Timpul, octombrie 1894 (nr. 216-239)

1894-10-28 / nr. 237

ANUL AL ȘASE­SPRE­ZECELEA. — NO.1237 EDIȚIA A TREIA____________VINERI 28 OCTOMBRE (9 N-BRE; 1894 ABOKAMENTELE In țară pe un an........................ 40 lei „ pe 6 luni...................................20 lei „ pe 3 luni...................................10 lei Pentru streinătate, un an , . . . . . .50 lei Redacția și Administrația — 23.STRADA DOAMNEI,23 — Un exemplar 15 Bani ANUNCITORI și INSERȚII litere petit pag. IV....................0,40 pm TWT 1jjin Paris anunciurile se primesc la Agenția /­Viara."•*!­iff / Savas, 8 Place de la Bourse Redacția și Administrația 23, STRADA DOAMNEI. 23-Un esemplar 15 Bani Resbou­t de guerila S’a zis de multe ori că intr’un Stat constituțional politica internă se poate asemăna cu o stare de resboiu permanent între partidele care își dispută puterea. Este clar firesc ca partidul ce voiește a slăbi și a resturna pe acela care este la cârma Statului să facă tot ce poate pentru a discredita pe adversarii po­litici în fața opiniunei publice. Dar precum și în răsboiul adevărat tot ast­fel și în luptele politice sunt mijloace reprobate de ori­ce popor civilizat. Ce ar zice lumea, de pildă, dacă într’un răsboiu între două State s’ar întrebuința arme sau gloanțe înveninate sau dacă una din părțile beligerante ar trimite asasini cari să curme viața unui general inamic ? De­sigur, un ase­menea mod de a duce lupta ar expune pe acela care iar între­buința la reprobatiunea generală și legile resboiului ar înceta tată cu dânsul. Ceea­ ce este adevărat în resboiu este tot atât de adevărat și în lup­tele politice. Și aci sunt obliga­țiuni care se impun luptătorilor civilizați, sub pedeapsa de a fi puși în afară de legile umane și poli­tice. Și pe câmpul de răsboiu po­litic sunt mijloace nepermise unor oameni ce se bucură de o oare­care cultură. Când asemenea mijloace se în­trebuințează de către un partid, el se compromite moralicește și arată prin aceasta că a ajuns în așa stare de slăbiciune în­cât nu mai poate duce lupta reală, lupta mare la lumina zilei și de aceea recurge la răsboiul de guerila. In așa stare pare că au ajuns adversarii noștri colectiviști. De la un cârd de vreme ei au renunțat de a lupta pe tărîmul principiilor. De program nici nu se mai pomenește. Ziarele lor nici nu susțin vr’o idee, vr’o reformă, nici nu polemizează barem în ces­­tiuni serioase; ele s’au transfor­mat în pamflete cotidiane care o bucată de vreme atacă personal pe un ministru sau pe un bărbat mar­cant din tabăra adversară, o altă bucată de vreme pe altul și așa mai departe. Această tactică de atacuri per­sonale este întrebuințată cu o stă­ruință demnă de o cauză mai bună. Și cu ce arme se face această scârboasă campanie? Cu armele înveninate ale calom­niei, ale suspiciunei, ale sub-în­­țelesurilor infame. Ce deosebire este oare între să­gețile înveninate ale sălbaticilor și asasinilor cari voiesc să suprime pe adversar și între acei cari nu se sfiesc de a întrebuința în con­tra adversarilor lor politici veninul calomniei celei mai mârșave? Deosebirea este în favoarea săl­baticilor și asasinilor, căci cei d’în­­tâia n’au conștiință de fapta lor și se cred în drept de a învenina pe dușman, iar cei­l­alți își expun viața, pe când sălbaticii și asasinii condeiului cari își depun veninul în coloanele Voinței Naționale și ale codițelor ei au deplină conștiință de fapta lor mișelească și o comit la adăpostul libertăței presei, pe care o pângăresc. Un partid care, în primul său organ de publicitate, se coboară atât de jos și întrebuințează într-un mod permanent niște mijloace atât de desperate, dovedește că nu se mai crede în stare de a ține pept ad­versarilor săi pe câmpul cel larg al marii lupte politice. Precum une­ori, când armatele regulate sunt bătute, se întâmplă ca rămășițele lor să se readune în