Timpul, ianuarie 1894 (nr. 1-23)
1894-01-28 / nr. 21
ABONAMENTELE In țară pe un an...............................................40 lei „ pe 6 luni..........................................20 leî „ pe 3 luni..........................................10 leî Pentru streinătate, un an...........................50 leî Redacția și Administrația — 23, STRADA DOAMNEI, 23 — Un exemplar 15 Bani ANUL AL ȘASESPREZECELEA. — No. 21 gorgiA. a TREIA VINERI 28 IANUARIE (9 FEBR.) 1894 ANUNCIURI și INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV.......................0,40 Reclame ....... III......................2,50 „ ....................... ...... .5..1 In Paris anunciurile se primesc la Agenția Cu Havas, 8 Place de la Bourse . Redacția și Administrația —23, STRADA DOAMNEI, 23-Un exemplar 15 Bani Tratatul de comerciu austro-român Orice resboiu, fie el politic sau economic, presupune o pace; se poate chiar zice că pacea este obiectivul oricărui resboiu. Deosebirea este că, în răsboiele economice sau vamale, adeseori nu există învingători și învinși, ci ambele părți litigante suferă în interesele lor. Așa a fost în resboiul vamal pe care l am avut cu Austro-Ungaria de la 1886 până la 1891. O simplă observațiune a tabelelor oficiale ne dă o dovadă netăgăduită despre acest fapt. Din ele reese că : In timpul resboiului vamal, adică de la 1886 la 1891, exportul nostru a scăzut de la 83 milioane la 8 milioane și importul austro-ungar de la 120 milioane la 52 milioane. Se vede clar că rezultatul resboiului vamal a fost dăunător pentru ambele părți. De la 1891 încoace, adică din ziua în care starea de resboiu a încetat prin simpla aplicare a tarifului general, fără majorare de taxe, comerciul între ambele țări a luat un nou avânt. Comerciul de import austroungar s-a urcat de la 52 milioane la 89 milioane și exportul român de la 8 milioane la 31 milioane, îmbunătățirea relațiunilor a produs clar o schimbare mai simțitoare în favoarea comerciului nostru, căci creșterea exportului nostru de la 8 milioane la 31 milioane este în proporțiune mai mare decât creșterea importului austro-ungar de la 52 milioane la 89 milioane. Acest singur fapt indica ambelor guverne că o convențiune comercială se putea negocia și că printr’easa s’ar putea obține o situațiune încă mai favorabilă pentru ambele țări. Consolidând relațiunile sale economice internaționale prin stabilirea unui tarif general neschimbător, care servă de bază oricărei transacțiuni, România se găsea în pozițiunea cea mai priincioasă pentru a trata pe un picior de absolută egalitate. De aceea vedem că prin convențiunea comercială, care este supusă Camerilor spre aprobare, cele două state nu-și modifică tarifele lor respective. Prin urmare folosul este pentru noi, căci România având un singur tarif vamal, acela de la 1891, Austro-Ungaria se bucura deja de taxele noastre actuale și, prin convențiunea actuală, nu î acordăm nici o nouă concesiune tarifară, pe când noi, cari până astăzi nu ne bucuram în Austro-Ungaria de tariful convențional ce este în vigoare pentru alte state, de acum înainte ne vom folosi și noi de stipulațiunile conținute în tratatele semnate între Austro-Ungaria și Germania, Italia, Elveția și Belgia. Acest tratament al națiunei celei mai favorizate va produce o îmbunătățire simțitoare pentru unele din articolele noastre de export, ca legume uscate, peștele uscat, sărat și afumat, oțetul, boii, malacii, juncii și junicele, porcii etc. Părțile contractante se obligă de a face să se folosească cealaltă de orice favoare, privilegiu sau scădere de taxe ce a acordat sau va acorda unui alt Stat. Transitul este asigurat pe tărâmul tratamentului națiunea celei mai favorizate. Traficul reciproc nu se va împiedica prin prohibițiuni care să nu fie aplicate tuturor celorl alte țări, afară de previziunile de resboiü, care vor putea