Timpul, octombrie 1894 (nr. 216-239)
1894-10-26 / nr. 236
. . ANUL AL ȘASESPREZECELEA. — NO. 236 EDIȚIA ALTHEIA MERCURI 26 OCTOMBRE (7 N-BRE) 1894 ABONAMENTELE In țară pe un an............................40 lei „ pe 6 luni...........................................20 lei „ pe 3 luni 10 lei Pentru streinătate, un an.............................50 lei Redacția și Administrația 23, STRADA DOAMNEI, 23 — 1 Un exemplar 15 Bani ANUNCIURI șî INSERȚII da SO litere petit pag. IV......................0,4 île me................. mi...................2.50 .0................... N..........................5,n 4Y*S a“undurile se primesc la Agenția 3] Havani, 8 Place de la Bourse —jedacția și Administrația STRADA DOAMNEI, 23 — Un exemplar 15 Bani Pamflete In orice țară și în toate timpurile pamfletul a fost un mijloc de luptă ce s’a întrebuințat de unii luptători, ba chiar de partide politice. Dar acest mijloc nu și-a îndeplinit scopul decât atunci când a fost întrebuințat în anume cazuri ce se prezintă destul de rar în viața politică a popoarelor. Pentru a face efect, pamfletul trebue să întrunească două însușiri: mai întâiu, trebue să fie întemeiat pe un fond de adevăr și, al douilea, trebuie să fie făcut cu spirit și cu talent. Colectiviștii au meritul de a fi inventat un nou gen de pamflet, care nu se poate desemna decât sub denumirea de pamflet permanent. Pentru dânșii, toată lupta politică prin scris și prin graiü poartă sigiliul pamfletarismului. Discursurile lor sunt o țesătură de injurii și de clevetiri la adresa adversarilor lor politici, ziarele lor nu sunt decât niște pamflete cotidiane, niște vespasiane politice în care se depun toate murdăriile, toate bârfelile, nu vezi tratânduse în ele nici una din cestiunile care interesează țara, nu vezi propunându-se sau discutându-se vr’o reformă, vr’o îmbunătățire. De la prima linie a coloanei întâia până la anunțuri, ziarele lor nu conțin decât înjurături, bârfeli, știri tendențioase, invențiuni grosolane. Și toate acestea sub o formă mojicească și greoaie, absolut lipsită de acel spirit, de acea ușurință de a condeia ce sunt neapărat necesare stilului pamfletar. Mai ales de o bucată de vreme încoace îțî vine scârba de a urmări campania de clevetiri pe care ați întreprins’o Voința Națională, Naționalul și alți inconșcienți cari s’au făcut codițele lor. Intre altele, aceste pamflete în permanență se leagă de d- Ion Lahovari, ministrul țârei la Paris, imputându-i că ar fi intervenit pe lângă ziarele franceze în defavoarea cauzei Românilor din Ungaria. De o săptămână coloanele Voinței și ale codițelor ei sunt pline de atacuri, de insinuațiuni calomnioase la adresa d-lui Ion Lahovari. El este un „trădător de patrie“, „un vînzător de neam“ etc. Și toate aceste infamii care trebuie să revolte pe orice om cinstit, de unde pornesc ele oare ? Pe ce se întemeiază ? Pe niște bârfeli colportate din cafenea în cafenea, mărite și amplificate în oficina clubului colectivist și răspândite în toate părțile de agenți colectiviști jobenați și nejobenați. Un rol mai mult decât straniu l’a jucat în acest incident urîcios de Vintilă Rosetti. D-sa a contribuit mult spre a alimenta zgomotele calomnioase privitoare la o intervențiune a d-lui I. Lahovari pe lângă ziarele franceze în defavoarea cauzei transilvănene, declarând că posedă o scrisoare prin care un ziarist francez confirmă faptul pe care colectiviștii îl impută ministrului nostru la Paris. De atunci au trecut câteva zile și faimoasa scrisoare încă nu s’a publicat Cum se poate califica o asemenea procedare? Defunctul «fondatore» numea niște asemenea imputări calomnioase setea de acuzare și le înfiera din