Timpul, ianuarie 1895 (nr. 1-24)
1895-01-15 / nr. 12
ANUL AL ȘAPTESPREZECELEA. — No. 12 lLOIȚI LA A TREIA DUMINECA 15/27 IANUARIE 1895 ABONAMENTELE In țară pe un an ......................................40 lei „ pe 6 luni......................................20 lei „ pe 3 luni......................................10 lui Pentru streinătate, un an........................50 lei Redacția și Administrația 23, STRADA DOAMNEI, 23 — Un exemplar 15 Bani / ANIINCIURI și INSERȚII sa»,30 litere petit pag. IV . . . . * .0,40 anuneiurile se primesc la Agenția Java», 8 Plac» de la Bourseedacția și Administrația m&pIS TRADA DOAMNEI, 23 Un exemplar 15 Bani VRABIA IMN VISEAZĂ Tare nerăbdători sunt colectiviștii de a veni la putere Nu trece zi iară ca din oficina lor să iasă vr’o știre luată din (izvor siguri) cum că a isbucnit o criză ministerială. O dată criza e provocată de certuri între miniștri, altă dată ea este rezultatul presiune exercitată de opinia publică (biată opinie publică, mult ești canoniză fără voia ta !), în fine, ori cum ar fi, criză trebue să fie numaidecât! In această privință tabăra colectivista e admirabil organizată. Gând e vorba de a răspândi asemenea zgomote, se pune în mișcare o armată întreagă de agenți care împănează orașul de la intarea ministerelor până la Fialkovski, Capșa, piața teatrului, culoarele tribunalelor și de acolo în toate localurile publice din București. Știrea senzațională este astfel colportată din gură în gură, sub diferite forme, după cum este majoritatea publicului obicinuit al localului. La mahala agentul colectivist sadea strigă: «Ați căzut ciocoii, vin ai noștri !». Pe la centru colectiviștii mai spălați iau un ton mai subțire; acolo fac pe șireții, când întâlnesc pe vr’un conservator, îl iau mai de departe: „Ce mai faci, mon cher ! Iarnă’i asta ? S’a întors lumea pe dos! Zece grade căldură la Bobotează ! A propos! Ce am auzit astăzi dimineață! Adevărat că e criza ? Ceartă mare în consiliul de miniștri, Carp a eșit din consiliu trântind ușa de s’au cutremurat zidurile. Ghermani se auzea țipând până pe scara ministerului de interne și așa mai la vale. Bietul conservator, dacă este cam slab de înger, mai ales când este din provincie, începe prin a nu crede; câțiva pași mai înainte se întâlnește cu un disident care își freacă manile zicendu’î: „Ei, ce ți-am spus acum o lună ? Așa’i că aveam dreptate? Miniștrii X. Y. Z. au demisionat; criza e acută“. Plictisit de atâta insistență, conservatorul se pune pe gânduri; el se urcă într’o birjă și se duce să afle adevărul. Când colo nu’i nimic, dar absolut nimic. Cel mult dacă a fost vr’o discuție în privința unor cestiuni a căror însemnătate dă totdeauna loc la deosebiri de vederi. De criză nici nu a fost vorba. Așa se petrec lucrurile de trei ani încoace și, cu toate acestea, lumea nu s’a învățat încă a primi știrile colectiviste sub beneficiu de inventar. O astfel de manoperă avem de înregistrat și astăzi. De eri seară centrul capitalei era plin de pierde-vară cari colportau sub toate formele știri privitoare la o criză ministerială. Mai mult încă, de dimineață au apărut ziare care dedeau deja numele miniștrilor demisonați. Mai e oare nevoie de a zice că toate aceste știri sunt de pură fantazie ? Am zis de nenumărate ori și repetăm din nou că nu suntem în timpul de tristă memorie al viziriatului brătienist, când miniștrii eșiau pe ușă ca să reintre pe fereastră. La noi nu se practică sistemul de Jausses sorties uzitat la teatru. Guvernul actual a venit la putere ca reprezentantul formațiunei definitive a partidului conservator. O asemenea combinațiune presupune de la sine o solidaritate absolută între miniștri față cu Parlamentul. Cabinetul, care stă în capul afacerilor de la 1892 încoace, nu e un minister de primeneală, ci emanațiunea unui partid întreg. In zadar voesc dar adversarii noștri de tot felul să scornească