fi oprite în cazuri excepționale. Prin protocolul final anexat convențiunei se stipulează că conservele alimentare, cărnurile proaspete, uscate, afumate sau sărate, lână spălată ori nespălată, perle, oasele și alte producte animale sunt admise sub oarecare precauțiuni. Cu toate că scopul acestor precauțiuni este împiedecarea propagărei boalelor de vite, totuși ele constituesc un progres față cu starea de lucruri de până acum în care aceste articole erau prohibite într-un mod absolut și discreționar. De asemenea este adăugată la convenție o declarațiune foarte însemnată a plenipotențiarului austro-ungar prin care se stabilește că porcii și oile de origină română nu vor fi supuse, cât timp va dura acest tratat, la nici un alt tratament decât acela ce rezultă din aplicațiunea dreaptă și normală a dispozițiunilor veterinare austriace și ungare, după sanitară a animalelor în starea România. Această stipulațiune ne deschide perspectiva unei desvoltări însemnate a comerciului nostru de porci și de oi, comercia care joacă un rol mare în unele județe. Mai este o condițiune care dă tratatului un caracter oarecum provizoriu ce exclude o legătură de lungă durată pentru ambele părți, în cazul ivizei unor dificultăți sau neajunsuri în aplicațiune. Art. 8 zice că: Părțile contractante își rezervă dreptul de a denunța oricând convențiunea, printr-un avertisment prealabil făcut cu douăsprezece luni înainte. Prin urmare, tratatul nu este obligator decât pe un an și practica zilnică va arăta ambelor părți dacă el aare nevoie de vre-o modificare sau vre-o interpretare. Dacă experiența ar dovedi unuia din contractanți că situațiunea creată prin convenție nu’i convine, nimic nu’l împiedică de a uza de facultatea de denunțare ce lasă art. 8. In fața acestor împregiurări, credem că Corpurile legiuitoare nu vor întârzia a aproba tratatul încheiat, restabilind astfel o situațiune normală între două țări, care, prin pozițiunea lor de vecinătate, sunt silite a avea între ele relațiuni strânse și neîntrerupte de comercia. ------------------------------------------------------numirea pentru atacurile numeroase ale Albanezilor la hotare ; se atribue continuarea acestor atacuri faptului că comisarii otomani nu au primit încă instrucțiile din Constantinopole și că sunt prin urmare nevoiți să stea în inacțiune. Conferința sanitară Paris, 6 Februarie. Conferința sanitară s-a întrunit azi dimineață la ministerul afacerilor străine. D. Casimir Périer a pronunțat o alocuțiune în care urează bună venire delegaților străini și asigurându-i că vor găsi în Franța cea mai sinceră cordialitate. A făcut să reiasă Interesul convențiunilor deja încheiate și importanța lucrărilor nouei conferințe. D. Kuefstein, delegat al Austriei, a răspuns felicitând pe Franța de a fi luat inițiativa conferinței și a exprimat satisfacția Austriei de a participa la ea. In urmă a mai exprimat speranțe că conferința va realiza un nou progres. Conferința și-a format biuroul. Delegatul francez de Barrère a fost ales președinte. Conferința a decis că deliberările vor fi secrete. Viitoarea ședință va avea loc Miercuri. După întrunire, a avut loc un prânz la d. Casimir Périer, la care toți delegații au luat parte. ------------------------------------------------- TELEGRAME Convenția ruso-germană Berlin, 6 Februarie. Dieta. In discuția proiectului privitor la camerele agricole, deputatul Rickert a salutat tractatul cu Rusia ca un eveniment de civilizație foarte important și ca o garanție de pace. Deputatul Richter a declarat că tractatul de comerț cu Rusia va fi adoptat, căci constitue o necesitate. Berlin, 6 Februarie. Autoritățile comunale au intenția de a da o serbare pentru delegații ruși pentru tractatul de comerț. Presa franceză Paris, 6 Februarie. Le Temps se ocupă de importanța politică a tractatului de comerț ruso-german. El