Timpul, octombrie 1893 (nr. 216-241)

1893-10-26 / nr. 237

ANUL AL CINCI­SPRE­ZECELEA. — No. 237 EDITTI-A­ Jk TREIA . • "n ' n­­.TEl":~ ■^■ThIMiS.i.iTI'awTI ---=1——^ ■ [UNK] ■: ....... .........-------------------------------­MARȚI 26 OCTOMBRE (7 N­ BRE) 1893 ABONAMENTELE . ANUNCIURI și INSERȚII _____ ’ ăiaîaNJO litere petit pag. IV...................0,40 Reclame..................... III............................1,50­­ e­.................... II................2,50 In Paris anunciurile se primesc la Agenda­­ Havas, 8 Place de la Bourse ,­­, Reducția și Administrația 23, STRADA DOAMNEI, 23 -Un exemplar 15 Bani In țară pe un an...............................................40 lei „ pe 0 luni...........................................20 lei n pe 8 luni...........................................10 lei Pentru străinătate, „n an.......................50 lei Redacția și Administrația — 23. STRADA DOAMNEI. 23 — Un exemplar 15 Bani Nici partid, nici șef Adversarii noștri colectiviști n’au noroc cu șefiile pe care voesc să le creeze de câți­va ani Ei n’au vrut și nu voesc nici astăzi să în­țeleagă că regimul colectivist de la 1881 până la 1888 a distrus par­tidul liberal mult mai rea de­cât s-ar fi putut distruge ori­ce adver­sar politic și, căzând de la putere o dată cu vizirul lor, au crezut că vor putea urma în opozițiune a reprezenta și a monopoliza în coteria lor direcțiunea partidului liberal. Gât a trăit Ion G. Brătianu lucrurile au mers tîrîș grăpiș, fiind-că nimeni nu cuteza a rîvni­tățiș moștenirea politică a bătrânu­lui șef. Dar de la disparițiunea sa însă au început șefiile nominale. Prima a fost aceea a lui Dimi­­trie Brătianu. ÎȘ’avem nevoie de a mai aminti cauzele pentru care co­lectiviștii sadea nu puteau să se su­­puie direcțiunei unuia din șefii opozițiunei­ unite. Una din cauze era că Dimitrie Brătianu ca om cinstit își făcea iluzia că va putea re­forma partidul liberal, purificându-l de elementele cărora el odinioară le strigase: La pușcărie! Coteria colectivistă însă nu înțelegea ast­fel rolul unui șef; ea se nărăvise din timpul în care făcuse din Ion Brătianu un prizonier al poftelor ei. De aceea Dimitrie Brătianu a rămas șef nominal până la moartea sa. Dar cel puțin el avea ca activ trecutul său și unele însușiri mo­rale ce impuneau respectul. De când au dispărut însă dânsul și Mihail Kogălniceanu, adversarii noștri ne dau un spectacol ce nu se poate numi alt­fel de­cât hazliu. Rolul prim în această comedie îl joacă firește tot coteria colecti­vistă, această penză rea a partidu­lui liberal. Ea s’a grăbit a pune pe d. Di­mitrie Sturdza înainte după ce s’a asigurat că dânsul va fi urmașul credincios al lui Ion Brătianu în timp de decadență, adică execu­torul voințelor și ocrotitorul inte­reselor colectivităței. Dar bietul ar­­h­ivar academic (porecla este dată de un liberal) n’avea nici una din însușirile neapărat necesare unui șef de partid și de aceea n’a iz­butit să se impute, cu atât mai mult că, în genere, șefii de partid nu se impun. Ce era să facă ? Trebuia să fi­gureze și să funcționeze ca șef, căci așa era porunca clubului. S’a pus dar pe discursuri și pe necro­loguri, a prezidat comite și sub­comitete executive și neexecutive, a reprezentat partidul la zile mari, spre a se­­ înălța și a se apropia de nori, s’a urcat pe munți și pe ghețari, a modificat programe, a ți­nut cuvântări chilometrice, începând de la Radu Negru, trecând prin domnii fanarioți, prin 1848 (pe care l’a moștenit de a gata), prin răsboiul din 1877 (pe care l’a combătut) și, ajungând până a pre­găti sutimi de amendamente pe sutimi de hârtiuțe pe care le îm­­părția la senatorii opozanți, a tri­mis prin ciracii sâi corespondențe veninoase la ziarele germane; în fine, a făcut tot ce a putut pentru a justifica pozițiunea