Timpul, august 1895 (nr. 170-194)

1895-08-06 / nr. 175

No. 175 progresive făcute cu metoda pe care am urmat-o eu, imunizează pe câini în contra infecțiilor în vine a tuberculozei umane foarte activă. Totuși, nu dați prea mare importanță faptului acestuia. Poți avea animale neimunizate și capabile de a procura un serum înzetrat cu proprietăți terapeutice. Faptul acesta, observat de alte infecțiuni, este adevărat și pentru tuber­culoză. De altfel imunizarea animalelor de obicei și refractare, cum sunt câinii, caii, măgarii, lăsa în­tot­deauna calea deschisă la obiecțiuni serioase. M’am ocupat să sta­bilesc punctele de plecare fundamentale spre a determina puterea antituberculoasă a unui serum. Marea deosebire ce există între produsele toxice ale baccilului tuber­culos și acelea ale altor microorganisme fac anevoe de fixat în mod exact pentru serul antituberculos, ca punct de plecare, neutralizarea unei cantități de materialuri toxice cu o cantitate de seruri și de a stabili astfel cu cifre puterea imunizabilă a serului însuși. M’am ocupat mult de această determinațiune, dar până azi n’am găsit nimic pozitiv. Am vrut să caut dacă e cu putință să găsesc chiar asupra omului un punct de plecare spre a determina puterea serului. Asupra acestui punct am obținut rezultate mai pozitive prin studiul acțiunei combi­nate a serului și a tuberculozei. Făcând injecții de tuberculină și de serum în can­titate îndestulătoare la un subiect tuber­culos, nu se obține nici o reacțiune nici generală nici locală, pe când aceeași can­titate de tuberculină produce reacțiuni generale și locale. Această capacitate de a nimici acțiunea toxică a tuberculinei, în punctul unde am ajuns cu cercetările mele, este mijlocul cel mai eficace pentru a ju­deca puterea terapeutică a unui ser anti­tuberculos. Datele procurate de aceste cer­cetări nu sunt de­loc absolute ci relative, pentru că modul de a lucra în contra tuberculinei este diferit la diferiții tuber­­culoși. (Va urma.) ȘTIRILE ZILEI Consiliul miniștrilor, în ședința sa de la 26 iulie 1895, luând în deliberare re­feratul d-lui ministru de interne relativ la autorizarea comunei rurale Soreni, din județul Romanați, de a lua ca mod de împrumutare, din fondul disponibil al dru­murilor, ce este consemnat, suma de 2.400 lei, care împreună cu suma de 2.794 lei, deja cheltuite pentru începerea construirei unui local de școală în acea comună, să se restitue acelui fond, în termen de 10 ani, cu din­; resursele ordinare ale comu­nei, spre a servi la terminarea construi­rei sus zisului local, a aprobat acest referat. * * * Școala primară de băeți No. 2 dinTrei­­Ierar dii Iași va purta pe viitor denumi­rea de: «Școala primară de băeți No. 2 Principele Ferdinand din Iași». Orfelinatul de la Teiu va purta denu­mirea de: «Orfelinatul Principesa Elisa­­beta». Școala primară de băeți No. 2 din ora­șul Constanța va purta de aci înainte nu­mirea de : «Școala primară de băeți Prin­cipele Carol», iar cea de fete No 2 din același oraș numirea de: «Școala primară de fete Principesa Elisabeta din Cons­tanța ». * * • In zilele de 1 — 5 Septembre 1895 se va ține în localul școalei comerciale de gradul II din Iași, concurs pentru ocupa­rea a 11 locuri de bursieri, vacante la acea școală. Cocursul se va ține în conformitate cu dispozițiunile art. 82, 94 și 95 din regula­mentul legal de organizare a învâțămân­­tului