Timpul, septembrie 1893 (nr. 192-215)
1893-09-26 / nr. 212
ANUL AL CINCISPREZECELEA. — No. 212 -A TREIA DUMINECA 26 SEPTEMBRE (8 OCT.) ABONAMENTELE In țari pe un an........................................40 lei „ pe 6 luni....................................20 lei „ pe 8 luni....................................10 lei Pentru streinătate, un an........................50 lei Redacția și Administrația — 23, STRADA DOAMNE*!, 23 — Un esemplar 15 Bani ANUNCIURl șl INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV ..... . 0,40 Reclame................... III.......................1,50 . . v . .•••..» H ..... . 2,50 1 Paris anunciurile se primesc la Agenția Bavae, 8 Place de la Bourse ,1a Redacția și Administrația ^STRADA DOAMNEI, 23-Un exemplar 15 Bani Din toate atacurile pe care presa opozițiunei le adresează partidului și guvernului conservator, cele mai pasionate sunt acelea care țintesc pe actualul ministru de résboiu. Nici un mijloc licit sau ilicit nu s’a lăsat neîntrebuințat, pentru a lovi într’énsul, din partea adversarilor noștri. Am putea să umplem coloane întregi dacă am aminti diferitele campanii întreprinse de opozanți în contra generalului Lahovari. Nu e vorba, această ură persistentă și sistematică a opozițiunei de toate nuanțele face onoare ministrului de răsboiu; ea arată că adversarii noștri, lovind într’însul, speră a putea face breșă în cetatea conservatoare. Pe cât timp aceste atacuri erau personale, ele nu aveau alt rezultat decât a pune pe generalul Lahovari în pozițiune de a se apăra, ceea ce a făcut totdeauna cu un deplin succes în fața Parlamentului. Și es timp ministrul de răsboiu așteaptă pe adversarii săi crânceni în Cameră și în Senat , suntem siguri că acolo va răspunde astfel tuturor atacurilor, fie personale, fie de natură mai serioasă, încât opinia publică va fi pe deplin edificată în privința valoarei clovetirilor ce i se adresează. Dar ceea ce este mai trist, este că campania dusă de opozițiune cu ațâta sîrguință contra ministrului de răsboiu trece peste capul lui și lovește în armata întreagă.Am înțelege sau mai bine am explica lesne această atitudine din partea unor ziare ce nu aparțin nici unui partid sau a altora care nu trăesc decât din scandal. E foarte natural ca ele să nu poartă nici un prilej de a discredită și de a săpa instituțiunile noastre militare și pe acei cari le aplică, în fața torei și a străinătății. Scopul lor este clapele știu că armata este stâlpul cel mai tare al edificiului nostru național și că ideile lor resturnătoare nu se lipesc de densa. Elementele cosmopolite și străine de orice simțimânt românesc, care s’ap strecurat într’o parte a presei noastre, văd în armată o mare piedică în răspândirea teoriilor lor subversive. N’are cineva decât să observe ceea ce se petrece în Germania, in Ilelanda și în alte părți unde partidele, care urmăresc răsturnarea Statului modern, fac tot ce le este cu putință pentru a săpa armata ca instituțiune — și se va convinge că campania unei părți a presei noastre contra instituțiunilor militare face parte dintr’un plan general și internațional. Repet dar că din partea acestor elemente atitudinea ostilă în contra armatei și a ministrului ei se explică. Dar nu este tot așa, când e vorba de ziarele liberale. Ele au pretențiunea de a reprezenta un partid de guvernământ, pentru care trebuie să existe o oarecare continuitate în ce privește instituțiunile primordiale ale Statului. Nu e vorbă, ne-am cam obicinuit de a vedea cum liberalii, când sunt în opozițiune, au apucături anarhice, dar nu credeam că aceste apucături vor merge până a-i face să dea mâna cu