Timpul, ianuarie 1895 (nr. 1-24)

1895-01-15 / nr. 12

ANUL AL ȘAPTE­SPRE­ZECELEA. — No. 12 l­LOIȚI LA A TREIA DUMINECA 15/27 IANUARIE 1895 ABONAMENTELE In țară pe un an ......................................40 lei „ pe 6 luni......................................20 lei „ pe 3 luni......................................10 lui Pentru streinătate, un an........................50 lei Redacția și Administrația 23, STRADA DOAMNEI, 23 — Un exemplar 15 Bani / ANIINCIURI și INSERȚII s­a»,30 litere petit pag. IV . . . . * .0,40 anuneiurile se primesc la Agenția Java», 8 Plac» de la Bourse­­edacția și Administrația m&pIS TR­AD­A DOAMNEI, 23 Un exemplar 15 Bani VRABIA IMN­ VISEAZĂ Tare nerăbdători sunt colectiviș­tii de a veni la putere­ Nu trece zi iară ca din oficina lor să iasă vr’o știre luată din (izvor siguri) cum că a isbucnit o criză minis­terială. O dată criza e provocată de certuri între miniștri, altă dată ea este rezultatul presiune­ exerci­tată de opinia publică (biată opinie publică, mult ești canoniză fără voia ta !), în fine, ori cum ar fi, criză trebue să fie numai­de­cât! In această privință tabăra colec­tivista e admirabil organizată. Gând e vorba de a răspândi asemenea zgomote, se pune în mișcare o ar­mată întreagă de agenți care îm­pănează orașul de la in­tarea minis­terelor până la Fialkovski, Capșa, piața teatrului, culoarele tribuna­lelor și de acolo în toate localurile publice din București. Știrea sen­zațională este ast­fel colportată din gură în gură, sub diferite forme, după cum este majoritatea publi­cului obicinuit al localului. La mahala agentul colectivist sa­dea strigă: «Ați căzut ciocoii, vin ai noștri !». Pe la centru colectiviștii mai spălați iau un ton mai subțire; acolo fac pe șireții, când întâlnesc pe vr’un conservator, îl iau mai de departe: „Ce mai faci, mon cher ! Iarnă’i asta ? S’a întors lu­mea pe dos! Zece grade căldură la Bobotează ! A propos! Ce am auzit astăzi dimineață! Adevărat că e criza ? Ceartă mare în consiliul de miniștri, Carp a eșit din con­siliu trântind ușa de s’au cutre­murat zidurile. Ghermani se auzea țipân­d până pe scara ministerului de interne­ și așa mai la vale. Bietul conservator, dacă este cam slab de înger, mai ales când este din provincie, începe prin a nu crede; câți­va pași mai înainte se întâlnește cu un disident care își freacă manile zicendu’î: „Ei, ce ți-am spus acum o lună ? Așa’i că aveam dreptate? Miniștrii X. Y. Z. au demisionat; criza e acută“. Plictisit de atâta insistență, con­servatorul se pune pe gânduri; el se urcă într’o birjă și se duce să afle adevărul. Când colo nu’i nimic, dar absolut nimic. Cel mult dacă a fost vr’o discuție în privința u­­nor cestiuni a căror însemnătate dă tot­deauna loc la deosebiri de vederi. De criză nici nu a fost vorba. Așa se petrec lucrurile de trei ani încoace și, cu toate acestea, lumea nu s’a învățat încă a primi știrile colectiviste sub beneficiu de inventar. O ast­fel de manoperă avem de înregistrat și astăzi. De eri seară centrul capitalei era plin de pierde-vară cari col­­portau sub toate formele știri pri­vitoare la o criză ministerială. Mai mult încă, de dimineață au apărut ziare care dedeau deja numele mi­niștrilor demisonați. Mai e oare nevoie de a zice că toate aceste știri sunt de pură fan­­tazie ? Am zis de nenumărate ori și re­petăm din nou că nu suntem în timpul de tristă memorie al vizi­­riatului brătienist, când miniștrii eșiau pe ușă ca să reintre pe fe­reastră. La noi nu se practică sis­temul de Jausses sorties uzitat la teatru. Guvernul actual a venit la putere ca reprezentantul forma­țiunei definitive a partidului con­servator. O asemenea combinațiune pre­supune de la sine o solidaritate ab­solută între miniștri față cu Par­lamentul. Cabinetul, care stă în ca­pul afacerilor de la 1892 încoace, nu e un minister de primeneală, ci emanațiunea unui partid întreg. In zadar voesc dar adversarii noștri de tot felul să