Timpul, decembrie 1894 (nr. 264-287)

1894-12-08 / nr. 269

ANUL AL ȘASE­SPRE­ZECELEA.­­ No. 269 ediția a­ treia ABONAMENTELE In țari pe un an.........................................40 lei­­ pe 6 Iuni.........................................20 lei pe 3 Iuni.........................................10 lei Pentru streinătate, un an .......................50 lei Redacția ți Administrația _ 23, STRADA DOAMNEI. 23 — Un exemplar 15 Bani 0 FAPTĂ REA In momentul «alegerii și așe­zării» d-lui Dumitru Sturdza de șef al partidului liberal, partidul acesta se afla într’o stare din cele mai grele , n’avea și nu putea să-și facă un program politic; adminis­­trațiunea conservatoare nu-i dădea prilej să lupte cu sorți de izbândă; străinătatea nu-i băga în seamă. N’avea și nu putea să-și facă pro­gram, pentru că câte capete sunt în partidul liberal—multe, puține— atâtea idei și tendințe deosebite sunt: Fiind la guvern și având de con­ducător pe Ion Brătianu, a căruia autoritate o recunoștea toată su­flarea liberală, partidul liberal n'a putut deslega în doui­spre­zece ani nici una din marile probleme ale organizării Statului—neputință care nu se explică de­cât prin lipsa de program. Iar după disparițiunea lui Ion Brătianu lucrul, firește, a trebuit să fie și mai grea, dovadă cazna cu care s’a plăsmuit progra­mul de la Iași, ridiculus mus pe care fie­care s’a grăbit să-l uite chiar de a doua zi. Nu putea combate cu succes ad­ministrați­unea conservatoare, pen­tru că aceasta a respectat cu scru­­pulozitate toate libertățile și s’a pus cu stăruință la rezolvarea grelelor probleme care de ani de zile așteptară deslegare. Străinătatea, în sfârșit, n’avea de ce să-și piardă vremea cu un par­tid ajuns în stare așa de rea și pus pe calea cea mai scurtă spre vecinica odihnă. Așa se găsea partidul liberal când d. Dumitru Sturdza a fost «ales și așezat» —cum zice d-sa—șef al lui. Și mulți, conservatori și liberali, cari își dedeau seamă de dificul­tatea situațiunii, erau de părere că d. Sturdza nu va putea să facă nimic. S’a arătat însă d. Sturdza mai meșter de­cât ’i credea lumea. D-sa a descoperit un leac la toate boalele partidului, aruncându-l pe acesta în chestiunea națională. Nu mai trebuia partidului pro­gram, când ridica drapelul națio­nalității, asupra căruia, firește, sunt îndreptate privirile întreg neamului românesc. Și, de fapt, partidul liberal nu se mai ocupă de nici una din chestiunile interne, ca și cum în țară toate ar fi întocmite după calapodul perfecțiunii. N’avea să se mai teamă partidul de pozițiunea escepțional de tare a guvernului conservator, pentru că terenul pe care l-a pus d. Sturdza nu se pretează luptelor de partid. In sfârșit, prin firea și însemnă­tatea chestiunii, străinătatea era silită să dea atenție partidului li­beral și mișcărilor sale. Astfel cu o singură trăsătură, d- Dumitru Sturdza a galvanizat partidul liberal, scăpându-l pentru moment de toate încurcăturile care amenințau­ să-l înăbușe. Nu e treaba noastră să apreciem dacă bine sau rău a făcut d- Du­mitru Sturdza. Istoria singură e în stare să judece, la vremea cu­venită, dacă partidele și-au înțeles sau nu chemarea și au făcut tot ce trebuia și se putea pentru înde­plinirea ei­. Un lucru e însă in afară de în­doială: în m­arginea legilor, ori­ce partid e liber să-­și aleagă calea pe care vrea să meargă. In afară de greșala em­pardonabilă de a îm­pinge în manifestațiuni de stradă, n’am avea dar nici să aprobăm, nici să desaprobăm acțiunea parti­dului liberal; partidului însuși a­parține să judece dacă șeful său îl conduce bine sau nu. Din nenorocire, d. Dinu Sturdza nu s’a oprit aci. Pentru reușita pla­nului d-sale—căci lucrează după un plan hotărît,—șeful partidului libe­ral a crezut de cuviință să treacă fruntaria și să ne calomnieze la Românii din alte State. Găsind prilej într’o notiță a unui ziar românesc din Banat, d. Sturdza a