diviziuni și certuri între membrii guvernului. Nu este nici un motiv de a vorbi de vre o criză oarecare, dar ceea ce putem afirma este că, în ziua în care o criză s’ar ivi, ea va găsi guvernul strâns unit și în perfectă solidaritate. Pescuitorii în apă tulbure sunt clar preveniți. In ce privește pe colectiviști, nu putem decât să le amintim zicătoarea. Vrabia malaia visează ! ------------------------------------------------ TELEGRAME Demisia președintelui Camerei belgiane Bruxelles, 25 Ianuarie Camera. In timpul discuției chestiunilor sociale deputatul Leman a fost de două ori chemat la ordine pentru că a întrerupt un ofensat pe deputatul Anseele. Camera a fost consultată pentru a ști dacă d. Leman ar putea să vorbească asupra chestiunilor în discuțiune. Președintele d. Lantsheere a vorbit contra, dar toată dreapta votând pentru d. Lantsheere a părăsit tribuna și și-a dat demisia fără ca nimic să-l poată reține. Ședința s’a ridicat in mijlocul unei agitații vii. Primul ministru ungar la Viena Budapesta, 25 ianuarie Președintele consiliului, d. Banffy, a plecat la Viena. Plecarea regelui Serbiei Belgrad, 25 Ianuarie Regele Alexandru a plecat în timpul serii la Paris. S’a pubicat o proclamație care însărcinează consiliul de miniștri cu regența în timpul absenței regelui. Generalul Padelici este numit ministru la Berlin. D. Miatovici, ministru la București, care este transferat la Londra, va fi înlocuit prin d. Kosta Kristie, fost ministru de comerț. D. Lazare Iovanovitch este numit consul general la Salonic. Din Reichstagul german Berlin, 25 Ianuarie. Reichstagul a început discuția legei de navigațiune interioară. Secretarul de Stat Niederding a făcut să se observe că acest proiect și partea codului civil, de care Reichstagul ar trebui să se ocupe probabil anul viitor, au fost prezentate de acum spr a umple lacunele legislațiunei, resimțite în mod viu de comerțul care se desvoltă. Discuția pe mâine. Accizele noul in Bulgaria Sofia, 25 Ianuarie. Agenția Balcanică declară falsă știrea după care populațiunea indigenă ar arăta fi deusa nemulțumirea ei pentru taxele de accize. Numai câțiva supuși străini, înșelați de zgomotele de protestare a marilor puteri, au făcut câteva dificultăți. Agenția adaugă că se speră că guvernul va reuși a aplana dificultățile cu Austro- Ungaria în privința accizelor. învățământul agricol in Rusia St.Petersburg, 25 Ianuarie. Consiliul agricol, sub președenția ministrului agriculturei, a decis să desvolte în școalele primare învățământul agricol introducând și practica. De aceea se va pune la dispoziția fiecărei școli un teren și instrumente agricole. Italieni în Africa Massauah, 25 Ianuarie. Generalul Baratieri a fost primit la Întoarcerea sa la Massauah prin manifestații entusiaste din partea autorităților civile, militare și religioase și a populațiunilor teritoriilor vecine conduse de șefii lor. Roma, 25 Ianuarie. Contrar svonurile de fantazie publicate în această privință Riforma spune că soldații caii se duc in Africa nu ating cifra de două mii și vor servi în mare parte să înlocuiască pe oamenii întorși în patrie și să umple perderile mici din luptele din urmă. Scufundarea unui vapor Londra, 25 ianuarie. După o depeșe primită de Lloyd și datată din Glasgow, vaporul «Escurial» care se ducea de la Cardiff la Fiume s’a scufundat aproape de Portreath. 