Timpul, decembrie 1892 (nr. 267-291)

1892-12-08 / nr. 273

ANUL AL PATRU­SPRE­ZECELEA. — No. 27B________^ " E ABONAMENTELE a țară pe un an.....................................40 le" „ pe 6 luni.....................................20 lei „ pe 8 luni......................................10 lei Pentru streinetate, un an.......................50 lei Redacția și Administrația 23, STRADA DOAMNEI, 23. Un exemplur 10 Bani DIȚIA A TREIA . Se vede că a fost amară decep­­țiunea liberalilor când au văzut cum oratorii noștri au distrus în Par­lament legenda ridicolă că Româ­nia modernă este opera partidului liberal. De aceea îi vedem versân­­du-șî focul în serii nesfârșite de ar­ticole, sperând că prin oboseală ne vor sili a renunța la discuțiune și că, având chestiuni mai interesante și mai de actualitate de tratat, nu vom consimți a transforma ziarele noastre în tratate de istorie națio­nală. Și, ce e drept, ar trebui volume pentru a face să răsară adevărul istoric din mulțimea de neexactități prezintate cu intențiune și într’un mod interesat de ziarele opozi­­țiunei. Aci, liberalii vorbesc de trecutul partidelor noastre într’o epocă când partide nu existau, confundând pe conservatorii de astă­zi cu vechii privilegiați sau reclamând pentru ei pe unii boerî prin faptul că au săvârșit vre-o operă patriotică, cari natural trebue să-î claseze în par­tidul liberal-național; aci, consideră ca conservator pe cutare Domn al țărei pentru singurul fapt că era Domn și privesc ca liberali pe bo­­erii cari luptau în contra-î' pentru motivul că luptau în contra Dom­nului. In asemenea condițiuni, când îți alegi după plac strămoșii, recla­mând pentru tine pe toți marii pa­trioți, când apoi exagerezi meritele lor și când taci cu intențiune me­ritele adversarilor, nu este greu să creezi o legendă care să aibă pen­tru densa cel puțin aparența ade­vărului. O asemenea discuție nu este însă cinstită, și ne-ar trebui să consa­cram tot ziarul nostru timp de o lună numai pentru a restabili ches­tiunea pe terenul ei adevărat și a releva erorile adversarilor noștri. Nu vom obosi pe cititori cu a­­semenea discuțiune, ci ne vom măr­gini pentru azi a cita câte­va do­cumente care nu emană de la noi, ci de la însuși adversarii noștri. Dar, mai intens, trebuie să pre­cizăm un punct: noi am spus că nu poate fi vorbă de trecutul par­tidelor noastre de­cât urcându-ne numai până la acea epocă în care există parlamentarism și partide constituite în înțelesul modern al cuvântului. Prin urmare, partidul conserva­tor nu are a apăra pe vechii bo­eri și nu poate fi confundat cu vechile clase privilegiate. Cu toate acestea, fiind­că organele liberale se dedau de câtă­va vreme la a­­tacuri sistematice în contra claselor privilegiate de altă dată, ne per­mitem a aduce aci mărturiile con­trarie ale liberalilor celor mai de frunte. In ședința Camerei de la 25 iu­nie 1866, Alexandru Golescu se exprima ast­fel: «Toate faptele cele frumoase, care s’au produs în țară și au făcut poporul nostru să treacă între po­poarele civilizate ale Europei, s’au făcut de această Cameră compusă din boerî mari și boeri mici. 9 «Această Cameră a desființat robia, această Cameră a des­ființat privilegiile, a făcut ui­ni­rea, a votat principele străin. «.Ei bine, domnilor, socotesc că putem să ne mândrim cu această Cameră de boeri mari și boeri mici și să mergem înainte cu densa, căci nu numai că ea nu a fost o cauză de tulburări, dar încă toate aceste mari fapte le-a făcut în li­niște, fără nici o vărsare de sânge, pe cănd alte popoare puternice au versat rîuri de sânge ca să capete ceea ce ne-a dat nouă această