publicat în Tribuna din Sibiu o scrisoare, a căreia citire a trebuit să mâhnească pe ori­ce Român cu adevărat iubitor de neamul său. In acea scrisoare, șeful partidu­lui liberal nu se mulțumește să susție pe partidul național de peste munți în lupta sa cu Maghiarii; ca cel din urmă scrib de la Voința Națională, d. Sturdza calomniază partidul conservator și face neru­șinată reclamă partidului liberal. Două estrase din această scri­soare vor pune în curent și pe cei cari n’au avut neplăcerea s-o ci­tească în întreg . Aparțin unui mare și puternic partid­olitic—zice d. Sturdza —fundat de băi­­ații cei mai pătrunzători, cei mai devo­tați ce a propus vre-o dată neamul ro­mânesc. Aparțin unui partid politic care a fost condus spre victorii și succese i­­mense de nemuritorul Ion Brătianu și de tovarășii lui de luptă și izbândă. Aparțin unui partid politic, din a cărui muncă și trudă a i eșit libertățile publice ale Ro­mâniei, reformele interne ce s’au făcut în ea de o jumâtate de secol, gloria resboi­­nică cu care s' a ilustrat neamul românesc în timpurile noastre, stabilirea dinastiei și a independenței acestui Stat și înălța­rea lui la rangul de Regat și la o pozi­­țiune europeană. Așa îl zugrăvește d. Sturdza pe partidul liberal; acum, iată cum zugrăvește pe partidul conservator : Partidul național-liberal se luptă de multe zecimi în contra unui element care, neavând încredere în viitorul poporului roman și în geniul seu, se sprijinește, fie la putere, fie în opozițiune, numai pe aju­torul ce-l vine din afară și pe presiunea ce este obicinuit a exercita în lăuntru. N’avem să discutăm afirmațiu­­nile neadevărate ale d-lui Sturdza , ne-ar fi prea ușor să le răsturnăm și să spunem șefului partidului li­beral adevăruri crude, mai ales pentru d-sa. Dar o întrebare suntem în drept să-i punem: Ce rost poate avea transplanta­rea la Românii de dincolo, nu nu­mai a luptelor, dar până și a ca­lomniilor de aci din țară? Intru­cât poate servi luptei Românilor de peste munți răspândirea ne­dreptelor acuzațiuni ce-și fac din­coace partidele politice? D. Dumitru Sturdza nu e om să facă ceva fără de scop ; și ata­cul pe care ni-l face în Tribuna din Sibiu nu se poate să nu aibă o țintă. Care e ținta aceasta ? Așteptăm de la d. Sturdza lă­muriri asupra acestei chestiuni : dacă nu le vom căpăta, atunci si­liți vom fi să aruncăm noi lumină asupra întunecatei întreprinderi a șefului liberalilor. Până atunci, spunând că domnul Sturdza a săvârșit o faptă rea, nu spunem de­cât ceea­ ce trebuie să fie în conștiința fie­cărui bun Român. ------------------------------------------------­că guvernul va face să se respecteze regu­lamentul legiunei de onoare. Ministrul de finanțe depune un proiect pentru 2­12 provizorii și un alt proiect prin care se acordă o pensie de 12.000 franci pe an d-neî Burdeau. Camera a adoptat apoi fără desbatere con­venția încheiată la 24 August între Franța și statul Congo. Camera a fixat pe mâine alegerea preșe­dintelui. Grupul republicanilor moderați vrea să pro­pună pe d. Méline la președenție. Se desminte știrea privitoare la demisiu­­nea ambasadorului Engü­fereî. Senatul a adoptat proiectul de îmbună­tățire a portului Havre. Din Camera magnaților Budapesta, 17 Decembre. Camera magnaților.—Președintele a fă­cut în termeni calduroși elogiul reposatului Țar Alexandru al III-lea ; a relevat relațiu­«ni« unu uiui oaic iuuc­u cusut­ut T-----x— 4...1 P-------t iuiiiciaiui i i au. I-Iosef; el l’a proclamat un puternic protector al păcii. Camera magnaților a adoptat proiectele privitoare la compania ungară de navigație maritimă și fluvială; a adoptat de asemenea proiectul pentru exercitul bugetar provizoriu. Criză ministerială in Bulgaria Sofia, 17 Decembre Agenția Balcanică anunță că verificarea puterilor deputaților fiind terminată și Ca­mera constituită în mod definitiv, ministerul care a fost însărcinat la 19 (31) Maiü de prințul cu direcțiunea afacerilor Statului în timpul epocei de tranziție între regimul d-lui Stambuloff și noua eră constituțională a cre­zut misiunea sa terminată și și-a dat demisia. Demisiunea a fost anunțată Camerei care a suspendat în mod provizoriu lucrările sale. Viena, 17 Decembre Corespondența politică află din Sofia că s’a primit demisiunea cabinetului. Miniștrii sunt însărcinați să gereze afa­cerile. Se asigură că motivul demisiunii a fost de a da Camerei ocaziunea de a se pronunța. Sofia. 