Timpul, octombrie 1894 (nr. 216-239)

1894-10-26 / nr. 236

. . ANUL AL ȘASE­SPRE­ZECELEA. — NO. 236 EDIȚIA ALTHEIA MERCURI 26 OCTOMBRE (7 N-BRE) 1894 ABONAMENTELE In țară pe un an............................40 lei „ pe 6 luni...........................................20 lei „ pe 3 luni 10 lei Pentru streinătate, un an.............................50 lei Redacția și Administrația­­ 23, STR­ADA DOAMNEI, 23 — 1 Un exemplar 15 Bani ANUNCIURI șî INSERȚII da SO litere petit pag. IV......................0,4­ île me................. mi...................2.50 .0................... N­..........................5,­n 4Y*S a“und­urile se primesc la Agenția 3] Havani, 8 Place de la Bourse —­­j­edacția și Administrația STR­ADA DOAMNEI, 23 — Un exemplar 15 Bani Pamflete In ori­ce țară și în toate tim­purile pamfletul a fost un mijloc­­ de luptă ce s’a întrebuințat de unii luptători, ba chiar de partide po­litice. Dar acest mijloc nu­­ și-a îndeplinit scopul de­cât atunci când a fost întrebuințat în anume ca­zuri ce se prezintă destul de rar în viața politică a popoarelor. Pen­tru a face efect, pamfletul trebue să întrunească două însușiri: mai întâiu, trebue să fie întemeiat pe un fond de adevăr și, al douilea, trebuie să fie făcut cu spirit și cu talent. Colectiviștii au meritul de a fi inventat un nou gen de pamflet, care nu se poate desemna de­cât sub denumirea de pamflet perma­nent. Pentru dânșii, toată lupta poli­tică prin scris și prin graiü poartă sigiliul pamfletarismului. Discursu­rile lor sunt o țesătură de injurii și de clevetiri la adresa adversa­rilor lor politici, ziarele lor nu sunt de­cât niște pamflete coti­­diane, niște vespasiane politice în care se depun toate murdăriile, toate bârfelile, nu vezi tratându­­se în ele nici una din cestiunile care interesează țara, nu vezi pro­­punându-se sau discutându-se vr’o reformă, vr’o îmbunătățire. De la prima linie a coloanei întâia până la anunțuri, ziarele lor nu conțin de­cât înjurături, bârfeli, știri ten­dențioase, invențiuni grosolane. Și toate acestea sub o formă moji­­cească și greoaie, absolut lipsită de acel spirit, de acea ușurință de a condeia ce sunt neapărat necesare stilului pamfletar. Mai ales de o bucată de vreme încoace îțî vine scârba de a ur­mări campania de clevetiri pe care ați întreprins’o Voința Națională, Naționalul și alți inconșcienți cari s’au făcut codițele lor. Intre altele, aceste pamflete în permanență se leagă de d- Ion Lahovari, ministrul țârei la Paris, imputându-i că ar fi intervenit pe lângă ziarele franceze în defavoa­rea cauzei Românilor din Ungaria. De o săptămână coloanele Vo­inței și ale codițelor ei sunt pline de atacuri, de insinuațiuni calom­nioase la adresa d-lui Ion Laho­vari. El este un „trădător de pa­trie“, „un vînzător de neam“ etc. Și toate aceste infamii care tre­buie să revolte pe ori­ce om cin­stit, de unde pornesc ele oare ? Pe ce se întemeiază ? Pe niște bârfeli colportate din cafenea în cafenea, mărite și am­plificate în oficina clubului colec­tivist și răspândite în toate părțile de agenți colectiviști jobenați și nejobenați. Un rol mai mult de­cât straniu l’a jucat în acest incident urîcios de Vintilă Rosetti. D-sa a contribuit mult spre a alimenta zgomotele calomnioase pri­vitoare la o intervențiune a d-lui I. Lahovari pe lângă ziarele fran­ceze în defavoarea cauzei transilvă­nene, declarând că posedă o scri­soare prin care un ziarist francez confirmă faptul pe care colectiviș­tii îl impută ministrului nostru la Paris. De atunci au trecut câte­va zile și faimoasa scrisoare încă nu s’a publicat Cum se poate califica o aseme­nea procedare? Defunctul «fondatore» numea niște asemenea imputări calomni­oase setea de acuzare și le