Timpul, septembrie 1892 (nr. 192-215)
1892-09-26 / nr. 212
ANUL AL PATRUSPREZECELEA. — No. 212EDIȚIA -A DOUA SÂMBĂTĂ 26 SEPTEMBRE (8 OCT.) 1892 wjrowev» ^■^■rtwhamwwwiMWiriiiwiwhiBii«—ui ihhmu namuuuMHHBHH»BinÖ Mii Hiníiiijii Hin Minjiiai^^ ABONAMENTELE: In țară pe un An........................................40 le „ pe 6 luni........................................20 lei pe S luni........................................10 lei pateu streinătate, un an ....... 50 lei Redacția și Administrația 23, STRADA DOAMNEI, 23. Un exemplar 10 Bani ANUNCIURI și INSERȚII : Linia 30 litere petit pag. IV.......................0,40 Reclame ..... „ . III.........................1,50 II ..... . 2,50 se primesc la Agenția de la Bourse I. Bani DATORIA PRESEI Primejdia care se depărtase de noi până acum câteva zile, a devenit iarăși amenințătoare prin ivirea holerei la Pesta. Cu toate că epidemia nu pare a avea o gravitate mare — nu se anunță ele cât 30—40 cazuri pe zi, lucru neînsemnat pentru un oraș de patru sute de mii de locuitori — totuși nu se poate prevedea dacă ea nu va crește și, mai ales, dacă nu se va întinde și asupra altor orașe ale Ungariei, in fața acestor împrejurări îndoiala nu mai era cu putință; or cât de discutabila ar fi eficacitatea măsurilor de carantină, ori cât de jicnitoare sunt ele pentru comerciul nostru, guvernul nu putea să ia grava răspundere de a lăsa frontierele deschise ca în timpuri normale. Consiliul de miniștri s’a întrunit Marți seară și a decis înființarea grabnică de carantine la Predeal și la Verciorova. Se înțelege, că această măsură nu s’a putut hotărî decât în principiu, căci este cu neputință de a o pune în aplicare înainte ca localurile de carantină să fie pregătite, ceea ce va necesita o întârziere de câteva zile. Dar până atunci se va face o revizie severă a tuturor călătorilor ce vin din Ungaria, o desinfectare riguroasă a bagagielor și o observație medicală de cinci zile a persoanelor în localitățile unde vor sosi. Mai mult nu se putea face pentru moment și este de sperat că prin aceste măsuri și cu timpul răcoros și uscat, care domnește de câteva zile, vom putea să ne ferim de flagelul care ne amenință. In orice caz, guvernul deplinit datoria cu prisos, ș’a întot ce era posibil omenește s’a făcut pentru a apăra granițele noastre și, din fericire, până acum am izbutit. Să urmăm și de acum înainte, fără a ne lăsa a fi cuprinși de dar să nu uităm că măsurile frică, ce s’au luat și care se vor lua la diferitele trecători ale graniței nu pot avea decât un efect neîndestulător, dacă ele nu vor fi însoțite și de un șir de măsuri sanitare pe care trebuie să le luăm înlăuntrul țărei și mai ales în orașele noastre. Și aci nu e destul ca guvernul să -și facă datoria; este de neapărată trebuință ca cetățenii să vină in ajutorul autorităților supunându-se cu bună-voință la măsurile de salubritate publică și luând chiar inițiativa acestor măsuri acolo unde autoritățile arată nepăsare. In această privință presa are de împlinit o datorie sfântă și un rol însemnat, dar pentru a o face într’un mod conștiincios și folositor, prima condiție este de a lăsa la o parte pasiunea politică, cel puțin în această ocaziune care privește o primejdie generală. Dacă, din nenorocire, holera va pătrunde și la noi, ea nu face deosebire între albi și ruși, între democrați și radicali, între socialiști și republicani; nu trebuie nici noi să facem deosebiri între noi pentru a o combate în marginea puterilor noastre. Opozanții de toate nuanțele să facă car opozițiune cât le place și cum le place asupra orcărei alte chestiuni, dar, pentru Dumnezeu să înceteze cu acuzările ridicole pe care le adresează zilnic guvernului în privința măsurilor de luat contra holerei! A zice că guvernul, prin neglijența sa, înlesnește ivirea epidemiei holerice în țară, este