Timpul, octombrie 1893 (nr. 216-241)

1893-10-28 / nr. 238

ANUL AL CINCI­SPRE­ZECELEA. — No. 238 EDIȚIA Al TREIA ABONAMENTELE In țară pe un an......................................40 lei „ pe 6 lunî..................................20 lei „ pe 8 lunî...................................10 lei Pentru streinătate, un an......................50 lei Redacția și Administrația 23.STRADA DOAMNEI, 23 Un exemplar 15 Bani REORGANIZAREA ÎNALTEI CURȚI SCOMPTURI . Am arătat într’un articol trecut cum se vor recruta membrii Curții de compturi după proiectul de re­organizare alcătuit de d. ministru al finanțelor. Ne mai rămâne, în ce privește personalul, să semnalăm Încă două modificări importante. După legea actuală, nu se cereau condiții de admisibilitate procuro­rului și substitutului înaltei Curți, de­și funcțiunile lor sunt foarte importante; ministrul e liber să re­comande Regelui, spre numire, pe cine vrea. Proiectul d-lui Ghermani schimbă această stare de lucruri. Pentru ca cine­va să poată fi numit procuror saf­ substitut, va trebui, pe lângă virsta de 30 ani Împliniți și cali­tatea de român, să mai împlinească următoarele condițiuni: să fie doctor sau­ licențiat în drept sau în știin­țele administrative și politice, avănd un stagiu de 5 ani ca magistrat, ca advocat­ori în funcțiuni depen­dente de ministerul finanțelor de la gradul de cap de biuron în sus. Referendarii de clasa I, după un stagiu de 5 ani, vor putea și ei ocupa postul de procuror. A doua modificare importantă privește recrutarea referendarilor. Aceștia vor fi în număr de 24, cu 6 mai mult de­cât până acum, și vor forma trei clase. Nimeni nu va putea fi numit referendar de­cât în urma unui concurs trecut în fața unui juriu compus din două magistrați ai Curții și un delegat al ministerului finanțelor. Ca să poată concura, candidații la postul de referendar vor trebui să împlinească urmă­toarele condițiuni: să fie români sau naturalizați, să aibă vîrsta de cel puțin 25 ani, să fi îndeplinit serviciul militar și să fie doctori sau licențiați în drept, în științele matematice sau în științele finan­ciare, politice și administrative sau comerciale. Referendarii nu pot fi înaintați la o clasă superioară de­cât după un stagiu de 3 ani în clasa precedentă. Cu privire la recrutarea perso­nalului înaltei Curți trebue dar să se recunoască că proiectul d-lui ministru de finanțe aduce o însem­nată îmbunătățire asupra stării ac­tuale. Trecem la partea din proiect re­lativă la atribuțiunile și competința Curții de compturi. In trăsături generale se mențin dispozițiunile legii actuale. Curtea are să adlece gestiunea tuturor mâ­nuitori­or de bani publici și păs­trătorilor de materii și să pronunțe declarațiuni de conformitate asupra conturilor generale ale adminis­­trațiunii finanțelor și ale diferitelor administrațiuni ale Statului sau altele. Totuși proiectul pe de o parte descarcă Curtea de unele lucrări de minimă însemnătate, care îi ră­­piau un timp prețios, pe de altă parte împlinește unele lacune și pune capăt unor contradicțiuni foarte vătămătoare. Așa, Curtea nu va mai avea să se ocupe direct cu conturile eco­nomilor de internate, de spitale, așezăminte de bine­faceri, etc. Ea va fi de asemenea scutită de ape­lurile perceptorilor și primarilor comunelor rurale și celor urbane nereședințe de județ contra înche­­ierei comitetelor permanente, când suma totală de care e vorba nu trece peste 200 lei. In schimb se iau de la tribunalele ordinare și se trec în atribuțiunea Curței apelu­rile contra încheierilor casierilor de județe asupra conturilor per­ceptorilor fiscali; mai departe se ia de la ministerul de interne re­cursul epitropiilor bisericești din comunele urbane reședință de ju­deț contra încheierei consiliului comunal. In general, în ce privește apelul, proiectul d-lui Ghermani precizează ceea ce era vag în legea actuală și curmă anomaliile. O