sa de șef și a transforma șefia nominală într’o șefie efectivă. Se vede însă că toate aceste isprăvi nu fuseseră încă su­ficiente pentru a-i da botezul de șef al partidului. Trebuia un act strălucit, unul din acele ce nu mai lasă nici o îndoială în privința au­­torităței de care se bucură un șef necontestat. Ocaziunea s’a prezen­tat cu campania anti-dinastică a Evenimentului și capul de ture, asupra căruia d. D. Sturdza a în­cercat puterea autorităței sale, a fost d. Scorțescu. De o dată, ca din senin, ne-am pomenit că Voința Națională publică o scrisoare, prin care d. D. Sturdza refuză primirea ziarului d-lui Scorțescu, motivând acest re­fuz prin un fel de profesiune de credință politică. Nu e vorbă, șe­ful nominal s’a trezit cam târziu, căci Evenimentul apăruse cu câ­­te­va luni înainte și vestita scri­soare dinastică­ programistă n’a fost trimisă de­cât în ziua de 7 Oc­­tombre. Dar fie și așa! Șeful a vorbit urbi et orbi; prin urmare nu mai era nici o indouială; el avea dreptul de a vorbi ast­fel, căci el are direcțiunea partidului. Ori­cine putea crede că liberalii au un cap, că vor putea zice: hdbe­­mus papam! Vorbă să fie! A doua zi apare un răspuns din partea executatului care îl face pe șef cu oua și cu oțet. Și dovada cea mai pipăită că d. Scorțescu nu e sin­gur, este că d. D. Sturdza n’a gă­sit alt mijloc de a para lovitura ce primise autoritatea sa de șef de­cât de a scrie sub-șefului seü d-lui Ștefan Șendrea (cum e șeful e sub șeful) un fel de epistolă-programă, în care discută ideile «onorabilului» domn Scorțescu. Nu se poate tăgădui că acela care are dreptate cu prilejul acestei furtuni într’un pahar cu apă este d. Dimitrie Sturdza, dar aci nu e vorba de a se ști dacă șeful sau soldatul are dreptate, ci de a se constata că primul debut al d-lui Dimitrie Sturdza ca șef efectiv a fost un mare fiasco. Prin acest in­cident s’a arâtat că printre liberalii din Iași există un grup care nu re­cunoaște direcțiunea șefului colecti­vităței. Dar oare numai de către li­beralii ieșeni autoritatea d-lui D. Sturdza este contestată? Cunoaștem și în Craiova și chiar în capitală un mare număr de liberali cari, cu toate că sunt adversarii noștri, nu admit în ruptul capului nici șefia, nici mă­car direcțiunea capului colectiviș­tilor. Ei cred că, în urma dispa­­rițiunei lui Ion Brătianu, meritele lui aparțin istoriei, dar și greșelile lui trebuie să dispară cu toate ur­mările lor; ori, urmarea cea mai rea­ facetoare pentru țară în genere și pentru partidul liberal în special, a fost colectivitatea brătianistă și astă­zi colectivitatea ce are pe d. Sturdza în capul ei. Mulți, foarte mulți liberali zic cu drept cuvânt că vechia direcție a partidului li­beral trebuie să dispară pentru a face loc la o direcție nouă, care sâ dea liberalismului idei și apucături mai conforme cu progresele ce­ a făcut educațiunea noastră politică. Un liberal marcant îmi zicea deu­năzi : Reți faceți când scrieți că parti­dul liberal este în descompunere fiind-că n’are șef și cuprinde mai multe grupuri. Nu poate fi des­compus ceva ce nu este încă com­pus. Așa cum suntem astă­zi, par­tidul liberal nu există de­cât sub formă de elemente destul de nu­meroase, dar care n’au recăpătat încă coheziunea unui partid de gu­vernământ. Prin urmare el nu poate avea un șef. Dacă voiți să scrieți adevărul în privința noastră, scrieți dar că partidul liberal nu este încă recompus. Și avea dreptate liberalul care vorbea ast­fel. Cuvintele sale dau explicațiunea cea mai lămurită a atitudinei des­trăbălate și lipsită de busolă a or­ganelor colectiviste. N’avem a face cu niște adversari organizați într’un partid cu idei, cu program și cu apucături normale; avem în fața noastră o ceată de politiciani nevrozați și epileptici, al căror cap se poate asemăna cu