18 Decembre Prințul a invitat pentru a fi pe președin­tele Camerei și pe oamenii marcanți ai di­feritelor partide spre a lua părerea lor asu­pra compunerii viitorului cabinet. Sofia. 18 Decembre Până la 8 ore seara prințul nu ceruse nici unui om politic de a forma cabinetul, nici dacă ar consimți să-l formeze. In cursul zilei prințul a primit pe preșe­dintele Camerei d. Theodoriff și pe vice-pre­­ședintele d. Daneff, care i-au dat seama de lucrările îndeplinite de Sobranie și de com­poziția diferitelor partide. De la curtea austriacă.­­ Viena, 17 Decembrie. Se așteaptă pe mâine sosirea generalului rus Mussin Puschkin, care vine să notifice urcarea pe tron a împăratului Nicolae al II- lea. El va trage la Burg, unde va fi oas­petele împăratului. Mâine, cu ocazia serbării Țarului, un prânz se va da la curte. Printre invitați vor fi generalul Mussin Puschkin, prințul Lobanoff și personalul ambasadei rusești. ------------------------------------------------­noi în­cât Radivan și Iulian Oprescu nu -ți mai oferă iutele, zarzavaturi de­cât în versuri, și presa încurajează igrozav a­­ceastă industrie națională. Dacă, din nefericire, programul tea­trului nu conține de­cât vre­o două lu­crări originale, patru localizări și trei­zeci de traducțiuni, orchestra criticei drama­tice din toate ziarele se plânge pe rui­nele artei noastre: «Iar vechituri! Iar traduceri, iar localizări! Pentru ce nu se deschid ușile templului tinerilor autori ? Teatrul național a ajuns monopolul lui Gusti, Malla, etc». Atunci comitetul se hotărăște să des­­chidă ușile templului, să arate publicului iluziile căsătoriei, spre exemplu (despre care, fie zis între paranteză, aceeași presă istorisise minuni). Rezultatul l’ațî auzit și văzut : tot săracul comitet e de vină ! Vina sa de astă dată are pentru mine o scuză . Direcțiunea teatrelor a voit să dovedească presei că rău­ face de m­âncre — i așa amar soarta autorilor dramatici ori­ginali de ocaziune și, spre a astâmpăra pe cei impacienți cari doresc cu ori­ce preț să facă cunoștința publicului, a luat pe un autor și l’a aruncat dans la gueure du loup­­. Să nădăjduim că lecțiunea va fi folo­sitoare, dar să nădăjduim tot­ d’o­dată că direcțiunea teatrelor nu va mai repeta acest sacrificiu, penibil și pentru densa și pentru public. Carmen. TELEGRAME Din parlamentul francez Paris, 17 Decembre Camera. In cursul discusiunei bugetului legiunei de onoare, d. Rouanet, socialist, blamează menținerea în cadrele acestui ordin a câtor­va condamnați; el depune o ordine de zi prin care invită guvernul a face să se aplice regulamentele legiunei de onoare. Ministrul justiției combate ordinea de zi care este respinsă cu 239 voturi contra 234. Camera a adoptat cu 287 voturi contra 117 o ordine de zi care exprimă încrederea Autorii dramatici Presa, cu drept cuvânt,­ este supărată foc pe comitetul teatral pentru că a lă­sat să se reprezinte zilele trecute o lu­crare originală a d-lui Chrisenghi,—origi­nală, vorbă să fie, căci fără îndoială ar fi protestat și Marcel Prevost pentru cele două d’întâiul acte din iluziile căsă­toriei și autorul comediei La­boule pen­tru cel din urmă, dacă am avea vre­o lege pentru protegiarea drepturilor de a­­utor. Comedia d-lui Chrisenghi este o gro­solană și nesărată pornografie și e foarte regretabilă faptul că a primit botezul flu­­crăturilor pe scena teatrului