răsputeri. Pe semne că fiul «directore» a uitat prescripțiile părintești, dacă n’a fost victima unei mistificări. De altmintrelea avem de alaltăori o dovadă netăgăduită despre iubirea de adevăr a adversarilor noștri. Și această dovadă ne vine de la un bărbat care nu se numără între amicii noștri politici. Voința No. 2, adică Naționalul, publicase știrea că președintele Ligei culturale, d. Urechiă, primise de la trei directori de ziare franceze și de la un impiegat la ministerul de externe francez niște informațiuni privitoare la pretinsa intervențiune a d-lui Ion Lahovari. Codița colectivistă provocase chiar direct pe d. Urechiă de a spune ce este adevărat din aceste afirmări. La această provocare, d. Urechiă a răspuns prin rândurile următoare : «Unele ziare din București arată că președintele Ligei ar fi primit de la Paris ide la trei directori de ziare franceze, ba și de la nu știa care domn, — acesta nu mai puțin decât impiegat la ministerul de externe francez,—informațiunile de care se ocupă acele ziare române, cu referință la un știul ce înțelegere ar căuta să ia *Legațiunea română din Paris cu unele jurnale parisiene. Un jurnal de de orî seară mă și provoacă direct să spun ce este adevărat din aceste afirmări ale ziarelor române. «Vă rog dar, domnule director, să binevoiți a lua cunoștință de declararea mea, că la președinta Ligei n’au venit scrisori de la nici un domn Delaunay ori Delaunay și nici de la «trei redactori francezi». «Primiți, vă rog, domnule director, încredințarea prea deosebitei mele considerațiuni». V. A. Urechiă. Iată o palmă sdravănă pe obrazul pamfletarilor clevetitori. Dar ce le pasă ! Pielea lor e tăbăcită. Pentru denșii cuvântul rușine nu mai există decât în dicționar. Un bărbat politic poate să fie omul cel mai cinstit,cel mai capabil,cel mai instruit; el poate fi privit ca atare chiar de liberalii cei mai marcanți; toate acestea nu însemnează nimic față cu pamfletarii de la Voința. Ei își urmează scârboasa lor meserie de adunători de gunoaie. Nu ne remâne decât să ne astupăm nasul la trecerea lor și să luăm în urmă măsuri de desinfectare. TELEGRAME Francezii în Madagascar Paris, 5 Noembre. Le Temps anunță că guvernul Kozva a răspuns la ultimatul d-lul Le Myre de Villers, declarând că nu se vor supune decât puterii. Francezii părăsesc Madagascar. Alegerile belgiane Bruxel, 5 Noembre. Balotagiile pentru consiliile provinciale confirmă în general rezultatele alegerilor. In consiliul provincial din Brabant liberalii au perdut majoritatea, care a trecut la catolici. Noul ministru sârbesc de instrucție publică Belgrad, 5 Noembre. Profesorul Liubomir KlericL a fost numit ministru al instrucțiunii publice. SURZI EI, unul, nu’mi-ași da nici o osteneală să desmint pe Voința Națională, pentru că ’mî-ași pierde vremea degeaba. Cei de la Voința scriu cum vorbesc surzii, numai ei și numai pentru ei—fiindcă replica interlocutorului nu o aud. — Unde e milionul lui Poumay ? întreabă, într’o zi, organul colectivist. — Duceți-vă la primărie, răspundem noi a doua zi, casierul și șeful contabilităței au primit ordine să vă pună la dispoziție registrele respective. — Vedeți că ciocoii nu răspund ? reia Voința în ziua următoare. I-am somat să ne răspundă ce s’a făcut milionul câștigat de noi, și reacționarii tac pentru că banii sunt sfeterisiți. Acum ne explicăm de ce țin conservatorii pe Lerescu intendent la primărie fără nici un titlu universitar. — De ce sindicii de falimente sunt aleși de preferință dintre avocații conservatori, întreabă, în altă zi, Voința Națională ? — împrejurarea că la sindicate s’ar preferi avocații conservatori—dacă ar fi adevărat că s’ar