Timpul, ianuarie 1894 (nr. 1-23)

1894-01-28 / nr. 21

ABONAMENTELE In țară pe un an...............................................40 lei „ pe 6 luni..........................................20 leî „ pe 3 luni..........................................10 leî Pentru streinătate, un an...........................50 leî Redacția și Administrația — 23, STRADA DOAMNEI, 23 — Un exemplar 15 Bani ANUL AL ȘASE­SPRE­ZECELEA. — No. 21 gorgiA. a TREIA VINERI 28 IANUARIE (9 FEBR.) 1894 ANUNCIURI și INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV.......................0,40 Reclame ....... III......................2,50­ „ ....................... ...... .5.­.1­­ In Paris anunciurile se primesc la Agenția Cu Havas, 8 Place de la Bourse . Redacția și Administrația­­ —23, STRADA DOAMNEI, 23-Un exemplar 15 Bani Tratatul de comerciu austro-român Ori­ce resboiu, fie el politic sau economic, presupune o pace; se poate chiar zice că pacea este o­­biectivul ori­cărui resboiu. Deose­birea este că, în răsboiele econo­mice sau vamale, adese­ori nu e­­xistă învingători și învinși, ci ambele părți litigante suferă în interesele lor. Așa a fost în resboiul vamal pe care l am avut cu Austro-Un­­garia de la 1886 până la 1891. O simplă observațiune a tabele­lor oficiale ne dă o dovadă netă­găduită despre acest fapt. Din ele reese că : In timpul resboiului vamal, adică de la 1886 la 1891, exportul nos­tru a scăzut de la 83 milioane la 8 milioane și importul austro-ungar de la 120 milioane la 52 milioane. Se vede clar că rezultatul resboiu­lui vamal a fost dăunător pentru ambele părți. De la 1891 încoace, adică din ziua în care starea de resboiu a încetat prin simpla aplicare a tarifului ge­neral, fără majorare de taxe, comer­­ciul între ambele țări a luat un nou avânt. Comerciul de import austro­­ungar s-a urcat de la 52 milioane la 89 milioane și exportul român de la 8 milioane la 31 milioane, îmbunătățirea relațiunilor a produs clar o schimbare mai simțitoare în favoarea comerciului nostru, căci creșterea exportului nostru de la 8 milioane la 31 milioane este în proporțiune mai mare de­cât creș­terea importului austro-ungar de la 52 milioane la 89 milioane. Acest singur fapt indica ambelor guverne că o convențiune comer­cială se putea negocia și că prin­­tr’easa s’ar putea obține o situa­­țiune încă mai favorabilă pentru ambele țări. Consolidând relațiunile sale eco­nomice internaționale prin stabilirea unui tarif general neschimbător, care servă de bază ori­cărei transacțiuni, România se găsea în pozițiunea cea mai priincioasă pentru a trata pe un picior de absolută egalitate. De aceea vedem că prin conven­­țiunea comercială, care este supusă Camerilor spre aprobare, cele două state nu-și modifică tarifele lor res­pective. Prin urmare folosul este pentru noi, căci România având un singur tarif vamal, acela de la 1891, Austro-Ungaria se bucura deja de taxele noastre actuale și, prin convențiunea actuală, nu­ î a­­cordăm nici o nouă concesiune ta­rifară, pe când noi, cari până as­tăzi nu ne bucuram în Austro-Un­garia de tariful convențional ce este în vigoare pentru alte state, de acum înainte ne vom folosi și noi de stipulațiunile conținute în tratatele semnate între Austro-Ungaria și Ger­mania, Italia, Elveția și Belgia. A­­cest tratament al națiunei celei mai favorizate va produce o îmbunătă­țire simțitoare pentru unele din ar­ticolele noastre de export, ca legume uscate, peștele uscat, sărat și afumat, oțetul, boii, malacii, juncii și ju­­nicele, porcii etc. Părțile contractante se obligă de a face să se folosească cea­l­altă de ori­ce favoare, privilegiu sau scă­dere de taxe ce a acordat sau va acorda unui alt Stat. Transitul este asigurat pe tă­­râmul tratamentului națiunea celei mai favorizate. Traficul reciproc nu se va îm­piedica prin prohibițiuni care să nu fie aplicate tuturor celorl alte țări, afară de previziunile de res­boiü, care