Timpul, noiembrie 1896 (nr. 242-265)

1896-11-26 / nr. 261

ANUL AL OPT­SPRE­ZECELEA — NO. 261 UN NUMER 10 BANI ABONAMENTELE In țară pe un an.............................................30 lei » pe 6 luni.............................................18 lei » pe 3 luni..............................................10 lei Pentru streinătate, un an ....... 50 lei In Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. Humorul la Agence de journaux étrangers, rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA București, Pasagiul Român 7­8 S­ITUAȚIA Cele ce se petrec în partidul li­beral merită o deosebită luare a­­minte. Neapărat ele nu pot avea nici o înrîurire directă asupra politicei generale a acestei țâri; partidul li­beral a încetat de a mai putea influ­ența în ceva mersul României con­timporane. El poate deține câte o dată și foarte vremelnicește puterea, nu mai are, însă, nici un imperiu asupra spiritelor. Ca document omenesc, însă, cri­za din partidul liberal este de un mare interes. Să lămurim în câte­va trăsături situația de azi a partidului. Un guvern în care se aflau cei trei crai de la râsărit al liberalismu­lui: Dimitrie Sturdza, fost tahigraf la divanul ad-hoc și prin urmare re­putat tobă de experiență și de au­toritate, Eugeniu Stătescu, numa­­i ßlax, cum i se zicea, adică cunos­cător de legi și plin de deșteptăciune și de iscusință, Nicolae Fleva, omul curentelor populare, vine acum de a­­bia un an la cârma Statului succe­dând unui partid hotărît să nu le facă nici o greutate. Intr’acest an de zile singura lor grijă este de a se desființa unii pe alții. După trei luni, Sturdza și Stă­tescu asvârle pe Fleva sub cuvântul că ar fi traficat cu contrabandiștii și sub insulta bisericei de caș. La rândul lui, Fleva acuză pe Sturdza de trădare­a intereselor na­ționale în Ungaria și în Macedonia, iar față de Stătescu stă într’o pru­dență expectativă, până în ziua în care declară—poliția lui frate-său de «bandiți ai Capitalei». In ceasul în care se înfățișează o chestie mai grea, Fleva acuză pe Sturdza și Stătescu că au călcat dreptatea, au profanat Biserica, că au prostituat justiția și au înjosit țara, iar Sturdza și Stătescu de­nunță opiniei publice pe Fleva ca pe un ambițios vulgar, care asmuță derbedeii asupra Camerei și Sena­tului cu banii lui Ghenadie arghi­­rofilul și pune în primejdie siguranța Statului. Iar când evenimentele dovedesc că în această chestie Fleva avea dreptate, Sturdza și Stătescu se iau și dânșii la păruială, se acuză unul pe altul de a fi urzitorii păcatului, și odată cu dărâmarea magherniței, asistăm, uimiți, la desfacerea parti­dului liberal în trei tulpine. Pe când iau poziție cei trei an­­tagoniști, din fundul tabloului apare o ceată de coriști care se avansează până la rampă ca să joace un in­termezzo sub conducerea unui pere­­noble, gata să asigure pe fie­care din cei trei că numai pentru dân­sul lucrează, și tot de o dată foarte hotărît să continue negoțul pe pro­pria sa firmă. Și ca să fie priveliștea și mai com­plectă, Sturdza și Stătescu, care până eri întrebuintau bătăușii și forța ar­mată a țârei ca să împedice venirea la putere a unui resvrătitor ca Fleva, se întrec care mal de care să -și alieze pe primul disident în contra fostului său coleg, Joul, pe piața teatrului, din or­dinul lui Sturdza.Stătescu se șar­jează inofensivii partizani al lui Fleva, iar Sâmbătă Stătescu trimite la Fleva ca să-l ajute în contra lui Sturdza. Sturdza aleargă după Fleva ca să-l izoleze pe Stătescu, iar Aurelian de la mijloc întinde ambele brațe ca să-i păcălească pe amândoui. Ce este și mai curios din punctul de vedere etic, este că fie­care din­tre cei patru alergători, este hotărît să tragă pe sfoară pe cei­l­alți. Nici Sturdza, nici Stătescu, nici profesorul de la școala de agricul­tură nu au alt gând de­cât să a­­doarmă momentan pe