Timpul, septembrie 1893 (nr. 192-215)

1893-09-26 / nr. 212

ANUL AL CINCI­SPRE­ZECELEA. — No. 212 -A TREIA DUMINECA 26 SEPTEMBRE (8 OCT.) ABONAMENTELE In țari pe un an........................................40 lei „ pe 6 luni....................................20 lei „ pe 8 luni....................................10 lei Pentru streinătate, un an........................50 lei Redacția și Administrația — 23, STRADA DOAMNE*!, 23 — Un esemplar 15 Bani ANUNCIURl șl INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV ..... . 0,40 Reclame................... III.......................1,50 . . v . .•••..» H ..... . 2,50 1 Paris anunciurile se primesc la Agenția Bavae, 8 Place de la Bourse ,1­a Redacția și Administrația ^STRADA DOAMNEI, 23-Un exemplar 15 Bani Din toate atacurile pe care presa opozițiunei le adresează partidului și guvernului conservator, cele mai pasionate sunt acelea care țintesc pe actualul ministru de résboiu. Nici un mijloc licit sau ilicit nu s’a lăsat neîntrebuințat, pentru a lovi într’énsul, din partea adversarilor noștri. Am putea să umplem co­loane întregi dacă am aminti dife­ritele campanii întreprinse de opo­zanți în contra generalului Laho­­vari. Nu e vorba, această ură per­sistentă și sistematică a opozițiunei de toate nuanțele face onoare mi­nistrului de răsboiu; ea arată că adversarii noștri, lovind într’însul, speră a putea face breșă în cetatea conservatoare. Pe cât timp aceste atacuri erau personale, ele nu aveau alt rezultat de­cât a pune pe generalul Laho­­vari în pozițiune de a se apăra, ceea­ ce a făcut tot­dea­una cu un deplin succes în fața Parlamen­tului. Și es timp ministrul de răsboiu a­­șteaptă pe adversarii săi crânceni în Cameră și în Senat , suntem siguri că acolo va răspunde ast­fel tutu­­ror atacurilor, fie personale, fie de natură mai serioasă, în­cât opinia publică va fi pe deplin edificată în privința valoarei clovetirilor ce i se adresează. Dar ceea­ ce este mai trist, este că campania dusă de opozițiune cu ațâta sîrguință contra ministru­lui de răsboiu trece peste capul lui și lovește în armata întreagă.Am înțelege sau mai bine am explica lesne această atitudine din partea unor ziare ce nu aparțin nici unui partid sau a altora care nu trăesc de­cât din scandal. E foarte natural ca ele să nu poartă nici un prilej de a discred­ită și­­ de a săpa instituțiunile noastre mili­tare și pe acei cari le aplică, în fața torei și a străinătății. Scopul lor este clap­ele știu că armata este stâlpul cel mai tare al edifi­ciului nostru național și că ideile lor resturnătoare nu se lipesc de densa. Elementele cosmopolite și străine de ori­ce simțimânt românesc, care s’ap strecurat într’o parte a presei noastre, văd în armată o mare piedică în răspândirea teoriilor lor subversive. N’are cine­va de­cât să observe ceea­ ce se petrece în Germania, in Ilelanda și în alte părți unde par­tidele, care urmăresc răsturnarea Statului modern, fac tot ce le este cu putință pentru a săpa armata ca instituțiune — și se va convinge că campania unei părți a presei noastre contra instituțiunilor mili­tare face parte dintr’un plan gene­ral și internațional. Repet dar că din partea acestor elemente atitudinea ostilă în contra armatei și a ministrului ei se explică. Dar nu este tot așa, când e vorba de ziarele liber­ale. Ele au pretențiunea de a reprezenta un partid de guvernământ, pentru care trebuie să existe o oare­care con­tinuitate în ce privește instituțiu­nile primordiale ale Statului. Nu e vorbă, ne-am cam obicinuit de a vedea cum liberalii, când sunt în opozițiune, au apucături anarh­ice, dar nu credeam că aceste apucă­turi vor merge până a-i face să dea mâna cu