mai mult decât o copilărie; nu ne sfiim a zice că o asemenea acuzare este infamă și nedemnă de oameni ce au cel mai mic simțământ de onestitate. Ce interes ar putea avea un guvern de a fi nepăsător în fața unei nenorociri publice ? Nu înțeleg oare adversarii noștri cât de odioasă este o asemenea imputare ? Admitem ca presa să discute măsurile ce se iau, să le găsească neîndestulătoare, să controleze aplicarea lor, să denunțe contravențiunile care se pot întâmpla, să critice or cât de aspru autoritățile care nu’și fac datoria în împrejurări atât de grave; dar a face dintr’o calamitate publică, ca holera, o armă de opozițiune contra unui guvern și unui partid întreg, este un fapt imoral pe care orice om cu minte nu’l poate îndestul veșteji. —----------------------------------------- TELEGRAME Budgetul francez Paris, 6 Octombre. Raportorul general al budgetului a anunțat comisiunea budgetare că venitul vămilor a fost în Septembre cu 6.710.000 franci mai mic decât prevederile budgetare. Raportorul general a adăugat că situația merită o serioasă atențiune, căci creditele suplimentare deja votate trec peste 85.000.000 și guvernul mai cere încă 10.000.000. Beneficiile budgetare nu vor ajunge pentru a acoperi creditele suplimentare. Din sinul cabinetului maghiar Budapesta, 6 Octombre. Ungarische Post destninte în mod categoric știrile reproduse de Neue Freie Presse in privința neînțelegerilor din sinul cabinetului in privința chestiunei cultelor. Toate combinațiunile care se rapoartă la această știre, dintre care o modificare ministerială eventuală, sunt de asemenea neîntemeiate. Ungurii și societatea căilor ferate austro-ungare Budapesta, 6 Octombre. Deputatul Pazmandy a protestat la comisiunea finanțelor în contra denumire de ungurească ce societatea de drumuri de fier a statului austro-ungar, continuă sa poarte; ea compromite astfel Ungaria în chestiunea reținerea impozitului asupra obligațiunilor bipotecare. D. Weckerle, ministru de finanțe, a zis că în convingerea sa societatea nu avea dreptul de a opera această reținere, dar societatea nu mai existând in Ungaria, guvernul unguresc nu are dreptul de a interveni nici în mod direct, nici indirect. Progresiștii sârbi Viena, 6 Octombre. Presse află din Belgrad că partidul progresist a decis de a nu face nici un compromis cu radicalii cu ocazia alegerilor pentru Seupcina ; progresiștii vor lua o atitudine activa, dar cu totul independentă în toate chestiunile. Spania și Germania Madrid. 6 Octombre. Correspondencia zice că discursurile schimbate cu ocazia recepțiunei d-lui de Radovvitz, ambasador al Germaniei, sunt comentate în mod favorabil în cercurile politice. Se crede că ele vor avea un resunet în urma expresiunei de simpatie a Germaniei pentru Spania. Emisiune nouă în Rusia Petersburg, 6 Octombre. «Buletinul Legilor» publică o ordonanță a d-lui Witte în privința emisiuneia 25000000 ruble credit acoperite de rezervele de aur. Democrații americani New-York, 6 Octombre. In statul Georgia candidații democrați au avut în alegerile pentru funcțiunile publice o majoritate de 50000 voturi. MUNCITORII NOȘTRI De ce pare în toate țările civilizate ale Europei să se agite cestiunea muncitorilor și numai la noi nu?! Cum? noi Românii nu suntem oare și noi națiune? țara noastră nu e oare,și ea stat civilzat? Trebue neapărat să ținem și noi întruniri de muncitori, să punem la cale greve, sa organizăm un partid al muncitorilor și să avem reprezentanți și șefi de muncitori! Așa s’au întrebat, așa au zis și așa au făcut câțiva tineri, cari nu prea au deprinderea de a munci și tocmai de aceea nu puteau să se pună și altfel in evidența. Nefiind, ce ! drept, muncitori, ei nu cunosc, nu simt trebuințele adevărate ale clasei sociale, pentru ale căreia interese vor să intre în luptă Nici că e însă nevoie de aceasta ; știri, pe cât știu, să fie discursuri fulminante și să arunce, drept articole de ziar, vorbe pe hârtie, — și atât e destul pentru ca să se deosibească de alții și să aibă oarecare titluri de a se simți oameni de importanță. Avem dar și noi un partid al muncitorilor, înzestrat cu toate cele ce i se cuvin unui partid în regulă, șefi, comitete, organe de publicitate etc. Pentru ca să fim deopotrivă cu țările din cel mai depărtat apus, nu ne mai lipsește decât un singur lucru : o clasă de *mănitori*. « Muncitor» nici in țările apusene, nici la noi nu va să zică, în genere, un om care muncește, ci anume muncitorul închis între ziduri, fie meșteșugar, fie industriaș, fie mai ales muncitor de fabrică. Soarta acestor «muncitori» in înțelesul obicinuit al cuvântului este în adevăr foarte grea. Nevoiți a munci pentru o simbrie mică în localuri închise, adeseori chiar infecte, și a săvârși o lucrare uniformă, azi ca ieri, ieri ca alaltăeri și mereu așa, ei nu numai petrec o viață plină de neajunsuri, dar iși mai și ruinează sănătatea, se mai și tămpesc prin acea uniformitate de lucrare. Filantropii din Enghitera au constatat in mod neîndoios, că până chiar și progenitura acestor muncitori degenerează din tată în fiu și din oiu în nepot. Din norocire insă noi Românii nu avem o clasă de asemenea munci on, căci puținii meșteșugari Români și culegătorii da prin "tipografiile noastre merită, ce-i drept, să fie ocrotiți de societate și de Stat, dar o clasă socială nu sunt. Și mult timp are încă să mai treacă până ce vom fi ajuns și noi să avem o clasă de muncitori, fiind-că desvoltarea socială are mersul ei firesc. Nu mai de mult decât in primele decenii ale secolului nostru partea cea cu desăvârșire mare a poporului român erau păstori, care cultivau pe ici pe colo, ca pentru distracție, și puțin tei pameni. Și toate timpurile sunt de acord, că pe pământul acesta cea mai plăcută viață e cea păstorească. Câtă vreme dar pășunile sunt suficiente, nimeni in lumea aceasta nu și petrece viața cu pluguria mai ostenitoare. Astfel și Românii noștri numai încetul cu încetul și cu multă anevoință se desfac de viața păstorească, ca să ia sarcina cu mult mai grea a plugarului. S’a sporit poporațiunea, s’au sporit in proporții încă mai mari trebuințele zilnice și astfel nevoile l’au silit pe Român să se depărteze tot mai mult de viața păstorească. Plugar însă, în ințelesul adevărat al cuvântului, nu e țăranul nostru nici astăzi. Și aceasta, e cea mai de căpătenie din cauzele mizeriilor cu care el se luptă; mizeriile aceste aproape toate sunt simptome ale stărei de transițiune economică, în care se află. E binecuvântat, mai presus de vrednicia noastră pământul țerei noastre. Bine muncit pământul acesta și bine chivernisite roadele lui, chiar până la cincisprezece milioane de oameni pot să trăiască pe el, fără ca să aibă nevoie de a se sfâșia între dânșii pentru hrana de toate zilele. Aceia dar, cari ’și-afi dat seamă de stadiul de desvoltare economică in care ne aflăm, cunosc nevoile țărei și cu adevărată durere pentru țăranul român se preocupă astăzi ,și încă mult timp se vor preocupa numai de cestiunea , cum avem si-l aducem pe Român acolo, ca să muncească pământul ca un adevărat plugar și să-ți chivernisească ce are de la Dumnezeu. Muncind cu pricepere și chivernisindu-și bine averea, Românii vor aduna bogății și se vor spori, și numai în proporție cu sporirea lor va putea să crească și contingentul dat de dânșii pentru «clasa muncitorilor». Câtă vreme e pământ destul, Românul, care ei singur poate sa aibă pământ în țara aceasta, nu se va lepăda de viața mai plăcută a plugarului, pentru ca să se înfunde în vre-o fabrică, încă mult timp dar «clasa muncitorilor» din România are să fie compusă mai ales din străini, cari aici in țara aceasta nu pot să aibă pământ, și «muncitorii» români vor fi, ca astăzi, Români declasați. Aceste sunt elementele, pe care le reprezintă cei ce susțin «cauza muncitorilor » : e în țara noastră singura grupare, care nici nu este, nici nu vrea să pară națională. Suntem și noi oameni; știm și noi ceva să zică compătimire; plângem și noi soarta «robilor societății» moderne. Privind însă lucrul din punctul de vedere al intereselor noastre naționale, nu avem nici un cuvânt de a stărui pentru rezolvarea unor cestiuni, care pe noi nu ne privesc. Noi, consumatorii productelor industriale, ținem seamă de un singur lucru : ca marfa consumată de noi să fie cât se poate de eftină. Dar am înțelege, deși nu putem admite, punctul de vedere cosmopolit, din care purced luptătorii pentru «cauza muncitorilor», dacă ei ar fi consequenți. Simțind insă, că țara nu e accesibilă pentru «ideile» lor, intră în contrazicere cu sine înșiși și mai fac și declamațiuni naționale. Nu e cestiune națională, pe care nu caută s’o exploateze, și nimeni nu e mai înfierbântat ca dânșii, când vorba e de «patrie», de «națiune», de «popor». Ba au ajuns in cele din urmă să-i pună și pe țăranii noștri în rândul ii muncitorilor»,—fiindca,—deși țăranii muncesc. «Ce ați făcut,—ne zic euiouă, celorl’alte partide,—ce ați făcut voi, partide vechi și învechite, ce ați făcut pentru țăranul român, talpa ‘țării !?» Nimic nu am făcut ! Un singur lucru mic și neînsemnat,—am putea să zicem, am creat, am susținut și voina susținea cu toată hotărirea o lege, în virtutea căreia pământul acesta, tot până la cel din urmă palmac, e reservat numai pentru Români, ai căror părinți, buni și străbuni au sângerat intru apărarea lui, iar stnuni, vie ei de orișî unde, pot să se bucure aici, ca nicăiri în lume, de cele mai largi libertăți și să-și agonisească pânea fie ca salahori, fie ca meșteșugari, fie ca neguțători. Atât am făcut pentru muncitorii noștri, iar cele ilalte le vom mai face: pentru ai voștri vom face, ce va fi de făcut, tot noi, însă abia atunci, când și ei vor fi o clasa sociala românii. De-ocamdată interesele lor sunt atât de deosebite de ale muncitorilor noștri, care sunt consumatori industriali, incât—nu mai știi ce să zici despre oamenii, cari vorbesc despre unii și alții intr’o resudlare. Situația Tezaurului D. M Ghermani, ministru de finanțe, a înaintat înaltei Curți de Gompturi contul general al administrațiunei finanțelor pe anul 1891—92 încheiat la a1 Martie 1892. Publicam in numărul de azi un rezumat din acest cont, rezervându-ne a reveni pe larg asupra lui. Din rezumatul ce publicăm cititorii noștrii vor vedea cât de înțeleaptă și de folositoare pentru țară este administrațiunea financiară a d-lui Ghermani. Iată deci în rezumat care este situațiunea financiară a anului 1891—92 la 11 Martie 1892: Yculturi. Evaluațiuni după budget ...................................168,538,600.— Drepturi constatate in favorul Statului .... 183,427,507.53 încasări efectuate . . 170,782,353.— Sume rămase de încasat ............................... 12,645,214.53 Chelîueli: Credite acordate până la 31 Martie .... 170,096,256.53 Insă : Credite acordate prin budget............................ 166,577,740.14 Credite suplimentare și extra ordinare ■ . . . 2,340,155.02 Credite repurtate . . . 1,178,361.37 Totalul creditelor . . 170,096, 156.5d Drepturi constatate în contra Statului .... 160,106,022.87 Plați efectuate în contra Statului................... 156,060,828.37 Suma rămasă de plată din drepturile constatate 4,045,191.50 Suma rămasă de plată din creditele acordate : 14,035,428.16 Prin urmare: Veniturile incasate proprii ale exercițiului 1891/92, fiind de iei . . 170,782,353.Plățile efectuate asupra acestui exercițiui fiind de:.............................. 