cete mici și să urmeze lupta pe socoteala lor, fără șefi, nici unitate de acțiune, așa și adversarii noștri pare că au părăsit lupta mare și au întreprins răsboiul de guerila. Să le fie de bine! Să nu uite însă că acei cari re­curg la acest soiț de luptă nu se mai bucură de drepturile ce se a­­cordă beligeranților. Precum o armată se compune din ofițeri și din soldați, iar nu din franctirori, tot ast­fel și un partid trebue să se compuse din bărbați de Stat și din luptători politici, iar nu din pamfletari. ----------------------------------------------------­ TELEGRAME Schimbări în ministerul prusian Berlin. 6 Noembre. National Zeitung află că d. Koch, direc­torul Băncii imperiului, ar fi desemnat pen­tru a fi numit ministru al justiției în locul d-lui Schelling. Berlin, 7 Noembrie. Norddeutsche Zeitung declară neînte­meiată știrea despre numirea d-lui Koch, președintele Băncii imperiului în postul de ministru al justiției. Ziarul confirmă refuzul președintelui su­perior Wildmaretz de a lua portofoliul agri­­culturei. Francezii in Madagascar Londra, 6 Noembrie. Reuter află din Port Louis că, după o depeșă din Tamatave, cu data de 3 Noembre, guvernul Ilowa a respins cererile franceze. D. Le Myre de Tilers a sosit la Tamatave la 2 Noembrie. Incrucișătorul francez Hugon merge de a lungul coastei pentru a îmbarca pe fugarii. Supușii englezi rămân în insulă de­oare­ce guvernul how le-a promis protecția. Toulon, 7 Noembrie. Prefectul maritim a primit ordinul de a pregăti 5 vase-transport, care să poată îm­barca fie­care 1800 de oameni ce vor fi tri­miși la Madagascar. Paris, 7 Noembrie. D. Le Myre Villers așteaptă la Tamatave instrucțiunile guvernului. Discuția în chestiunea Madagascarului va veni Marți sau Jouî dinaintea Gamerii. Gu­vernul va propune atunci măsurile ce stu­diază în acest moment. ----------------------------------------------------­ Calomnii mizerabile Trebue să mărturisim că în campania de calomnii întreprinsă de colectiviști contra generalului Poenaru, ei au pro­cedat cu o pricepere care te uimește. Nu este mic incident rămas neexplo­atat de denșii spre a lovi în cinstea unui militar de o corectitudine netăgăduită. Când colectiviștii nu au găsit în do­sarul afacerei maiorului Poenaru indicii spre a trage la răspundere pe general, când au simțit că ar fi ridicol să meargă înainte cu încriminările bazate pe o fal­sificare, ei au părăsit acest drum și au căutat să fie neadormită opinia publică vorbind de alte afaceri ale generalului. Așa,­­i-am văzut rend pe rend pu­blicând articole plătite de oameni inte­resați în cestiune, articole prin care Voința și Naționalul, substituindu-se in­stanțelor judecătorești, se pronunță în cestiuni de captațiune de moștenire și fără să aștepte nici hotărîrea tribunalului, nici deciziunea Curtei, declară sus și tare că generalul Poenaru a hrăpit moștenirea Gigurtu. Această procedare este desgustătoare, e nedemnă de un ziarist care se respectă și nu poate să fie de­cât opera unui salahor al condeiului. Citiți cu atențiune ultimul articol-infor­­mațiune apărut în Voința sub titlul Grave destăinuiri și veți vedea cât de mizerabili sunt acești acuzatori și pe ce probe în­chipuite își reazemă învinuirile. Să cităm textual: Voința zice: «Pe ce se bizue genera­lul ca să-și tăgăduiască girul ?