detractorii sistematici ai armatei. „ Să nu ne răspundă că ei nu a­­tacă instituțiunea, ci pe acela care o conduce într’un mod vremelnic. Modul cum se atacă ministrul de răsboiu nu lovește numai într’en­sul personal, ci tinde a slăbi disci­plina și a face din armată un corp expus la fluctuațiuni politice. Nu trece zi fără ca justiția și regulamentele militare să nu fie a­­tacate și batjocorite. Un exemplu ne-a fost dat încă deună­zi, când ziarele liberale au re­produs și au comentat o pretinsă informațiune dată de o foaie de provincie, care anunța că 400 de ofițeri s-au retras din armată pen­­tru a face o m­anifestare în contra m­inistrului de răsboiu și că 15 o­­fițeri dintr’un regiment sunt hotă­­rîți a-­și da demisiunea din cauza punerii în urmărire a unui că­pitan. Lăsând că știrea dată și repro­dusă de presa liberală este tenden­țioasă și lipsită de ori­ce temeiu, întrebăm:; Cum poate u­n partid constituit, care a luat parte activă la crearea instituțiunilor Statului, care mâine poate fi iarăși chemat a se aplica, să recurgă la mijloace atât de pri­mejdioase, atât de contrarii tuturor principiilor de ordine admise in ori­ce țară organizată ? Nu înțeleg oare șefii partidului liberal gravitatea enormă ce ar a­­vea pentru disciplina armatei niște procedări colective ca acele de care s’a vorbit în presa lib­erală din par­­tea unor sutimi de ofițeri ? Poate că în republicele Ameri­­cei de Sud să se producă aseme­nea mici pronunciamente; în ar­mata noastră însă, din fericire, i­­mensa majoritate a corpului ofi­țeresc este prea mult pătrunsă de datoriile lui și de spriritul de dis­ciplină, care este baza instituțiunei armatei, pentru ca aș priofita ma­­nifestări să se poată produce. In ori­ce caz sunt legi și regu­lamente militare care le pedepsesc aspru—și criminal ar fi ministrul care ar șovăi un moment de a le aplica cu tot dinadinsul. Este însă caracteristic faptul că presa liberală a pus în circulație și a comentat cu o satisfacțiune vădita zgomotul răspândit de zia­rul Democrația Română, în pri­vința unor pretinse demisiuni din rândurile corpului de ofițeri. El do­vedește oare­cum că șefii opozițiu­­nei liberale ar vedea cu plăcere producându-se asemenea manifes­tări în armată. O știam de mult, știam că co­lectiviștii, ca ori­ce coterie de in­terese, nu pot fi de­cât autoritari sau anarh­ici, dar nu speram că vor fi destul de stângaci pentru a da de gol apucăturile lor. TELEGRAME Serbările franco-ruse Paris, 6 Octombrie. Un articol al d-lui Maynard în Figaro se îndouește de adevărul știrilor oare­căror ziare că niște agenți provocători vor veni la Paris cu ocaziunea serbărilor în onoarea marina­rilor ruși. El sfătuește pe Francezi să se mărginească în propriul lor entuziasm și în nervii lor. Tratatul franco-siamez Paris, 6 Octombrie. Agenția Havas află din Bangkok că d. Le Myre de Villers a fost primit de regele Siamului în audiență de concediu. El a a­­dresat, când a eșit din audiență, o telegramă d-lui Carnot pentru a-i exprima sentimentele de cordiala amiciție a regelui, care a asigurat pe reprezentantul Franciei că interesele po­porului siamez cer ca tratatul să fie cu scru­­pulozitate executat. Intre Serbia și Austria Viena, 6 Octombrie. Fremdenblatt declară cu totul neînteme­iată știrea ziarelor sârbești, reprodusă de Novoie Vremia, cum că trupele austro-un­­gare vor construi în teritoriul Lim fortifica­­țiuni care ar trebui să servească de bază in vederea unui marș asupra Salonicului. Aceste fortificațiuni ar fi îngrijit mult pe cei din Constantinopol și Zia Pașa ar fi fost însăr­cinat să reclame în această privință pe lângă guvernul austro-ungar. Fremdenblatt citează un articol