preferi—nu trebue imputată guvernului, am răspuns noi, pentru că nu guvernul, ci președintele tribunalului face tabloul de avocați. Dar afară de aceasta, adăugam noi, cei cari ar avea dreptul să se plângă de modul cum se numesc sindicii nu sunt avocații collectiviști —din contra. — Așteptăm de o săptămână răspunsul reptilelor în chestia sindicatelor, replică Voința Națională, dar degeaba așteptăm, fiindcă știm că aü primit ordin de sus să nu răspunză. Și să ne mai mirăm de criza care bântuie ! conchide cu patos organul lui Zaharia. — Președintele Ligeii culturale a primit scrisori de la Paris—anunță într’o zi Voința—prin care ’i se face cunoscut, de către ziariștii francezi, că d. I. Lahovari a intervenit pe lângă directorii de ziare de acolo să nu mai sprijine cauza Românilor transilvăneni. — Nu este adevărat că ași fi primit asemenea scrisori, răspunde, prin însăși Voința Națională, președintele Ligei. Din scrisorile primite de președintele Ligei, scrie a doua zi Zaharia, reiese în mod neîndouios că d. I. Lahovari, ministrul român la Paris, trădătorul care a intervenit pe lângă presa franceză să nu mai apere cauza noastră națională.... vorbește o limbă franco-arnăuto-cataoromână.... Cu sistemul acesta e curat vreme perdută să răspunzi la insanitățile Voinței Naționale. Nicol. MOARTEA ȚARULUI (Prin fir telegrafic) Viena, 5 Noembre Camera deputaților.— Președintele zice că împăratul Franz Iosef și membrii familiei imperiale deplâng, prin moartea Țarului, perderea unui amin sincer. Popoarele Austro-Ungariei împărtășesc durerea lor; nu vor uita niciodată că Țarul Alexandru III a fost un sigur protector al păcii lumei. Manifestația de doliu a Camerii va fi înscrisă în procesul-verbal (aprobări unanime). Sofia. 5 Noembre Agenția Balcanică află din sorginte bine informată că d. de Giers a răspuns la telegrama de condoleanță ce d. Stoiloff i-a trimis în numele guvernului și al Sobraniei. Darmstadt. 5 Noembre Se telegrafiază din Livadia că Țarul și curtea vor pleca din Crimeea la 8 Noembre și vor sosi la St.-Petersburg la 13. Berlin. 5 Noembre La serviciul funebru de la ambasada rusească au asistat împăratul, principii, prințul de Hohenlohe, miniștrii, corpul diplomatic, ofițerii regimentului Alexandru, generalii. După ceremonie, împăratul a făcut o vizită de condoleanțe contesei Schuvaloff, care a primit apoi vizita prințului de Hohenlohe. St. Petersburg, 5 Noembrie. Oficialul publică răspunsul următor al Țarului către Senat: «Convins de sentimentele de devotament «exprimate de Senat, nu mă îndouiesc că «voi avea concursul său în silințele pentru «serviciul scumpei noastre patrie pe calea «semnalată de neuitatul meu părinte». Țarul a respins de asemenea la telegrama Sf. Sinod: «Vă mulțumesc pentru sentimentele ce«mi exprimați în acest moment de adîncă »durere. Pătruns de o iubire arzătoare «pentru răposatul meu părinte, vom păstra, «după exemplul sau, toate puterile în ser»viciul patriei și al bisericii ortodoxe». Prințul și principesa de Wales au sosit la Livadia. O proclamațiune publicată cu ocaziunea convertirii principesei Alix zice că această ceremonie a avut loc la 21 octombrie, pentru a liniștii pe Țar și Rusia întreagă. logodnica Țarului a primit la ceremonie numele de Alexandra Feodorovna și titlul de mare ducesă și Alteță Imperială. Moscova, 5 Noembre. Muncipalitatea a cerut autorizația de a oficia un serviciu funebru în fața corpului lui Alexandru al III-lea, de a depune o coroană pe coșciug și de a trimete delegații la Sr. Petersburg la înmormântare, ca să manifeste astfel sentimentele de nestrămutată fidelitate și supunere a orașului. Cracovia, 5 Noembre. Ziarul Czas află