Timpul, octombrie 1891 (nr. 216-240)

1891-10-28 / nr. 238

ANUL AL TREISPRE­ZECELEA.—No. 238 ABONAMENTELE: In țară pe un an................................. 40 lei „ pe 6 luni.................................20 lei „ pe 3 luni............................ . 10 lei Pentru streinătate, un an .... 60 lei Redacția și Administrația 43­ — Calea Victoriei, — 43 Un exemplar ÎN Bani LUNI și MARȚI 28—29 OCTOMBRE 1891 ANUNCIU­RI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV . . . . p.40 Reclame...................„ III .... 1.50 T ».••••• n II ... . 2.50 In Paris anunciurile se primesc la Agenția­ Havas, 8 Place de la Bourse. Redacția și Administrația 43. — Calea Victoriei,­­ 43 Un exemplar 10 Bani i|1hu ||«pll wmlm lluljl | mama* JffitB&lm —Jm&mSmm­ ^®*"^"'«' '*&"&l f&mtjalăttfle; Siluitul unei legende Din când în când, vre­un ziarist lipsit de un subiect mai de actua­litate, pomenește încă, precum făcea mai alaltă­ ora un organ liberal, de reacționarismul conservatorilor. Această acuzațiune nu mai pro­duce însă nici un efect; cel ce o formulează simte că repetă fără con­­vincție un clișeu­ demodat și noi abia mai consimțim câte o dată să răspundem unei așa inepte acuza­­țiuni. Căci partidul conservator prin modul său de a guverna a spul­berat toate aceste calomnii. Dacă dar nu am fi făcut de­cât atât în acești trei ani din urmă, încă nu ar fi fost fără folos din punc­tul de vedere al partidului conser­vator, trecerea noastră la putere. Căci nu trebue să uităm că ani îndelungați unica temă care s’a ex­ploatat în contra noastră a fost că suntem adversarii libertăților pu­blice. La toate acuzațiunile ce aduceam guvernului Brătianu se răspundea, în lipsa altui argument: „Puteți a­­vea dreptate, însă țara nu va vrea, fiind­că voiți să desființați li­bertățile constituționale.“ Se pare că glumim când zicem astă­zi aceasta și totuși așa era. Cu asemenea gogorițe liberalii ex­ploatați credulitatea publică. Cu câte­va zile chiar, înainte de căderea lui Ion Brătianu, d. Stă­­tescu rosti în Cameră un discurs de sensație, prin care arăta oro­rile ce erau să însoțească venirea reacționarilor la putere și căuta ast­fel să producă un curent care să ne fac drumul puterii. Iată cum se exprima d. Stătescu în ședința Camerii, de la 18 Mar­tie 1888 : „Dea Domnul ca să mă înșel și ca evenimentele de mâine sau din o zi apropiată să nu-mi dea dreptate; dar tare îmi este teamă că liberalii, cari au luat o parte atât de învier­­șunată la opera de răsturnare, să nu ai făcut alt­ceva de­cât să sape groapa mare în care reacțiunea își propune să înmormânteze libertățile noastre“. „Și blazonul șters al foștilor privilegiați va servi de piatră tumulară pe mo­mântul în care se vor fi prăvălit libertățile noa­stre înjunghiate. „Dea Domnul ca în acel moment să nu avem durerea să vedem prăvă­­lindu-se și unitatea Statului Român.“ Era util ca să reproducem a­­ceste declarațiuni cari atunci când erau rostite produceau oare­care efect asupra publicului și cari azi nu mai pot provoca de­cât zîm­­bete. Căci azi se vede cât de ridicole erau acuzațiunile ce ni se aruncau și cu câtă rea credință eram a­­tacați. In adevĕr ce s’a realizat din prevestirile d-lui Stătescu ? Absolut nimic. Nimeni nu s’a atins de vre­una din libertățile existente, ba chiar s’a garantat prin lege libertatea in­dividuală și s’ad dat cetățenilor mai multe garanții în contra ac­telor arbitrare ale autorității prin inamovibilitatea magistraturei. In ceea­ ce privește modul cum s’ad practicat aceste libertăți, am văzut aproape jumătate din depu­tații liberali din Camera actuală, uniți în alegeri cu guvernul, ceea­­ce