Timpul, decembrie 1893 (nr. 266-289)
1893-12-08 / nr. 271
ANUL AL CINCISPREZECELEA. No. 271 EDIȚIA A TREIA ABONAMENTELE In țară pe an an. .......... 40 lei „ pe î Imi..................................20 lei „ pe 3 Imit................ .... 10 lei Pentru streânătate, an an......................50 lei Imhiețiu și Administrația — 23, STRADA DOAMNEI,23 TJn exemplar 15 Bani MERCURI 8/20 DECASfURCIURI și MERȚII Uni*, 30 litere petit paj. IV ..... . 0,46 ~ clame................... . III..................1,50 ............................. II ..... . 2,56 In Paris anun ciorile se primesc la Agenția Eavas, 8 Place die 1* Boniss Redacția și Administrația 23, STRADA DOAMNEI, 23 Un exemplar 15 Bani Patriotismul lor In ajunul deschidere! Camerilor’, liberalii au ținut mai multe întruniri intime spre a hotărî dinainte care va fi planul lor de atac în contra guvernului în sesiunea actuală. Iată căteva amănunte în această privință: Unii voiau să înceapă o luptă personală în contra unor miniștri, convinși fiind că vor ajunge prin scandal a răsturna pe acești miniștri și cu ei cabinetul întreg. Această politică meschină a fost înlăturată de majoritate, care a înțeles că nu va ajunge pe tărîmul acesta decât a se defărna pe ea însăși. Alții au propus de a se începe o campanie în contra Regelui. Dar li s-a răspuns că o asemenea campanie nu ar avea alt rezultat practic decât de a îndepărta pentru mai mult timp ziua venire! partidului liberal la putere. Elementul care a combătut întotdeauna politica externă urmată de Ioan Brătianu și de d. Dim. Sturdza, a emis atunci părerea că ar fi acum momentul de a începe o acțiune în acest sens, fără însă a se rosti pentru una din puterile cele mari care se vor găsi în luptă. Să afirmăm, ziceau ei, politica mânilor libere, voința noastră d’a rămâne neutri și de a ne hotărî la ultimul moment pentru puterea aceea care ne va asigura cele mai mari foloase. D. Dim. Sturdza a combătut această părere și a sugerat un mijloc d’a satisface pe toată lumea. «Ce voim? a zis șeful partidului. Să resturnăm guvernul. Unii vor să exercite o presiune asupra Capului Statului, alții doresc să schimbăm orientarea noastră politică. Aceste trei scopuri le putem atinge dacă vom ști să exploatăm cu dibăcie o cestiune care va găsi un resunet în inimile tuturor Românilor. Această cestiune este cestiunea națională». Atunci d. Dim. Sturdza a expus planul său. Partidul liberal trebuie să profite de discuțiunea Adresei pentru a se prezenta țărei ca apărătorul cauzei Românilor din Ardeal. «Ce va putea face guvernul ? a zis d. Sturdza. Este evident că, ca guvern, ’1 va fi peste putință d’a ’și manifesta pe față simțimintele sale de simpatie pentru frații noștri. El va fi ținut la o mare rezervă, căci o vorbă imprudentă din partea sa ar putea să aibă cele mai rele urmări pentru țară. Noi vom exploata această rezervă în ziarele noastre și vom arăta guvernul conservator ca dușmanul cauzei naționale». Cineva observă: «Dar se vor găsi conservatori cari vor lua in mână cestiunea transilvăneană și o vor apăra cu aceeași căldură ca și noi».. «Aceștia, răspunse d. Sturdza, vor face jocul nostru și vor lucra ca cei mai mari dușmani ai partidului lor, căci vor face mai grea situațiunea guvernului. Gândiți-vă bine, ori guvernul va face o declarațiune în sensul nostru și nu va putea rămâne la guvern decât facând cele mai umilite scuze la Viena, ori se va menține în rezerva ce ’i este impusă și atunci ’l vom desconsidera înaintea țărei, arătându-l cu un guvern fricos, căruia ’i lipsește simțul patriotic». Un fost amic al lui Ion Brătianu ridică o obiecțiune: „Toate bune, zise el, dar care va fi situațiunea partidului nostru față cu puterile străine după această demonstrațiune»? D. Sturdza zimbi. «Situațiunea partidului