din Varșovia că 30 de reprezentanți ai nobleței și ai burgheziei au rugat pe generalul Gurko să exprime familiei imperiale regretele lor eterne pentru moartea Țarului Alexandru al III și sentimentele lor de fidelitate și devotament. Se vor ruga lui Dzeü ca să dea Țarului Nicolae puteri necesare pentru a face fericiți pe supușii săi. Paris, 5 Noembrie. Președinții au citit la cele două Camere o scrisoare a dlui Dupuy, care anunță moartea lui Alexandru al III lea și doliul națiunei franceze, căreia reposatul Țari-a manifestat în împrejurări memorabile prețioase dovezi de simpatie. Trimițând împăratului Nicolae condoleanțe sincere și urările cele mai fericinți, guvernul este sigur că a fost interpretul fidel al sentimentelor țării și parlamentului. Președinții au rostit discursuri foarte aplaudate. Ei au făcut elogiul lui Alexandru III, care a conjurat resbelul și a făcut cunoscut tuturor că Franța, cu toate rănile sale, nu este singură în lume. Terminând, d. Challemel Lacour a făcut urări pentru ca înțelepciunea să conducă pe Nicolae II și să fie demn de tatăl sau. Ședințele au fost ridicate în semn de doliu. Caen. 5 Noembre Țarul Nicolae a mulțumit municipalității din Caen pentru adresa de condoleanțe și a asigurat-o de simpatiile sale ce le-a moștenit de la părintele sau. Roma. 5 Noembre Curtea a luat un doliu de 20 de zile. De timp, 5 Noembre Un parastas a avut loc ora pentru răposatul Țar, în prezența principelui, principesei, miniștrilor, demnitarilor curții, a corpului diplomatic și a funcționarilor superiori. Prințul și principesa au vizitat apoi pe ministrul Rusiei de Argiropulo. Roma. 5 Noembre Un parastas s-a oficiat la capela rusească pentru Țarul Alexandru II. D. Crispi reprezenta pe regele. Au asistat de asemenea miniștrii, corpul diplomatic de pe lângă Vatican și Quirinal. Copenhaga, 5 Noembre Folkething. Președintele face elogiul Țarului Alexandru III ca păzitor al păcii Europei. Perderea sa constitue o mare nenorocire, mai cu seamă pentru familia imperială. Poporul danez va păstra amintirea defunctului. Ia o parte sinceră la doliul văduvei Țarului. Paris, 5 Noembre Marele duce Alexis a telegrafiat ministrului marinei spre a mulțumi marinei franceze pentru viua parte ce ia la doliul Rusiei. A Sa imperială adaugă că marina rusească se unește cu mine pentru a asigura marinei franceze simpatiile sale. Răsboiul chinezo-japonez (Prin fir telegrafic) Roma, 5 Noembre. Agenția Stefani află din Peking că guvernul chinez este dispus să încheie pace, recunoscând independența Coreei. Va acorda o despăgubire de resbel ce se va fixa de puteri. China a cerut intervenția reprezentanților puterilor, cari sunt dispuși a sprijini propunerile chinezești, anunță din Londra, 5 Noembre. Tien Tsin ziarului Times că prințul Hung a fost numit dictator. Li Hung Ciang ia comanda primei diviziuni la Ludi. Căpitanul Hanneken a primit ordinul de a organiza o armată după modelul armatei germane și care va servi de bază la o armată mai mare. Sanghai, 5 Noembre. Armata chinezească a deșertat Kin Lien Ciang și supraveghiază trecătorile munților ce conduc la drumul Pekingului. A primit ordinul de a apăra trecătorile prin toate mijloacele. VIITOAREA ȚARINA — Schițe — Actuala mireasă a tînărului Țar Nicolae II este cea din urmă fiică a marelui duce Ludovic de Hessa. Mamă sa, principesa Alice, era fiica reginei Victoria a Angliei și a murit acum 16 ani. Tînăra principesă Alice, viitoarea Țarină, este o femeie de statură înaltă și sveltă, care cu mișcările ei gingașe și neafectate e un farmec întreg. Fața ei de o frumuseță rară este împodobită de niște ochi albaștri, cari se potrivesc de minune părului