înfiera din răsputeri. Pe semne că fiul «directore» a uitat prescripțiile părintești, dacă n’a fost victima unei mistificări. De altmintrelea avem de alaltă­­ori o dovadă netăgăduită despre iubirea de adevăr a adversarilor noștri. Și această dovadă ne vine de la un bărbat care nu se numără între amicii noștri politici. Voința No. 2, adică Naționalul, publicase știrea că președintele Ligei culturale, d. Urechiă, primise de la trei directori de ziare franceze și de la un impiegat la ministerul de externe francez niște informațiuni privitoare la pretinsa intervențiune a d-lui Ion Lahovari. Codița co­lectivistă provocase chiar direct pe d. Urechiă de a spune ce este adevărat din aceste afirmări. La această provocare, d. Urechiă a răspuns prin rândurile următoare : «Unele ziare din București arată că pre­ședintele Ligei ar fi primit de la Paris ide la trei directori de ziare franceze, ba și de la nu știa care domn, — acesta nu mai puțin de­cât impiegat la ministe­rul de externe francez,—informațiunile de care se ocupă acele ziare române, cu re­ferință la un știul ce înțelegere ar căuta să ia *Legațiunea română din Paris cu unele jurnale parisiene. Un jurnal de de orî seară mă și provoacă direct să spun ce este adevărat din aceste afirmări ale ziarelor române. «Vă rog dar, domnule director, să bine­voiți a lua cunoștință de declararea mea, că la președinta Ligei n’au venit scri­sori de la nici­ un domn Delaunay ori Delaunay și nici de la «trei redactori francezi». «Primiți, vă rog, domnule director, în­credințarea prea deosebitei mele conside­­rațiuni». V. A. Urechiă. Iată o palmă sdravănă pe obra­zul pamfletarilor clevetitori. Dar ce le pasă ! Pielea lor e tă­băcită. Pentru denșii cuvântul rușine nu mai există de­cât în dicționar. Un bărbat politic poate să fie omul cel mai cinstit,cel mai capabil,cel mai instruit; el poate fi privit ca atare chiar de liberalii cei mai marcanți; toate acestea nu însemnează nimic față cu pamfletarii de la Voința. Ei își urmează scârboasa lor me­serie de adunători de gunoaie. Nu ne remâne de­cât să ne as­tupăm nasul la trecerea lor și să luăm în urmă măsuri de desin­­fectare. TELEGRAME Francezii în Madagascar Paris, 5 Noembre. Le Temps anunță că guvernul Kozva a răspuns la ultim­atul d-lul Le Myre de Vil­­lers, declarând că nu se vor supune de­cât puterii. Francezii părăsesc Madagascar. Alegerile belgiane Bruxel, 5 Noembre. Balotagiile pentru consiliile provinciale con­firmă în general rezultatele alegerilor. In consiliul provincial din Brabant liberalii au perdut majoritatea, care a trecut la ca­tolici. Noul ministru sârbesc de instrucție publică Belgrad, 5 Noembre. Profesorul Liubomir KlericL a fost numit ministru al instrucțiunii publice. SURZI EI, unul, nu’mi-ași da nici o oste­neală să desmint pe Voința Națională, pentru că ’mî-ași pierde vremea de­geaba. Cei de la Voința scriu cum vorbesc sur­zii, numai ei și numai pentru ei—­fiind­că replica interlocutorului nu o aud. — Unde e milionul lui Poumay ? în­treabă, într’o zi, organul colectivist. — Duceți-vă la primărie, răspundem noi a doua zi, casierul și șeful contabi­­lităței au primit ordine să vă pună la dispoziție registrele respective. — Vedeți că ciocoii nu răspund ? reia Voința în ziua următoare. I-am somat să ne răspundă ce s’a făcut milionul câș­tigat de noi, și reacționarii tac pentru că banii sunt sfeterisiți. Acum ne expli­căm de ce țin conservatorii pe Lerescu intendent la primărie fără nici un titlu universitar. — De ce sindicii de falimente sunt aleși de preferință dintre avocații conser­vatori, întreabă, în altă zi, Voința Na­țională ? — împrejurarea că la sindicate s’ar preferi avocații conservatori—dacă ar fi adevărat că s’ar