zice că d. de Caprivi a reluat în mare parte sistemul d-lui de Bismarck. Indicerea tractatului înseamnă o scădere a tensiunei în relațiunile dintre Rusia și Germania. Ziarele La Liberté și Le Jour se exprimă în termeni analogi și atacă politica protecționistă a d-lui Maine, căci pune pe tapet chestia alianței franco-ruse. Revoluționar criminal Reims, 6 Februarie. Revoluționarul Culine a fost arestat pentru tentativă de viol. Intre Muntenegreni și Albanezi Cetinje, 6 Februarie. Cercurile guvernamentale își arată nemul Exproprierea Stravolca Am pus numele expropriatului în capul acestui articol, căci el trebue să râmâe tipărit în memoria guvernului și a parlamentului atunci când va veni în discuțiune noua lege pentru exproprieri. Pentru o proprietate având 12 metri fațadă, situată în Schitu Măgureanu, proprietate evaluată de serviciul tehnic al Primăriei Gopoleî, d-nii jurați ai Capitalei au acordat d-lui Stravolca o despăgubire de 40.000 lei ! Nota bene. D-nul Stravolca venise la Primăria cu câteva săptămâni înainte, dispus să se împace pe ia,oooleî! ■ Mai rămâne oare ceva de adăugat, mai e nevoe de alte argumente care să vorbească mai tare și mai lămurit decât aceste cifre, spre a dovedi cât de urgentă e modificarea legei actuale de exproprieri ? După apucăturile d-lor jurați, a ajuns absolut imposibil astăzi să te mai poți gândi nici la însănătoșirea, nici la înfrumusețarea unui oraș. Se fac calculele pe larg, se prevăd ca prisos 5 milioane pentru o lucrare întreagă și, când te întorci de la jurați, te pomenești că numai exproprierea a costat întreit. Când ești așa lesne expus să întâlnești jurați după modelul lui Popovici Răcăciune, care a participat deunăzi la exproprierea Stravolca, la ce să te aștepți ? Cel puțin dacă în acest caz interesele comunei ar fi fost sprijinite cu nepărtinire de judele director însărcinat cu prezidarea lucrărilor . Acest sprijin a lipsit însă comunei. D. judecător Stambulescu este se vede foarte nervos și, când se supără aprinderea sa dă foc și prescripțiunilor legei. Formalizat pentru că Primăria ceruse intervențiunea ministerului justiției spre a se amenda jurații cari lipsiseră la prima convocare, d. Stambulescu și-a vărsat focul pe punga comunei. In timpul deliberărei juraților, grefierul intră în camera lor de chibzuire ; avocatul Primăriei, văzând în acest fapt o călcare a legei, cere imediat judelui director să constate cazul. D. Stambulescu înfuriat... pune petiția la dosar și strigă mandatarului comunei: «Am să vă învăț cu minte să mai reclamați la minister !» în loc să învețe minte pe cei de la Primărie, mai bine ar fi căutat d. Stambulescu să aibă un dram de minte mai mult... cel puțin în ședință publică. Reporter, se pregăștete pentru o meserie cu care să-și câștige viața după sfârșitul pedepsei la care au fost condamnați. Avem și noi în țară o casă de corecțiune și aceasta este penitenciarul din Mislea. Din nenorocire nimeni nu s’a ocupat până acum în mod serios de misiunea înaltă și moralizatoare pe care trebuie s’o aibă un astfel de penitenciar, fiind lăsat în părăsire și constituind până acum un centru de lenevie, lipsit de orice supraveghere morală, un focar de cele mai rele apucături. Actuala direcție a penitenciarelor înțelegându-și mai bine misiunea, a început să îngrijească ceva mai serios și de îmbunătățirile care sunt indispensabile penitenciarului Mislea. Până în anul trecut deținuții din acest penitenciar erau lăsați în deplina lor voie, fără vreo ocupație intelectuală sau manuală, astfel că atunci când li se sfârșea pedeapsa, erau fatalmente împinși să reînceapă viața lor de greșeli și crime. Dacă această situație ar fi continuat, penitenciarul Mislea ar fi constituit un aevérat pericol pentru societate, deviând cu totul de la scopul legiuitorului, care pedepsind pe minori, țintea mai mult la moralizarea