nostru, respunde el, va fi mâine ceea ce este azi. Puterile străine știu că nu voim să modificăm politica externă a țărei și am avut grija să fac cunoscut la Viena și la Berlin că scopul nostru nu este de a amenința puterile centrale, ci numai de a resturna guvernul. Am arătat că cestiunea transilvană este o cestiune populară în România liberă, că cel mai mic incident poate provoca aici o exploziune a simțimentului public și că s’ar putea naște complicațiuni serioase, dacă nu va fi atunci la guvern un partid care este popular, care are încrederea maselor, adică partidul liberal. Am zis că dacă țara se îngrijește astăzi curentul este că nu are încredere în patriotismul conservatorilor. Din contra, țara știe că partidul liberal a fost întotdeauna la înălțimea așteptărilor sale, că el reprezintă idealul său național și fiind el la putere e sigură că nimic nu se va face în contra acestui ideal. Din altă parte, ea fiind șeful d-voastru, se știe că nimic nu se va schimba în liniile generale ale politicei noastre străine. Deci putem duce campania aceasta în contra guvernului fără grijă. Numai aceea ce va eși din gura mea angajează guvernul viitor, iar nicidecum ceea ce vor spune diferiții oratori ai partidului liberal, fiecare după temperamentul seu. Am găsit o armă minunată, să nu o scăpăm din mână. Adunările noastre nu pricep ceva să zică rezerva diplomatică; veți vedea că în avăntul lor patriotic un mare număr din membrii majorității vor fi cu noi. Ambii chiar nu vor înțelege că guvernul trebuie să tacă, că miniștrii sunt siliți să-și calce pe inimă și vor vota, nu pentru noi, ci pentru idealul lor, ceea ce este același lucru, căci rezultatul va fi același, adică resturnarea guvernului. Pentru ca campania aceasta să nu isbutească, ar trebui să admitem în majoritatea conservatoare o clasă prea mare de înțelepciune politică și sunt convins că această înțelepciune ’i lipsește cu desăvârșire". In urma acestui discurs liberalii au hotărît că vor introduce cestiunea națională în desbaterile celor două Camere. ------------------------♦----------------------- TELEGRAME Procesul de spionagiu din Lipsea Lipsea. 16 Decembre. Cei doui ofițeri francezi acuzați de spionagiu au fost condamnați, unul, Degony, la 6 ani de detențiune într'o fortăreață, cel Calt, Delguay, la 4 ani din această pedeapsă. Sentința zice că din cauza calității lor de ofițeri de stat-major ai marinei franceze, acuzații au putut să se asigure de imperfecțiunea hărților coastelor germane. Ei au hotărît să le completeze, aprobați de țefii lor de la cari au primit 4400 franci. Noul guvern italian Roma, 16 Decembre. Camera și Senatul sunt convocate pentru Miercuri, pentru a asculta comunicațiunile guvernului. Ordinea de zi a Camerei anunță : «Comunicația preșidenției». Se crede că aceasta se referă la demisiunea d-lui Zanardelli. Roma, 16 Decembre. Baronul Blanc, ministrul de externe, a adresat corpului diplomatic acreditat pe lângă Quirinal o circulară anunțând numirea sa și zicând că silințele sale vor fi în mod constant îndreptate pentru menținerea păcii și pentru desvoltarea raporturilor amicale existente între Italia și cele«’alte națiuni. El e încredințat de concursul bine-voitor al reprezentanților acestor națiuni la Roma. Revocarea unei măsuri Roma, 17 Decembre. D. Crapi, in ințelegere cu ministrul marinei, a ordonat ca escadra trimeasă de cabinetul precedent la Palermo să se întoarcă, deoarece situația din Palermo nu cere măsura al cărei obiect a fost. Finance italiene Roma, 17 Decembre. Cu începere de la 1 Ianuarie 1894 plata cupoanelor și rambursarea capitalului fondurilor de stat în străinătate vor fi subordonate la prezentarea titlurilor și a unui certificat. Borderoul titlurilor și al cupoanelor se va face în dublu exemplar. Delegații și consulii Italiei vor fi însărcinați cu observarea acestor formalități. Afacerea de la Aigues-Mortes Paris. 