12 oameni ai echipagiul s’au înecat. ■------------------------♦------------------------ Broșura d-lui G. Disescu în privința LEGISLAȚIUNEA MINELOR . In mijlocul frământărilor artificiale create de partidul liberal în contra legea minelor a apărut o broșură a d-lui C. Disescu, comentând articolele 480—491 din codul civil, 19, 132 și 7 din Constituție. Lucrarea d-lui C. Disescu prezintă un deosebit interes, mai întâi, prin faptul că e scrisă în stilul eruditului care discută o cestiune și voește să-i dea o soluțiune fără să se întrebe dacă legislațiunea minelor este emanată de la un guvern conservator sau liberal. Tinerul profesor universitar a știut să ne înfățișeze cestiunea exploatărei minelor din punctul de vedere economic și juridic, astfel negreșit cum ar fi trebuit înfățișată și discutată de toți,—dacă pasiunile politice n’ar avea din nenorocire darul să înlăture din mintea adversarilor orice idee de sprijin dat partidului de la putere, fie chiar pentru a săvârși o faptă meritorie. D. C. Disescu începe prin a arăta, în lucrarea d-sale, că una din dorințele exprimate prin Constituțiunea noastră la articolul 131, punctul al 7-a, este aceea a exploatărei minelor și pădurilor, dar că diferitele proiecte prezentate asupra acestui capăt la 1870, 1873, 1886 au rămas până acum în arhivele Camerei. Această nepăsare pentru o grabnică legiferare a exploatărei minelor nu se explică, când ne gândim, după cum ne dovedește d. C. Disescu, că posedăm aur în Carpați, aramă, fier, pucioasă, graphit, grenat, lignit, marmoră, serpentin, chihlibar, ozocherită, în multe județe, și că ies actualmente peste treizeci de milioane din țară pentru produse ce zac sub solul României și care nu așteaptă decât o mână experimentată pentru a scăpa pe locuitorii acestei țări de neajunsurile de azi. Adversarii rege d-lui Carp combat proiectul d-sale în privința exloatărei minelor sub cuvânt că ar fi inconstituțional din trei puncte de vedere : faü prin faptul că se dă altuia dreptul de exploatare al minei când proprietarul nu vrea sau nu poate exploata singur ; 2. prin faptul că săteanul, contra art. 132 din Constituțiune, este evins de la proprietatea sa inalienabilă; 3 prin faptul că proiectul, nefăcând nici o restricțiune în privința străinilor, aceștia pot deveni proprietari contra principiului constituțional de la art. 7. a Părerea mea, zice d. C. Disescu, mă grăbesc de a o spune de la început, este că proiectul de lege nu violează întru nimic nici art 489 din C Civ., nici art. 19 și 132 al Constituției, dar că ar trebui modificată alcătuirea articolului care nu este în concordanță cu spiritul art. 7 din Constituțiunem. Ca să-șî dovedească teoria, d. G. Disescu se sprijină pe autoritatea jurisconsulților și scriitorilor celor mai eminenți, amintindu-ne în treacăt și cuvintele lui Mirabeau în discursul său asupra legei minelor : «Mina este un edificiu subteran, care nu poate aparține celui ce nici n’a contribuit la acest edificiu, precum pământul nu aparține decât celui ce l’a muncit, sau legalmente succesorilor acestuia». Am arătat în trăsuri largi care sunt vederile d-lui C. Disescu asupra legislațiunei minelor. Cadrul unui articol de ziar este din nenorocire prea restrâns ca să putem face aci o dare de seamă mai amănunțită. Trebue dar să ne mărginim în reproducerea concluziunilor din broșura d-sale, care sunt cele următoare : 1. Până acum legislațiunea noastră n’a reglementat proprietatea minerală. O lege nouă constituțională este tot așa de constituțională când recunoaște superficiarului proprietatea minerală, ca și când ’i-ar refuza’o. 2. Proiectul de lege al d-lui Carp menține în principiu proprietatea minerală superficiarului conform art. 489 c. civ. 3. Minele din pământurile date sătenilor, conform legilor rurale, se pot esploata fără a se viola art. 132 din Constituție, dacă se dă proprietarilor pămân în schimb altundeva, sau până la realizarea schimbului se imobilizează valoarea. 4. Art. 7 din proiect și dispozițiunile lege care stau în legătură cu principiul acestui art. 7. trebuesc modificate. 