Ca­meră». La mărturia lui Alexandru Go­lescu vom adăuga pe aceea a lui Mihail Kogălniceanu. Iată ce zicea acest fruntaș al partidului liberal în ședința Camerei de la 5 De­cembre 1884: «Să-mi permită d. Nacu a face o mică protestare în contra acu­­zațiunea pe care în genere o a­­runcă partidului conservator, zi­când că marele păcat al partidu­lui conservator e că nici o dată nu a avut încredere în națiune. Aci sunt dator să protestez. Dacă d-sa va lua un fapt individual al bo­­erilor din timpurile de decadență, poate să aibă dreptate, dar să nu generalizeze. D-sa să nu uite un lucru. Din nenorocire până la 1848, și chiar până la­­ 1856, în această țară nu erau de­cât boeri și ță­rani. In adevăr și țăranii puteau să devină boeri...... Era un fel de patriciat care, ca și Engh­tera, căuta să-­și improspereze sângele prin sângele poporean. Era cu ne­putință dar ca ei să nu aibă în­credere în națiune.... «In țara românească numai două trei nume plebeiane au figurat în istoria de la 1848: în Moldova toți erau boeri­, în Divanul ad-hoc fe­ciorii de boerî au fost cari s’au lepădat de toate prerogativele lor; ei au chemat la banchet toate cla­sele societăței române. Pentru ce dar această stigmatizare generală:« Pentru ce, vom întreba și noi, această stigmatizare, pentru ce a­­ceste calomnii aduse nu partidului conservator, căci aci nu este vorba de partid conservator, ci trecutului țărei noastre? Aceasta să bine-voiască d-nii li­berali să­ o lămurească, nu față cu noi, ci față cu Alexandru Golescu, cu Kogălniceanu și cu toți fruntașii de altă­dată ai partidului liberal. Revenind acum la partidele noa­stre politice actuale, unde poate fi în adevăr vorbă de liberali și de con­servatori, să ni se permită a face oare­care obiecțiune laudelor exage­rate ale liberalilor. Ei se mândresc cu resbelul și d. Lahovari le-a arătat în Cameră că ei nu au încetat de a cere pe toate căile, nu participarea noastră la res­­bel, ci neutralitatea. Și nu mai vorbim aci de ,d-nii Dimitrie Brătianu, Ion Ghica, Di­­mitrie Sturdza și alți liberali cari au protestat în contra participărei noastre la resbeiu. Dar, dacă libe­ralii au fost tîrîți de evenimente pentru a participa la resbel, ei nu au avut nici măcar meritul de a ști să tragă folos de resbelul purtat de armatele noastre. Și aci avem de înregistrat la activul liberalilor per­­derea unei provincii prin neprice­perea și nechibzuința lor. Aci iarăși vom lăsa cuvântul unui liberal, d. Alexandru Xenopol, fost deputat liberal, profesor la universitatea din Iași și istoricul partidului liberal. Iată ce scrie d. Xenopol în cartea sa : Resboiul dintre Turci și Ruși, vol. II, pag. 343: «Cu prilegiul acestei treceri a Dunărei de către armata română s’a făcut cea mai mare greșală po­litică de către guvernanții noștri, greșală ce a avut de urmare per­­derea Basarabiei. «Am arătat mai sus că persoanele conducătoare ale politicei noastre știau prea bine scopul pe care Rușii îl urmăreau față cu Româ­nia, cunoșteau prea bine că aliații noștri aveau de gând să ne reia Basarabia. Dacă a fost un mo­ment în care acest pericol putea fi îndepărtat, ba chiar în care ne-am fi putut asigura mai multe foloase, apoi a fost de­sigur acela în care Rușii, chemăndu-ne în ajutor, dre­deau Principelui Carol comanda supremă a armatei din fața Plev­­nei. Cine a împedicat pe guver­nanții noștri de a pune și ei atunci condițiile lor Rușilor, de a-i lega printr’un tratat care, în graba pe care o aveau Rușii, nu putea fi de căt priincios Românilor? Până acum colosul Nordului ne dictase voințele sale, și noi, părăsiți de Europa, trebuia să-l