profesional, publicat în Monitorul Oficial No. 36 din 27 Mai­ 1894 și No. 47 din 1 Iunie 1894. înscrierile la acest concurs vor trebui să fie făcute la sus zisa școală cel mai târziu­ până la 29 August 1895 , iar ma­teriile asupra cărora vor fi examinați can­didații vor fi, conform sus zisului art. 95, cele anume arătate de programa publicată în Monitorul Oficial No. 65 din 23 iunie 1894. Bursele în cestiune consist din plata a 40 lei lunar fie­cărui bursier sumă cu care Statul vine în ajutorul elevilor români fără mijloace și cari satisfac celor arătate în prezenta publicațiune. * X * Direcțiunea seminariului «Nifon Mi­tropolitul» publică spre cunoștința gene­rală că, la 1 Septembre 1895, se va ține examen de admitere în seminariul «Nifon Mitropolitul» pentru clasa I. Cererile de admitere trebuesc înaintate direcțiunea de la 15—30 August, și să fie însoțite de următoarele acte: 1) Actul de naștere; 2) actul de vac­cină și 3) certificatul a patru clase pri­mare urbane sau­ al unei școale primare superioare. Examenul se va face asupra materiilor din programul claselor primare urbane * * * D Nicolae Boruzescu, directorul pre­fecturei județului Romanați, a fost auto­rizat, provizoriu­ și sub rezerva sancțiunei ulterioare a M. S. Regelui, a gera provi­zoriu­ afacerile acelei prefecturi și afacerile special județiane pe timpul absenței titu­larului prefect în concediul ce i s’a acordat. D. Const. Gr. Bagdat, directorul pre­ ______________________________ TIMPUL 6 AUGUST­ fecturei județului Buzău, a fost autorizat, provizoriu­ și sub rezerva sancțiunei ulte­rioare a M. S. Regelui, a gera provizo­riu­ afacerile acelei prefecturi și afacerile special județiane pe timpul absenței ti­tularului prefect, în concediul ce i s’a a­­cordat. * * * * D. dr G. Hanulescu, actual medic la spitalul rural Voinești, din județul Dâm­bovița, a fost permutat, după a sa cerere, pe ziua de 1 August 1895, provizoriu­ și sub rezerva aprobării M. S. Regelui, în postul de cap de biuton clasa II în di­recțiunea generală a serviciului sanitar, în locul d-lui dr. I. Mendonide, demisionat. * * S’a făcut următoarea permutare și nu­mire, pe ziua de 1 August 1895, provi­zoriu­ și sub rezerva aprobărei M. S. Re­gelui, în funcțiuni de medici la spitalele rurale, și anume : D. dr. Emanoil Florescu, care ocupă definitiv postul de medic la spitalul rural Dămienești, din județul Roman, a fost per­mutat, după a sa cerere, în asemenea ca­litate la spitalul rural Voinești, din ju­dețul Dâmbovița, în locul d-lui dr. G. Hanulescu, trecut în altă funcțiune. D. dr. Dimitrie Ierinici a fost numit în postul de medic la spitalul rural Dămie­­nești, din județul Roman, provizoriu­ până la concurs, în locul d­lui dr. Em. Fiorescu, permutat. * * D. Ion Tomescu a fost numit, provi­zoriu­ și sub rezerva sancțiunei ulterioare a M. S. Regelui, în funcțiunea de ajutor de sub-prefect la plasa Teleorman, județul Argeș, în locul vacant. * * * Cuviosul stareț al mănăstirei Sinaia și al schitului Peștera-Obîrșia ne roagă să ne facem interpretul sentimentelor sale de recunoștință către d. ministru al cultelor care a dat suma de 500 lei pentru repa­rația mobilierului camerilor de primire de la aceste sfinte locașe. Schitul Peștera, situat în cea mai mun­toasă regiune a Bucegilor, este foarte des vizitat vara, și ideea d­lui Take Ionescu de a oferi mijloacele pentru