5. Trebuesc asemenea modificate în redacțiunea lor articolele privitoare la dreptul de ocupațiune al suprafeței. -----------------------------------------------— Din Republica franceză (Prin fir telegrafia) Criza ministerială. — Arestare pentru escrocherie. — Viscol în Vosga Paris, 25 ianuarie. D. Richot a văzut în timpul dimineței pe d. Brisson și a conferit după amiaza cu d. Méline, Poincarré și Bourgeois. Impresiunea la cercurile parlamentare este că el va lua ministerul de interne și va lăsa afacerile străine d-lui Hanotaux, instrucțiunea publică dlui Lesgues, finanțele d-lui Poincarré și lucrările publice d-lui Barthou. El va oferi justiția d-lui Bourgeois. Se asigură că d Ribot vrea să meargă repede; el va revedea ped Faure în timpul serei. Cele două grupe radicale ale Camerei s-au întrunit după amiazi și au decis să susție orice cabinet radical. Paris. 25 Ianuarie. Fostul prefect al Corsicei și președinte al societății în stare de faliment « Economia» («Epargue»), Andre de Tramontels, a fost arestat pentru escrocherie. Un viscol mare bântue în Volga; cea mai mare parte a liniilor de drumuri de fier sunt întrerupte; nu se semnalează nici un accident de persoane. ------------------------------------------------- Schimbări In politica Rusiei Demisiuni și înlocuiri. — Presa rusă.— Cenzura. — Administrația Poloniei. — Libertatea religioasă In cei treisprezece ani de domnie a Țarului Alexandru III atmosfera politică rămăsese netulburată ; în puținele luni de când tînărul Nicolae II a urcat treptele tronului, a început să sufle un alt vânt peste imperiul rusesc. După concediarea generalului Gurko din importantul post de guvernator general al Poloniei rusești, a urmat aceea a d lui Krivoșein, ministrul comunicațiunilor; toate prevederile permit apoi să se intrevază curânda demisiune a domnului Durnovo, ministrul afacerilor interne, care va fi urmată de aceea a bătrânului ministru al instrucțiunei publice, contele Delianov, poate și de a marelui procurator general al Sinodului, K. P. Pobedonoszew. Cu modul acesta ar dispare din viața politică a Rusiei—în care, cum a zis Karamsin, «istoria poporului este proprietatea Suveranului»—toți acei cari au încurajat politica Țarului Alexandru III. Un alt semn caracteristic ni-l oferă astăzi presa rusească. In timpul sărbătorilor mai multe ziare din Petersburg ,au publicat articole asupra situației politice, articole care au provocat o sensație generală pentru sinceritatea limbagiului lor și îndrăsneala cu care cer libertatea cuvântului și a credinței religioase. Surprinderea a născut și din cauza că administrația superioară a presei (cenzura) a lăsat să treacă aceste articole fără nici o obiecțiune. Așa una din aceste gazete scrie că ar fi o iluzie deșartă dacă s-ar crede că sistemul de până acum a fost fericit. Din potrivă, in cele mai multe părți ale Rusiei populația a fost redusă la mizerie, nenorocire, descuraiare și desnădejde. Adevăratul patriot trebue să găsească curagiul de a privi în față faptele acestea și de a atrage atenția guvernului asupra relelor existente, indiferent dacă adevărurile scoase la lumină sunt plăcute sau nu. Un alt ziar atrage atenția asupra faptului că durata medie a vieței cetățenilor ruși este pe jumătate mai scurtă decât aceea a locuitorilor altor țări culturale și că lucrul acesta dă guvernului o responsabilitate, care trebue luată în seamă cât de serios posibil Și scăparea, adaugă același ziar, consistă în acordarea libertăței cuvântului, libertatea presei fiind prima și cea mai urgentă necesitate a Rusiei. Comentând aceste articole neobicinuite în presa rusă, Neue Freie Presse scrie : Ce vor fi zis d-nii Teokuistov (șeful cenzurei) și Durnovo (ministrul de interne) la aceste mărturisiri se poate ghici ușor. Deocamdată păzitorii «bunei stări» rusești (blazopolucije) au crezut că e mai bine să se fie în rezervă și să lase în pace pe sincerii gazetari. Cenzura a făcut experiențe atât de neașteptate cu antipatia tînărului Suveran contra încătușărei opiniunilor neplăcute, dar sincere, că «locul competinte» consideră prevederea ca partea cea mai bună a vitejiei—o axiomă cu atât mai aplicabilă a lui Durnovo, cu cât acesta are dreptul să-și considere poziția