deținutului decât la pedepsirea lui. Pentru a se aduce un remediu la această stare de lucruri, mai întâiü deținuții au fost împărțiți pe clase și după vârstă. Un preot a fost angajat să dea lecții celor 130 de minori din penitenciar și să le propună obiectele de învățământ până la clasa a patra primară. Afară de an asta, deținuții au început a învăța strungăria și sculptura în lemn. D. Milone Lugomirescu, sub-directorul penitenciarelor, a fost acum câteva zile la penitenciarul Mislea, a asistat la examenul trimesrial ce s’a rinduit pentru simularea și mai mult a elevilor și a rămas încântat de progresele pe care le-a constatat. Sunt printre deținuți, îmi spunea d. Lugomirescu, mulți foarte inteligenti și cu silință la învățătură ; ce m’a mișcat mai mult au fost niște versuri pe care mi le-a dat unul din ei și în care mărturisind că a greșit și că pedeapsa ce i s’a dat era meritată, promitea că atunci când va eși din închisoare va deveni un om bun și care va munci pentru ca să trăiască. Pe lângă grija ce s’a pus pentru cultivarea stărei intelectuale a celor 130 de minori, s’a dispus și îmbunătățirea traiului și a portului lor. Li se dă o mâncare mai bună. Îmbrăcăminte mai solidă și cizme, de unde până acum erau în opinci și sdlvențuroși. Prin noua lege asupra reorganizărei penitenciarelor elaborată de d. colonel Capșa se prevăd și alte îmbunătățiri, pe care le vom arăta într’un alt articol, tiue, în o chestiune de pură și simplă încredere în guvern, de exemplu. In fața celor 208 membri ai partidului guvernamental stau: 35 secesioniști, 67 naționali (Apponyi) și 103 partizani ai independenței Ungariei, total 205. Majoritatea guvernului a scăzut așadar până la 3 voturi. Și lucru curios ! Aceste trei voturi sunt ale deputaților români de naționalitate, dar guvernamentali de partid: Szerb, Beleș și Bezeg! Iată clar cabinetul Wekerle susținut de Români ! Sprijinul însă, după cum se vede, e foarte slab. Ministerul Wekerle, deși afară de partidul său mai comptează deocamdată și pe delegații croați, este ajuns într’o situație care nu-1 mai desparte decât de două degete de la cădere. ------------------------♦------------------------ ----------------------------------------------- O casă de corecțiune Penitenciarul Mislea In străinătate, și mai ales in Franța, s-a pus întotdeauna cea mai mare grijă pentru casele de corecțiune unde sunt deținuți minorii cari au comis delicte sau crime, precum și acei din adolescenți cari prin purtarea lor s’au făcut imposibili societăței. Sistemul acestor case de corecțiune a mers din perfecțiune în perfecțiune și azi se poate făli. Franța mai ales, de rezultatele frumoase pe care le au dat penitenciarele unde sunt închiși minori și unde fiecare din ei are o ocupațiune și Cu Briza In Ungaria Proiectul căsătoriei civile. — Guvernul susținut de Români. — Cădere apropiată. A sosit în sfârșit momentul critic pentru actualul guvern unguresc: după secesiunea, destul de însemnată, produsă în sînul partidului de la putere, în chestiunea căsătoriei civile, astăzi, Jouî, va veni în desbaterea Camerei acest proiect. Cum că proiectul va fi votat de Camera deputaților, în această privință nu începe îndoială, dar tot atât de sigur este că el va fi respins de Camera magnaților. Aci, dar și mai mult poate în agitația ce se va produce în țară, zace primejdia pentru cabinetul Wekerle. In ce privește soarta proiectului căsătoriei civile în Camera deputaților, se face următoarea socoteală : Din partidul guvernamental vor vota pentru 170, iar 30 se vor obține, din partidul național (Apponyi) 7 pentru, 57 contra, 3 se vor abține; cei 35 de deputați «afară din partide» vor vota contra. După cum se vede, majoritatea pentru proiectul căsătoriei civile va fi cu mult mai neînsemnată decât se aștepta și promitea de Wekerle. Dar această chestiune, sdruncinând unitatea partidului guvernamental, îl va face prea slab pentru a ține piept viitoarelor asalturi, mai ales, după cum am zis, în urma agitației pe care catolicii și partidele naționalităților o vor porni în țară, în urma votării proiectului căsătoriei civile. In adevăr, în urma sciziunii partidului liberal, d. Wekerle a râmas numai cu 208 deputați credincioși, din 415, și dacă în chestia căsătoriei civile el va avea și sprijinul unor membri din opoziție, — ce se va întâmpla însă în o astfel de chef Execuția lui Vaillant Mișcarea în Paris.