al lui O­­diek care recomandă cu căldură favorizarea scopurilor patriotice urmărite în viitorul tur­neu al dervișului bey Liubovici, care are in­­tențiunea să organizeze în toate orașele sâr­bești serbări în favoarea emigraților din Bos­nia și Herțegovina, a căror situațiune este desperată. Freudenblatt mai citează limba­­giul și mai categoric al organului radical Dnevni List, care, într’o pretinsă scrisoare din Bosnia, invită pe față pe Sârbi să procure arme bosniacilor pentru a goni pe austriaci și a întemeia chiar în­ Serbia societăți secrete pentru organizarea agitațiunei. Articolul sfârșește zicerid ca un asemenea limbagiu ținut de ziarele sârbe, care au le­gături cu guvernul sad cu partidul guver­namental, și niște evenimente recente, precum, primirea făcută la Belgrad lui Mehmed Bey Spalicî, expulzat din Mostar pentru mano­­peri­e sale panslaviste, precum și oare­care cuvinte pronunțate în timpul călătoriei re­gelui Serbiei, merită a fi luate în serioasă considerațiune. Trebue urmărite simptomele ce se manifestă adesea­ ori cu mare atențiune și de a căuta dacă nu este oportun de a se ocupa cu această chestiune. Pretinse Înarmări In Italia. Roma, 6 Octombre. Câte­va ziare străine continuă a se ocupa de pretinsele preparative răsboinice ale Ha­ttei. Pentru a desminți această știre tenden­țioasă e in­deajuns a aminti că ministrul de răsboin a publicat de la 5 Septembrie ordi­nul de a concedia clasa din 1870 și o parte din cea din 1871, conform previziunilor bu­getare. Acest ordin va fi pe deplin executat la 14 Octombre. Știrea dată de unele ziare despre o vizită ce Regele și ministrul de marină o va face escadrei engleze este cu totul neîntemeiată. Grevele, Lens, 6 Octombre. D. Thurot, redactor la Petite Republique, organ socialist, a fost arestat pentru că a pronunțat la Mericourt un discurs de ex­citare. Deputatul Baudin a fost împedicat de a face la Drocourt o conferință de agitare. O vie emoțiune domnește în districtul grevai, din această cauză. In basmnul Pas-de-Calais greviștii au re­început patrulele pentru a împedeca lucrul. Ei au dărâmat casa cârciumarului la care se întruniau lucrătorii negreviști. Gendarmii s-au împrăștiat. S’au făcut două arestări: ------------------------------------------------------Să nu ne mirăm, prin urmare, dacă in ziua de astăzi Voința a rămas cu obiceiul să înșire mereu la cifre. Așa se explică informațiunea publicată zilele trecute de Gogu Rîfoveanu, prin care se aduce la cunoștința publică cum că la 400 de ofițeri inferiori plus 15 ofi­țeri inferiori sunt deciși să demisioneze din oaste. 415! Ați citit bine, nici mai mult, nici mai puțin, nici 414, nici 416 ; în cestiune de cifre exactitatea colectivistă e garan­tată ca lăzile de fer în contra incen­diului. Din nenorocire, informația Voinței este greșită sau mai bine zis incomplectă. Știri pozitive culese de la minister, de resbel ne dau dreptul să afirmăm că toți militarii, ofițeri superiori și inferiori începând de la ministrul și sfârșind cu sub­locotenenții din ultima prom­oțiune, toți fără escepțiune au demisionat. Ar fi demisionat poate și sergenții dim­preună cu caporalii și soldații, dar n’a mai fost cine să le primească demisiile. Acum cariera armelor rămâne deschisă colectivităței și nădăjduim pentru onoarea armatei viitoare că, grație acestui număr însemnat de vacanțe, vom putea în sfârșit să avem și noi o oștire care să fie fala națiunei. Se șoptește deja că se va reconstitui de­o­cam­dată un corp întreg de armată. Generalul Radu Mihaiu va fi rechemat în activitate și i se va da portofoliul res­­belului,afară de portofoliurile ce va lua, fără să i se mai dea. Fostul căpitan Stănciulescu a cerut și dânsul telegrafic postul de șef comptabil cu promisiunea de a ține o comptabili­­tate cât se poate de dublă. Generalul Anghelescu oftează și colo­nelul Maican trage nădejde. Juncăr. 