vor putea fi oprite în cazuri excepționale. Prin protocolul final anexat con­­vențiunei se stipulează că conser­vele alimentare, cărnurile proas­pete, uscate, afumate sau sărate, lână spălată ori nespălată, perle, oasele și alte producte animale sunt admise sub oare­care precau­­țiuni. Cu toate că scopul acestor precauțiuni este împiedecarea pro­­pagărei boalelor de vite, totuși ele constituesc un progres față cu sta­rea de lucruri de până acum în care aceste articole erau prohibite într-un mod absolut și discre­ționar. De asemenea este adăugată la convenție o declarațiune foarte în­semnată a plenipotențiarului aus­tro-ungar prin care se stabilește că porcii și oile de origină română nu vor fi supuse, cât timp va dura acest tratat, la nici un alt trata­ment de­cât acela ce rezultă din aplicațiunea dreaptă și normală a dispozițiunilor veterinare aus­triace și ungare, după sanitară a animalelor în starea Ro­mânia. Această stipulațiune ne deschide perspectiva unei desvoltări însem­nate a comerciului nostru de porci și de oi, comercia care joacă un rol mare în unele județe. Mai este o condițiune care dă tratatului un caracter oare­cum provizoriu ce exclude o legătură de lungă durată pentru ambele părți, în cazul ivizei unor dificultăți sau neajunsuri în aplicațiune. Art. 8 zice că: Părțile contrac­tante își rezervă dreptul de a de­nunța ori­când convențiunea, prin­­tr-un avertisment prealabil făcut cu două­spre­zece luni înainte. Prin urmare, tratatul nu este obligator de­cât pe un an și prac­tica zilnică va arăta ambelor părți dacă el aare nevoie de vre-o mo­dificare sau vre-o interpretare. Dacă experiența ar dovedi unuia din con­tractanți că situațiunea creată prin convenție nu’i convine, nimic nu’l împiedică de a uza de facultatea de denunțare ce­ lasă art. 8. In fața acestor împregiurări, credem că Corpurile legiuitoare nu vor întârzia a aproba tratatul în­cheiat, restabilind ast­fel o situa­­țiune normală între două țări, care, prin pozițiunea lor de vecinătate, sunt silite a avea între ele rela­­țiuni strânse și neîntrerupte de co­mercia. ---------------------------­---------------------------­numirea pentru atacurile numeroase ale Al­banezilor la hotare ; se atribue continuarea acestor atacuri faptului că comisarii otomani nu au primit încă instrucțiile din Constanti­­nopole și că sunt prin urmare nevoiți să stea în inacțiune. Conferința sanitară Paris, 6 Februarie. Conferința sanitară s-a întrunit azi dimi­neață la ministerul afacerilor străine. D. Casimir Périer a pronunțat o alocu­țiune în care urează bună venire delegaților străini și asigurându-i că vor găsi în Franța cea mai sinceră cordialitate. A făcut să re­iasă Interesul convențiunilor deja încheiate și importanța lucrărilor nouei conferințe. D. Kuefstein, delegat al Austriei, a răs­puns felicitând pe Franța de a fi luat ini­țiativa conferinței și a exprimat satisfacția Austriei de a participa la ea. In urmă a mai exprimat speranțe că­­ conferința va realiza un nou progres. Conferința­­ și-a format biuroul. Delegatul francez de Barrère a fost ales președinte. Conferința a decis că deliberările vor fi secrete. Viitoarea ședință va avea loc Miercuri. După întrunire, a avut loc un prânz la d. Casimir Périer, la care toți delegații au luat parte. -------------------------------------------------­ TELEGRAME Convenția ruso-germană Berlin, 6 Februarie. Dieta. In discuția proiectului privitor la camerele agricole, deputatul Rickert a sa­lutat tractatul cu Rusia ca un eveniment de civilizație foarte important și ca o ga­ranție de pace. Deputatul Richter a de­clarat că tractatul de comerț cu Rusia va fi adoptat, căci constitue o necesitate. Berlin, 6 Februarie. Autoritățile comunale au intenția de a da o serbare pentru delegații ruși pentru trac­tatul de comerț. Presa franceză Paris, 6 Februarie. Le Temps se ocupă de importanța poli­tică a tractatului de comerț