preferi—nu trebue im­putată guvernului, am răspuns noi, pen­tru că nu guvernul, ci președintele tribu­nalului face tabloul de avocați. Dar afară de aceasta, adăugam noi, cei cari ar avea dreptul să se plângă de modul cum se numesc sindicii nu sunt avocații co­l­lectiviști —din contra. — Așteptăm de o săptămână răspun­sul reptilelor în chestia sindicatelor, re­plică Voința Națională, dar de­geaba așteptăm, fiind­că știm că aü primit or­din de sus să nu răspunză. Și să ne mai mirăm de criza care bântuie ! conchide cu patos organul lui Zaharia. — Președintele Ligeii culturale a pri­mit scrisori de la Paris—anunță într’o zi Voința—prin care ’i­ se face cunoscut, de către ziariștii francezi, că d. I. Lahovari a intervenit pe lângă directorii de ziare de acolo să nu mai sprijine cauza Ro­mânilor transilvăneni. — Nu este adevărat că ași fi primit asemenea scrisori, răspunde, prin însăși Voința Națională, președintele Ligei.­­ Din scrisorile primite de președin­tele Ligei, scrie a doua zi Zaharia, reiese în mod neîndouios că d. I. Lahovari, mi­nistrul român la Paris, trădătorul care a intervenit pe lângă presa franceză să nu mai apere cauza noastră națională.... vorbește o limbă franco-arnăuto-catao­­română.... Cu sistemul acesta e curat vreme per­­dută să răspunzi la insanitățile Voinței Naționale. Nicol. MOARTEA ȚARULUI (Prin fir telegrafic) Viena, 5 Noembre Camera deputaților.— Președintele zice că împăratul Franz Iosef și membrii fa­miliei imperiale deplâng, prin moartea Ța­rului, perderea unui amin sincer. Popoa­rele Austro-Ungariei împărtășesc durerea lor; nu vor uita nici­o­dată că Țarul A­­lexandru III a fost un sigur protector al păcii lumei. Manifestația de doliu a Ca­­merii va fi înscrisă în procesul-verbal (a­­probări unanime). Sofia. 5 Noembre Agenția Balcanică află din sorginte bine informată că d. de Giers a răspuns la te­legrama de condoleanță ce d. Stoiloff i-a trimis în numele guvernului și al Sobra­­niei. Darmstadt. 5 Noembre Se telegrafiază din Livadia că Țarul și curtea vor pleca din Crimeea la 8 Noem­bre și vor sosi la St.-Petersburg la 13. Berlin. 5 Noembre La serviciul funebru de la ambasada ru­sească au asistat împăratul, principii, prin­țul de Hohenlohe, miniștrii, corpul diplo­matic, ofițerii regimentului Alexandru, ge­neralii. După ceremonie, împăratul a fă­cut o vizită de condoleanțe contesei Schu­­valoff, care a primit apoi vizita prințului de Hohenlohe. St. Petersburg, 5 Noembrie. Oficialul publică răspunsul următor al Țarului către Senat: «Convins de sentimentele de devotament «exprimate de Senat, nu mă îndouiesc că «voi­ avea concursul său­ în silințele pentru «serviciul scumpei noastre patrie pe calea «semnalată de neuitatul meu părinte». Țarul a respins de asemenea la tele­grama Sf. Sinod: «Vă mulțumesc pentru sentimentele ce­­«mi exprimați în acest moment de adîncă »durere. Pătruns de o iubire arzătoare «pentru răposatul meu părinte, vom­ păstra, «după exemplul sau, toate puterile în ser­­»viciul patriei și al bisericii ortodoxe». Prințul și principesa de Wales au sosit la Livadia. O proclamațiune publicată cu ocaziunea convertirii principesei Alix zice că această ceremonie a avut loc la 21 octombrie, p­entru a liniștii pe Țar și Rusia întreagă. logodnica Țarului a primit la ceremonie numele de Alexandra Feodoro­vna și titlul de mare ducesă și Alteță Imperială. Moscova, 5 Noembre. Muncipalit­atea a cerut autorizația de a oficia un serviciu funebru în fața corpului lui Alexandru al III-lea, de a depune o coroană pe coșciug și de a trimete dele­gații la Sr. Petersburg la înmormântare, ca să manifeste ast­fel sentimentele de nestrămutată fidelitate și supunere a o­­rașului. Cracovia, 5 Noembre. Ziarul