exclude posibilitatea acuzațiunei că alegerile n’au fost libere. Cât pentru libertatea presei, s’a lăsat o așa mare latitudine presei de a spune tot ce vrea, în­cât Voința Națională se plângea acum două zile că guvernul nu se împotrivește atacurilor presei anti-dinastice. Nu mai vorbim de libertatea în­trunirilor care a fost d­eplină. S’au lăsat libere nu numai întrunirile, dar chiar manifestațiunile pe stradă după întrunire. Sălile cari altă­ dată se refuzau se oferă acum opozițiunei, chiar de către autorități. Precum se vede mult drum am făcut de când d. Stătescu putea fără a fi prea ridicol să rostească discursul ce am reprodus mai sus și până astă­zi când nimeni n’ar mai îndrăsni să vorbească cum vor­­bia atunci d. Stătescu. In trei ani de guvernământ le­genda ridicolă a reacționarismului conservatorilor a fost distrusă. TELEGRAME Budapesta, 7 Noembre. Ministerul cultelor răspunzând la o in­terpelare în privința Primatului Ungariei, a repetat că guvernul nu a avut decât un candidat, că drepturile de patronat ale re­gelui Ungariei nu au fost atinse, că pri­matele este silit prin decret de numire să sară la Budapesta ori de câte ori șade re­gele acolo și când Parlamentul este în­trunit. Cork, 7 Noembre. La alegerea pentru înlocuirea lui Par­nell, d. Flarm, anti-parnelist, a fost ales cu 3,660 voturi, contra 2157 date d-lui Redmond, parnelist, și 1,161 d-lui Sarsfild, unionist, Baris, 7 Noembre. Consiliul de miniștri s-a ocupat de ulti­mele incidente de la granița de Sud din Algeria și a decis să ceară Camerei un credit pentru a întări portul din El Go­­b­ad și a prelungi cu vreo 40 de kilometri drumul de fer Ain Sefra.­­D. Dreyfus a trebuit după refuzul d­­lui Rouvier, să renunțe de a întreba pe ministru asupra scăderii fondurilor rusești, dar își rezervă dreptul de a adresa în mod eventual o interpelare în aceiași privință după votarea budgetului. —Discuția budgetului rezbelului s’a ter­minat. D. de Freycinet întrebat zice că experiențele pentru a înlocui pesmetul în alimentațiunea soldaților nu s’au terminat încă, dar că continuă. Londra, 6 Noembre. Agenția Reuter află din Valpareso că căpitanul de fregată Monti a fost ales azi în unanimitate președinte al Republicei. Londra 6 Noembre. (Oficial). D. Jackson, secretarul tesaurului, a pri­mit postul de secretar superior pentru Irlanda. Stockholm, 6 Noembre. Rectorul gimnasiului, d. Gilliam, a fost numit ministru al cultelor, în locul d-lui Wennerberg, a cărui demisiune l’a primit. Madrid, 6 Noembre. Ministrul marinei și-a dat demisiunea în urma unei neînțelegeri cu un jurnalist; s’a bătut în duel cu acesta; 4 gloanțe s’au schimbat fără rezultat. D. Canovas va ține in­terimul. EDIȚIA a dol­a Berlin, 8 Noembre.­­ O întrunire de 600 persoane a consti­tuit o nouă societate de „socialiști indepen­­­­denți“ ; ea a aprobat statutele elaborate de un comitet de 18 membri. Bruxelles, 8 Noembre. O întrunire de deputați, consilieri mu­nicipali, membrii mai multor asociațiuni politice ai capitalei a aprobat o ordine de zi, care invită pe toate asociațiunile libe­rale și lucrătoare, de a se uni pentru a organiza o mișcare în favoarea sufragiului universal Toți consilierii liberali și demo­crați s-au angajat să se asocieze la lupta pentru sufragiul universal. Milan, 8 Noembre. Miniștrii de interne, de lucrări publice și de finanțe au­ sosit; astă seară sosește d. di Rudini cu ceil alți miniștri și sub-se­­cretari de Stat. Senatori și deputați încep a sosi. Aproape 3000 de bilete s’au distribuit pentru discursul pe care d. di Rudini îl va ține la teatrul de la Scalla. După ziarul Nation discursul d-lui di Rudini