șefii piticilor din Africa centrală, cari se împodobesc cu un jobin sau cu un tricorn european și își închipuiesc cu tot dinadinsul că pot impune autoritatea lor. ------------------------------------------------------­ TELEGRAME Rezolvarea crizei din Austria Budapesta, 4 Noembrie. Prințul Windischgraetz a fost primit azi dimineață de către împărat. El a ple­cat după amiazi la Viena. Prințul a primit misiunea de a forma cabinetul. Viena, 5 Noembrie. Prințul Windischgraetz a conferit azi cu mai multe personagii parlamentare, între cari d-nii de Hohenwart, Jaworski și Plener. Prințul a vizitat și pe cornițele de Kalnoky. Chestia marocană Oran, 4 No­­mbrie. Două batalioane din legiunea străină se află la Ain Zefra, sub comanda colonelului Zein, gata la ori­ce Întâmplare. Trei cuirasate franceze au sosit la Mers­­el-Kebir, Madrid, 5 Noembrie. Se vorbește că Kabilii pregătesc o surprin­dere asupra orașelor Pena, Velez și Zom­era. Ministrul marinei a pregătit 6 corăbii ușoare pentru a supraveghia și, în caz de trebuință, a bombarda coasta. Din cauza micei adân­cimi a apei n’au putut pleca corăbiile mari. Incidentul de la granița franco germană St. Die, 4 Noembrie. Parchetul n’a autorizat îngroparea celor două braconieri francezi. El a ordonat o nouă anchetă. St. Die,­ 5 Noembrie. Mărturia unul locuitor din Champenay contrazice versiunea pădurarului Reiss, care pretinde că s’au tras 5 lovituri de revolver. S’au auzit numai doi­ S lovituri în timp de o secundă. Englitera in Marea Mediterană Viena, 4 Noembrie. Polit. Correspondent află din Londra că prin cercurile marinei se crede cu siguranță că guvernul va prezenta în curând Parla­mentului niște proiecte menite a întări po­zițiunea Angliei în Mediterana. Revizuirea Senatului francez Paris, 4 Noembrie. Alegerile pentru revizuirea parțială a Se­natului au fost Axate la 7 Ianuarie 1894. Schimbări in diplomația franceză Paris, 4 Noembrie. Le journal des Débats anunță că d. Le­­febre de Behanie, ambasadorul Franței pe lângă Tapa, va fi înlocuit cu d. Legrand, ministru la Haga, Com­i­ele d’Aunay, fost ministru la Copen­haga, este desemnat pentru postul de la Plaga. Adresa Sobraniei Sofia, 4 Noembre. Sobrania a votat azi in toate cele 3 citiri proiectul de adresă, care este o parafrasă a discursului tronului. Adresa exprimă recunoștința poporului că­tre prinț și către guvern pentru ceea­ ce au săvârșit în timpul unei domnii de șapte ani. Adresa exprimă satisfacțiunea deosebită pen­tru căsătoria principelui, act important de Stat prin care dinastia națională a fost întemeiată, punându-se ast­fel o stavilă în contra intrigei, care amenința libertatea și independența patriei. Adresa consideră rezultatul alegerilor ca o dovadă că poporul bulgar s-a făcut solidar cu politica și administrația ce prințul a men­ținut de la urcarea sa pe tron, realizând ast­fel cu încetul idealul său. Un conflict personal a planat Budapesta. 4 Noembre. Conflictul personal dintre d. Wekerle și d. Aponyi, conflict ivit din cauză de neînțe­legere în chestiunea honvezilor, a fost apla­nat în urma declarațiunilor sincere reci­proce. Bombele de la Westminster Londra, 4 Noembre. Relativ la bombele găsite pe podul de la Westminster se zice că un locuitor din apro­­piere, voind să se scape de aceste bombe, pe care le găsise pe vre-un câmp de luptă, le-a pus pe pod. Grevele Londra. 