modificare de însemnătate ca­pitală mai avem de semnalat în ceea ce privește conturile de ad­­ministrațiune. Mulțumită unei neînțelese con­tradicțiuni din legea actuală, șefii de administrațiuni puțin scrupuloși își puteau permite multe incorecti­tudini, fără frică de pedeapsă. Am avut un exemplu de soiul acesta cu administrațiunea liberală a co­munei București de la 1876 până la 1884, condusă de răposatul Ca­­riagdi. Gestiunea financiară a a­­celei administrațiuni a fost așa de scandaloasă, în­cât a ridicat în picioare chiar pe liberali; și totuși vinovații au scăpat, din cauza de­­fectuozității legei de organizare a Curței de compturi. Acestui rol foarte mare pro­iectul d-lui ministru de finanțe îi pune capăt prin articolul 57, care sună ast­fel: «Art. 57.—Când defectele contu­rilor vor privi pe administratori și pe ordonatori, Curtea, prin decla­­rațiunea sa, constată și stabilește călcările de legi și le notifică mi­niștrilor respectivi, cari sunt da­tori a lua măsuri de asigurare asupra averii vinovaților pentru despăgubirea fiscului sau a admi­­n­istrațiunilor respectivey­. Oamenii necinstiți, cari caută să ajungă în capul diferitelor admi­­nistrațiuni pentru a exploata bu­nul public, vor găsi clar un frin puternic de aci nainte. Terminând această scurtă ana­liză a proiectului de reorganizare a Curții de compturi, să mai spu­nem în sfârșit că toată reforma nu va costa de­cât un spor budgetar de 50.000 lei, sumă minimă dacă ne gândim că, cu noua organizare, Curtea va putea să lucreze regulat și să nu rămâe cu ani de zile în­dărăt în cercetarea conturilor, cum rămâne astăzi. ------------------------------------------------------­ TELEGRAME Rezolvarea crizei la Austria Viena, 6 Noembre. Fremdenblatt anunță că prințul Windis­­graetz continuă a conferi cu personagiile po­litice. Lista ministerială va fi înfățișată Joua împăratului. Viena, 7 Noembre: împăratul a primit azi dimineață la 11 pe prințul de Windischgraetz, cu care a conferit un ceas. El a primit apoi pe corni­țele de Kalnoky și în urmă pe cornițele Taare, cu care a convorbit în timp de două ore. Prințul de Windischgraetz continuă nego­cierile sale pentru formarea cabinetului. Din Maroc Tanger, 6 Noembre. Miniștrii garantează siguranța Europenilor, însă Îl sfătuesc să stea in oraș, din cauza întărîtărilor Marabuților, cari propovăduesc răsboiul sfânt. Sultanul se va duce în curând la Rif. Madrid. 7 Noembre. Ministrul de răsboiu nu voește să acorde corespondenților ziarelor străine autorizația de a se duce la Melilla. Tanger, 7 Noembrie. Se zice că tribul Angheras face un marș asupra orașului Ceuta. Guvernatorul Ceutel a trimis la aetuan 60 femei din Riff,­­ce erau măritate cu soldați mauri din garnizonă. Răsboiul cu Metabiliî Londra, 6 Noembre. D. Buxton a declarat la Camera comu­nelor că, după știrile primite de curând, răs­boiul cu Metabiliî nu s-a sfârșit, căci Lo­­bengula continuă a conduce ostilitățile. Chestia Cornelius Herz Paris, 6 Noembre. Raportul doctorilor Brouardel și Dieu­­lafoy constată că starea d-lui Cornelius Herz s’a îmbunătățit în mod simțitor, așa în­cât justiția englezească n’ar mai avea motive de a se opune ca d. Herz să fie adus dinaintea tribunalului din Bowstreet, Paris, 7 Noembre. D. Develle a anunțat la consiliul de mi­niștri că însărcinatul de afaceri al Franciei la Londra a adresat guvernului englezesc o nouă cerere pentru a se autoriza înfățișarea d-lui Cornelius Herz d­inaintea tribunalului din Bowstreet. Doctorii Brouardel și Dieulafoy au voit să dea seamă Academiei de medicină despre starea sănătății d-lui Cornelius Herz ; el au fost întrerupți cu strigătele de : «Afacerea această nu interesează Academia !». Politica exterioară a Franciei Paris, 6 Noembrie. Le Temps reproduce un discurs rostit de d. Develle la un banchet dat la Bar-le-duc. Ministrul a zis că Franța trebue să-și men­­ție organizația militară, pentru