reparația mo­bilierului este mai pre­sus de ori-ce laudă. * * * mm STRAMINTATE Din Belgrad: Regele Alexandru și regina Natalia au plecat la miezul­ nopții în străinătate. * * * Ni se telegrafiază din Paris că istoricul Auguste Geoffroy a murit. * * * Telegramă din Petersburg. Este vorba de a organiza o expoziție de agricultură la Tobolsk. Aceasta ar fi prima expozițiune care ar avea loc în Siberia. * * * ULTIM CU VEHT Nevasta. — Dar bine, sorgule, ce a fă­cut mama de a urăști atâta ? Bărbatul. — Te a făcut pe tine ! Moș­ Neagu. ------------------------------------------------­ limbarul galben mai pronunțat (ca colo­­foniul) dă pulbere de culoare galben-des­­chis. Chihlimbarul galben-roșat, mat și sfărămicios, dă o pulbere galben-roșcată. Dr. C. I. Istrati. 1895 RUMANITA sau Succinul din România (Urmare și fine) I­ D. Iorgulescu, în dicționarul său ne spune, descriind comuna Colții că, «s’ar putea nota și câți­va locuitori cari se ocupă exclusiv cu căutarea chihlimbarului», iar la pag. 191 găsim relativ la apa din valea Colților că «în timp de ploaie e foarte violentă, aduce bolovani mari în abundul volum de apă, ce, după toți munții vecini, se scurge în albia sa. După retragerile apei, valea devine foarte vizitată de cău­tătorii de chihlimbar, care, rupt din munți, se găsește acum împrăștiat subt forme de bolovani, prin pietrișul de pe maluri», după cum s’a întâmplat cu deosebire în 1893. Exploatarea e primitivă. La Colți s’au făcut și încercări de săpături sistematice, dar munții fiind nisipoși, s’au dărâmat și au astupat galeriile. încercări de a’l căuta prin săpături se fac și azi, dar rar și in­dividual. îndată ce se pierde filonul văzut la margine, încetează de a săpa mai de­parte pentru a ’l regăsi. Am căutat să aflu dacă în realitate s’a găsit vre-o­dată chihlimbar în Prahova și cu deosebire la Câmpina și Telega. Toate datele ce am căpătat de la persoane ce cunosc bine localitatea, pe care unii o lo­­cuesc de peste 30 ani și cari s’au ocupat de exploatațiunile de păcură, ozocherită, etc., sunt unanime în a afirma că nu s’a găsit nici o dată chihlimbar în aceste re­giuni. De­sigur că la Câmpina, succinul a fost confundat cu ozocherită ce s’a gă­sit acolo, iar la Telega cu «cărbunele din sare», nodule de lignit compact, ne­ex­foliat și care se lucrează de către deți­nuții penitenciarului de lângă saline, pen­tru a forma ornamente mici, de un negru mat, plăcut, dar care nu poate primi lus­trul admirabil al seului natural. In Pra­hova s’a găsit chihlimbar la Poiana (Ver­­bilan), Chiojdanca, Șoimanul, cu ocazia săpăturilor pentru păcură, la surpături de pământ sau chiar in gârle. (Comunicat de d. Inginer Baum). De asemenea la nordul Câmpinei, pe moșia Șotârle, acum 12 ani săpându-se un puț de păcură s’a găsit o foarte frumoasă bucată de chihlimbar verde albastruiu, foarte închis, compact, fără spărturi, mai tare ca cel de Buzău, de o lungine de 15c și lărgime de 10c. Tot la Șotârle s’a găsit la suprafața­ământului o bucățică de chihlimbar gal­­en (comunicat de d. Finck). In Dâmbovița s’a găsit chihlimbar în mică cantitate la Ocnița, cu ocazia săpărei puțurilor de petrol. La 1867, d. Brănescu a găsit chihlim­bar galben transparent într’o argilă vî­­nătă, pe stânga șoselei ce intră la băile de la Olănești, s’a mai găsit și la Cheia, de­asupra Olăneștilor. «Sarea gemă de la noi conține foarte rare­ori