4 Noembre. Conferința delegaților minerilor și a patro­nilor n’a dat nici un rezultat. Lens, 4 Oc­tombre. Delegații greviștilor au hotărât să se reia lucrul, închiderea expoziției din Chicago Berlin, 4 Noembre. Monitorul anunță că directorul general al expoziției din Chicago a trimes o tele­gramă călduroasă comisarului german, ex­­primându-i viua sa satisfacție în privința participării Germaniei și a interesului ce a purtat ilustrul ei suveran. Revoluția din Brazilia Londra, 4 Noembrie. Standard află din New­ York că guvernul american a autorizat plecarea corăbiilor cum­părate de Brazilia, fiind­ că Statele­ Unite consideră pe amiralul Mello mai mult ca pirat de­cât ca insurgent. Politică literară E un mare noroc pentru noi să vedem din când în când pe cei de la Voința Națională părăsind discuțiunea milioane­lor Carada, Stolojan și C­ie, spre a ne întreține puțin despre lumea colectivistă literară. Eroul zilei este d. Hășdeu și un ad­mirator interesat al acestui zeu ne spu­nea zilele trecute că ori­ce împăcăciune între HășdSfl și Maiorescu este impo­sibilă, de­oare­ce secundul n’a tras din literatură de­cât foloase, pe când cel d’în­­tâiu a adus foloase literaturei. Negreșit că prin această frază cam în­curcată autorul în cestiune a voit să vor­bească despre foloasele materiale, căci în tabera colectivistă e la ordinea zilei maxima din timpurile lui Ludovic al XVI «Pas «Targent, pas de Suisses», de câte­­ori e vorba să atace pe un adversar po­litic, fie chiar pe terenul literar. Așa­dar, d. Hășdăă­ește se vede scrii­torul român desinteresat, scriitorul care a adus numai foloase literature­, fără să aștepte din parte-i nici măcar dobânda legală. Studiul din Voința Națională fiind in­­complect, ne impunem noi sarcina să do­vedim ceea ce ziarul colectivist s’a măr­ginit să afirme. Așa este, d. Hășduca n’a tras și nu trage absolut nici un folos din literatură și nici unul din veniturile Statului nu i-a mânjit pana fecioară. D-sa când își încheie budgetul anual scrie: Leafa la arhiva Statului . . . 8.400 Subvenția de la M. S. Regele pen­tru Magnum Etymologicum . 8000 Subvenția de la minister istm 4.000 De la universitate......................8.580 De consiliul permanent ... 2 400 De la Academie...................... 1,300 Total general . . .lei 32.680 Mai puneți la socoteală locuința, în­călzitul, luminatul, serviciul la arhiva Sta­tului și recunoașteți d’impreună cu noi că intr’adevĕr d. Hășdăul nu poate trage din literatură foloase..... mai mari de­cât atât! ---------------------------♦--------------------------­ ARMONIA JLOYDIILOR“ In Pester Lloyd cu data de Vineri, 3 Noembre. găsim următoarea telegramă cu data: « București, 2 Noembre» și pe care Pester Lloyd o publică cu indicațiunea «telegramă originală», ceea­ ce vrea să zică că e primită de la un corespondent special al său: «Ancheta începută în afacerea escrocării semnăturei regelui Carol se întinde peste un cerc tot mai mare. In scopul grațierii despomenitului deținut Schwalb, dr. Geor­­gescu, medic de corp de armată, a dat un certificat fals. Interpelat de rege în această privință, dr. Georgescu se apără declarând că a fost împins de altul ca să comită a­­ceastă înșelăciune». Modul cum e redactată această știre ca­lomnioasă dovedește că ea n’a putut fi trimisă ziarului evreo-unguresc de către d. dr. Hans Kraus, ale cărui corespon­dențe n’au purtat nici o dată sigilul in­famiei. Ca să zică mai are Pester Lloyd în București și alți corespondenți afară de d. Kraus. Lucrul acesta îl știam de mult și pretinsa depeșă de mai sus o dovedește cu prisos. Zicem pretinsa depeșă din București, fiind­că suntem informați că o asemenea telegramă — care nu face de­cât să repro­ducă ca fapte pozitive niște nerușinate ca­lomnii ale gazetelor opozante— n’a fost dată la nici un biurou telegrafic din țară. Corespondentul lui Pester Lloyd nu și-a putut deci trimite murdăria de­cât prin poștă. Cine să fie corespondentul anonim al gazetei evreo-ungurești care nu îndrăs­­nește a se prezintă la ghișeturile biurou­­rilor noastre telegrafice? O apropiere între această știre și cele ce se scrü zilnic în ziarul evreesc din București Rumä­nischer Lloyd ne face să bănuim că aceasta este oficina din care se