ascultăm; acum venise și rândul și oarecului de a roade mreaja în care era prins; și să nu știm a ne folosi de o asemenea strălucită, împreju­rare? Este ceva neauzit și neer­­tat! oamenii îmbătrâniți în poli­tică să declare în public, că nu au nevoe de tratat, întru cât au pa­­roala de onoare, a împăratului A­­lexandru? Să se mulțumească cu garanția iluzorie a parolei unui împărat, când puteau dobândi is­călitura unui ministru?» Noi, încă o dată, nu discutăm. Am adus aci numai câte­va măr­turii ce emană de la adversarii noștri, și de aceea credem că, de astă dată, liberalii nu vor mai sus­ține că noi îi calomniăm. TELEGRAME Regele și parlamentul italian Roma, 18 Decembre. Regele a primit după amiazi deputațiunile Senatului și Camerii cu adresele de răspuns la discursul tronului. Regele a mulțumit și pronunțat un discurs prin care a tratat nu­mai afacerile interne. Vorbind în urmă cu senatorii, după ce a făcut aluziune la vii­toarele lucrări ale Senatului, a zis că s’a preocupat tot atât, poate și mai mult de­cât toată lumea de incidentele din Senat, dar are deplină încredere că ele nu vor lăsa vreo urmă și că se vor rezolva cu înțelep­ciune și patriotism. Căsătoria civilă în Italia. — Zgomotele despre o conferință europeană des­mințite Roma, 17 Decembre. Ministrul justiției a depus la Cameră un proiect de lege prin care se stabilește că că­sătoria civilă va trebui să preceadă Căsăto­ria religioasă (aprobări). Este cu totul fantezista știrea lui Daily Chronicle că d. Brin, în urma insistenței Bulgariei relativ la recunoașterea prințului Ferdinand ar fi răspuns că Italia dorește ca o conferință europeană să stabilească afacerile Bulgariei pe o bază definitivă. De la conferința monetară Bruxelles, 17 Decembre. Conferința monetară a luat o deciziune prin care își rezervă o judecată ulterioară despre toate propunerile prezintate ; ea sus­pendă lucrările sale și hotărește a se în­truni la 30 Mai­ ; conferința își exprimă speranța de a se ajunge la o înțelegere, care să nu aducă nici o atingere principiilor fun­damentale ale diferitelor țări. Trupe noui rusești St. Petersburg, 18 Decembre. La ucaz imperial ordonă formarea trupe­lor locale transcaspiane, adică : done batali­oane de rezervă la Kudik. Alegeri generale în Spania Madrid, 18 Decembre. Guvernul a hotarît să facă alegeri gene­­rele în Martie. Cholera Hamburg, 17 Decembre. Corespondentul Hamburger declară din sorginte autorizată că este cu totul nefon­dată știrea bursei cum că s’ar fi constatat 24 cazuri de h­oleră la Hamburg, Berlin, 17 Decembre. Monitorul anunță oficial că de la 28 No­­embre până la 10 Decembre au fost la Ham­burg și Altona două cazuri de h­oleră, din care unul mortal. De altmintrerea au mai fost la Hamburg la 12 cor. un caz și la 16 cor. 2 cazuri, toate trei în aceeași casă. Budapesta, 17 Decembre. In ultimele 24 ceasuri a fost un caz de h­oleră. Budapesta, 18 Decembre. De orî și până astă-seară la 10 ore au fost 2 cazuri nici un deces. Conflict apanat Bruxelles, 17 Decembre. Conflictul între statul Congo și compania «Haut Congo» a fost aplanat printr’un com­promis. POLITICA Proiectele de reforme ale guver­nului au început abia a fi luate în cercetare prin secțiunile Camerei și Senatului. Dar chiar aceste mo­deste și liniștite discuțiuni din sec­țiuni ne desveluesc intențiunile și atitudinea opozițiunei. Cea d’antâia lege ce s’a adus în discuțiunea secțiunilor Senatului a fost aceea a tocmelilor agricole. D. Vernescu a făcut acestei legi o o­­poziție înverșunată. După ce însă d. Vernescu a ros­tit mai multe discursuri în contra acestui proiect de lege, îi s’a pus