scornească diviziuni și certuri între membrii guver­nului. Nu este nici un motiv de a vorbi de vre o criză oare­care, dar ceea­ ce putem afirma este că, în ziua în care o criză s’ar ivi, ea va găsi guvernul strâns unit și în per­fectă solidaritate. Pescuitorii în apă tulbure sunt clar preveniți. In ce privește pe colectiviști, nu putem de­cât să le amintim zicătoarea. Vrabia malaia visează ! ------------------------------------------------­ TELEGRAME Demisia președintelui Camerei belgiane Bruxelles, 25 Ianuarie Camera. In timpul discuției chestiunilor sociale deputatul Leman a fost de două ori chemat la ordine pentru că a întrerupt un­ o­­fensat pe deputatul Anseele. Camera a fost consultată pentru a ști dacă d. Leman ar putea să vorbească asupra ches­tiunilor în discuțiune. Președintele d. Lantsheere a vorbit con­tra, dar toată dreapta votând pentru d. Lantsheere a părăsit tribuna și și-a dat demisia fără ca nimic să-l poată reține. Ședința s’a ridicat in mijlocul unei agi­tații vii. Primul ministru ungar la Viena Budapesta, 25 ianuarie Președintele consiliului, d. Banffy, a plecat la Viena. Plecarea regelui Serbiei Belgrad, 25 Ianuarie Regele Alexandru a plecat în timpul serii la Paris. S’a pub­icat o proclamație care însărci­nează consiliul de miniștri cu regența în timpul absenței regelui. Generalul Pad­elici este numit ministru la Berlin. D. Miatovici, ministru la București, care este transferat la Londra, va fi înlocuit prin d. Kosta Kristie­, fost ministru de comerț. D. Lazare Iovanovitch este numit consul general la Salonic. Din Reichstagul german Berlin, 25 Ianuarie. Reichstagul a început discuția legei de navigațiune interioară. Secretarul de Stat Niederding a făcut să se observe că acest proiect și partea codului civil, de care Reichstagul ar trebui să se ocupe probabil anul viitor, au fost prezentate de acum spr a umple lacunele legislațiunei, resimțite în mod viu de comerțul care se desvoltă. Discuția pe mâine. Accizele noul in Bulgaria Sofia, 25 Ianuarie. Agenția Balcanică declară falsă știrea după care populațiunea indigenă ar arăta fi deusa nemulțumirea ei pentru taxele de accize. Numai câți­va supuși străini, înșelați de zgomotele de protestare a marilor puteri, au făcut câte­va dificultăți. Agenția adaugă că se speră că guvernul va reuși a aplana dificultățile cu Austro- Ungaria în privința accizelor. învățământul agricol in Rusia St.­Petersburg, 25 Ianuarie. Consiliul agricol, sub președenția minis­trului agriculturei, a decis să desvolte în școalele primare învățământul agricol intro­ducând și practica. De aceea se va pune la dispoziția fie­cărei școli un teren și instru­mente agricole. Italieni­ în Africa Massauah, 25 Ianuarie. Generalul Baratieri a fost primit la Întoar­cerea sa la Massauah prin manifestații entu­­siaste din partea autorităților civile, militare și religioase și a populațiunilor teritoriilor vecine conduse de șefii lor. Roma, 25 Ianuarie. Contrar svonurile de fantazie publicate în această privință Riforma spune că soldații caii se duc in Africa nu ating cifra de două­ mii și vor servi în mare parte să în­locuiască pe oamenii întorși în patrie și să umple perderile mici din luptele din urmă. Scufundarea unui vapor Londra, 25 ianuarie. După o depeșe primită de Lloyd și datată din Glasgow, vaporul «Escurial» care se du­cea de la Cardiff la Fiume s’a scufundat aproape de Portreath. 