resturi organice. S’au găsit ade­sea trunchiuri și fructe pietrificate în mi­nele de la Ocnele­ Mari din Vâlcea. Acum chiar Muzeul din București a primit un frumos trunchiü a cărui specie sper că se va determina în curând.. «In minele de la Tirgul-Ocna s’au găsit o dată — sunt aproape 10 ani — bucățele de chihlimbar. «Am văzut de asemenea că adese­ori în minele de sare se găsesc cantități mai mult sau mai puțin mari de păcură și că nu rare ori conțin gaze hidrocarbonate». In ce privește prezența chihlimbarului în alte localități și cu deosebire pe malu­rile Dunărei, după cum spune d. Crémer, nu am nici o indicațiune până în prezent. Aspectul exterior și structura succinului străin sunt cunoscute, vom descrie numai cele ce se observă la succinul român. Blocurile de succin au forme cu totul accidentale, dar se poate observa cu ușu­rință că ele au fost produse de o masă moale care s’a modelat după suprafața pe care scurgându-se s’a solidificat. Spărtura este neregulată, concoidală, urmând adesea direcțiunea unor planuri inferioare ale blocurilor, care pot indica cu ușurință cum scurgerea nefăcându se odată, straturile s’au alipit pa rând. Aspectul masei interne variază foarte mult, ast­fel poate să fie cu totul compact, de un aspect absolut identic cremenei, cu­­arțului colorat sau sticlei. Adese­ori însă spărtura ne indică că este făcut din stra­turi suprapuse ca cele sedimentare sau conturnate. Altă dată masa internă pare a fi fibroasă sau cu aspectul unei mase cristaline, spartă în toate direcțiile. Aceste ultime bucăți sunt mai friabile, se lucrează cu mai multă greutate, dar adesea prezintă un aspect admirabil. Nu arare­ori succinul are multe cavități mici, ceea­ ce face ca aspectul său să fie foarte curios, mai ales el devine cu totul sclipitor când aceste cavități, foarte fine, separă substanța în solzi, de un efect optic foarte frumos. In privința culoarei, succinul variază foarte mult. Unele bucăți au o culoare galbenă cu totul deschisă, transparente întocmai ca sticla sau mai mult sau mai puțin mare, apropiindu-se ast­fel de chi­hlimbarul de Baltica; altele au și culoare roză deschisă, trecând până la grenatul închis, pe când altele de la fumuriu pre­zintă toate nuanțele până la negrul per­fect. Mai rari sunt bucățile cu un reflex ver­zui sau albastru închis. Ceea­ ce e curios­ e că adese­ori aceiași bucată, rar are același aspect pe toate păr­țile casuței sale, întocmai ca unele agate cari sunt foarte închise în centru și cu mult mai deschise la periferie sau partea închisă pătrunsă de un filet cu totul des­chis. Chihlimbarul primește un lustru foarte frumos, ceia­ ce contribue mult la ridicarea valoarei unor bucăți, care se prezintă în realitate, în acest caz, într’un mod de ne­închipuit de frumos. Ast­fel găsim în a­­ceste bucăți, în masa neagră, părți cu di­ferite configurațiuni, reflectând lumina ast­fel în­cât prezintă în totul aspectul side­fului, cu singura deosebire numai că re­flexul e une­ori alb, galben și roș și imi­tând perfect de bine ochiul de pisică. Une­ori nouri închiși se desenează într-o masă mai puțin întunecoasă de diferite culori sau din contră, in bucățile negre se ob­servă locuri prin care lumina trece cu ușurință, de un efect vizual nu se poate mai plăcut. Lustruind, cu deosebire, acele bucăți ce au aerul a fi crăpate în toate direcțiile, se poate ușor avea reflexuri de