—In ultimul moment. — Scena execuțiunei.— Familia lui Vaillant. — Presa despre execuțiune. Depeșile ziarelor vieneze care ne sosesc azi conțin mai multe amănunte noul asupra execuțiunii anarhistului Vaillant, autorul atentatului de la 9 Decembrie din Camera franceză. Știrea despre executarea lui Vaillant a pricinuit o mare mișcare în Paris. Pe la amiazi stradele erau pline de oameni cari citeau ziarele cu amănuntele asupra execuțiunii. Se afirmă că în ultimul moment, adică în prefără execuțiunii, apărătorul lui Vaillant, Labori, a fost chemat la Elysey, unde d. Carnot i-a acordat o audiență de 50 minute. Labori a pledat încă odată pentru clientul său. Președintele l-a ascultat cu atențiune și la urmă, ca după obiceiu, a făgăduit că va cumpăni toate argumentele expuse. Peste un ceas procurorul general Bertrand începea pregătirile pentru execuția lui Vaillant. Se asigură că d. Carnot a vrut să grațieze pe Vaillant, dar a cedat insistențelor consilierilor săi intimi cari n’au încetat a-i pleda pentru rațiunea de stat. Călăul Deibler a primit ordinul de execuțiune noaptea târziu. Tot noaptea, pe la 11 ore, s’a dat de știre și publicului prin agenturile de ziare, deoarece nu se mai puteau scoate ediții speciale. Piața execuțiunii era ocupată de un regiment de infanterie, un batalion din garda republicană și un despărțământ de jandarmerie. Din cauză că știrea despre execuție nu s’a aflat în public decât atât de târziu, foarte puțină lume se adunase pe piața Roquette. Cei mai mulți din spectatori erau sergenți de oraș în haine civile ; ei ocupau tot rândul Intâia, astfel că nici un om necunoscut de poliție n’a putut ajunge în aproprieea eșafodului. La 7 ceasuri dimineața Vaillant dormia încă adânc, când directorul Roquettei se apropia de pat și-l deștepta cu aceste vorbe: — Vaillant, cererea d-tale de grațiare e respinsă; pregătește-te să mori cu curaj ! In primul moment Vaillant păru speriat , dar imediat se liniști și răspunse simplu: — Sunt gata. Judecătorul de instrucție, care însoția pe director, îl întrebă dacă mai are ceva de spus. Vaillant răspunse : — Nu, nimic nu mai am de spus. Se îmbrăca fără ajutorul nimenui, în hainele pe care le purtase și în ziua atentatului. Pe când se îmbrăca ținea cuvântări anarhiste, I se făcu toaleta obicinuită a condamnaților, tăindu-i-se pârul scurt și răzându-ise ceafa. Barba nu i s’a ras, ca la alți condamnați. Oferindu-i-se consolațiile unui preot, Vaillant începu să batjocorească religia, făcând o profesie de... necredință. — Moartea mea, — zise el apoi, — va servi de exemplu. Societatea burgheză își răsbună împotriva mea. Alții me vor răsbuna pe mine. Oferindu-i-se o centură întăritoare, răspinse : — N’am nevoie să beau, curagiul nu-mi lipsște. Când ajutoarele călăului îi legară mâinile la spate, le ziseau mă strângeți așa tare, nu vă temeți, că n’am să fug. Eșind în curtea închisoare îi fredona un cântec. Preotul închisoarei râmase în ușă închinându-se încet... Vaillant porni cu pași mici, cât îi permiteau legăturile, dar foarte hotărît și repede spre ghilotină. Privirele-i examinaț mulțimea, poate spera să vază acolo vr’un prieten, vr’un ajutor sau vr’un râsbunător. Deodată striga cu vocea limpede și atât de puternică încât se auzi până în stradele laterale : «Moarte societăței burgheze ! Trăiască anarhia !»