400 de demisiuni Ziarul lui Gogu Rîfoveanu a avut tot­­dea­una mare slăbiciune pentru cifre. Pe când erau liberalii la putere, ziarul în cestiune nu discuta toate cestiunile de­cât bazându-se pe cifre; acum în opoziție nu scrie trei rânduri fără să recurgă la adunare și îmulțire. Pentru Carada, Dimancea, Radu Mi­­haiu și alte somități colectiviste, toate cestiunile politice, economice, sociale se rezumau la următoarea întrebare: «Cât face în cifre?», înființarea unei Bănci Naționale, a unor credite agricole, urbane sau rurale, bun, frumos de tot... dar cât ese, cât repre­zintă ca cifre ? ziceau liberalii. --------------------------♦--------------------------­Stăm esc oufișată În Boesia Manifestul confiscat al tinerilor­ cehi . Protestări și doleanțe. S’a vestit că tinerii cehi au publicat un manifest protest împotriva decretării stă­rei escepționale in Praga și împrejurimi. Manifestul, pe care nie un tipograf din Boemia n’a avut curagiul a-l tipări, s’a imprimat la Lipsca și la Pesta. N’a avut însă parte să fie și distribuit, căci­ abia expediat in Boemia, el a fost confiscat. Ziarele străine, firește, au luat cu toate acestea cunoșt­nță de manifestul confiscat. Iată pasagiile esențiale din acest act, care caracterizează stadiul actual al aprigelor lupte politice din Boemia : «De când s’a restabilit era constituțio­nală în monarc­ie,—zice manifestul,—po­porul boem a fost obicinuit a-și vedea scurtate și restrinse drepturile pe care i le garantează legile fundamentale ale Statului. De câte­ ori poporul boem s’a ridicat îm­potriva sistemului fatal de germanizare, s’a decretat starea escepțională, cu inten­ția de a se pedepsi poporul boem pentru credința sa față de drepturile țării și față de naționalitatea lui. Ori de câte­ ori gu­vernul din Viena a observat că politica poporului boem se afirmă, și-a luat nu­mai de­cât refugiul la acest mijloc, in credința că, prin încătușarea presei, se va putea îngropa morala politică a poporului. «N’au fost uneltiri de înaltă trădare, care să amenințe constituția, prin urmare ministerul n’ar fi avut nici un drept de a aplica legi escepționale». După această protestare, manifestul ex­pune doleanțele partidului: «Minoritatea boemă lâncezește in orașele nemțești sub un terorism ne­mai pomenit, limba cehă e disprețuită și organele gu­vernului o persecută până și în capitala Boemiei, in Praga, părtinind pe Germani și limba lor. De aceea poporul boem are convingerea înrădăcinată că e sistematic nedreptățit. «Poporul boem în adevăr e prigonit batjocorit; adunările lui sun­t dizolvate reprezentanții lui în parlament paralizați, limba lui nerespectată în viața publică, automia țarei lui scurtată. «Numai guvernul și politica lui greșită au provocat amărăciunea poporului boem. Și totuși el nu s’a depărtat de la calea legală. «Guvernul se inșală când crede că ces­­tiunea boemă s’ar putea rezolva prin mă­­suri polițienești; această chestiune e o mare problemă istorică și nu se va putea rezolva de­cât prin mijloace mari. «Amenințările brutale și lașitatea celor ce respiră mai liber sub scutul poliției nu vor împedica desvoltarea naturală a procesului istoric ce se face pe pământul boem». Manifestul a fost iscălit de toți deputații tineri cehi din Boemia și Moravia, Eastern. CHESTIUNEA ROMANA IN Camera din Budapesta (Plin fir telegrafic) Budapesta, 6 Octombre. Camera a continuat discuțiunea în pri­vința răspunsurilor împăratului. Ministrul de interne a declarat că gu­vernul