a ocroti in­dependența sa. Franța este pregătită pentru ori­ce eventualitate, însă nu amenință pe nimeni. Guvernul a adoptat maxima lui Gam­­betta care a zis că politica străină nu în­­găduește nici planuri secrete, nici aventuri. Guvernul a dovedit-o în chestiunea sia­meză și în serbările franco-ruse. Consiliul comunal și poliția din Paris Paris, 6 Noembre. Consiliul comunal din Paris a hotărît cu 50 voturi contra 18 a se relua relațiunile cu prefectura poliției. Amiralul Gervais Paris, 6 Noembre. Mai multe ziare zic că amiralul Gervais are intențiunea să părăsească direcțiunea Sta­tului major al marinei pentru a lua co­manda escadrei de rezervă a Mediteranei. Intre Rusia și Germania Colonia, 6 Noembre. Gazeta de Colonia află din St. Peters­burg că împăratul a primit erl la Gad­na pe d. de Werder, ambasadorul Germaniei. Cer­curile rusești au dat multă atențiune carac­terului foarte prietinos al recepțiunii. Același ziar desminte știrea unor ziare ru­sești care pretind că tratatul comercial ruso­­german va fi încheiat în curând, fiind-că Rusia a făcut concesiuni însemnate. Această știre are scopul făcut de a mări exportația grânelor din Rusia de Sud. Colonia. 6 Noembre. Gazeta de Colonia anunță că delegații germani pentru tractatul comercial ruso­­german au făcut cunoscut tineri condițiunile lor. Răspunsul Rusiei nu a sosit încă. Procesul ministerului Avakumovicî Belgrad. 6 Noembrie Municipalitatea a oferit sala cea mare de la primărie pentru judecata miniștrilor. Tulburările din Prizrend Belgrad, 6 Noembrie După știrile primite din Üsküb din sorginte bună, toate svonurile răspândite aici și în străinătate în privința unor pretinse lupte ce s-ar fi dat la Prizrend sunt cu desăvâr­șire neîntemeiate. Autoritatea turcească a reușit să potolească întărâtarea spiritelor în teritoriul Lyum. Bandele de Albanezi s’au împrăștiat în mod pacinic. Consulat muntenegrean la Scutari Cetinje, 6 Noembre. Poarta a confirmat stabilirea unui consu­lat muntenegrean la Scutari. D. Lazăr Min­­covici a fot numit consul. Grevele Marsilia, 6 Noembre. Greva impiegaților tramvaiurilor, ce a is­­bucnit e­l, s’a mărit azi. S’au produs des­­ordine cu urmări supărătoare. Poliția nu este în stare să menție ordinea. Mai mulți agenți polițienești au fost răniți. S’au făcut o mulțime de arestări. Greviștii răstorn tră­surile. Primarul, care este socialist, a trimes com­paniei o scrisoare, poruncindu-i să asigure serviciul, sub pedeapsa de reziliere a con­tractului. Paris, 6 Noembrie. D-nii Millerand și Bassy vor interpela la deschiderea Camerilor în privința atitudinei guvernului cu ocaziunea grevei din Pas-de- Calais. Lens, 6 Octombre. Greva s'a sfârșit. Azi se lucrează în în­tregul basin de cărbuni de pamânt din Pas­­de-Calais. ----------------- ■. » ................................ JOI 28 OCTOMBRE (9 N-BRE) 1893 ANUNCIURI ȘI INSERȚII litere petit pag. IV....................0,40 .................... III.....................1,50 ..................... II....................2,50 is anunciurile se primesc la Agenția Bavas, 8 Place de la Bourse V*­/Redacția și Administrația 23, ST­RAD­A DOAMNEI, 23-Un exemplar 15 Bani Secretul milioanelor Mai limbut de­cât confratele său în gheșefturi Eugeniu Carada, d. fost mi­nistru Stolojan se pregătea să scoată de sub tipar o serie întreagă de epistole, spre a ne tălmăci izvorul milioanelor sale, matca latifundiului său, care, precum ne-a spus-o, are 26.000 pogoane, iar nu 20 de mii. Din nenorocire, Voința a refuzat co­loanele sale scepticului și mult cinicului oltean pentru motive pe care nu le cu­noaștem nici noi. Din această pricină, iată-ne dar ne­voiți să destăinuim noi de unde se trag milioanele fericitului fost ministru. Secretul milioanelor Stolojan e o co­medie în mai multe acte, comedie în care, contrariu tipicului din repertoriul Scribe, la desnodământ viciul, în loc să fie pedepsit, este