detractorii sistematici ai armatei. „ Să nu ne răspundă că ei nu atacă instituțiunea, ci pe acela care o conduce într’un mod vremelnic. Modul cum se atacă ministrul de răsboiu nu lovește numai într’ensul personal, ci tinde a slăbi disciplina și a face din armată un corp expus la fluctuațiuni politice. Nu trece zi fără ca justiția și regulamentele militare să nu fie atacate și batjocorite. Un exemplu ne-a fost dat încă deunăzi, când ziarele liberale au reprodus și au comentat o pretinsă informațiune dată de o foaie de provincie, care anunța că 400 de ofițeri s-au retras din armată pentru a face o manifestare în contra ministrului de răsboiu și că 15 ofițeri dintr’un regiment sunt hotărîți a-și da demisiunea din cauza punerii în urmărire a unui căpitan. Lăsând că știrea dată și reprodusă de presa liberală este tendențioasă și lipsită de orice temeiu, întrebăm:; Cum poate un partid constituit, care a luat parte activă la crearea instituțiunilor Statului, care mâine poate fi iarăși chemat a se aplica, să recurgă la mijloace atât de primejdioase, atât de contrarii tuturor principiilor de ordine admise in orice țară organizată ? Nu înțeleg oare șefii partidului liberal gravitatea enormă ce ar avea pentru disciplina armatei niște procedări colective ca acele de care s’a vorbit în presa liberală din partea unor sutimi de ofițeri ? Poate că în republicele Americei de Sud să se producă asemenea mici pronunciamente; în armata noastră însă, din fericire, imensa majoritate a corpului ofițeresc este prea mult pătrunsă de datoriile lui și de spriritul de disciplină, care este baza instituțiunei armatei, pentru ca aș priofita manifestări să se poată produce. In orice caz sunt legi și regulamente militare care le pedepsesc aspru—și criminal ar fi ministrul care ar șovăi un moment de a le aplica cu tot dinadinsul. Este însă caracteristic faptul că presa liberală a pus în circulație și a comentat cu o satisfacțiune vădita zgomotul răspândit de ziarul Democrația Română, în privința unor pretinse demisiuni din rândurile corpului de ofițeri. El dovedește oarecum că șefii opozițiunei liberale ar vedea cu plăcere producându-se asemenea manifestări în armată. O știam de mult, știam că colectiviștii, ca orice coterie de interese, nu pot fi decât autoritari sau anarhici, dar nu speram că vor fi destul de stângaci pentru a da de gol apucăturile lor. TELEGRAME Serbările franco-ruse Paris, 6 Octombrie. Un articol al d-lui Maynard în Figaro se îndouește de adevărul știrilor oarecăror ziare că niște agenți provocători vor veni la Paris cu ocaziunea serbărilor în onoarea marinarilor ruși. El sfătuește pe Francezi să se mărginească în propriul lor entuziasm și în nervii lor. Tratatul franco-siamez Paris, 6 Octombrie. Agenția Havas află din Bangkok că d. Le Myre de Villers a fost primit de regele Siamului în audiență de concediu. El a adresat, când a eșit din audiență, o telegramă d-lui Carnot pentru a-i exprima sentimentele de cordiala amiciție a regelui, care a asigurat pe reprezentantul Franciei că interesele poporului siamez cer ca tratatul să fie cu scrupulozitate executat. Intre Serbia și Austria Viena, 6 Octombrie. Fremdenblatt declară cu totul neîntemeiată știrea ziarelor sârbești, reprodusă de Novoie Vremia, cum că trupele austro-ungare vor construi în teritoriul Lim fortificațiuni care ar trebui să servească de bază in vederea unui marș asupra Salonicului. Aceste fortificațiuni ar fi îngrijit mult pe cei din Constantinopol și Zia Pașa ar fi fost însărcinat să reclame în această privință pe lângă guvernul austro-ungar. Fremdenblatt citează un articol al lui Odiek care