lumină aurii, din care unele imită, până a se înșela cine­va, aspectul aventurinei. Sunt curioase de asemenea, ca contrast, bucățile galben deschise, din care unele, cu multe crăpături înăuntru, reflectează lumina ca niște lame de sidef auriu și conțin în masa lor bucăți negre cărbu­­noase, pe când altele imitează în totul sticla și nu pot fi deosebite de­cât prin niște mici fețe ce reflectează lumina, ceea ce indică spărturile interioare și care din cauza fineței lor produc admirabile efecte de irizații. Bucățile verzi sau albastre închise, prin acelaș procedeu, dau un reflex care face ca valoarea lor să fie ridicată. Trebue de asemenea a mai adăuga că insecte se găsesc și în succinul român, însă lucrul este cu totul rar. Pulberea chihlimbarului român este foarte neasemănătoare. Ast­fel chihlimbarul ne­gru-închis dă o pulbere cenușie foarte des­chisă. Chihlimbarul galben deschis, sticlos, dă pulbere galben-cenușiu­ deschis, chih­ INTEMPLARI Sinucidere. — Femeea Sultana N. Ciolan,­­din strada Rîului, urbea Câmpu­lung, a luat la 21 iulie a. o. oare­care cantitate de su­blima­t­ coroziv, din care cauză ’i s’au produs arsuri la gură, stomac și intestine ; de­și ’i s’a dat imediat ce s’a aflat, ajutorul medical, însă otrava fiind puternică și răul neîncetând, ea a fost trimisă la spitalul județian , de unde, după o ședere de câte­va zile, a fost trans­portată înapoi la domiciliu în ziua de 28 iulie, iar a doua­ zi a încetat din viață. Cauza care a determinat-o la acest fapt, după declarația numitei, au fost multele supărări ce îndura aproape zilnic, în care scop își procurase acea otravă de două ani trecuți. Accident mortal. — In ziua de 22 Iulie a. c., copilul Nicolae, în etate de 10 ani, fiul locuitorului Stan Voicu, din comuna Pe­­troiu, județul Ialomița, pe când se scălda în apa Borcea, a văzut niște cai cari beau apă împreună cu un mânz, și pentru că mânzul nu se apropia de apă, copilul a eșit afară din gârlă și a împins în apă pe mânz, care a asverlit cu picioarele d’inapoi, lovind în pântece pe copil, care în ziua de 24 Iulie a încetat din vieață. Cadavru pescuit. — In ziua de 22 Iulie a. c., orele 5 p. m . s’a prins pe apa Siretul cadavrul unui om necunoscut; în urma cer­cetărilor făcute s’a constatat că se numește Ilie Caravete, în vârstă de 23 ani, plugar, dorobanț cu schimbul, din cătunul Drăgești, comuna Condrăchești, județul Tecuciu. După informația luată de la mama decedatului, acesta plecase de acasă, pe la orele 2 p. m., ca să se ducă peste Siret spre a aduce doai boi ce-i avea acolo la imaș, și, se vede, voind a trece înot prin apă, a fost luat de curent și s’a înecat. Moartea nefiind bănuită, cazul s’a comu­nicat parchetului, care a autorizat înmor­mântarea. Fecunditate. — In ziua de 23 Iulie a. c., femeea Maria, soția lui Gheorghe Ion Fulger, din comuna Giocadia, județul Gorj, a născut trei copii, adică două băeți și o fată. Tot în acea zi, după puțin timp, au murit câte trei copii. Mama lor este sănătoasă. Omor. — In ziua de 26 Iulie a. c., la co­muna Edilchioi, din plasa Mangalia, județul Constanța, individul Chiuciuc Memet a în­­junghiat, cu un cuțit, pe Manole Ionescu, îngrijitorul moșiei Edilchioi. Pacientul a încetat din viață, iar culpa­bilul este arestat. Parchetul a fost sesizat. Moarte în urma unei căderi.