17 Decembre O depeșă din Roma anunțase că guvernul francez a remis 420.000 franci guvernului italian pentru victimele din Aigues-Mortes. Această informație nu este de loc exactă. Guvernul francez s-a arătat dispus să indemnizeze victimele din Aigues-Mortes, dacă guvernul italian ar oferi, ca titlu de reciprocitate, o indemnitate pentru victimele din Roma, Genua și Neapole. De altminterea cererile de credit trebue să fie supuse Parlamentelor. Criză în Belgia Bruxelles, 17 Decembre. In timpul serii s’a ținut un consiliu de miniștri; d. Bernaert n’a fost de față. S’a discutat în privința demisiunii cabinetului pentru Marția viitoare, căci miniștrii n’au nici o asigurare că dreapta’ va vota reprezentarea proporțională în noua lege electorală. Consiliul n’a luat nici o hotărîre. El se va întruni din nou mâine. Minerii francezi Paris, 16 Decembre. D. Casimir Périer a primit delegațiunile minelor din Franța, venite pentru a-i întreține în privința casei de retrageri a minerilor. D. Casimir Périer declară că ia notă de dorințele lor. E fericit a primi pe lucrătorii, cari se adreseau direct guvernului prin căi legale. * In contra convenției franco-spaniole.— Desființarea de tarif redus Paris. 17 Decembre Un consiliu de miniștri ținut la Elysée s’a ocupat de relațiunile comerciale cu Spania, care continuă să refuze Franței reducerea ce a acordat celorl alte națiuni din tariful său minimum. Negociațiunile continuă, însă e cu putință o ruptură, din cauză că Spania a trimis în Franța în timpul celor dintâi 10 luni din 1893 pentru 183 milioane de produse, pe când n’a importat din Franța decât pentru 90 milioane. Consiliul a decis să suprime tariful redus de cale ferată acordat muncitorilor belgieni, cari intră dimineața în Franța și se întorc seara în țara lor. Convențiile Spaniei Madrid. 17 Decembre Comitetul meetingului din Bilbao s'a prezentat la Regina Regentă și a rugat-o să se intereseze de aproape ca guvernul să respingă tratatele cu Germania și Engliteza. Camera de comerț din Madrid prepară o contra-manifestație în favoarea liberului schimb absolut. Din Maroc Tanger, 16 Decembre Mohamed el Torres a primit de la Sultanul o scrisoare adresată Reginei regente a Spaniei, prin care deplânge evenimentele din Melilla și moartea generalului Margallo. El promite satisfacție. Melilla. 17 Decembre Furtuna a dus cu sine o parte a zidurilor noului fort Guariach. Situația nu s’a modificat. ------------------------♦------------------------ Judecată doctoricească Credeam că nu există în țara noastră decât trei instanțe judecătorești înaintea cărora suntem chemați să răspundem despre faptele noastre, și anume: Tribunalul, Curtea de apel, Casația — fără să mai pun la număr și pe jurați. Mai credeam că atunci când aceste trei instanțe ți-ați dat un certificat de cinste, poți să te întorci cu fruntea senină și să privești lumea în față, fără rușine. Notați bine, că vorbesc despre certificatele de nevinovăție, care te declară ora cinstit, iar nu despre acele sentințe care te absolvă pe motivul că deși ai săvârșit o necorectitudine, totuși justiția n’are ce să-ți facă, de vreme ce legiuitorul nu s’a gândit la toate păcătoșiile minței omenești și a lăsat faptul neprevăzut în cod. Se vede că m’am înșelat în cugetările mele și că mai există în România un alt tribunal cu dreptul de a te condamna după ce instanțele judecătorești te-au achitat. Această instanță este tribunalul doctoricesc și-și are scaunul la direcția sanitară, de unde discipolii lui Diafobius pronunță sentințele lor. Iată cazul: Două medici din Galați și Brăila, d-nil Nebuneli și Apostoleanu, sunt dați în judecată astă toamnă sub inculparea că ar fi luat