recomandă cu căldură favorizarea scopurilor patriotice urmărite în viitorul turneu al dervișului bey Liubovici, care are intențiunea să organizeze în toate orașele sârbești serbări în favoarea emigraților din Bosnia și Herțegovina, a căror situațiune este desperată. Freudenblatt mai citează limbagiul și mai categoric al organului radical Dnevni List, care, într’o pretinsă scrisoare din Bosnia, invită pe față pe Sârbi să procure arme bosniacilor pentru a goni pe austriaci și a întemeia chiar în Serbia societăți secrete pentru organizarea agitațiunei. Articolul sfârșește zicerid ca un asemenea limbagiu ținut de ziarele sârbe, care au legături cu guvernul sad cu partidul guvernamental, și niște evenimente recente, precum, primirea făcută la Belgrad lui Mehmed Bey Spalicî, expulzat din Mostar pentru manoperie sale panslaviste, precum și oarecare cuvinte pronunțate în timpul călătoriei regelui Serbiei, merită a fi luate în serioasă considerațiune. Trebue urmărite simptomele ce se manifestă adesea ori cu mare atențiune și de a căuta dacă nu este oportun de a se ocupa cu această chestiune. Pretinse Înarmări In Italia. Roma, 6 Octombre. Câteva ziare străine continuă a se ocupa de pretinsele preparative răsboinice ale Hattei. Pentru a desminți această știre tendențioasă e indeajuns a aminti că ministrul de răsboin a publicat de la 5 Septembrie ordinul de a concedia clasa din 1870 și o parte din cea din 1871, conform previziunilor bugetare. Acest ordin va fi pe deplin executat la 14 Octombre. Știrea dată de unele ziare despre o vizită ce Regele și ministrul de marină o va face escadrei engleze este cu totul neîntemeiată. Grevele, Lens, 6 Octombre. D. Thurot, redactor la Petite Republique, organ socialist, a fost arestat pentru că a pronunțat la Mericourt un discurs de excitare. Deputatul Baudin a fost împedicat de a face la Drocourt o conferință de agitare. O vie emoțiune domnește în districtul grevai, din această cauză. In basmnul Pas-de-Calais greviștii au reînceput patrulele pentru a împedeca lucrul. Ei au dărâmat casa cârciumarului la care se întruniau lucrătorii negreviști. Gendarmii s-au împrăștiat. S’au făcut două arestări: ------------------------------------------------------Să nu ne mirăm, prin urmare, dacă in ziua de astăzi Voința a rămas cu obiceiul să înșire mereu la cifre. Așa se explică informațiunea publicată zilele trecute de Gogu Rîfoveanu, prin care se aduce la cunoștința publică cum că la 400 de ofițeri inferiori plus 15 ofițeri inferiori sunt deciși să demisioneze din oaste. 415! Ați citit bine, nici mai mult, nici mai puțin, nici 414, nici 416 ; în cestiune de cifre exactitatea colectivistă e garantată ca lăzile de fer în contra incendiului. Din nenorocire, informația Voinței este greșită sau mai bine zis incomplectă. Știri pozitive culese de la minister, de resbel ne dau dreptul să afirmăm că toți militarii, ofițeri superiori și inferiori începând de la ministrul și sfârșind cu sublocotenenții din ultima promoțiune, toți fără escepțiune au demisionat. Ar fi demisionat poate și sergenții dimpreună cu caporalii și soldații, dar n’a mai fost cine să le primească demisiile. Acum cariera armelor rămâne deschisă colectivităței și nădăjduim pentru onoarea armatei viitoare că, grație acestui număr însemnat de vacanțe, vom putea în sfârșit să avem și noi o oștire care să fie fala națiunei. Se șoptește deja că se va reconstitui deocamdată un corp întreg de armată. Generalul Radu Mihaiu va fi rechemat în activitate și i se va da portofoliul resbelului,afară de portofoliurile ce va lua, fără să i se mai dea. Fostul căpitan Stănciulescu a cerut și dânsul telegrafic postul de șef comptabil cu promisiunea de a ține o comptabilitate cât se poate de dublă. Generalul Anghelescu oftează și colonelul Maican trage nădejde. Juncăr. 