ruso-german. El zice că d. de Caprivi a reluat în mare parte sistemul d-lui de Bismarck. Indicerea tractatului înseamnă o scădere a tensiunei în relațiunile dintre Rusia și Germania. Ziarele La Liberté și Le Jour se ex­primă în termeni analogi și atacă politica protecționistă a d-lui Ma­ine, căci pune pe tapet chestia alianței franco-ruse. Revoluționar criminal Reims, 6 Februarie. Revoluționarul Culine a fost arestat pen­tru tentativă de viol. Intre Muntenegreni și Albanezi Cetinje, 6 Februarie. Cercurile guvernamentale își arată nemul­ Exproprierea Stravolca Am pus numele expropriatului în ca­pul acestui articol, căci el trebue să râ­­mâe tipărit în memoria guvernului și a parlamentului atunci când va veni în discuțiune noua lege pentru exproprieri. Pentru o proprietate având 12 metri fațadă, situată în Schitu Măgureanu, pro­prietate evaluată de serviciul teh­nic al Primăriei Gopo­leî, d-nii jurați ai Capi­talei au acordat d-lui Stravolca o des­păgubire de 40.000 lei ! Nota bene. D-nul Stravolca venise la Primăria cu câte­va săptămâni înainte, dispus să se împace pe ia,ooo­leî! ■ Mai rămâne oare ceva de adăugat, mai e nevoe de alte argumente care să vorbească mai tare și mai lămurit de­cât aceste cifre, spre a dovedi cât de urgentă e modificarea legei actuale de exproprieri ? După apucăturile d-lor jurați, a ajuns absolut imposibil astăzi să te mai poți gândi nici la însănătoșirea, nici la înfru­musețarea unui oraș. Se fac calculele pe larg, se prevăd ca prisos 5 milioane pentru o lucrare în­treagă și, când te întorci de la jurați, te pomenești că numai exproprierea a costat întreit. Când ești așa lesne expus să întâl­nești jurați după modelul lui Popovici Ră­­căciune, care a participat deunăzi la ex­proprierea Stravolca, la ce să te aștepți ? Cel puțin dacă în acest caz interesele comunei ar fi fost sprijinite cu nepărti­­nire de judele director însărcinat cu pre­­zidarea lucrărilor . Acest sprijin a lipsit însă comunei. D. judecător Stambulescu este se vede foarte nervos și, când se supără aprinderea sa dă foc și prescripțiunilor legei. Formalizat pentru că Primăria ceruse intervențiunea ministerului justiției spre a se amenda jurații cari lipsiseră la prima convocare, d. Stambulescu și-a vărsat focul pe punga comunei. In timpul deliberărei juraților, grefierul intră în camera lor de chibzuire ; avo­catul Primăriei, văzând în acest fapt o călcare a legei, cere imediat judelui di­rector să constate cazul. D. Stambulescu înfuriat... pune petiția la dosar și strigă mandatarului comunei: «Am să vă învăț cu minte să mai re­clamați la minister !» în loc să învețe minte pe cei de la Primărie, mai bine ar fi căutat d. Stam­bulescu să aibă un dram de minte mai mult... cel puțin în ședință publică. Reporter, se pregăștete pentru o meserie cu care să-și câștige viața după sfârșitul pedepsei la care au fost condamnați. Avem și noi în țară o casă de corecțiune și aceasta este penitenciarul din Mislea. Din neno­rocire nimeni nu s’a ocupat până acum în mod serios de misiunea înaltă și mo­ralizatoare pe care trebuie s’o aibă un ast­fel de penitenciar, fiind lăsat în părăsire și constituind până acum un centru de lenevie, lipsit de ori­ce supraveghere mo­rală, un focar de cele mai rele apu­cături. Actuala direcție a penitenciarelor înțe­­legându-și mai bine misiunea, a început să îngrijească ceva mai serios și de îmbu­nătățirile care sunt indispensabile peni­tenciarului Mislea. Până în anul trecut deținuții din acest penitenciar erau lăsați în deplina lor voie, fără vre­o ocupație intelectuală sau manu­ală, ast­fel că atunci când li se sfârșea pe­deapsa, erau fatalmente împinși să reînceapă viața lor de greșeli și crime. Dacă această situație ar fi continuat, p­enitenciarul Mislea ar fi constituit un a­­evérat pericol pentru societate, deviând cu totul de la scopul legiuitorului, care pedepsind pe minori, țintea mai mult la moralizarea