—Pe faptul că escrocul cu care a lucrat a dispărut. Pe faptul că este general și ministru și crede că instrucția militară va fi condusă după cum va voi el. Și pe faptul că fiind și giruri false, va găsi la nevoe experți cari, intimidați sau interesați, să declare că toate girurile sunt false». Și după ce Voința presupune că pe a­ceste fapte se bizue generalul Poenaru spre a nu recunoaște girurile, adaugă: «Apoi când un om este capabil de o a­­semenea sfruntare, eu cred, eu sunt con­vins că a fost capabil de a fi complice cu maiorul Poenaru !» Apoi bine, mizerabili ce sunteți, nu ve­deți cât de ticăloasă vă este argumen­tarea ? Ce fel, voi credeți că nerecunoașterea girurilor se întemeiază pe toate presu­­pusele considerante pe care tot voi le enumerați și apoi voi conchideți că prin urmare generalul e capabil să fie com­plicele maiorului Poenaru ! Ce ați zice dacă, la rândul nostru, vor­bind de procesul Gorciacof în care d. Dimitrie Sturdza joacă un rol de vătaf așa de important al casei, am argumenta ast­fel: «El a spart casa cu bani, el a furat parte din moștenire, el a pus mâna pe avere.... pentru că el avea un interes ca in­tendent al principesei să acapareze sumele însemnate care lipsesc de la moștenire». Ce fel de acuzare este aceea care se reazemă pe niște probe pe care­­ ți le în­­chipuește tu pentru trebuința cauzei ? E acuzarea unor mizerabili, a unor oameni perverși. Acest sistem de calomnii, ori­cât ar fi el de dibaciü, nu poate să producă, însă, rezultatul pe care î­l doresc colectiviștii. Lumea, scârbită, vede că nu mai are îna­intea ochilor pe ziaristul care caută ade­­vărul și voește să călăuzească opiniunea publică, ci pe omul fără scrupul, fără simț moral, fără rușine, pe calomniato­rul de meserie. ---------------------------1-----------------------­ MOARTEA ȚARULUI (Prin fir telegrafic) Reprezentanții puterilor la înmormân­­tarea Țarului Alexandru III. Viena, 6 Noembre Polit. Correspondent află că arh­idu­­cele Carol Ludovic va reprezintă pe îm­­păratul Franz Josef la înmormântarea Ța­rului Alexandru al III-lea. Paris. 6 Noembrie. Consiliul de miniștri a decis ca preșe­dintele republicei și guvernul să fie repre­­zintați la înmormântarea lui Alexandru III printr-o ambasadă extra­ordinară, al cărei șef va fi generalul de Boisdeffre, a­­sistat de amiralul Gervais. Darmstadt. 6 Noembre. Marele duce de Hessa va pleca la 14 Noembrie la St.­Petersburg pentru a a­­sista la înmormântarea lui Alexandru III. Petersburg. 6 Noembre. Invalidul Rus zice că Țarul Alexandru a iscălit cu mâna sa toate ordinele de zi militare până în ziua morții sale. Stockholm, 6 Noembre. Prințul Eugeniu,­­care se află acum în Italia, va pleca la Petersburg pentru a re­prezintă pe rege la înmormântare. Londra, 6 Noembre. Un serviciu funebru pentru Alexandru III a fost oficiat la capela rusească în prezența ambasadorului, personalului am­basadei Rusiei, a reprezentanților reginei, a corpului diplomatic, a principilor și prin­cipeselor, a lordului primar și a mai multor miniștri. Florența. 6 Noembrie. Un parastas pentru Alexandru III a fost oficiat la biserica rusească în pre­zența prințului de Neapole, a autorităților și a coloniei rusești. St. Petersburg, 6 Noembrie. Le Journal de St. Petersburg relevează strălucitele și unanimele dovezi de sim­patie exprimate de suverani, de șefii de citat, de guverne și de popoarele­­ străine cu ocaziunea morței lui Alexandru III și adaugă : «Rusia primește aceste dovezi­­ de simpatie cu o adâncă recunoștință. «Cu o legitimă mândrie constată rusune­­ntul ce a cauzat pretutindeni teribila ne­­«norocire a poporului nostru. «Rusia este nu mai puțin mișcată și «recunoscătoare pentru urările ce se fac «pentru prosperitatea nouei domnii și pen­­­tru fericirea tinerului nostru împărat, al «cărui prim cuvânt adresat poporului sau «a fost un gând de pace, pe care Rusia «o dorește din tot sufletul și pe care îșî în­­­temeiază toate speranțele». Belgrad, 6 Noembre. Țarul Nicolae a notificat el însuși re­gelui moartea lui Alexandru III și suirea sa pe tron. Regele a răspuns în termeni foarte călduroși. Petersburg, 7 Noembre. S-au început pregătirile la catedrala Sf. Petru și St. Paul în vederea înmormân­tării lui Alexandru III. Atena, 7 Noembre. Regele și prințul George au plecat la Corint, unde se vor îmbarca spre a merge la Brindisi. Regina Olga singură va asista la în­mormântarea lui Alexandru III. Livadia, 7 Noembre. Doctorul Sac­arin a plecat din Livadia deja Dumineca trecută. Coșciugul a sosit din St. Petersburg.