400 de demisiuni Ziarul lui Gogu Rîfoveanu a avut totdeauna mare slăbiciune pentru cifre. Pe când erau liberalii la putere, ziarul în cestiune nu discuta toate cestiunile decât bazându-se pe cifre; acum în opoziție nu scrie trei rânduri fără să recurgă la adunare și îmulțire. Pentru Carada, Dimancea, Radu Mihaiu și alte somități colectiviste, toate cestiunile politice, economice, sociale se rezumau la următoarea întrebare: «Cât face în cifre?», înființarea unei Bănci Naționale, a unor credite agricole, urbane sau rurale, bun, frumos de tot... dar cât ese, cât reprezintă ca cifre ? ziceau liberalii. --------------------------♦--------------------------Stăm esc oufișată În Boesia Manifestul confiscat al tinerilor cehi . Protestări și doleanțe. S’a vestit că tinerii cehi au publicat un manifest protest împotriva decretării stărei escepționale in Praga și împrejurimi. Manifestul, pe care nie un tipograf din Boemia n’a avut curagiul a-l tipări, s’a imprimat la Lipsca și la Pesta. N’a avut însă parte să fie și distribuit, căci abia expediat in Boemia, el a fost confiscat. Ziarele străine, firește, au luat cu toate acestea cunoștnță de manifestul confiscat. Iată pasagiile esențiale din acest act, care caracterizează stadiul actual al aprigelor lupte politice din Boemia : «De când s’a restabilit era constituțională în monarcie,—zice manifestul,—poporul boem a fost obicinuit a-și vedea scurtate și restrinse drepturile pe care i le garantează legile fundamentale ale Statului. De câte ori poporul boem s’a ridicat împotriva sistemului fatal de germanizare, s’a decretat starea escepțională, cu intenția de a se pedepsi poporul boem pentru credința sa față de drepturile țării și față de naționalitatea lui. Ori de câte ori guvernul din Viena a observat că politica poporului boem se afirmă, și-a luat numai decât refugiul la acest mijloc, in credința că, prin încătușarea presei, se va putea îngropa morala politică a poporului. «N’au fost uneltiri de înaltă trădare, care să amenințe constituția, prin urmare ministerul n’ar fi avut nici un drept de a aplica legi escepționale». După această protestare, manifestul expune doleanțele partidului: «Minoritatea boemă lâncezește in orașele nemțești sub un terorism nemai pomenit, limba cehă e disprețuită și organele guvernului o persecută până și în capitala Boemiei, in Praga, părtinind pe Germani și limba lor. De aceea poporul boem are convingerea înrădăcinată că e sistematic nedreptățit. «Poporul boem în adevăr e prigonit batjocorit; adunările lui sunt dizolvate reprezentanții lui în parlament paralizați, limba lui nerespectată în viața publică, automia țarei lui scurtată. «Numai guvernul și politica lui greșită au provocat amărăciunea poporului boem. Și totuși el nu s’a depărtat de la calea legală. «Guvernul se inșală când crede că cestiunea boemă s’ar putea rezolva prin măsuri polițienești; această chestiune e o mare problemă istorică și nu se va putea rezolva decât prin mijloace mari. «Amenințările brutale și lașitatea celor ce respiră mai liber sub scutul poliției nu vor împedica desvoltarea naturală a procesului istoric ce se face pe pământul boem». Manifestul a fost iscălit de toți deputații tineri cehi din Boemia și Moravia, Eastern. CHESTIUNEA ROMANA IN Camera din Budapesta (Plin fir telegrafic) Budapesta, 6 Octombre. Camera a continuat discuțiunea în privința răspunsurilor împăratului. Ministrul de interne a declarat că guvernul e