ca foarte sdruncinată. Mai sunt încă ziare, care susțin sistemul cel vechi. In chestia schimbărilor făcute în administrația superioară a Poloniei, Novoie Vremia anunță că contele Șuvalov va continua neschimbată opera incepută de generalul Gurko, dar lasă a se intrevedea că autorii acestui articol nu sunt nici ei atăt de siguri de ceea ce susțin. In Polonia, ca și în toate provinciile apusene, tratarea chestiilor bisericești și confesionale va forma punctul principal al reformelor așteptate. Dacă noul guvernator se va arăta pe tărâmul acesta liberal și prevenitor, el va putea să-șî creeze acolo o activitate împăciuitoare și rodnică. In părțile apusene ale imperiului presiunea bisericească formează izvorul nesecabil al nemulțumirilor unor mase compacte de milioane de oameni. Inlăuntrul Rusiei aceeași presiune este stânca, lângă care se scufundă toate încercările unei însănătoșiri politice și morale a poporului. Imperiul rus numâră 30 milioane de cetățeni «de altă credință» și 3—4 milioane de sectari și până când toți aceștia nu vor avea garanția liberului exercițiu al religiunea lor—scrie Neue Freie Presse—• nu există posibilitatea unei propășiri a libertăților cetățenești. Aceasta au recunoscut-o și slavofilii Ivan Aksakov și Samarin. Faptul că guvernul și poporul Rusiei și-a fi Îndreptat privirile asupra acestui punct la începutul domniei lui Nicolae II trebue considerat ca o manifestație a Signaturae temporis. Bastaru. ------------------------------------------------- Răsboiul chinezo-japonez Depeșile de zilele trecute au anunțat că a treia armată japoneză (25.000 de oameni) a intrat în scenă și a debarcat pe coasta orientală a promontoriului chinez Chau-Toung, care nu e depărtat de Yei- Hai-Wei decât vreo cincizeci de kilometri. Cum se prevedea, marea stațiune navală va fi cu totul izolată, căci o parte din escadra amiralului Ito comandă cele două extremități ale strâmtorei de Petchili și cele trei corăbii de resboiu japoneze care bombardaseră Sâmbătă Teng-Theou- Fou, pe coasta de apus a aceluiași Chau- Toung, sunt cu totul stăpâne pe acest punct, de Vineri seara, debarcaseră aci 2000 de oameni cari luară parte, despre interior, la bombardare. Cordonul in jurul lui Wei-Hai-Wei trebue să fie deja format azi. Marele port deschis Tehe-Fou, situat intre Wei-Hai-Wei și Teng-Theou-Fou, se va găsi astfel înconjurat de Japonezi și riscă foarte mult să fie implicat in operațiuni militare Ziarul New - York Herald crede a ști că această eventualitate a fost discutată in consiliul de miniștri al Angliei și că amiralul sir E. Fremantle, care comandă escadra britanică în mările Chinei, a primit împuternicirile necesare pentru a lua mâinile cerute de datoria de a proteje pe supușii englezi. Cu privire la lupta de la Kai-Ping, in Manciuria, ale cărei detalii le-am avut prin telegrame, perderile japoneze sunt evaluate la 46 de morți și 263 de răniți— cifre cu mult mai ridicate decât cele telegrafiate la început. Chinezii ar fi perdut 900 de oameni morți și răniți. Din Shangai se scrie că plenipotențiarii chinezi însărcinați să negocieze pacea la Tokio nu au plecat încă din pricina diverginței de opiniuni ce s’ar fi iscat in consiliile guvernului din Peking, în privința naturei și chiar a oportunităței negocierilor. Se știe deja că foarte mulți funcționari erau opuși oricărei încercări de a încheia pacea in această epocă a anului, atât de ucigătoare pentru armatele japoneze, și că cei din Canton, spre pildă, se distingeau prin ardoarea lor rasboinică. D. Forster, ex-secretarul de Stat american, sosit la Yokohama, va trebui să se supună capriciului negociatorilor pe cari venise să-i călăuzească cu sfaturile sale. * * * Primim astăzi prin Agenția romană telegramele următoare : Shanghai, 25 Ianuarie Negociatorii de pace au părăsit azi Shanghai pentru a merge la Hieroshima unde se află împăratul și miniștrii.