va trata pe larg chestiunile eco­nomice , va resuma situațiunea financiară la venirea la putere a cabinetului actual și silințele acestuia de a restabili echilibrul. El va declara că Italia voește pacea, că este cu neputință să se facă noul econo­mii în cheltuelile militare ; va respinge ori­ce încercare de a se modifica legea de ga­ranții care a produs efecte bune. Lille, 8 Noembre. La alegerea legislativă de balotagiu d. Lafarge, socialist, a fost ales cu 6470 de voturi, contra 5175 date d-lui de Depasse, republican. Washington, 8 Noembre. Ministrul din Chile a primit din San­tiago o depeză după care Senatul se com­pune din 29 liberali și 5 conservatori. Ca­mera din 56 liberali și 38 conservatori. Politica Românilor fie loste iin Neavând până acum informațiuni pozitive despre cele ce s’au petrecut în cele două ședințe de­la 24 și 25 Octombre trecut ale comitetului na­țional român, ținute la Sibiu, am re­produs după alte ziare o dare de seamă a deciziunilor luate de co­mitet. Astă­zi însă suntem în pozițiune de a da știri pozitive în această pri­vință căci primim informațiuni di­recte de la corespondentul nostru din Sibiu, care va ține de acum înainte în curent pe cititorii Timpului cu tot ce se atinge de politica fraților no­ștri de peste munți. Iată ce ne scrie corespondentul nostru, care, în treacăt fie zis, e în măsură de a fi mai bine informat de­cât ori­cine . Sibiu. 5 Noembre Știrile publicate de ziarele din Româ­nia cu privire la cele petrecute în sînul comitetului național român erau în parte eronate și în tot cazul tendențioase. Mai întâi de toate trebuie să vă spun că comitetul a aprobat pe deplin atitu­dinea d-lui Vincențin Babeș și a recu­noscut, ca și d-sa, inoportunitatea prezen­­tării memorandului către împărat în mo­mentele de față. Iată cum sună încheierea comitetului în această privință: „Propunerea de a subșterne imediat un „memorial la tron, nu se primești și se „declară momentul de față de nepotrivit „pentru un asemenea pas.“ Dintre cei 20 membri prezenți, numai 6 au fost pentru amintita propunere, iar 14 au fost în contra ei. E adevărat că d. dr. Aurel Mureșanu a fost însărcinat, chiar cu concursul d-lui Babeș, de a pregăti un memorand po­litic pentru tron, însă nu, după cum în mod greșit s’a publicat, pentru viitoarea ședință a comitetului, ci pentru viitoarea conferință generală care se va ține la primăvară. Această hotărîre nu e de loc în con­trazicere cu votul de mai sus, de­oare­ce în principiu nici d. Babeș, nici majo­ritatea comitetului nu sunt în contra înaintării unui memorand la tron, ci nu­mai în contra oportunității prezintării acelui memorand în momentele de faji«. Cât despre o desaprobare a atitudinei d-lui Babeș, nici vorbă n’a fost în comi­tet de un asemenea lucru. Din contra s’a votat de comitet următoarea rezolu­­țiune: „Comitetul constatând că ținuta Tribunei „în timpul din urmă a vătămat solidari­tatea și disciplina partidului, desaprobă „această atitudine. Această rezoluțiune se „notifică direcțiunii institutului tipografic „(instituțiune înființată de regretatul Șa­­­guna și la care se tipărește Tribuna) în „scopul ca pe viitor să evite conflicte de „asemenea natură; la din contră comitetul „nu va mai considera Tribuna de organ „al partidului național.