12 oameni ai echipa­­giul s’au înecat. ■------------------------♦------------------------­ Broșura d-lui G. Disescu în privința LEGISLAȚIUNEA MINELOR . In mijlocul frământărilor artificiale create de partidul liberal în contra legea mine­lor a apărut o broșură a d-lui C. Di­sescu, comentând articolele 480—491 din codul civil, 19, 132 și 7 din Constituție. Lucrarea d-lui C. Disescu prezintă un deosebit interes, mai întâi, prin faptul că e scrisă în stilul eruditului care discută o cestiune și voește să-i dea o soluțiune fără să se întrebe dacă legislațiunea mi­nelor este emanată de la un guvern conservator sau liberal. Tinerul profesor universitar a știut să ne înfățișeze cestiunea exploatărei mine­lor din punctul de vedere economic și juridic, ast­fel negreșit cum ar fi trebuit înfățișată și discutată de toți,—dacă pa­siunile politice n’ar avea din nenorocire darul să înlăture din mintea adversari­lor ori­ce idee de sprijin dat partidului de la putere, fie chiar pentru a săvârși o faptă meritorie. D. C. Disescu începe prin a arăta, în lucrarea d-sale, că una din dorințele ex­primate prin Constituțiunea noastră la ar­ticolul 131, punctul al 7-a, este aceea a exploatărei minelor și pădurilor, dar că diferitele proiecte prezentate asupra aces­tui capăt la 1870, 1873, 1886 au rămas până acum în arh­ivele Camerei. Această nepăsare pentru o grabnică legiferare a exploatărei minelor nu se ex­plică, când ne gândim, după cum ne do­vedește d. C. Disescu, că posedăm aur în Carpați, aramă, fier, pucioasă, graphit, grenat, lignit, marmoră, serpentin, chih­­libar, ozocherită, în multe județe, și că ies actualmente peste trei­zeci de milioane din țară pentru produse ce zac sub so­lul României și care nu așteaptă de­cât o mână experimentată pentru a scăpa pe locuitorii acestei țări de neajunsurile de azi. Adversarii rege­ d-lui Carp combat proiectul d-sale în privința ex­loatărei minelor sub cuvânt că ar fi inconstitu­­țional din trei puncte de vedere : f­aü prin faptul că se dă altuia dreptul de exploatare al minei când proprietarul nu vrea sau nu poate exploata singur ; 2. prin faptul că săteanul, contra art. 132 din Constituțiune, este evins de la pro­prietatea sa inalienabilă; 3 prin faptul că proiectul, ne­făcând nici o restricțiune în privința străinilor, aceștia pot deveni proprietari contra principiului constitu­țional de la art. 7. a Părerea mea, zice d. C. Disescu, mă grăbesc de a o spune de la început, este că proiectul de lege nu violează întru nimic nici art 489 din C Civ., nici art. 19 și 132 al Constituției, dar că ar tre­bui modific­ată alcătuirea articolului care nu este în concordanță cu spiritul art. 7 din Constituțiunem. Ca să-șî dovedească teoria, d. G. Di­sescu se sprijină pe autoritatea juris­consulților și scriitorilor celor mai emi­nenți, amintindu-ne în treacăt și cuvin­tele lui Mirabeau în discursul său asupra legei minelor : «Mina este un edificiu sub­teran, care nu poate aparține celui ce nici n’a contribuit la acest edificiu, pre­cum pământul nu aparține de­cât celui ce l’a muncit, sau legalmente succeso­rilor acestuia». Am arătat în trăsuri largi care sunt vederile d-lui C. Disescu asupra legisla­­țiunei minelor. Cadrul unui articol de ziar este din nenorocire prea restrâns ca să putem face aci o dare de seamă mai amănunțită. Trebue dar să ne mărginim în repro­ducerea concluziunilor din broșura d-sale, care sunt cele următoare : 1. Până acum legislațiunea noastră n’a reglementat proprietatea minerală. O lege nouă constituțională este tot așa de con­stituțională când recunoaște superficia­­rului proprietatea minerală, ca și când ’i-ar refuza’o. 2. Proiectul de lege al d-lui Carp men­ține în principiu proprietatea minerală superficiarului conform art. 489 c. civ. 3. Minele din pământurile date săte­nilor, conform legilor rurale, se pot es­­ploata fără a se viola art. 132 din Con­stituție, dacă se dă proprietarilor pămân în schimb alt­unde­va, sau până la rea­lizarea schimbului se imobilizează va­loarea. 4. Art. 7 din proiect și dispozițiunile lege­ care stau în legătură cu principiul acestui art. 7. trebuesc modificate. 