­­Trei corăbii cu trupe ce vor însoți cor­ul în timpul transportării la biserica din livadia au sosit din Odessa. Biserica este foarte frumos decorată. Corpul va fi expus acolo. Corpul va fi îmbarcat mâine. La 13 Noembre va fi dus la St. Petersburg. Livadia, 7 Noembre. Corpul lui Alexandru III a fost trans­portat cu o mare solemnitate la biserica din Livadia. Coșciugul a fost dus în bi­serică de către Țar, de către marele duce Mihail, de principele de Wales, de prințul Nicolae al Greciei, de marii duci, de mi­nistrul Curții și de 4 adjutanți-generali. Țarul Nicolae purta uniforma regimen­tului Preobrajenski. Corpul defunctului Țar era îmbrăcat cu aceeași uniformă. După coșciug mergeau împărăteasa, principesa Alix, principesa de Wales, ma­rile ducese, regina Olga, ducesa de Co­burg, damele Curții, înaintea coșciugului era confesorul de­functului Țar, având în mână sfânta cruce. De ambele părți erau grenadieri ai pala­tului și soldați din convoiul imperial. Apoi veneau demnitarii Curții lui Alexandru III. După ce coșciugul a fost depus pe ca­tafalc de către Țarul Nicolae și de către marii duci, a început serviciul funebru. După serviciu populațiunea din Livadia și din Yalta a fost admisă să vază corpul. St. Petersburg, 7 Noembre. Țarul Nicolae a răspuns prin telegra­ma următoare la telegrama de omagiu a ministrului de finanțe : «Vă mulțumesc d-voastră, precum și a funcționarilor celor­l­alte departamente, cor­pului domeniilor, reprezentanților comerțu­­ui și industriei pentru dovezile de simpatie ce-mi dați în aceste zile de mare doliu pentru Rusia». Mareșalul nobleței din ținutul Moscova a primit răspunsul următor: «Nu mă în­­doesc că cuvintele proclamațiunei au găsit un ecou în inima nobleței din Moscova, care este iubită de doliu ca om­ și care rus. Cu această noblețe vom­ găsi puterile necesare pentru a-mi îndeplini datoria și pentru a-mi da toată silința în serviciul scumpei noastre patrie». Budapesta, 7 Noembre. Camera deputaților. Președintele Banffy a rostit un discurs în care a deplâns moar­tea lui Alexandru III. D-sa a zis că ră­posatul Țar era în legături de amiciție cu împăratul Franz Josef și se bucura ca sprijin și ca protector al păcii de respec­tul general al națiunilor civilizate. Președintele a zis că momentul când simpatia întregei Europe însoțește pe A­­lexandru III la ultimul său locaș este bine ales pentru a exprima respectuoase con­doleanțe. D. Thaly, din extrema stângă, a luat apoi cuvântul. După ce a reamintit că armatele rusești au năvălit odinioară în Ungaria, d-sa a declarat că nu se poate uni la cuvintele președintelui. Declarațiunile președintelui au fost a­­probate de întreaga Cameră, afară de ex­trema stângă. Moscova, 7 Noembre. Noblețea din ținutul Moscova a decis să ceară autorizația de a face gardă pe lângă corpul lui Alexandru III câtă vreme va fi expus aci și de a trimite o deputa­­țiune la înmormântare. Belgrad, 7 Noembre. Un serviciu solemn va fi oficiat mâine la legațiunea rusească pentru suirea pe tron a Țarului Nicolae. Cetinie. 7 Noembre. Un doliu de două luni pentru curte și pentru întreaga țară a fost ordonat cu o­­caziunea morții lui Alexandru III. ----------------------------------------------------­Efectivul budgetar pentru 1895 este de 515.000 oameni, cu 15.000 mai mare de­cât cel din 1894. «Dacă măsura criticată «n’ar fi fost luată, ar fi trebuit să între­ținem 598.000 oameni, ceea ce ar fi fost «cu neputință (aplause). Camera poate ca «toată siguranța să facă față tuturor even­­­tualităților». S’au depus diferite ordine de zi Guver­nul a primit ordinul de zi pur și simplu, care a fost adoptat. Din Camera franceză (Prin fir telegrafic) Paris, 6 Noembre, D. Lederisse, membru al comisiunei