—Locui­torul Ioniță Gh. Gulie, din comuna Că­i­­nești, județul Muscel, în ziua de 27 Iulie a. c., ducându-se în comuna Gorganu, și su­­iindu-se într’un par spre a culege fructele, a căzut jos; iar a doua zi, 28 Iulie 1895, la orele 2 p. m., a încetat din vieață. Moarte din bătae.—In seara de 29 Iulie a. c., copila Ioana Tudora Dan, din comuna Golești, județul Muscel, în etate de o lună și jumătate, a sucombat în brațele mamei sale. Cauza morței se atribue faptului de bătae aplicată în acea zi mamei acelei co­pile de o altă femee, pe când se găsea cu copila în brațe. Se face ancheta. Nu vă jucați cu armele! —In lipsa de acasă a preotului V. Goleșteanu, din comuna Golești, județul Muscel, în ziua de 30 Iulie a. c., introducându-se în casa acestuia, pe fereastră, copila Dumitru Alexandru Fru­­sina, în etate de 6 ani, împreună cu Ghe­orghe, fiul numitului preot, în etate de 8 ani, a găsit un revolver cu care umblând Dumitru, aceasta s-a împușcat în cap și a încetat din viață. Faptul se anchetează. ---------------------— +------- -................. Nu ziceți ho (stă!) în orî­ ce moment ziceți-mi să opresc numai când trebue și învâțați-mi s’o fac la primul cuvânt, căci , dacă se întâmplă ca hățurile să se rupă, nu veți regreta poate de a mĕ fi învățat să mă opresc după vorbă. Nu-mi dați să beau apă cu ghiață, nu ’mî puneți în gură zăbala rece, încălziți-o, ținând-o aproape un minut lipită de cor­pul meu. Nu mă puneți să merg la trap coborînd o coastă repede, căci dacă s’ar rupe ceva, ași putea la rândul meu să vă fac ca să vă rupeți gâtul. Nu-mi puneți frâuri cu ochelari care să-mi facă rou la cap sau să mă împedice de a vedea înainte. Nu fiți neglijenți cu întreținerea hamu­rilor mele, nereparându-le de­cât atunci când vedeți că mi-au făcut răni dureroase. Nu mă înprumutați unul zăpăcit care este mai puțin deștept ca mine. Nu uitați că este scris într’o carte veche amică a tuturor apăsaților : «Omul drept este milos chiar cu ani­malul său, iar cel rău este fără sim­ți­­minte». Emanciparea femeilor și antropologii.­­ S’a vorbit­ multe despre emanciparea femeilor. In Anglia, America și alte State culte se țin adunări de femei, se discută, se agită în sensul acesta; femeile ocupă oficii în toate părțile și tind să-șî «reocupe terenul, uzurpat de sexul cel mai tare». Să vedem însă ce zic antropologii la ast­fel de mișcări, și cum judecă el. La 7 August a început la Kassel adunarea antropologiștilor. Profesorul din Berlin Wal­­deyer, vorbind despre «antropologia dife­ritelor sexe», a pășit cu această ocaziune contra tendințelor de emancipare ale fe­meilor. El aduce mai multe exemple din construcția corporală a bărbatului și a femeei, dovedind cu milimetrul și cu mi­­ligramul avantagile corpului bărbătesc față de cel al femeei. In fine, după multe exemple, conchide: «Din inzuința timpului modern de a îmbunătăți existența peste tot, nu trebue exclusă femeia, dar nici de cum nu trebue să uităm că natura nu a produs diferența între sexe numai din mo­tivul ca bărbatul să placă femeii, ci, mai vârtos, ca să se împartă între dânșii și lucrul. Din cauza aceasta trebue să ținem seamă, în educațiunea femeie­, de diferența spirituală și corporală a sexului femenin față cu aceea a sexului masculin, ceea­ ce ante-luptătorii emancipărei femeilor nu prea fac în ziua de azi. Din punctul de vedere al bunăstărei publice, precum și în interesul ordinei Statului, trebue însă să ținem seamă de însușirile femeei». ----------------------_*-----------------------­ FELURIMI Dacă calul ar putea să vorbească.