5. Trebuesc asemenea modificate în redacțiunea lor articolele privitoare la dreptul de ocupațiune al suprafeței. -----------------------------------------------— Din Republica franceză (Prin fir telegrafia) Criza ministerială. — Arestare pentru escrocherie. — Viscol în Vosga Paris, 25 ianuarie. D. Richot a văzut în timpul dimineței pe d. Brisson și a conferit după am­iaza cu d. Méline, Poincarré și Bourgeois. Impresiunea la cercurile parlamentare este că el va lua ministerul de interne și va lăsa afacerile străine d-lui Hanotaux, instrucțiunea publică dlui Lesgues, finan­țele d-lui Poincarré și lucrările publice d-lui Barthou. El va oferi justiția d-lui Bourgeois. Se asigură că d­ Ribot vrea să meargă repede; el va revedea pe­d Faure în tim­pul serei. Cele două grupe radicale ale Camerei s-au întrunit după amiazi și au decis să susție ori­ce cabinet radical. Paris. 25 Ianuarie. Fostul prefect al Corsicei și președinte al societății în stare de faliment « Econo­mia» («Epargue»), Andre de Tramontels, a fost arestat pentru escrocherie. Un viscol mare bântue în Volga; cea mai mare parte a liniilor de drumuri de fier sunt întrerupte; nu se semnalează nici un accident de persoane. -------------------------------------------------­ Schimbări In politica Rusiei Demisiuni și înlocuiri. — Presa rusă.— Cenzura. — Administrația Poloniei. — Libertatea religioasă In cei trei­spre­zece ani de domnie a Țarului Alexandru III atmosfera politică rămăsese netulburată ; în puținele luni de când tînărul Nicolae II a urcat treptele tronului, a început să sufle un alt vânt peste imperiul rusesc. După concediarea generalului Gurko din importantul post de guvernator ge­neral al Poloniei rusești, a urmat aceea a d lui Krivoșein, ministrul comunicațiuni­­lor; toate prevederile permit apoi să se intrevază curânda demisiune a domnului Durnovo, ministrul afacerilor interne, care va fi urmată de aceea a bătrânului mi­nistru al instrucțiunei publice, contele De­­lianov, poate și de a marelui procurator general al Sinodului, K. P. Pobedonoszew. Cu modul acesta ar dispare din viața politică a Rusiei—în care, cum a zis Ka­ramsin, «istoria poporului este proprietatea Suveranului»—toți acei cari au încurajat politica Țarului Alexandru III. Un alt semn caracteristic ni-l oferă as­tăzi presa rusească. In timpul sărbătorilor mai multe ziare din Petersburg ,au pu­blicat articole asupra situației politice, ar­ticole care au provocat o sensație gene­rală pentru sinceritatea limbagiului lor și îndrăsneala cu care cer libertatea cuvân­tului și a credinței religioase. Surprinderea a născut și din cauza că administrația superioară a presei (cenzura) a lăsat să treacă aceste articole fără nici o obiec­­­țiune. Așa una din aceste gazete scrie că ar fi o iluzie deșartă dacă s-ar crede că sis­temul de până acum a fost fericit. Din potrivă, in cele mai multe părți ale Ru­siei populația a fost redusă la mizerie, nenorocire, descura­iare și desnădejde. A­­devăratul patriot trebue să găsească cura­­giul de a privi în față faptele acestea și de a atrage atenția guvernului asupra re­lelor existente, indiferent dacă adevărurile scoase la lumină sunt plăcute sau nu. Un alt ziar atrage atenția asupra fap­tului că durata medie a vieței cetățenilor ruși este pe jumătate mai scurtă de­cât aceea a locuitorilor altor țări culturale și că lucrul acesta dă guvernului o respon­sabilitate, care trebue luată în seamă cât de serios posibil Și scăparea, adaugă ace­lași ziar, consistă în acordarea libertăței cuvântului, libertatea presei fiind prima și cea mai urgentă necesitate a Rusiei. Comentând aceste articole neobicinuite în presa rusă, Neue Freie Presse scrie : Ce vor fi zis d-nii Teokuistov (șeful cen­­zurei) și Durnovo (ministrul de interne) la aceste mărturisiri se poate ghici ușor. De­o­cam­dată păzitorii «bunei stări» ru­sești (blazopolucije) au crezut că e mai bine să se fie în rezervă și să lase în pace pe sincerii gazetari. Cenzura a făcut experiențe atât de neașteptate cu antipa­tia tînărului Suveran contra încătușărei opiniunilor neplăcute, dar sincere, că «lo­cul competinte» consideră prevederea ca partea cea mai bună a vitejiei—o axiomă cu atât mai aplicabilă a lui Durnovo, cu cât acesta are dreptul să-și considere po­ziția