ar­matei, a interpelat pe ministrul de resbel în privința liberării a 35.000 oameni din clasele 1891 și 1892 înainte de vreme. Generalul Mercier a răspuns că are drep­tul să libereze după un an sau doul de serviciu a doua categorie eventuală a con­tingentului, pentru a face ca efectivele să aibă o cifră legală. ■---------------------—♦---------------------------. Răsboiul chinezo-japonez Din Jokohama ne vine știrea despre evenimentul cel mai important ce s’a pro­dus de la începutul războiului: luarea Port- Arthurului de Japonezi. Rămâne a se ști dacă acest fapt este adevărat; vom aștep­ta, pentru a-1 aprecia, ca să fie confirmat dintr’un izvor neutru și ne vom mărgini întru azi a observa că lucrul este post­­il, de­oare­ce o parte a escadrei amira­lului Ito ocupă baia de la Taiienwan, pe coasta orientală a promontoriului care în­chide la nord-est golful de Petebili, pe când armata comandată de contele Oyama a asediat Chin-Chau, stațiune situată pe coasta opusă a aceluiași promontoriu, ast­fel că Port-Arthur, care ocupă vârful meridional și care domină strîmtoarea de la Petchili, în fața lui Wei­-Hai-Wei, putea să se găsească amenințat în acel timp de la nord-est și de la nord-vest. Cât pentru armata generalului­­ Nobizo, un comunicat oficial datat din Tokio, 2 Noembre, anunță că după succesul său de la Kunlen-Tse, pe malul mand­ur al sta­ționarului de la Jalu, ea și-a continuat drumul în direcțiunea Mukdenului și a ocupat cetatea de la Teng-Hoang-Cheng, la a treia parte a distanței dintre fluviul frontieră și capitala Mandchuriei, ea ar putea clar ataca această din urmă locali­tate pe la 10 Noembre, dar se crede la Shanghai că această mișcare nu e de­cât o simulațiune și că armata generalului Nadro se va abate îndată în direcțiunea sud-vest pentru a veni să opereze în con­­tra Port-Arthurului, sau în­­ general în comontoriul meridional al provinciei Liao­­’ang, în unire cu forțele contelui Oyama. * * * Iată acum depeșile pe care ni le comu­nică Agenția română : Londra, 6 Noembre. Agenția Reuter află din Yokohama că un detașament din prima armată japo­neză a sosit în portul din Nord de golful Tak­enwan, în locul und­e debarcase a doua armată japoneză. Prin urmare, comunica­­țiunea între ambele armate este stabilită. Pachebotul din Sidney a fost declarat liber. Paris. 6 Noembre. D. Hanotaux a primit după amiază pe ministrul Chinei, care sosise in timpul dimineții. Londra. 6 Noembre. Reuter află din Tien-Tsin că autorită­țile engleze au adresat un ultimatum vice­regelui din Percheli pentru a cere regu­­larea, în șapte zile, a afacerei corăbiei Chunking care, de­și a arborat pavilionul englezesc și având pe bord ofițeri și marinari englezi, a fost abordată în iulie trecut de către niște soldați cin­ezi. Aceș­tia au voit să aresteze pe consulul japonez care se afla pe bord și s-au purtat în mod necuviincios cu ofițerii echipajului. Afară de indemnitatea pecuniară­ recla­mată, ultimatumul cere încă și revocarea lui Sheng, taotai din Tien-Tsin, apoi sa­lutarea corăbiei Chunking cu 21 de tunuri trase de fortul Taku. Dacă aceste cereri nu sunt acordate, ultimatumul declară că flota englezească va face represalii. Londra. 6 Noembre. Noul împrumut chinezesc s’a emis cu un agio de la­ 4 °­ C. Afuența publicului nu este considerabilă. Londra. 6 Noembre. Reuter află că guvernul chinezesc a cerut în mod formal intervenirea pu­terilor spre a face pace între China și Japonia în condițiunile puse mai înainte de China, după sfatul Engliterei. Se crede că niște negocieri vor începe între puteri, dar Englitera nu va lua ini­țiativa. Londra. 7 Noembre Subscripția la noul împrumut chinez a fost închisă. Ultimul curs al agrului a fost de 1*­8 °­0 Jokohama. 7 Noembre. înainte de a fi liberat pachebotul Sid­ney de către autoritățile Japoniei, mai mulți soldați din marina japoneză s-au ur­

Next