național când ar fi putut așa lesne culege chiar aplause, poate, în vre­o cafenea din izvor. Toată asprimea presei noastre s’a în­dreptat cu acest prilej în contra comi­tetului și direcțiunea teatrului național. Se mai reedităm aici nenumăratele în­vinuiri ce i se aduc, ar fi de prisos , le știți pe din afară. Critica era în parte meritată, o recu­noaștem, dar numai săracul comitet știe câte e nevoit să înghită din cauza ne­sfârșiților autori dramatici români cari voesc neapărat să producă opere,...origi­nale cu concursul anonim și involuntar al autorilor străini. Țara noastră e poate aceea care po­sedă numărul cel mai însemnat de autori, literatura a ajuns așa de răspândită la ---------------------—------------------------­ Gräuels info în parlamentul in Ungaria Budapesta, 17 Decembre. Camera deputaților a adoptat budgetul agriculturel. Rezoluțiunea d-lui Ivanka privitoare la desființarea avantagelor acordate la in­trarea grânelor românești a fost respinsă cu n­o voturi contra 102. Ministrul a­­griculturel a combătut resoluțiunea, a declarat că morile îndeplinesc o misiune culturală și că exportul nu poate fi îm­­pedicat cu desăvârșire. Ministrul va îm­­­pedica abuzurile eventuale in privința in­trării grânelor. ------------------------------------------------­ Un nou act de generozitate A. S. R. Principele Ferdinand a adre­sat d-lui Lascar Catargiu, președintele con­siliului de miniștri, următoarea scrisoare, pe care o găsim în Monitorul oficial de ori, Marți­­j­ și Domnule președinte al consiliului, t Cu o vice părere de reü, împedicat fiind, prin călătoria mea la Petersburg, de a lua parte la frumoasa se­­bare a nunței de ar­gint, prin care s’a manifestat, într’un mod așa de călduros, dragostea țărei pentru Regele și Regina, nu putem, Principesa și Ea, să ne unim mai bine la bucuria tuturor de­cât contribuind la așezământul Întemeiat cu acest prilegiu de iubitul Meu Unchin pentru ajutorarea țăranilor. • Am putut cunoaște de aproape, în ar­mată, hărnicia și blândețea acestor voinici. I­ubirea Mea către dânșii isvoraște din stima ce le păstrez: «Vă rog, dar, domnule președinte al consiliului, să primiți, pentru acest sfâr­șit, lei noul 20.000 înscrisuri funciare ru­rale. «Cu această împregiurare, sunt fericit de a vă putea reîno­i încredințarea sentimen­telor Mele de înaltă considerațiune. U Ferdinand, principe al României*. ------------------------♦-----------------------­ Din Parlamentul german (Pi­in fir telegrafi ') Discuția proiectului contra tendințelor subversive. — Scandalul socialiștilor Berlin, 17 De­cembre. Reichstagul a început discuția proiec­tului la contra tendințelor subversive. Secretarul de Stat Niederding a decla­rat că proiectul nu înțelege de­loc să constrîngă presa sau să Incindă gura opi­­niunei publice. Guvernele vor numai să evite o lege excepțională, dar eventual­­minte vor fi silite să revie la ea. In capul adversarilor ordine­ sunt niște agitatori primejdioși, ale căror scopuri nu pot fi atinse fără răsturnarea întregei or­dine sociale stabilită în lumea actuală. D. Niederding a reamintit glorificarea lui Caserio în ziarele Freiheit și Socialist, el a adăugat că burghezimea ar comite o crimă dacă nu ar combate asemenea ten­dințe. De la desființarea legilor în contra so­cialiștilor, condițiunile nu s’au îmbunătățit. Oratorul citează câte­va pasaje din JOI 8/20 DECEMBRE 1894 ANUNCIURI șI INSERȚII S0 litere petit pag. IV.....................0,40 ... .2,50 HIII 6.— aics amunciurile se primesc la Agenția Savas, 8 Place da la Bourse Redacția și Administrația STRADA DOAMNEI, 23 - tTn esemplar 15 Bani lame broșuri subversive în limba poloneză; el este întrerupt de mai multe ori de către socialiști. * Președintele blamează întreruperile și chiamă la ordine pe deputatul Frohme. D. Singer, socialist, cere amânarea dis­cuției, de­oare­ce Reichstagul nu este în număr. D. de Manteuffel zice că socialiștii se tem de discuție din cauza marelui număr de probe strânse în contra lor (aplause la dreapta, zgomot pe băncile socialiștilor). Președintele constată că Reichstagul nu este în număr. Discuția s-a amânat pentru 8 Ianua­rie 1895. -------------------------»­.............