“ In ce privește scrisoarea d-lui Al. Mo­­cioni, comitetul s’a abținut de la citirea ei numai spre a nu se zice că e influin­­țat din afară, iar nici de cum sub cu­vânt că d. Mocioni s’ar amesteca prea mult în afacerile partidului. Comitetul găsește din contra că d. Mocioni nu se amestecă îndestul și ar dori să’l aibă cu totul în mijlocul său. Asemenea e inexact că d. Mocioni n’ar fi membru în partid. A fost în­tot­de­a­una și s’a declarat în public de membru al partidului național român. Dealtmin trelea, deși nu s’a citit scri­soarea d-lui Mocioni, comitetul are și as­tă­zi ca și mai nainte tot acele vederi ca și d. Mocioni în cestiunea memoran­dului. Iată acum și comunicatul ce d. Babeș a fost îndreptățit de comitet a publica în ziare: • 1) Privitor la cestiunea memorandului, decretat prin conferințele naționale , cu toa­te cond­usele comitetului le-am pus tot­dea­una precis în aplicare, fără ca vre­ odată să mă fi încercat a le zădărnici. 2) In ce privește faimele colportate prin unele ziare, despre niște tractări ale mele sau ale noastre cu guvernul, sau cu vre­un cornen maginar, pentru impact­area Românilor, nici cu nici comitetul nostru, nici acum nici în trecut, de la constitui­rea partidului nostru,—n’am intrat cu nici un partid și cu nici un corifeu sau factor al vre-unui partid sau al guvernului ma­ghiar în nici un fel de trădări referitoare la împăciuirea Românilor, mie special nici nu mi-s’a oferit vre-o ocaziune pentru a­­semenea tractări, și eu nici nu mĕ simt îndreptățit la atari, fără de autorizare spe­cială. 3) In ce privește așa zisul și prin unele foi intonatul dualism maghiaro-român : eu ocazionalmente, ce e drept — în particular am atins această ideiă, ca una istorică, dar nici odată n’am pus’o în discuțiune pu­blică, ca un obiect de actualitate, ce nu este și nici nu poate să fie. 4) In fine în ce privește scrisorile, ce de la ultima întrunire a comitetului le-am publicat în Telegraful Român și Lumină­torul, prin cari scrisori,­­respective unele directive din ele, s’a produs zice-se, oare­care resens printre membri și în public, explicând constatez, că acelea în totalita­tea lor exprimă numai ede­mele vederi și nu au de bază vr’un conclus al­ comite­tului. Susținerile mele în acele scrisori, re­lative la servire din afară, le-am întemeiat pe impresiunile ce le-am primit ocazional­mente din acele discuțiuni ale comitetului, prin cari se manifesta dorința generală, ca toți factorii noștri, în special cei bisericești să conlucre cu noi cât se poate mai mult în bună înțelegere pentru înaintarea și a­­părarea cauzei noastre comune naționale. V. Babeș Din toate astea rezultă că tot zgomo­­tul ce s’a făcut în presa din România despre pretinsele desbinări ce ar exista în sînul partidului nostru național nu era întemeiat de­cât pe niște aparințe pe care ultimele revoluțiuni ale comite­tului național le-a făcut să dispară. Politica noastră, a românilor de aici, rămâne aceiași ca și până acum și vom continua a fi uniți în lupta pentru sfinta noastră cauză națională. Sibianul. Noi nu putem de­cât să ne bu­curăm de această soluțiune, care pre­zintă pe frații noștri de peste munți uniți și să le urăm izbândă deplină în toate întreprinderile lor. Țarul și Împăratul Germaniei De ce nu s’jur întâlnit. — Atentat plănuit la Berlin.-Chestii de etichetă și altele__ Rolul d-lui de Giers. — Impresia finală. Ca aproape tot­dea­una, oficioșii încep cam târziu, dar mai bine de­cât nici o­ dată, să discute și să explice neîntâlnirea Țarului cu impăratul Wilhelm II. O telegramă din Petersburg pornită din partea așa zisă autorizată și adresată zia­rului Kölnische Zeitung asigură că țarul ar fi voit să se ducă la Berlin, dar poli­ția din capitala Germaniei a fost încunoș­­tiințată că se plănuise un atentat contra Țarului. De aceea acesta a renunțat la planul său dintâiei. Două scrisori tot atât de oficioase, tri­mise una din Berlin iar alta din Peters­burg Corespondenței politice, să ocupă și ele cu