hotărît să pedepsească în modul cel mai sever uizuințele îndreptate contra unității Statului, însă el nu voiește să condamne o naționalitate întreagă pentru actele câtorva agitatori. Guvernul știe că o parte din ceea ce se numește inteligența română cere încă autonomie pentru Transilvania și separațiunea sa teritorială, însă această parte a naționalității române este neînsemnată. Guvernul cunoaște legăturile ce unesc această parte cu partizanii ei din România (?) și le-a rupt. Națiunea ungară este destul de tare pentru a-și apea integritatea. Poporul român este activ, cu judecată, inteligent și blând și se lasă a fi guvernat cu înlesnire. Influența agitatorilor este mică, ea se va combate dând resurse materiale tinerilor Români, cari adeseaori sunt nevoiți să emigreze pentru a căuta in străinătate mijloace de existență. Trebuie a se ocupa cu bună-voință de marile mase române, a îmbunătăți situațiunea pecuniară a clerului, a profesorilor de școli române, a face educațiunea tineretului român într-un spirit patriotic; însă societatea ungară va trebui de asemenea să întrebuințeze forțele sale intelectuale și materiale cu scopul de a asimila elementele române. (Aplause vii). ------------------------------------------------ UN DISCURS Cu ocaziunea punerea pietrei fundamentale a liceului din Craiova, d. Mateescu, directorul liceului, a pronunțat un frumos discurs, pe care ne facem plăcere a-1 reproduce in extenso in coloanele ziarului nostru. Iată acest discurs: Domnule ministru, Onorată adunare, Entuziasmul și viul interes, cu care orășenii Craioveni și cetățenii Olteniei sărbătoresc astăzi noua întemeiare a vechiului lor liceu, este manifestarea unui vechiü și adânc sentiment, ce totdeauna ei au avut pentru regenerarea și progresul țării. Liceul și școalele publice din Craiova de la începutul lor au fost fructul deosebitei râvne și stăruințe ce au pus cetățenii acestei harnice cetăți, care în toate actele mari ale nații și-a avut pe fii săi în primele rânduri. La o zi mare, ca cea de azi, nu putem, cred, face mai bine, decât să reamintim în scurt istoria acestei școale, pentru ca, legând faptele trecutului cu aspirațiunile viitorului, să îmbărbătăm tinerimea la muncă serioasă și energie luminată și fără mlădiere. Prima școală publică aci în Craiova s’a înființat la 1811 sub Manolache Lahovari. Mai târziu doui fii ai Olteniei, Stanciu Căpăteneanu și Grigore Pleșoianu, deschid la 1826 prima școală publică in curtea bisericii Obedeanu din acest oraș. La 1831 școala se reorganizează, ia numele de «școala centrală din Craiova», cuprinzând clase primare și umanioare și se instalează în chiliile bisericei Madona- Dudu. Cetățenii Craioveni îmbrățișează cu căldură prima școală națională din orașul lor și îndeamnă pe conducătorii lor a da școalei un local anume al ei, pentru a funda —de veci—templul luminărei fiilor Olteniei. Organul lor față cu administrațiunea centrală a țarei și cu Eforia școalelor fu repausatul intru fericire marele vornic Iordache Otetelișeanu, pe atunci serdar; acesta cu fondurile bisericei sfântului Vie, al cărui ctitor era, cumpără pentru școală tot locul, pe care ne aflăm astăzi, de la marele ban Barbu Știrbeiu și -l pune prin înscris «supt nemijlocita protecție și grijă a Cinstit Sfat Orășenesc, căruia i se și da dreptul de a și-l însuși pentru trebuințele orașului, atunci când nu se va clădi școală pe dânsul, iar clădindu-se școala, să rămână al ei nestrămutat», îmi permit a releva aci această coincidență a soartei care a legat aceste două mari instituțiuni ale Craiovei: Biserica Sf. Ilie și liceul Craiovei serbează și astăzi, după