ei bogat și blond. Principesa Alice este copilul cel mai desmierdat al familiei domnitoare de Hessa și mai ales fratele ei, principele moștenitor, care e numai cu patru ani mai în vârstă decât ea, o iubește foarte mult și o înconjură cu toate atențiunile. Principesa Alice a avut de guvernantă pe o damă engleză cu numele Jackson, care cu cultura ei înaltă europeană și cu ajutorul profesorilor de la universitatea din Darmstadt a făcut progrese admirabile cu tînăra principesă. Viitoarea Țarină e o desenatoare escelentă, cântă la pian ca cea mai bună artistă și farmecă simțimântul prin vocea ei minunată. Afară de limba germană, ea cunoaște perfect limba franceză, engleză și rusească. După moartea tatălui ei, ea a rămas sub îngrijirea fratelui sau Ernest Ludovic, locuind în palatul pompos din Darmstadt, pe care l-au edificat tatăl sau și regina Angliei. Viața familială veselă, ce domnește la palatul din Darmstadt, a priit mult înclinărilor principesei, din care cauză ea a și șovăit mult de a primi mâna marelui duce Nicolae, actualul Țar. Principesa șovăia mai ales din două motive: Intuia pentru că trebue să-și schimbe religia și al douilea din cauză că prevedea marea greutate a datorințelor sale viitoare. Principesa Alice e de o natură foarte fricoasă, dar în sfârșit a învins amorul pasionat ce-l nutrește față de Nicolae II. Principesa Alice are trei surori: Una e principesa Victoria, măritată după principele Ludovic de Battenberg, a doua principesa Elisabeta, soția marelui duce Sergiu, și a treia principesa Irina, soția principelui prusian Henric, fratele împăratului german. Ea nu are decât un singur frate, principele moștenitor de Hessa, care a luat în căsătorie pe fiica a treia a ducelui de Saxa Coburg și Gotha. Din trecutul famniil Nicolae , D. Gabriel Randon, redactor la ziarul Figaro, a întâlnit la Paris un personagiu care însoțea pe Țareviciul—împăratul actual al Rusiei—în călătoria ce a întreprins prin Japonia la 1891. Acest personagiu a dat confratelui de la ziarul francez următorele noul și interesante amănunte asupra atentatului a cărui victimă era să fie, la Otzu, împăratul de azi al Rusiei. In ziua de 15 Mai 1891, povestește interlocutorul d lui Gabriel Randon, după ce străbătuse Indiile, unde fratele sau căzuse bolnav la Bombay. Țareviciul era de vreo două luni în Japonia, pe care o vizita cu de amănuntul și unde î-se făcuse primirea cea mai călduroasă atât de către populațiune, cât și de către guvern. In ziua aceea se poate zice că Țareviciul a scăpat de moarte printr’o adevărată minune. In timp de un minut iată ce s’a petrecut , Principele rus era în jinnikiska — un fel de trăsură cu două roate împinsă de oameni, — prințul George al Greciei venea în urma lui la vre-o treizeci de pași, apoi suita rusească și principii japonezi. Ajunseră într-o ulicioară foarte strâmtă din satul Otzu. De odată principele simțindu-se lovit la cap, sare din trăsură și aleargă spre mulțimea care se grămădise înainte-I, atunci asasinul își apucă sabia cu amândouă mâinile și se repezi să itae capul. Din fericire, în același moment, asasinul primi în cap o sdravănă lovitură de la prințul George. Acesta î 1 împedică de a săvârși odioasa-i crimă. Imediat agenții polițienești năvăliră asupra asasinului, îi luară arma și -i culcară la pământ lovindu-l cu propria lui sabie. Principele, care dăduse lumea la o parte ca să scape, văzu mulțimea fugind dinaintea lui. Poporul temându-se de un mare eveniment, se eclipsase. Trebue să fi fost în mulțime complici în curent cu ceea ce avea să se petreacă. Viitorul Țar al tuturor Rusiilor rămase, deci, singur câteva secunde. In fine, toată suita, principii și