răspândesc in străinătate fel de fel de știri calomnioase nu numai pentru guver­nul român, dar pentru întreaga națiune română. Nu mai departe de­cât în Rum. Lloyd de la 28 octombrie găsim sub titlul: Eine Scandal-Affaire, niște calomnii redactate în același stil și aproape cu aceleași cu­vinte ca și murdăria din Pester Lloyd. In Lloydul bucureștean ca și în Lloydul bu­­dapestan se vorbește de t Erschleib­un­g der königlichen Unterschrift» și se prezintă această afacere sub o lumină cu totul falsă și calomnioasă. Intre altele se spune că «zilele ministrului cultelor sunt numărate», că «mai mulți avocați din baroul bucu­reștean au de gând să ceară consiliului de disciplină ștergerea d-lui Take Ionescu din lista avocaților» și alte infamii de soiul acesta. Acum, dacă vom întreba cine redac­tează gazeta evreească Rum. Lloyd, nici o mirare nu ne va prinde dacă se va dovedi că tot redactorii acestei foi de scandal și de șantaj trimit gazetelor din străinătate știri calomnioase pentru țara noastră. Foaia de șantaj din București e redac­tată de un anume Schlesinger, asupra căruia vom reveni cu interesante amă­nunte, și de un anume dr. Beer, care se pare că a fost odinioară medic de aron­­aisment în Berlin. De­o­cam­dată am ruga pe d. ministru al afacerilor străine să se informeze la consulatul german pentru ce acest dr. Be­er a fost silit să plece din Berlin și pen­tru ce nu se mai poate reîntoarce în ca­pitala Germaniei. Apoi ne vom spune părerea noastră în privința ne­mai­pomenitei toleranțe a gu­vernului nostru față cu toți acei străini cari, după ce se hrănesc prin escrocherii și șantaj­uri pe pământul țării noastre, calomniază această țară în străinătate. ------------------------------------------------------­ Prințul de Windisehgraetz Prințul de Windisehgraetz a primit la sfârșit misiunea de a forma noul cabinet austriac, de coalițiune. Bărbatul care pășește ast­fel în fruntea afacerilor în Austria până acum n’a luat de­cât o parte destul de modestă la viața politică. Ziarul liberal german Neue Freie Presse, care se declară destul de mulțu­mit cu alegerea făcută de împăratul, știe să spună următoarele despre personali­tatea noului ministru prezident al Austriei: Prințul Alfred Windischgraetz este un membru al celei mai înalte nobilimi aus­­triace; sentimentele sale sunt prin urmare conservatoare și nu lipsite chiar de pre­judecățile clasei sale. Dar prințul posedă în mare măsură și toate acele virtuți ca­valerești cu care clasa sa se mândrește : sinceritatea caracterului, o onorabilitate neclintită și mai ales o privire întinsă pe care cei ce stau în sferele mai înalte ale vieței o dobândesc mai ușor de­cât cei cari se chinuesc în păturile de jos și că­rora adesea lucrurile mici li se par im­­ortante numai fiind­că sunt mai aproape e­xânșii și le simt influența imediată. Până acum prințul Windischgraetz a făcut parte din gruparea conservatoare a marilor proprietari din Boemia, dar chiar înăuntrul acestei partide strâns închise el a știut să păstreze o independență a judecății și a acțiunii, care de mult a în­dreptat atențiunea publică asupra lui.... E cunoscut că în anul 1892 s’a despărțit in sînul partidului marilor proprietari din Boemia un mic grup care nu se în­voia cu atitudinea partidului în chestiunea împă­­cărei Boemiei și a conivenței sale cu duș­manii tineri cehi al proiectului de împăcare. In fruntea acestui grup, numai de 11 membri, era prințul Windischgraetz. Și in alte privințe, prințul Windisch­­graetz nu făcea parte de cât de formă din partidul Lobkowitzilor și Schwarzenbergi­­lor. In realitate el nu s’a plecat nici spre federalismul nici spre simpatiile, cele ale acestor conducători ai nobilimei feudale.... Numai repulziunea sa pentru ori­ce osten­­tațiune l-a împiedecat de a fi el sîmburele

Next