—......­..... Panamino în Italia Impresiune dureroasă.—Polițele d-lui și d-neî Crispi la banca romană.—Alte personagii politice compromise — Emoțiunea in Cameră.—Proro­garea Camerei.—Panamino și Panama—Ultime știri Ziua de 15 Decembrie nou a fost pen­tru poporul­­ italian o zi extra­ordinar de tristă. Documentele depuse pe biuroul Ca­­merii de d. Giolitti, ministrul-președinte de odinioară, au fost publicate la acea zi, scoțând la iveală un îngrozitor tablou de imoralitate financiară. O impresiune dureroasă a făcut mai ales faptul că, prin această publicare, onoa­rea d-lui Crispi, actualul ministru-preșe­­dinte, pare a fi mai mult amenințată. După descoperirile din documentele d-lui Giolitti, bătrânul ministru-președinte, d. Crispi, este cel mai compromis, de­oare­ce în registrele casei băncei romane, pre­cum și în actele judecătorului de instruc­ție se amintește de numeroase polițe ale d-lui Crispi, apoi de alte datorii ale soției sale, ale administratorului și secretaru­lui sau. Intr’adevăr, dintr’un bilanț al casei băn­­cei romane de la 31 Octombrie 1890 se pot vedea următoarele sume primite de d. Crispi: Directorul băncel pentru d. Crispi 50.000 lire fără poliță; o poliță a d­-lui Crispi de 10­0­0 lire cu scadența la 15 ianuarie 1893 ; o poliță a d-lui Crispi de 20.000 lire, fără scadență; directorul băncel pentru d. Lemmi, un amic al fa­miliei Crispi, 90.000 lire; directorul băn­cel pentru d-na Crispi 20.000 lire, dați în mâna d-lui Lemmi, idem pentru d. Lemmi 30.000 lire, toți acești bani fără poliță ! Dintr’un alt registru al casei reiese că datoria d-lui Crispi, din Decembrie 1888, în suma de 90.000 lire, la 10 Decembrie 1892 a fost redusă la 55.000 lire. Se mai amintește și de o poliță de 3000 lire a d­nei Crispi cu girul casierului-general Lazzaroni. Nu mai puțină emoțiune a produs la Roma și numărul însemnat al personagii­lor politice compromise In urma descope­ririlor din documentele d-lui Giolitti. Ast­fel d. Grimaldi, fost ministru al tezauru­lui în cabinetul Giolitti, deputatul duce de San Donato, deputații Archili, Buffardeci și Maffei, apoi d-nii Menotti și Ricciotti Garibaldi etc. Documentele mai conțin numeroase în­sărcinări către d. Taulonga ca să plă­tească mai multe sute de mii de lire la persoane pseudonime. Aceste descoperiri au făcut în Cameră o mare emoțiune. O sentință însă ar pu­tea să fie pripită, ba chiar nedreaptă, înainte de a se cunoaște declarațiunile domnului Crispi. A spus bătrânul mi­nistru-președinte că documentele ar fi o îngrămădire de falsificări, minciuni și ca­lomnii, dar se așteaptă o rectificare mai amănunțită. Când se va întâmpla aceasta, nu se știe de­oare­ce Camera a fost pro­rogată pentru un timp nedeterminat și chiar se zvonește despre o apropiată disolvare a ei, întreagă Europa urmărește cu interes desvoltarea mai departe a acestei drame, a cărei gravitate abia se poate măsura. Un lucru e sigur, și anume că Panamino e mai grețos de­cât Panama. In afacerea Panama lipsea o figură de marea Însemnă­tate istorică a d-lui Crispi. * * * Agenția română ne transmite cu pri­vire la evenimentele din Italia următoa­rele depese: Roma, 17 Decembre. D. di Rudini a adresat alegătorilor săi o scrisoare a cărei concluziune este ur­mătoarea: înalta înțelepciune a Regelui, nedespărțită de lealitatea și de puterea su­fletească, ne este un garant că opera le­gislativă întreruptă nu de reaua atitudine a parlamentului , ci de aceea a unui al­tuia, va putea fi reluată în scopul de a readuce purtarea pacinică către care a fost mereu condusă de virtutea și patriotismul strămoșilor noștri.

Next