deținutului de­cât la pedep­sirea lui. Pentru a se aduce un remediu la a­­ceastă stare de lucruri, mai întâiü deținuții au fost împărțiți pe clase și după vârstă. Un preot a fost angajat să dea lecții celor 130 de minori din penitenciar și să le propună obiectele de învățământ până la clasa a patra primară. Afară de an asta, deținuții au început a învăța strungăria și sculptura în lemn. D. Milone Lugomirescu, sub-directorul penitenciarelor, a fost acum câte­va zile la penitenciarul Mislea, a asistat la exa­menul trimes­rial ce s’a rinduit pentru s­imularea și mai mult a elevilor și a rămas încântat de progresele pe care le-a constatat. Sunt printre deținuți, îmi spunea d. Lugomirescu, mulți foarte inteligenti și cu silință la învățătură ; ce m­’a mișcat mai mult au fost niște versuri pe care mi le-a dat unul din ei și în care mărtu­risind că a greșit și că pedeapsa ce i s’a dat era meritată, promitea că atunci când va eși din închisoare va deveni un om bun și care va munci pentru ca să tră­iască. Pe lângă grija ce s’a pus pentru cul­tivarea stărei intelectuale a celor 130 de minori, s’a dispus și îmbunătățirea traiu­lui și a portului lor. Li se dă o mân­care mai bună. Îmbrăcăminte mai solidă și cizme, de unde până acum erau în opinci și sdlvențuroși. Prin noua lege asupra reorganizărei pe­nitenciarelor elaborată de d. colonel Capșa se prevăd și alte îmbunătățiri, pe care le vom arăta într’un alt articol, tiu­e, în o chestiune de pură și simplă încredere în guvern, de exemplu. In fața celor 208 membri ai partidului guvernamental stau: 35 secesioniști, 67 naționali (Apponyi) și 103 partizani ai independenței Ungariei, total 205. Majo­ritatea guvernului a scăzut așa­dar până la 3 voturi. Și lucru curios ! Aceste trei voturi sunt ale deputaților români de naționalitate, dar guvernamentali de partid: Szerb, Beleș și Bezeg! Iată clar cabinetul We­kerle susținut de Români ! Sprijinul însă, după cum se vede, e foarte slab. Ministerul Wekerle, de­și a­­fară de partidul său mai comptează de­o­cam­dată și pe delegații croați, este a­­juns într’o situație care nu-1 mai des­parte de­cât de două degete de la cădere. ------------------------♦------------------------­ ----------------------------------------------- O casă de corecțiune Penitenciarul Mislea In străinătate, și mai ales in Franța, s-a pus în­tot­de­auna cea mai mare grijă pentru casele de corecțiune unde sunt deținuți minorii cari au comis de­licte sau crime, precum și acei din ado­lescenți cari prin purtarea lor s’au făcut imposibili societăței. Sistemul acestor case de corecțiune a mers din perfecțiune în perfecțiune și azi se poate făli. Franța mai ales, de rezul­tatele frumoase pe care le au dat peni­tenciarele unde sunt închiși minori și unde fie­care din ei are o ocupațiune și Cu Briza In Ungaria Proiectul căsătoriei civile. — Guvernul susținut de Români. — Cădere apropiată. A sosit în sfârșit momentul critic pentru actualul guvern unguresc: după secesiu­nea, destul de însemnată, produsă în sînul partidului de la putere, în chestiunea că­sătoriei civile, astăzi, Jouî, va veni în des­­baterea Camerei acest proiect. Cum că proiectul va fi votat de Camera deputaților, în această privință nu începe îndoială, dar tot atât de sigur este că el va fi respins de Camera magnaților. Aci, dar și mai mult poate în agitația ce se va produce în țară, zace primejdia pentru cabinetul Wekerle. In ce privește soarta proiectului căsă­toriei civile în Camera deputaților, se face următoarea socoteală : Din partidul guvernamental vor vota pentru 170, iar 30 se vor obține, din par­tidul național (Apponyi) 7 pentru, 57 con­tra, 3 se vor abține; cei 35 de deputați «afară din partide» vor vota contra. După cum se vede, majoritatea pentru proiectul căsătoriei civile va fi cu mult mai neînsemnată de­cât se aștepta și pro­mitea de Wekerle. Dar această chestiune, sdruncinând u­­nitatea partidului guvernamental, îl va face prea slab pentru a ține piept vii­toarelor asalturi, mai ales, după cum am zis, în urma agitației pe care catolicii și partidele naționalităților o vor porni în țară, în urma votării proiectului căsă­toriei civile. In adevăr, în urma sciziunii partidului liberal, d. Wekerle a râmas numai cu 208 deputați credincioși, din 415, și dacă în chestia căsătoriei civile el va avea și sprijinul unor membri din opoziție, — ce se va întâmpla însă în o ast­fel de chef­ Execuția lui Vaillant Mișcarea în Paris.