milă spre a-șî îndeplini datoria de a desinfecta bastimentele din acele porturi. Justiția îl achită...... iar consiliul sanitar superior le aplică o pedeapsă disciplinară și refuză să aprobe reintegrarea lor în posturile ce ocupau. Să ne înțelegem puțin. Ce sens are această pedeapsă disciplinară ? Sau au fost vinovați acești oameni, și atunci naște întrebarea : pentru ce i-a achitat justiția ? Sau au fost nevinovați, și atunci ce noimă are sentința d-lor doctori? Vinovați chiar de i-ași presupune pe acești doui medici, totuși, după legile noastre, sunt chemate să-’i judece tribubunalele civile, iar nu tribunalele medicale, și atunci când instanțele judecătorești au dat sentințele lor, îmi pare că este cel puțin lipsită de cuviință măsura luată de consiliul sanitar, fie el chiar superior. De altminterea dacă domnii medici simt neapărat nevoia să pronunțe și domniile lor vre-o osândă, să se mulțumească cu ordonanțele medicale. Precum tribunalele corecționale deschid codul penal când au să judece și să aplice pedeapsa prevăzută de lege, tot astfel consiliul sanitar să deschidă codexul și să aplice inculpaților o rețetă drastică sau benignă, după gradul de perversitate al nefericitului medic adus înaintea judecăței doctorești. Pentru săvârșirea acestei ceremonii s’ar putea chiar lua împrumut de la Teatrul național costumele din Bolnavul închipuit Consiliul sanitar, care se ocupă cu rezolvarea a atât de numeroase cestiuni de igienă, n’ar putea oare să ne spue ce o fi pe om și boala asta care’i împinge pururea să se amestece acolo unde nu-i ferbe oala și-l face câteodată să se crează chiar judecător când nu e decât medic ? Elzevir -------------------------♦------------------------ O SECȚIUNE Spre a dovedi cât de bine a fost inspirat guvernul conservator când prin organul d-lor Al. Lahovari, Take Ionescu și P. Carp a întrebat pe d. Dim. Sturdza cu ce drept d-sa dispune de soarta Românilor din Ardeal după plac, proclamând de la înălțimea tribunei Senatului român care anume trebue să fie revendicările lor: n’avem decât să extragem următoarele rânduri dintr’un remarcabil articol pe care-l găsim în Gazeta Transilvaniei de Sâmbăta trecută: «Când e vorba dar de a veni în ajutorul cauzei Românilor transilvăneni, nu poate exista altă directivă mai bună, mai sigură și mai neapărată decât directiva ce o dă programul lor național. «Și aci e punctul, care, cu părere de toți trebue s-o spunem, ne desparte cumplit de vederile desfășurate de d. Sturdza în partea din urmă a vorbirei sale «D-sa nu-șî ia ca punct de plecare programul nostru național, ci gândindu-se mereu la rolul de «samsar cinstit», care, după d-sa, ar trebui să-l aibă guvernul român spre a face posibilă o împăcare între noi și Maghiari, trece peste acel program și stabilește o directivă specială a stăruințelor de împăciuire, înșirând anumite puncte, asupra cărora crede că ar trebui să stăruiască guvernul român. «Printr’asta d. Sturdza ajunge la niște concluziuni, care departe de a clarifica situațiunile, cum voește d-sa, se încurcă și mai mult. «Punctele de eventuală împăciuire între Români și Maghiari, ce le înșiră d-sa, iu credința că Românii s’ar învoi cu ele dacă Ungurii le-ar acorda, nu numai că nu consună cu postulatele programului nostru național, dar sunt chiar în mare parte în contradicție cu el. «Că dovadă cităm numai afirmarea d-lui Sturdza că ceea ce vor Românii ar fi «respectarea și aplicarea sinceră a legei de existență a naționalităților», adică tocmai a acelei legi care a fost totdeauna combătută de către Români ca în cel mai mare grad vătămătoare drepturilor și libertății lor». Iată clar pe d. Dim Sturdza desavuat de înșiși Românii ardeleni, a căror soartă d-sa ar voi s’o reguleze prin intervenția guvernului român. D. Dim. Sturdza