de regretatul Șaguna și la care se tipărește Tribuna) în „scopul ca pe viitor să evite conflicte de „asemenea natură; la din contră comitetul „nu va mai considera Tribuna de organ „al partidului național.“ In ce privește scrisoarea d-lui Al. Mocioni, comitetul s’a abținut de la citirea ei numai spre a nu se zice că e influințat din afară, iar nici de cum sub cuvânt că d. Mocioni s’ar amesteca prea mult în afacerile partidului. Comitetul găsește din contra că d. Mocioni nu se amestecă îndestul și ar dori să’l aibă cu totul în mijlocul său. Asemenea e inexact că d. Mocioni n’ar fi membru în partid. A fost întotdeauna și s’a declarat în public de membru al partidului național român. Dealtmin trelea, deși nu s’a citit scrisoarea d-lui Mocioni, comitetul are și astăzi ca și mai nainte tot acele vederi ca și d. Mocioni în cestiunea memorandului. Iată acum și comunicatul ce d. Babeș a fost îndreptățit de comitet a publica în ziare: • 1) Privitor la cestiunea memorandului, decretat prin conferințele naționale , cu toate condusele comitetului le-am pus totdeauna precis în aplicare, fără ca vre odată să mă fi încercat a le zădărnici. 2) In ce privește faimele colportate prin unele ziare, despre niște tractări ale mele sau ale noastre cu guvernul, sau cu vreun cornen maginar, pentru impactarea Românilor, nici cu nici comitetul nostru, nici acum nici în trecut, de la constituirea partidului nostru,—n’am intrat cu nici un partid și cu nici un corifeu sau factor al vre-unui partid sau al guvernului maghiar în nici un fel de trădări referitoare la împăciuirea Românilor, mie special nici nu mi-s’a oferit vre-o ocaziune pentru asemenea tractări, și eu nici nu mĕ simt îndreptățit la atari, fără de autorizare specială. 3) In ce privește așa zisul și prin unele foi intonatul dualism maghiaro-român : eu ocazionalmente, ce e drept — în particular am atins această ideiă, ca una istorică, dar nici odată n’am pus’o în discuțiune publică, ca un obiect de actualitate, ce nu este și nici nu poate să fie. 4) In fine în ce privește scrisorile, ce de la ultima întrunire a comitetului le-am publicat în Telegraful Român și Luminătorul, prin cari scrisori,respective unele directive din ele, s’a produs zice-se, oarecare resens printre membri și în public, explicând constatez, că acelea în totalitatea lor exprimă numai edemele vederi și nu au de bază vr’un conclus al comitetului. Susținerile mele în acele scrisori, relative la servire din afară, le-am întemeiat pe impresiunile ce le-am primit ocazionalmente din acele discuțiuni ale comitetului, prin cari se manifesta dorința generală, ca toți factorii noștri, în special cei bisericești să conlucre cu noi cât se poate mai mult în bună înțelegere pentru înaintarea și apărarea cauzei noastre comune naționale. V. Babeș Din toate astea rezultă că tot zgomotul ce s’a făcut în presa din România despre pretinsele desbinări ce ar exista în sînul partidului nostru național nu era întemeiat decât pe niște aparințe pe care ultimele revoluțiuni ale comitetului național le-a făcut să dispară. Politica noastră, a românilor de aici, rămâne aceiași ca și până acum și vom continua a fi uniți în lupta pentru sfinta noastră cauză națională. Sibianul. Noi nu putem decât să ne bucurăm de această soluțiune, care prezintă pe frații noștri de peste munți uniți și să le urăm izbândă deplină în toate întreprinderile lor. Țarul și Împăratul Germaniei De ce nu s’jur întâlnit. — Atentat plănuit la Berlin.