— Dacă calul ar putea să vorbească, iată ce ar zice: Când este un frig de Siberia, nu­me le­gați de un par sau de ori­ce alt obiect de fer, căci lungimea funiei ’mi este ne­cesară. Nu mă lăsați noaptea legat acolo unde pământul este rea pentru culcat, căci ne­fiind liber nu pot să-mi aleg locul de dormit. Nu mă siliți să mănânc mai multă sare de­cât vreau, căci eu știu­ mai bine ca ori­cine cât îmi trebue. Nu credeți că mă grăbesc fiind lovit cu biciul și că nu obosesc; voi ați tremura tot așa ca și mine dacă v’ar constrânge la ceva prin lovituri de biciu. Să nu vă gândiți că dacă sunt cal sunt capabil de a mânca tot felul de erburi. Nu mă loviți cu biciul pentru că mi-a fost frică de ceva de drum, căci cu altă ocaziune îmi voi aduce aminte de bătie și poate să vi se întâmple ceva reu. Nu mă luați la trap urcând o coastă, căci trebue să urc cu mine căruța îm­preună cu voi, încercați și voi de a urca o coastă în fugă și fiind împovărați cu o sarcină grea. Nu mă lăsați într’un grajd întunecos căci, când me veți scoate afară, lumina îmi va face rou la ochi, mai cu seamă când pământul este acoperit cu zăpadă. DIN TOATA LUMEA ------ Dictatorul bicicliștilor. Biciicliștii din Franța aparțin în mare parte unei reuniuni numită Union vélocipe­­dique de France, care numără nu mai puțin de 25.000 de membrii. Această reuniune, care se întinde pe întreg teritoriul francez și care are și filiale în afară, este condusă de un președinte, advocatul d’Yriart d'Etsche­­pare, și de un comitet diriginte, a cărui putere este foarte mare. Pe lângă acest co­mitet se află comisia numită Commission sportice care se compune din cei mai sen­zaționali biciliști și are să rezolve toate ces­­tiunile de sport ce se ivesc. Acești trei factori se numesc de către un congres, care se adună în fie­care an și care se compune din delegați pe cari Îi aleg cei 25,000 de membri. Nu de mult un conflict isbucni fără de veste între cele două comitete. Commission sportice susținea că comite directeur a tre­cut peste cercurile puterei sale, îndată părți necesară hotărîrea președintelui. Urmară nu­­meroase demisiuni și învinuirile plouau de toate părțile. Președintele reuniunei convocă o adunare extra­ordinară, care predeze în­treaga putere d-lui d’Yriart. Acum dânsul este dictatorul bicicliștilor și va numi un comitet care va trebui să con­ducă afacerile. Fostul comite directeur de­­zită totuși a se retrage. De aceea se va a­­dresa un manifest către cei 25,000 de membri ai reuniunei. In manifest se susține că con­gresul, care a ales pe d’Yriart ca dictator, precum și dictatorul însuși sunt ilegali. .....................­ ........................... Abonamente de vilegiatură în timpul sezonului de vară, ad­­ministrațiunea ziarului Timpul» primește abonamente pentru o lună și pentru 15 zile. In țară. Pentru o lună .... le! 3.50 » 15 zile .... » 1.80 Strainatate Pentru o lună .... lei 5 » 15 zile .... » 2.75 Persoanele care pleacă la băi sau la țară pot trimite sumele respec­tive în mărci poștale. Pentru schimbări de adrese nu se pretinde nici o plată._________ Dr. 3lărie N. Gaurcu IX. Pelikangasse 10.—Viena Consultațiuni cu celebritățile me­­­dicale și cu specialiștii de la Facul­tatea de Medicină din Viena. Consultațiuni și prin corespondențe / ¥ *

Next