reclamă de la Unguri, ca cel mai mare desiderat al Românilor, respectarea tocmai a acelei legi pe care Românii au combătut-o și o combat cu mai multă înverșunare, considerând-o ca cea mai grea pedecă pentru viața lor națională. Apoi atunci fostul deputat ungur Ludovic Mocsály e cu mult mai mare român decât d. Dim. Sturdza, căci d. Mocsáry a combătut în Parlamentul ungar «legea asupra naționalităților» ca aspră și nedreaptă și a cerut modificarea și îndulcirea ei. Și când te gândești că adulatori! lui Mitiță îl prezintă zilnic lumii în articole ditirambice ca pe singurul bărbat de Stat din România care cunoaște dar averile Românilor din Ardeal, ca pe singurul care știe ce vor Românii de dincolo. Aferim astfel de cunoștință! Mai mare pedeapsă nici că se putea pentru fățărnicia d-lui Sturdza decât această exclamațiune a Românilor ardeleni. — Cucoane Mitiță, mai slăbește-ne cu dragostea! ------------------------------------------------ Mișcarea anarehistâ Alte bombe.—Măsurile internaționale.— Un agitator arestat.— Perchiziții. (Prin fir telegrafic) Paris, 16 Decembre. Astă noapte s'a găsit pe o fereastră a hotelului marchizei de Panay, lângă Champs Elysées, o bombă care a fost dusă la laboratorul municipal într-o trăsură construită în special pentru astfel de transporturi. O altă bombă de același fel a fost găsită asi dimineață dinaintea comisariatului de poliție din strada Gribauval. Amiens. 18 Decembre S’a găsit o bombă la comisariatul central de poliție; fitilul arsese fără să producă explozia. Paris, 16 Decembre. Senatul a adoptat fără discuție creditul de 820.000 franci pentru poliție. Viena, 16 Decembre. Polis. Corresponded află din Madrid că inițiativa pentru un proiect de represiune internațională a anarhei a fost luată de cabinetul din Madrid, care a cerut diverselor guverne să spună dacă ar fi dispuse să intre în tratative in această privință. Mai multe guverne au declarat că nu fac obiecțiuni în principiu. Altele au cerut propuneri concrete; în fine altele, ea Anglia și Franța au primit cu răceală proiectul și pare că voiesc să aibă o atitudine deefinitorie. Paris, 16 Decembre. D. Viviani, socialist, a întrebat la Cameră pe ministrul de interne în privința arestării arbitrare la Amiens a directorului unui ziar socialist din Calais. Persoana arestată era culpabilă numai că a vorbit într-o cafenea cu socialiști. D. Raynal a răspuns că comisarul de poliție a voit numai să se asigure de identitatea ziaristului, care vorbea cu niște socialiști tulburători. (Exclamațiunile extrema stângă). Incidentul e închis. Paris, 17 Decembre. S’au făcut perchiziții la socialistul rus Frederic Stackelberg, prietenul lui Cohens. Se zice că i s’au confiscat acte foarte comprmițătoare. De asemenea s’au făcut perchizițiuni la redacția ziarului anarhist Endehors. -------------------------+-------------------------- Legile contra măștilor Cele patru legi noul aduse în Franța împotriva anarhhiștilor au următorul cuprins : Prima lege cuprinde un singur articol prin care se modifică în chipul următor articolele 24, 25 și 49 din legea presei până acum în vigoare: Art. 24. Acei cazi prin presă vor fi ațîțat direct la furt sau la omor, tâlhărie și incendiare, sau la crimele prevăzute în art. 435 din codul penal, sau la o crimă ori delict împotriva siguranței interioare a statului, prevăzute în art. 75—85 din e. p., în caz când această ațîțare a rămas fără,, efect, vor fi condamnați la închisoare de la unu până la 5 ani și la amendă de la 100 până la 30.000 de franci. Acei cari prin presă vor ațîța direct la o crimă În contra siguranței interioare a statului, prevăzute prin art. 86 — 101 din e. p., vor fi supuși la aceeași pedeapsă. De asemenea acei cari vor fi lăudat prin presă crime de omor, tâlhărie, incendiare sau âe-