156,060,828.37 Rezultă la 31 Martie 92 un excedent bănesc propriu al exercițiului 1891/92 de lei.....................14,721,524.63 Pentru a avea situațiunea definitivă a exercițiului 1891/92 urmează a cuprinde în rezultatul de mai sus operațiunile care se vor efectua în socoteala sa, până la 30 Septembre 1892, data când se închide definitiv. Presupunând că până la acea dată are să se încaseze întreaga sumă neîmplinită la 31 Martie 1s 92, adica lei 12.645.214.53 și 6 să se plătească suma rămasă de plată din totalul creditelor acordate până la acea dată, adică lei 14.035.428.16, excedentul bănesc de la 31 Martie 1892 se va reduce cu diferența între aceste două sume, prin urmare in tot cazul excedentul definitiv propriu al exercițiului 1891-92 nu va putea fi inferior «urnei de lei 13.331.311 La acest excedent trebue adăugat excedentul anilor trecuți la 3u Septembre 1891, dată induierei exercițiului 1890/91, ultimul exercițiu închis. Acest excedent se știe că a fost de lei 9.941.961 bani 13. um acest excedent guvernul a fost autorizat a întrebuința lei 1.200.000 pentru equilibrarea bud870.000 getului rool — 92. pentru deschidere de credite suplimentare și extraordinare in cursul aceluiași exerciți. De aceste sume insă guvernul a avut trebuința să se servească, căci exercițiul loal—92 s-a soldat la 31 Martie 1892, după cum am arătat deja, cu cu un excedent de lei l.121.524 bam 63, prin urmare întregul excedent al exercițiului lo 91—92 este inca disponibil. Daca vom adăuga acum la excedentul anului 1891—92 și excedentul anului 18ou 91 vom obține următorul rezultat: Excedentul exercițiului 1891|92 ............................ 13,331,311.— Excedentul exercițiului 1890|91 .................... . . . 9,943,961.13 Tezaurul va dispune deci la 30 Septembrie 92 de cel puțin.................................. 23,275,272.13 * 9 * Datoria publică a României la 31 Martie 1892 La 1 Aprilie 1891, datoria publică a Statului român se ridica la suma de lei 979,649,541.09. In cursul anului 1891/92 nu s’a efectuat nici un împrumut nou, incasânduse la tezaur numai soldul produsului împrumutului de 45,ooo,oparentă amortib. 4«/0 contractat în Februarie 1891. Amortizările efectuate în cursul anului 1891—92 se ridică la suma de lei 10,869,812 bani 76, și anume: Prin trageri la sorți . . 8,997,600.— Prin răscumpărare la bursă................................... 635,000.— Prin plata directă a cotei de amortizare . . . . 1,237,812.— Datoria clar la 31 Martie 1892 e de................ 968,779,728.33 . X. X. ------------------—«B*-------------------I si m SOCIALIST Chestiunea grevei generale.— Discuție violentă.— Propunerea respinsă.— încercare de a se întinde propaganda socialistă la țărani. Un program de propagandă. Sforțări zadarnice. Congresul socialist, care s-a ținut zilele trecute la Marsilia, a fost, după cum se vede din raporturile gazetelor franceze nesocialiste, mai important decât multe congrese de acest fel ținute până acum. Mai înainte de toate importantă a fost o propunere a socialistului du Briant, având de scop decretarea unei greve universale. Propunerea a găsit sprijinul deputatului socialist Thivrier, cel care până acum s-a remarcat in Camera franceză prin faptul că poartă la ședințe o bluză de lucrător peste redingota ireproșabilă, o manifestație care dă nota seriozității acestui deputat. Dar propunerea de grevă generală a avut și contrar hotărâți. O discuție violentă a urmat, ba a degenerat la urmă și în mică păruială, cum a început a se cam obicinui între socialiști, — și numai cu o majoritate neînsemnată s’a respins propunerea, combătută mai ales de Lafargue și Guesde. Acești șefi ai Marxiștilor au combătut propunerea, mai ales cu argumentul că o grevă generală ar fi deocamdată o imposibilitate și din cauza neunirei dintre lucrători. Mai bine s’a înțeles congresul asupra chestiunei lucrătorilor agricoli, asupra cărora í-au aruncat acum «»