recompensat cu prisosință. Intr’o Duminecă din luna Iulie, anul mântuire!... lui Stolojan 188Ó, pe când acest domn era mare ministru al justiției, președintele tribunalului Brăila dimpreună cu toți judecătorii se găseau la o petre­cere în orașul Măcin, peste Dunăre. Ca Mephisto în actul Intuia din Faust, de­odată apare aprodul tribunalului, a­­ducând pentru fie­care magistrat o tele­gramă din partea ministrului dreptăței, cam ast­fel concepută: «Vă cer ca un serviciu personal, să vă prezentați ime­diat la casierie și să subscrieți câte zece acțiuni de ale Băncei naționale a 500 lei una». Erau amovibili sărmanii magistrați, a­­movibili sub un guvern colectivist și, de aceea, lăsând friptura nemâncată, paharul plin, trecură Dunărea, intrară pe ușa din dos în cabinetul casierului și se grăbiră să subscrie câte zece acțiuni a 500 lei una. A doua zi, acțiunile în cestiune tre­­ceau în mâna d-lui Stolojan prin acte de cesiune în regulă, iar peste câte­va luni acțiunile de 500 lei se urcau la 2.300 ! Să nu piardă din vedere cititorii că aceeași comedie se juca în multe dis­tricte și că gheșeftul era prin urmare lat....ifundia de tot. Probe, probe, unde sunt probele, ne va întreba poate c. Stolojan, dacă din întâmplare îi va da Voința permisiunea să mai publice un răspuns ? Să-­i dăm dar probe, să facem ca tri­bunalul depuind lista martorilor acuzărei. In timpurile despre care vorbim și în momentul operației cu pricina, tribunalul de Brăila era compus în modul următor: Președinte: Teișanu. Membru : C. Nenișor. Supleant: N. Vrăbiescu. Jude-Instr.: N. Ionescu Flămânda. Substitut: Gh. Palade. Care din acești domni cere cuvântul ca să desmintă afirmarea noastră ? Grozav s’ar simți acum nevoia să ne spue d. Stolojan într’o nouă epistolă, dacă e corectă, dacă nu e scandaloasă procedarea unui ministru al justiției, care se servește de subalternii săi spre a a­­capara, cu 500 lei bucata, mii de acțiuni pe care peste câte­va luni le vindea cu 2.300 lei una. E capabil cu toate aceste să ne răs­­punză de Stolojan: «Ei și? Asta nu e lucru necinstit! numesc în slujbe».N’am luat mită ca să Moralitatea d-lui Stolojan e elastică, se întinde, se întinde cu pogoanele de pe moșia d-sale. E în stare ex-logofătul dreptățea să scrie drept justificare : «N’am cumpărat o mie de acțiuni prin procedeul destăi­nuit de d-v. am cumpărat trei mii!» Naftalină ceartă n’a existat de­cât în imaginația perversă a numitului Schlesinger? Dar unde infamia acestui nerușinat șan­­tajist întrece toate marginele este în ar­ticolul «Zum Profectenschule» în care ne­spălatul, vorbind de administrația Dobro­­gei, zice între altele: «Mai ales au să sufere sub domnia arbi­trară din Dobrogea Germanii stabiliți acolo și emigrați din Rusia de Sud și mai cu seamă starea Germanilor așezați în plasa Mangalia, în satele Sarighiol, Valali și Ca­­rașghiol poate fi considerată ca lipsită de ori­ce protecțiune. Pe câtă vreme nu se vor introduce aici îmbunătățiri, nu putem îndestul să prevenim pe emigranții germani din Rusia de Sud ca să se ferească de a se stabili în Dobrogea. Lasă că în calitatea lor de străini ei nu pot dobândi pământ, apoi mai sunt și considerați de organele administrative de acolo ca niște venetici străini ce nu cunosc limba țarei și tratați intr’un mod care cu timpul nu mai poate fi suferit, mai rea de­cât tătarii și țiganii». Când o gazetă evreiască, scoasă de un străin care nu se bucură de nici un drept politic în această țară calomniază ast­fel Statul care ’i dă ospitalitate, ar fi o greșală să stăm nepăsători. Este o infamie a spune că colonii ger­mani din Dobrogea sunt asupriți și tra­tați ca niște floți, că nu pot dobândi pă­mânt și că e o nenorocire pentru el a emigra în Dobrogea. Tocmai contrariul e adevărat. Satele germane din Dobrogea pot servi de model și situația colonilor germani din Dobrogea e așa de prosperă, în­cât ei înșiși