Czas află din Varșovia că 30 de reprezentanți ai nobleței și ai burgheziei au rugat pe generalul Gurko să exprime familiei imperiale regretele lor eterne pen­tru moartea Țarului Alexandru al III și sentimentele lor de fidelitate și devotament. Se vor ruga lui D­zeü ca să dea Ța­rului Nicolae puteri necesare pentru a face fericiți pe supușii săi. Paris, 5 Noembrie. Președinții au citit la cele două Camere o scrisoare a d­lui Dupuy, care anunță moartea lui Alexandru al III lea și doliul națiunei franceze, căreia reposatul Țar­i-a manifestat în împrejurări memorabile prețioase dovezi de simpatie. Trimițând împăratului Nicolae condoleanțe sincere și urările cele mai fericinți, guvernul este sigur că a fost interpretul fidel al senti­mentelor țării și parlamentului. Președinții au rostit discursuri foarte aplaudate. Ei au făcut elogiul lui Ale­xandru III, care a conjurat resbelul și a făcut cunoscut tuturor că Franța, cu toate rănile sale, nu este singură în lume. Terminând, d. Challemel Lacour a fă­cut urări pentru ca înțelepciunea să con­ducă pe Nicolae II și să fie demn de ta­tăl sau. Ședințele au fost ridicate în semn de doliu. Caen. 5 Noembre Țarul Nicolae a mulțumit municipali­tății din Caen pentru adresa de condo­leanțe și a asigurat-o de simpatiile sale ce le-a moștenit de la părintele sau. Roma. 5 Noembre Curtea a luat un doliu de 20 de zile. De tim­p, 5 Noembre Un parastas a avut loc ora pentru ră­posatul Țar, în prezența principelui, prin­cipesei, miniștrilor, demnitarilor curții, a corpului diplomatic și a funcționarilor su­periori. Prințul și principesa au vizitat apoi pe ministrul Rusiei de Argiropulo. Roma. 5 Noembre Un parastas s-a oficiat la capela ru­sească pentru Țarul Alexandru II­. D. Crispi reprezenta pe regele. Au asistat de asemenea miniștrii, corpul diplomatic de pe lângă Vatican și Quirinal. Copenhaga, 5 Noembre Folkething. Președintele face elogiul Țarului Alexandru III ca păzitor al păcii Europei. Perderea sa constitue o mare ne­norocire, mai cu seamă pentru familia im­perială. Poporul danez va păstra amintirea defunctului. Ia o parte sinceră la doliul văduvei Țarului. Paris, 5 Noembre Marele duce Alexis a telegrafiat minis­trului marinei spre a mulțumi marinei franceze pentru viua parte ce ia la doliul Rusiei. A­ Sa imperială adaugă că ma­rina rusească se unește cu mine pentru a asigura marinei franceze simpatiile sale. Răsboiul chinezo-japonez (Prin fir telegrafic) Roma, 5 Noembre. Agenția Stefani află din Peking că gu­vernul chinez este dispus să încheie pace, recunoscând independența Coreei. Va a­­corda o despăgubire de resbel ce se va fixa de puteri. China a cerut intervenția reprezentan­ților puterilor, cari sunt dispuși a spri­jini propunerile chinezești, anunță din Londra, 5 Noembre. Tien Tsin ziarului Times că prințul Hung a fost numit dic­tator. Li Hung Ciang ia comanda primei di­viziuni la Ludi. Căpitanul Hanneken a primit ordinul de a organiza o armată după modelul armatei germane și care va servi de bază la o armată mai mare. Sanghai, 5 Noembre. Armata chinezească a deșertat Kin Lien Ciang și supraveghiază trecătorile munților ce conduc la drumul Pekingului. A primit ordinul de a apăra trecătorile prin toate mijloacele. VIITOAREA­ ȚARINA — Schițe — Actuala mireasă a tînărului Țar Nico­lae II este cea din urmă fiică a marelui duce Ludovic de Hessa. Mamă­ sa, prin­cipesa Alice, era fiica reginei Victoria a Angliei și a murit acum 16 ani. Tînăra principesă Alice, viitoarea Țarină, este o femeie de statură înaltă și sveltă, care cu mișcările ei gingașe și neafectate e un farmec întreg. Fața ei de o fru­­museță rară este împodobită de niște ochi albaștri, cari se potrivesc de minune pă­rului ei