această chestiune. Dar pe când scri­soarea din Berlin să silește să tăgăduiască ori­ce importanță vizitei sau nevizitei ța­rului în capitala imperiului german, scri­soarea din Petersburg nu ia lucrurile atât de ușor. In cercurile politice din Peters­burg, zice ea, s­a așteptat până în momentul din urmă o întâlnire a celor doui împărați și s’a legat de această întâlnire și oare­­cari speranțe de o îmbunătățire a relațiilor dintre cele două imperii; în adevăr, adaogă scrisoarea, criza internă și economică prin care trece Rusia actualmente ar fi făcut ca o relație mai prietenească între cei doui puternici vecini, se fie de dorit. Dar neîn­tâlnirea celor doui monarh­i se explică în cercurile guvernamentale rusești în chipul următor : Mai întâi și întâlnirea a fost împedicată de fa­ptul că Țarul nu călătoria singur, ci însoțit de perechia imperială daneză și de prințesa de Wales, ceea ce ar fi făcut foarte dificilă înscenarea unui act de cur­tenire cum ar fi fost o întâlnire cu impă­­ratul Germaniei. A mai fost apoi și chestia de etichetă că Țarina, atât din cauza vâr­stei sale cât și a datei urcărei sale pe tron ar fi fost în drept să aștepte ea întâiai o vizită din partea imperatesei Germaniei; după cum se știe însă, imperatul Wilhelm il­iana a fost la Petersburg, n’a fost în­soțit de imperateasa Victoria Augusta. In sfârșit se mai adaogă că Țarul, conform planului íntâia de calătorie, avea de gând să debarce într’un port baltic, iar când, din pricina fortunei pe mare, a fost nevoit să schimbe planul de cǎlătorie, era deja prea târziu să se pună la cale amănuntele unei întâlniri cu impăratul Germaniei. La toate acestea scrisoarea din Berlin, mai sus pomenită, vine să pună vîrf, zi­când că Țarul nici nu era dator să facă vre­o vizită Impăratului Germaniei și că ar fi o greșală a se crede că s’ar socoti la Berlin ca un simptom de sentimente puțin amicale faptul că Țarul nu a vizitat capitala Germaniei. Acestea din partea oficioșilor. Pe cale particulară însă, informatorul din Paris al mai multor ziare germane a­­flă că prin cercurile diplomatice de acolo s-ar vorbi mult despre o probabilă și a­­propiată disgrațiare a d-lui Giers, din cauză că ar fi stăruit prea mult pentru o între­vedere a țarului cu impăratul Wilhelm. De altă parte, agenția Reuter din Londra află că d. de Giers consideră ca inevitabilă o cálătorie a sa la Paris, înainte de a se în­toarce în Rusia, din cauza zgomotelor exa­gerate pe care le-a produs vizita sa de la Monza. De­sigur însă, toate aceste informații nu vor fi în stare a șterge impresia de pace și liniște pe care o lasă explicările s­ finioase din Berlin și Petersburg a neîn­­tâlnirei celor doi monarh­i, explicări pe cari le-am resumat mai sus. Eastern. Congresul păcii Roma, 6 Noembre D. Gaillard a desvoltat un amendament care propune ca conferința să constitue biuroul său în comitet parlamentar inter­național. D. Barth respinge aserțiunile d-lui Gail­lard după care deputații germani ar fi si­liți de propriile lor legi să se teamă de ori­ce organizație care ar avea un caracter internațional.­D. Gaillard respunde că D­­poziția d-lui Barth vine de acolo că-i e teamă de tot ce este internațional și de preponderanța ce ar putea să câștige Fran­ța.—Discuția este închisă. Roma, 7 Noembre Conferința interpalamentară a proclamat pe d. Pandolfi secretar general și a decis ca Berna se fie sediul conferențG de la 1892. Propunerea Imbriani-Hobarth relativă la proclamarea drepturilor națiunilor și aceea a d-lui Marcoarte asupra neutralității strâm­­torilor vor fi trimise conferinței din Berna. Conferința s-a închis. Deschiderea Con-

Next