e hotărît să pedepsească în modul cel mai sever uizuințele îndreptate con­tra unității Statului, însă el nu voiește să condamne o naționalitate întreagă pentru actele câtor­va agitatori. Guvernul știe că o parte din ceea­ ce se numește inteligența română cere încă au­tonomie pentru Transilvania și separațiu­­nea sa teritorială, însă această parte a naționalității române este neînsemnată. Guvernul cunoaște legăturile ce unesc a­­ceastă parte cu partizanii ei din Româ­nia (?) și le-a rupt. Națiunea ungară este destul de tare pentru a-și ape­a inte­gritatea. Poporul român este activ, cu judecată, inteligent și blând și se lasă a fi guver­nat cu înlesnire. Influența agitatorilor este mică, ea se va combate dând resurse materiale tinerilor Români, cari adesea­­ori sunt nevoiți să emigreze pentru a căuta in străinătate mijloace de existență. Trebuie a se ocupa cu bună-voință de marile mase române, a îmbunătăți situa­­țiunea pecuniară a clerului, a profesorilor de școli române, a face educațiunea tine­retului român într-un spirit patriotic; însă societatea ungară va trebui de asemenea să întrebuințeze forțele sale intelectuale și materiale cu scopul de a asimila elemen­tele române. (Aplause vii). ------------------------------------------------­ UN DISCURS Cu ocaziunea punerea pietrei fun­damentale a liceului din Craiova, d. Mateescu, directorul liceului, a pro­nunțat un frumos discurs, pe care ne facem plăcere a-1 reproduce in extenso in coloanele ziarului nostru. Iată acest discurs: Domnule ministru, Onorată adunare, Entuziasmul și viul interes, cu care oră­șenii Craioveni și cetățenii Olteniei săr­­bătoresc astăzi noua întemeiare a vechiului lor liceu, este manifestarea unui vechiü și adânc sentiment, ce tot­dea­una ei au avut pentru regenerarea și progresul țării. Liceul și școalele publice din Craiova de la începutul lor au fost fructul deosebitei râvne și stăruințe ce au pus cetățenii acestei harnice cetăți, care în toate actele mari ale nații și-a avut pe fii săi în pri­mele rânduri. La o zi mare, ca cea de azi, nu putem, cred, face mai bine, de­cât să reamintim în scurt istoria acestei școale, pentru ca, legând faptele trecutului cu aspirațiunile viitorului, să îmbărbătăm tinerimea la muncă serioasă și energie luminată și fără mlădiere. Prima școală publică aci în Craiova s’a înființat la 1811 sub Mano­lache Lahovari. Mai târziu doui fii ai Olteniei, Stanciu Căpăteneanu și Grigore Pleșoianu, deschid la 1826 prima școală publică in curtea bisericii Obedeanu din acest oraș. La 1831 școala se reorganizează, ia nu­mele de «școala centrală din Craiova», cuprinzând clase primare și umanioare și se instalează în chiliile bisericei Madona- Dudu. Cetățenii Craioveni îmbrățișează cu căl­dură prima școală națională din orașul lor și îndeamnă pe conducătorii lor a da școa­­lei un local anume al ei, pentru a funda —de veci—templul luminărei fiilor Olte­niei. Organul lor față cu administrațiunea centrală a țarei și cu Eforia școalelor fu repausatul intru fericire marele vornic Iordache Otetelișeanu, pe atunci serdar; acesta cu fondurile bisericei sfântului Vie, al cărui ctitor era, cumpără pentru școală tot locul, pe care ne aflăm astă­zi, de la marele ban Barbu Știrbeiu­ și -l pune prin înscris «supt nemijlocita protecție și grijă a Cinstit Sfat Orășenesc, căruia i se și da dreptul de a și-l însuși pentru trebuințele orașului, atunci când nu se va clădi școală pe dânsul, iar clădindu-se școala, să ră­mână al ei nestrămutat», îmi permit a releva aci această coincidență a soartei care a legat aceste două mari instituțiuni ale Craiovei: Biserica Sf. Ilie și liceul Craiovei serbează și astăzi, după

Next