ca foarte sdruncinată. Mai sunt încă ziare, care susțin sis­temul cel vechi­. In chestia schimbărilor făcute în administrația superioară a Po­loniei, Novoie Vremia anunță că contele Șuvalov va continua neschimbată opera incepută de generalul Gurko, dar lasă a se intrevedea că autorii acestui articol nu sunt nici ei atăt de siguri de ceea ce susțin. In Polonia, ca și în toate provinciile apusene, tratarea chestiilor bisericești și confesionale va forma punctul principal al reformelor așteptate. Dacă noul guver­nator se va arăta pe tărâmul acesta li­beral și prevenitor, el va putea să-șî cre­eze acolo o activitate împăciuitoare și rod­­nică. In părțile apusene ale imperiului presiunea bisericească formează izvorul nesecabil al nemulțumirilor unor mase compacte de milioane de oameni. In­lă­­untrul Rusiei aceeași presiune este stânca, lângă care se scufundă toate încercările unei însănătoșiri politice și morale a po­porului. Imperiul rus numâră 30 milioane de cetățeni «de altă credință» și 3—4 mi­lioane de sectari și până când toți aceștia nu vor avea garanția liberului exercițiu al religiunea lor—scrie Neue Freie Presse—• nu există posibilitatea unei propășiri a li­bertăților cetățenești. Aceasta au recunoscut-o și slavofilii Ivan Aksakov și Samarin. Faptul că gu­vernul și poporul Rusiei­­ și-a fi Îndreptat privirile asupra acestui punct la începutul domniei lui Nicolae II trebue considerat ca o manifestație a Signaturae temp­or­is. Bastaru. -------------------------------------------------­ Răsboiul chinezo-japonez Depeșile de zilele trecute au anunțat că a treia armată japoneză (25.000 de oa­meni) a intrat în scenă și a debarcat pe coasta orientală a promontoriului chinez Chau-Toung, care nu e depărtat de Y­ei- Hai-Wei de­cât vre­o cinci­zeci de kilo­metri. Cum se prevedea, marea stațiune navală va fi cu totul izolată, căci o parte din escadra amiralului Ito comandă cele două extremități ale strâmtorei de Petchili și cele trei corăbii de resboiu japoneze care bombardaseră Sâmbătă Teng-Th­eou- Fou, pe coasta de apus a aceluiași Chau- Toung, sunt cu totul stăpâne pe acest punct,­ de Vineri seara, debarcaseră aci 2000 de oameni cari luară parte, despre interior, la bombardare. Cordonul in jurul lui Wei-Hai-Wei trebue să fie deja for­mat azi. Marele port deschis Tehe-Fou, situat intre Wei-Hai-Wei și Teng-Th­eou-Fou, se va găsi ast­fel înconjurat de Japonezi și riscă foarte mult să fie implicat in ope­rațiuni militare Ziarul New - York Herald crede a ști că această eventualitate a fost discutată in consiliul de miniștri al An­gliei și că amiralul sir E. Fremantle, care comandă escadra britanică în mările Chi­nei, a primit împuternicirile necesare pen­tru a lua mâinile cerute de datoria de a proteje pe supușii englezi. Cu privire la lupta de la Kai-Ping, in Manciuria, ale cărei detalii le-am avut prin telegrame, perderile japoneze sunt evaluate la 46 de morți și 263 de răniți— cifre cu mult mai ridicate de­cât cele te­­legrafiate la început. Chinezii ar fi perdut 900­ de oameni morți și răniți. Din Shangai se scrie că plenipotențiarii chinezi însărcinați să negocieze pacea la Tokio nu au plecat încă din pricina diver­­ginței de opiniuni ce s’ar fi iscat in con­siliile guvernului din Peking, în privința naturei și chiar a oportunităței negocieri­lor. Se știe deja că foarte mulți funcționari erau opuși ori­cărei încercări de a încheia pacea in această epocă a anului, atât de ucigătoare pentru armatele japoneze, și că cei din Canton, spre pildă, se distingeau prin ardoarea lor rasboinică. D. Forster, ex-secretarul de Stat ame­rican, sosit la Yokohama, va trebui să se supună capriciului negociatorilor pe cari venise să-i călăuzească cu sfaturile sale. * * * Primim astăzi prin Agenția romană te­legramele următoare : Shanghai, 25 Ianuarie Negociatorii de pace au părăsit azi Shanghai pentru a merge la Hieroshima unde se află împăratul și miniștrii.

Next