bogat și blond. Principesa Alice este copilul cel mai desmierdat al familiei domnitoare de Hessa și mai ales fratele ei, principele moșteni­tor, care e numai cu patru ani mai în vârstă de­cât ea, o iubește foarte mult și o înconjură cu toate atențiunile. Principesa Alice a avut de guvernantă pe o damă engleză cu numele Jackson, care cu cul­tura ei înaltă europeană și cu ajutorul profesorilor de la universitatea din Darm­stadt a făcut progrese admirabile cu tî­năra principesă. Viitoarea Țarină e o desenatoare esce­­lentă, cântă la pian ca cea mai bună ar­tistă și farmecă simțimâ­ntul prin vocea ei minunată. Afară de limba germană, ea cunoaște perfect limba franceză, engleză și rusească. După moartea tatălui ei, ea a rămas sub îngrijirea fratelui sau Ernest Ludovic, locuind în palatul pompos din Darmstadt, pe care l-au edificat tatăl sau și regina Angliei. Viața familială veselă, ce domnește la palatul din Darmstadt, a priit mult în­­­clinărilor principesei, din care cauză ea a și șovăit mult de a primi mâna mare­lui duce Nicolae, actualul Țar. Principesa șovăia mai ales din două motive: Intuia pentru­ că trebue să-și schimbe religia și al douilea din cauză că preve­dea marea greutate a datorințelor sale vi­itoare. Principesa Alice e de o natură foarte fricoasă, dar în sfârșit a învins amorul pasionat ce-l nutrește față de Nicolae II. Principesa Alice are trei surori: Una e principesa Victoria, măritată după prin­cipele Ludovic de Battenberg, a doua principesa Elisabeta, soția marelui duce Sergiu, și a treia principesa Irina, soția principelui prusian Henric, fratele împă­ratului german. Ea nu are decât un singur frate, principele moștenitor de Hessa, care a luat în căsătorie pe fiica a treia a du­celui de Saxa Coburg și Gotha. Din trecutul famniil Nicolae , D. Gabriel Randon, redactor la ziarul Figaro, a întâlnit la Paris un personagiu care însoțea pe Țare­viciul—împăratul ac­tual al Rusiei—în călătoria ce a între­prins prin Japonia la 1891. Acest perso­nagiu a dat confratelui de la ziarul fran­cez următorele noul și interesante amă­nunte asupra atentatului a cărui victimă era să fie, la Otzu, împăratul de azi al Rusiei. In ziua de 15 Mai­ 1891, povestește interlocutorul d lui Gabriel Randon, după ce străbătuse Indiile, unde fratele sau că­zuse bolnav la Bombay. Țareviciul era de vre­o două luni în Japonia, pe care o vizita cu de amănuntul și unde­­ î-se fă­cuse primirea cea mai călduroasă atât de către populațiune, cât și de către guvern. In ziua aceea se poate zice că Țarevi­ciul a scăpat de moarte printr’o adevă­rată minune. In timp de un minut iată ce s’a petrecut , Principele rus era în jinnikiska — un fel de trăsură cu două roate împinsă de oameni, — prințul George al Greciei ve­nea în urma lui la vre-o trei­zeci de pași, apoi suita rusească și principii japonezi. Ajunseră într-o ulicioară­­ foarte strâmtă din satul Otzu. De o­dată principele sim­­țindu-se lovit la cap, sare din trăsură și aleargă spre mulțimea care se grămădise înainte-I, atunci asasinul își apucă sabia cu amândouă mâinile și se repezi să­ itae capul. Din fericire, în același moment, asasi­nul primi în cap o sdravănă lovitură de la prințul George. Acesta î 1 împedică de a săvârși odioasa-i crimă. Imediat agenții polițienești năvăliră asupra asasinului, îi luară arma și -i culcară la pământ lovin­­du-l cu propria lui sabie. Principele, care dăduse lumea la o parte ca să scape, văzu mulțimea fugind dina­intea lui. Poporul temându-se de un mare eveniment, se eclipsase. Trebue să fi fost în mulțime complici în curent cu ceea ce avea să se petreacă. Viitorul Țar al tu­turor Rusiilor rămase, deci, singur câte­va secunde. In fine, toată suita, principii și

Next