-Chestii de etichetă și altele__ Rolul d-lui de Giers. — Impresia finală. Ca aproape totdeauna, oficioșii încep cam târziu, dar mai bine decât nici o dată, să discute și să explice neîntâlnirea Țarului cu impăratul Wilhelm II. O telegramă din Petersburg pornită din partea așa zisă autorizată și adresată ziarului Kölnische Zeitung asigură că țarul ar fi voit să se ducă la Berlin, dar poliția din capitala Germaniei a fost încunoștiințată că se plănuise un atentat contra Țarului. De aceea acesta a renunțat la planul său dintâiei. Două scrisori tot atât de oficioase, trimise una din Berlin iar alta din Petersburg Corespondenței politice, să ocupă și ele cu această chestiune. Dar pe când scrisoarea din Berlin să silește să tăgăduiască orice importanță vizitei sau nevizitei țarului în capitala imperiului german, scrisoarea din Petersburg nu ia lucrurile atât de ușor. In cercurile politice din Petersburg, zice ea, sa așteptat până în momentul din urmă o întâlnire a celor doui împărați și s’a legat de această întâlnire și oarecari speranțe de o îmbunătățire a relațiilor dintre cele două imperii; în adevăr, adaogă scrisoarea, criza internă și economică prin care trece Rusia actualmente ar fi făcut ca o relație mai prietenească între cei doui puternici vecini, se fie de dorit. Dar neîntâlnirea celor doui monarhi se explică în cercurile guvernamentale rusești în chipul următor : Mai întâi și întâlnirea a fost împedicată de faptul că Țarul nu călătoria singur, ci însoțit de perechia imperială daneză și de prințesa de Wales, ceea ce ar fi făcut foarte dificilă înscenarea unui act de curtenire cum ar fi fost o întâlnire cu impăratul Germaniei. A mai fost apoi și chestia de etichetă că Țarina, atât din cauza vârstei sale cât și a datei urcărei sale pe tron ar fi fost în drept să aștepte ea întâiai o vizită din partea imperatesei Germaniei; după cum se știe însă, imperatul Wilhelm iliana a fost la Petersburg, n’a fost însoțit de imperateasa Victoria Augusta. In sfârșit se mai adaogă că Țarul, conform planului íntâia de calătorie, avea de gând să debarce într’un port baltic, iar când, din pricina fortunei pe mare, a fost nevoit să schimbe planul de cǎlătorie, era deja prea târziu să se pună la cale amănuntele unei întâlniri cu impăratul Germaniei. La toate acestea scrisoarea din Berlin, mai sus pomenită, vine să pună vîrf, zicând că Țarul nici nu era dator să facă vreo vizită Impăratului Germaniei și că ar fi o greșală a se crede că s’ar socoti la Berlin ca un simptom de sentimente puțin amicale faptul că Țarul nu a vizitat capitala Germaniei. Acestea din partea oficioșilor. Pe cale particulară însă, informatorul din Paris al mai multor ziare germane află că prin cercurile diplomatice de acolo s-ar vorbi mult despre o probabilă și apropiată disgrațiare a d-lui Giers, din cauză că ar fi stăruit prea mult pentru o întrevedere a țarului cu impăratul Wilhelm. De altă parte, agenția Reuter din Londra află că d. de Giers consideră ca inevitabilă o cálătorie a sa la Paris, înainte de a se întoarce în Rusia, din cauza zgomotelor exagerate pe care le-a produs vizita sa de la Monza. Desigur însă, toate aceste informații nu vor fi în stare a șterge impresia de pace și liniște pe care o lasă explicările s finioase din Berlin și Petersburg a neîntâlnirei celor doi monarhi, explicări pe cari le-am resumat mai sus. Eastern. Congresul păcii Roma, 6 Noembre D. Gaillard a desvoltat un amendament care propune ca conferința să constitue biuroul său în comitet parlamentar internațional. D. Barth respinge aserțiunile d-lui Gaillard după care deputații germani ar fi siliți de propriile lor legi să se teamă de orice organizație care ar avea un caracter internațional.D. Gaillard respunde că Dpoziția d-lui Barth vine de acolo că-i e teamă de tot ce este internațional și de preponderanța ce ar putea să câștige Franța.—Discuția este închisă. Roma, 7 Noembre Conferința interpalamentară a proclamat pe d. Pandolfi secretar general și a decis ca Berna se fie sediul conferențG de la 1892. Propunerea Imbriani-Hobarth relativă la proclamarea drepturilor națiunilor și aceea a d-lui Marcoarte asupra neutralității strâmtorilor vor fi trimise conferinței din Berna. Conferința s-a închis. Deschiderea Con-