în vedere că acest proiect este iden­tic cu acela, fară schimbarea unei sin­gure virgule, care a fost depus la Cameră de ministerul Th. Rosetti din care făcea parte d. Vernescu. Reprezentantul Mehedințului a­­vusese deunăzi o altă pățanie. Vor­bind la Senat de rolul guvernului în afacerea Zappa, d. Carp a citat un jurnal al consiliului de miniștri care conține o opinie absolut iden­tică cu aceea combătută acum de d. Vernescu. Acest jurnal al con­siliului de miniștri era iscălit de d. Vernescu însuși. E lesne de priceput pentru ce o asemenea opozițiune nu ne poate slăbi. Asemenea critice nu ne ating, dar micșorează pe acei ce le for­mulează. MARȚI? 8/20 DECEMBRE 1892 ANUNCIURI sI INSERȚII : Linia 30 litere petit pag. IV......................0,40 Reclame ..... „III......................1,50 „ ................ „ II.....................2,50 In Paris anunelurile se primesc la Agenda Hawn, 8 Place de la Bourse Redacția și Administrația 23, STRADA DOAMNEI. 23. Un exemplar IO Bani In contra restricțiunei imigrației in America. Washington, 17 Decembre. Agenții companielor transatlantice protes­tează­­ pe lângă comisiunea parlamentară con­tra restricțiunilor proiectate imigrațiunei. Evreii în Rusia. St.­Petersburg, 17 Decembre. După o hotărîre a Senatului dirigent, lu­crătorii evrei vor putea să locuiască, afară de localitățile unde au dreptul la domiciliu, numai în orașele unde se găsesc oficii de lucrători ; aceste orașe nu reprezintă de­cât 10 la orașelor.15 la sută din numărul total al Bănci fuzionate Rio de Janeiro, 17 Decembre. S-a hotărît fuzionarea băncei Brasiliei cu a Statelor­ Unite. Alphonse de Rotschild rănit la vâ­­nătoare. Paris, 18 Decembre. La o vânătoare ce a fost la Ferneres, d. Alphonse de Rotschild a primit o alice la ochiul drept, lângă albul ochiului; cerce­­tându-se rana, nu s’a găsit primejdioasă. ....................... .g»------—--------­I care nu se hotărește prefectura poliției,­­ în unire cu parchetul, să’i așeze alt­unde­va de­cât pe stradele Capitalei ? Știu bine că faimosul Erasm a scris o carte întreagă pentru a slăvi nebunia, dar teoriile sale, foarter­ nostime când sunt cu­­prinse în câte­va coase de hârtie, devin foarte displăcute când le pui în practică. Să admirăm pe Erasm,­­ administrația să închidă însă pe nebuni. Tiășir. Stradele Capitalei Să nu se supere pe mine nici d. pri­mar, nici d-nul prefect al poliției, dacă ne ver nevoit să declar că în ziua de astăzi stradele orașului seamănă cu actul al 3-lea din Lucia. In­tocmai ca în opera lui Do­nizetti, nebunii umblă liberi pe stradă, cu simpla diferință că nu se aseamănă cân­tecele lor cu acele ale primadonei din operă. Ba nu zéi, credeți că e plăcut lucru când treci ziua pe Calea Victoriei, strada cea mai fregventată, să te întâlnești nas în nas cu patru, cinci nebuni cari ’și în­­chipuesc, unul că e persecutat de toți, altul că e chemat să domnească peste această țară, și cari, spre a te convinge despre dreptățile lor, scot din când în când un revolver din fundul buzunarului ? Copii întorcându-se de la școală se iau după acești nebuni și o ațâță­ sergentul de oraș îi privește surîzend, pare că așa ar trebui să fie. La tribunal dai peste acești nenorociți, la ministere ei stau și pândesc pe func­ționari, fără ca prefectura poliției să ia cea mai mică mesură în contra lor. Am vezut cu ochii într’o bună dimi­neață pe ministrul lucrărilor publice—în cabinetul căruia isbutise să se introducă un nebun, — nevoit să stea de vorbă cu dânsul o jumătate de oră, nevoit să pue pe petițiunea ce’a înfățișa o rezoluțiune după pofta inimei nebunului, numai și numai spre a evita un scandal, ca să nu zic o nenorocire. De ce nu se pune îndatorire familiilor acestor nebuni să-i interneze în case de sănătate și dacă familiile nu voiesc să as­culte povețele administrației, pentru ce Lovitura de teatru a d-lui Bourgeois.