seria rudelor și amicilor lor din Rusia să -și vîndă tot ce au în a­­ceastă țară și să emigreze în Dobrogea. Și tocmai fiind­că perciunatul vorbește de Valalî, Sarighiol, etc. din plasa Man­galia, îi putem spune noi că chiar în toamna aceasta membri marcanți ai co­loniei evangeliste din București, bărbați luminați și stimați ca d. dr. Fischer, Bömches, directorul ziarului Tagblatt, Messner, marele fabricant din Galați, și alții au vizitat aceste sate cu ocazia unei vânători ce au făcut în Dobrogea și au rămas încântați de starea prosperă a co­lonilor germani din aceste ținuturi. Acești domni s’au întreținut pe larg cu locuitorii din numitele sate, au admirat comoditatea și frumusețea instalațiunilor lor, care diferă așa de mult de ale Tur­cilor și Tătarilor și chiar de ale Româ­nilor din Dobrogea, și au aflat din chiar gura colonilor germani că ei au venit acum trei ani aproape fără nimic în Dobrogea și că acum sunt toți gazde bune, cu case încăpătoare și frumoase, cu șuri și graj­duri bine garnisite cu bucate și cu vite, cu pământ îndestulător, mulțumiți de noua lor patrie și bine­cuvântând cerul că au scăpat de oblăduirea rusească. întrebați cum au aflat ei că pot să se stabilească în Dobrogea și să găsească pă­mânt, ei răspunseră: — Ne-au scris alți compatrioți de ai noștri, emigrați de mai nainte și ne-au incuragiat să venim și noi. Și un ticălos ca Schlesinger răspândește în lumea germană calomnia că Statul ro­mân e o țară de sălbateci care maltra­tează pe colonii germani. Dar nu e el de vină, ci noi, cari sufe­rim atâta obrăsnicie. ------------------------------------------------------­ D’ale lui Schlesinger înainte de a descrie mai pe larg cine este «jupanul» Schlesinger, care scoate gazeta-revolver Rumäenischer Lloyd și ce meserie face el în această țară, vom a­­trage astă­zi atențiunea guvernului asu­pra modului cum acest individ compro­mite reputațiunea țărei în străinătate. In numărul sau de la 28 Octombrie, în același număr adecă în care se exprimă despre d. ministru Take Ionescu în chipul infam pe care­­ l-am arătat în Timpul de alaltă­ ori, jupânul Schlesinger mai publică alte două articole pe care le vom semnala pe scurt. Intr’unul din ele, intitulat Minister Kri­sis, nespălatul perciunat vorbește despre o ceartă care s ar fi ivit în sinul consi­liului de miniștri între d-nii Lascar Ca­­targiu, P. Carp și Al. Lahovari, reprodu­când chiar pretinsele fraze pe care le-ar fi pronunțat acești domni miniștri, ca și când Schlesinger ar fi admis să asculte la ușa salei în care se țin consiliile de miniștri. Mai e pare nevoe să spunem că această ------------------------------------------------------­ Prințul de Windischgraetz — Notițe biografice — Noul ministru președinte al Austriei prințul Alfred de Windischgraetz s-a năs­cut la 81 octombrie 1851 în Praga. Tocmai a împlinit așa­dar 42 de ani. A făcut studii juridice la Bonn și Praga și a dobândit titlul de doctor în drept de la Universitatea din acest din urmă oraș. Chemat a se prezintă la atentare în anul 1871, tînărul prinț refuză, pe temeiul unei legi din 1815, prin care familiile princiare și comițiale din imperiu erau scutite de ori­ ce serviciu­­ militar. De aci s’a născut un proces care s’a terminat la 30 Aprilie 1874 cu o sentință, întărită de Curtea de casație, prin care s’a respins escepțiunea ridicată de prințul de Win­dischgraetz pe temeiul că, după noua constituție austriacă, toți cetățenii sunt egali înaintea legilor. Prințul de Win­dischgraetz a intrat deci în armată și a dus-o până la gradul de locotenent în re­zervă, pe care îl are și astă­zi. După moartea tatălui sau, întâmplată la 1879, deveni șef al familiei de Windisch­graetz și în această calitate moșteni în­tre altele și locul părintelui sau în Ca­mera seniorilor. Ast­fel strănepotul ma­reșalului de Windischgraetz, «cuceritorul Vienei», intră în viața politică.

Next