—In ultimul moment. — Scena execuțiunei.— Familia lui Vaillant. — Presa despre exe­cuțiune. Depeșile ziarelor vieneze care ne sosesc azi conțin mai multe amănunte noul asu­pra execuțiunii anarh­istului Vaillant, au­torul atentatului de la 9 Decembrie din Camera franceză. Știrea despre executarea lui Vaillant a pricinuit o mare mișcare în Paris. Pe la amiazi stradele erau pline de oameni cari citeau ziarele cu amănuntele asupra exe­­cuțiunii. Se afirmă că în ultimul moment, adică în prefără execuțiunii, apărătorul lui Vail­lant, Labori, a fost chemat la Elysey, unde d. Carnot i-a acordat o audiență de 50 minute. Labori a pledat încă odată pentru clientul său. Președintele l-a ascul­tat cu atențiune și la urmă, ca după o­­biceiu, a făgăduit că va cumpăni toate argumentele expuse. Peste un ceas pro­curorul general Bertrand începea pregăti­rile pentru execuția lui Vaillant. Se asigură că d. Carnot a vrut să gra­­țieze pe Vaillant, dar a cedat insistențelor consilierilor săi intimi cari n’au încetat a-i pleda pentru rațiunea de stat. Călăul Deibler a primit ordinul de exe­­cuțiune noaptea târziu. Tot noaptea, pe la 11 ore, s’a dat de știre și publicului prin agenturile de ziare, de­oare­ce nu se mai puteau scoate ediții speciale. Piața execuțiunii era ocupată de un re­giment de infanterie, un batalion din garda republicană și un despărțământ de jan­darmerie. Din cauză că știrea despre execuție nu s’a aflat în public de­cât atât de târziu, foarte puțină lume se adunase pe piața Roquette. Cei mai mulți din spectatori erau sergenți de oraș în haine civile ; ei ocupau tot rândul Intâia, ast­fel că nici un om necunoscut de poliție n’a putut ajunge în aproprieea eșafodului. La 7 ceasuri dimineața Vaillant dor­­mia încă adânc, când directorul Roquettei se apropia de pat și-l deștepta cu aceste vorbe: — Vaillant, cererea d-tale de grațiare e respinsă; pregătește-te să mori cu curaj ! In primul moment Vaillant păru spe­riat , dar imediat se liniști și răspunse simplu: — Sunt gata. Judecătorul de instrucție, care însoția pe director, îl întrebă dacă mai are ceva de spus. Vaillant răspunse : — Nu, nimic nu mai am de spus. Se îmbrăca fără ajutorul nimenui, în hainele pe care le purtase și în ziua a­­tentatului. Pe când se îmbrăca ținea cu­vântări anarh­iste, I se făcu toaleta obicinuită a condam­naților, tăindu-i-se pârul­ scurt și răzându-i­­se ceafa. Barba nu i s’a ras, ca la alți condamnați. Oferindu-i-se consolațiile unui preot, Vaillant începu să batjocorească religia, făcând o profesie de... necredință. — Moartea mea, — zise el apoi, — va servi de exemplu. Societatea burgheză își răsbună împotriva mea. Alții me vor răsbuna pe mine. Oferindu-i-se o cent­ură întăritoare, răs­pinse : — N’am nevoie să beau, curagiul nu-mi lips­­ște. Când ajutoarele călăului îi legară mâi­nile la spate, le ziseau mă strângeți așa tare, nu vă temeți, că n’am să fug. Eșind în curtea închisoare î­i fredona un cântec. Preotul închisoarei râmase în ușă închinându-se încet... Vaillant porni cu pași mici, cât îi per­­miteau legăturile, dar foarte hotărît și re­pede spre ghilotină. Privirele-i examinaț mulțimea, poate spera să vază acolo vr’un prieten, vr’un ajutor sau vr’un râsbunător. De­odată striga cu vocea limpede și atât de puternică în­cât se auzi până în stra­dele laterale : «Moarte societăței burgheze ! Trăiască anarh­ia !»

Next