— Parlamentul și societatea Panama. Ancheta judiciară.— Acuzările contra d-lui Eiffel.— Te­meri pentru compania de Suez.­­ Ultima telegramă. O întorsătură destul de neprevă­zută a luat afacerea Panama prin a­­restarea unora din bănuiți și prin începerea energică a unei anchete judiciare care va face, a făcut deja inutilă continuarea anchetei parla­mentare. Acum, după cum ne spun niște te­legrame primite era, ar fi vorba ca guvernul să declare închisă și se­siunea parlamentară, și anume Sâm­bătă ce vine, după ce se vor vota cele 2 douăsprezecimi provizorii și trata­tul franco-elvețian, al cărui raport s’a depus Sâmbătă. Cele­l’alte știri, privitoare la mer­sul afacerei Panama și pe care le primim tot prin telegraf, ne spun. D. Cortu, administratorul fugit al societății Panama, e vorba că se va întoarce la Paris să se constitue pri­­sonier. Știrea a adus-o Neue Freie Presse din Viena. A/A Siécle zice că s’au operat per­­chizițiuni și la d-1 Laur, bulangist. Figaro, într’un articol al d-nului Georges Thirbaud, consiliază pe d-1 Carnot ca să disolve Parlamentul, pentru ca să scape Republica și să a­­pere interesele acționarilor de la Pa­nama. D-l Christophle, guvernorul credi­tului funciar, s’a declarat gata a în­cerca să scape Panama, dacă guver­nul îi dă puterilo­ trebuincioase. Le Jour anunță că procurorul ge­neral va cere președinților oamerilor autorizarea de a urmări membrii Parlamentului, cari, sub pretextul sindicatului de garanție, au primit ce­curi. Aceștia sunt: d-nii Grévy, Re­nault, Antoni Proust, Dugué de la Fauconerie. Cât despre membrii Par­lamentului, cari dirijează un journal, sa va cerceta dacă sumele ce au pri­mit li s’au dat ca reclamă a jurna­lului sau ca să influențeze votul lor. In fața instrucțiunii ordonate, de­putatul Mege a renunțat la interpe­larea sa relativă la d-l Herz. Persoanele arestate în afacerea Pa­nama au cerut să fie liberate pe cau­țiune ; cererea va fi probabil respinsă. La Cocarde zice că, pentru ca a­­facerea Panama să­ fie complect lu­minată, ar trebui să se confiște re­gistrele d lui Eiffel și ale altor an­treprenori, în buzunarele cărora au intrat cea mai mare parte din mili­oanele dispărute și cari au practicat în cea mai mare măsură corupțiunea parlamentară și ministerială. Dar toc­mai pentru aceasta nu a fost arestat d-l Eiffel. Ziarele monarh­iste reproșează gu­vernului și azi că a voit să înăbu­șească ancheta pentru ca să scape membrii compromiși ai Parlamen­tului. D. Guichard, vice-președintele com­paniei Suez, a adresat sindicului agen­ților de schimb o scrisoare prin care declară că continuarea afacerilor e asigurată, cu toată arestarea d-lui Carol de Lesseps. figura zice că acționarii Suezului se tem că Englezii, profitând de si­­tuațiune, să nu atace compania Sue­zului. D. Waddington a luat nu de mult dispozițiuni pentru a împedica întervențiunea Englitezei. In sfârșit, o telegramă pe care o mai primim azi-dimineață din Paris, ne spune: Le Jour anunță că s’a cerut auto­­rizațiunea pentru urmăriri contra d-lor Devos, senator, și Cassagnac, Marét și Soubeyran, deputați. 4. de Cassagnac declară că ziarul său L’Autorité a primit 45.000 franci pentru anunțuri, dar el personal nu a primit nimic. D. Soubeyran, care, ca membru al sindicului de garanție, a primit 40.000 franci, va fi ascultat mâine de comi­siunea de anchetă. SSastera

Next