Fleva. Și la rândul lui, Fleva nu tratează cu ei, de­cât cu gândul de ai stăpâni el. De altă parte, Sturdza nu are alt vrăjmaș mai mare de­cât pe Stă­tescu, și Stătescu ar vrea pe ori­cine la putere, afară de Sturdza. Iar Au­relian se teme de amândoui, și fie­care dintre cei doi șefi de Aurelian. Care să fie pricina acestui extra­ordinar canibalism între fruntașii li­berali ? Este aceeași care explică întreagă concepția partidului liberal. Acest partid are o instinctivă o­­roare de tot ce este superioritate de ori­ce spia. Meritul îi displace. Nu numai că nu’l înțelege, dar nu vrea să-l înțelegă. Pentru un liberal, Di­­mancea ca și Coco Dimitrescu este tot­una : un glas la întrunire, un vot la Cameră. Așa stabilită erarh­ia liberală, este evident că toată lumea are drept la șefie și că ori­ce șef va fi în­tot­­deauna contestat. Pe această doctrină liberalii au produs întrun an patru candidați la locul de prim-ministru. Dacă vor mai sta, numărul se va înmulți în progresie geometrică. Deja Epurescu de la Giurgiu găsește că nu a fost consultat la formarea nou­lui minister și are pretenție să pri­ceapă cauzele crizei. Până într’o lună speța Epureștilor va spori cum nici nu ne închipuim, și ceea ce a fost partidul liberal de guvern, va fi înlocuit printr’un fel de colecție de apucați: toți dori­tori de a fi puși în situații înalte, tocmai fiind­că nu li se cuvin, și toți hotărîți de a face imposibilă viața nenorocitului interimar la pre­­șidenția consiliului liberal. Dacă ar fi cu putință ca oamenii aceștia să mai facă ce­va în țara a­­ceasta, priveliștea intrigelor lor ne-ar îngriji și mâhni. In starea de absolută neputință în care sunt, ea ne procură numai un admirabil sfert de ceas de petrecere inocentă și de rîs vesel.­­——------——- ----------------------—­ TELEGRAME Budgetul Austriei Viena, 5 Decembrie. Camera deputaților a abordat discuția gene­rală a budgetului. Din Reichstagul german Berlin, 5 Decembre Reichstag. D-na Posadowsky declară că can­celarul Imperiului are de gând să prezinte Reichstagului un proiect de conversiune a da­toriilor imperiului, identic cu cel prezintat dietei prusiene. Italienii in Africa Roma, 5 Decembrie. Italia și Esercito anunță că la Massalai s’au îmbarcat 200 de Ascaris, pe bordul lui Volta, cu destinația spre coasta Benadir. Regele Serbiei in Italia Florența, 5 Decembre. Regele Serbiei a sosit. A fost primit la gară de primarul orașului, de primul aghiotant al prințului moștenitor și de o mulțime nume­roasă. --------------------m-M-----------------------■ De ce a căzut cabinetul Sturdza ? Iată cestiunea pe care ’ș-o pune bă­tăiosul Epurescu. Și are dreptate valorosul deputat ale cărui apostrofe resună până în zidurile Rusciucului. Și știți de ce are dreptate ? Pentru că dacă a căzut cabinetul Sturdza, ori­­cine se întreabă : Ce caută d-nii Can­­tacuzino și Stoicescu în ministerul Au­relian ? Ce mutră vor face acești douî domni în ziua când Mârzescu, advocatul cu onorar al Mitropolitului Ghenadie, va veni cu revizuirea sentinței Sinodului ? N’aș voi să fiu în pielea lor. Dar nu e destul atât; d. Dimitrie Sturdza a zis la Senat că, retrăgându­­se, guvernul său a făcut un mare act.. Și nci e bine să punem un mare punct de întrebare: înțelegem ca să se vorbească de o faptă mare de abnegațiune, când un guvern se retrage de bună voie pentru a nu periclita un interes obștesc. EDIȚIA A TREIA De bună voie s’a retras oare d. D. Sturdza ? Nu. El a fost pur și simplu dat a­­fară din cauză de incapacitate, fiind­că a ridicat cestiunea Mitropolitului și s’a încurcat așa de rău­ în ea în­cât nu mai știa cum să scape. Luni întregi fostul prim-ministru a cântat pe toate tonurile că cestiunea Mitropolitului­ este sfârșită, irevocabil sfîrșită, a spus-o prin ziarele sale, a repetat-o în întruniri publice și intime, a declarat-o corpului diplomatic, a pro­clamat-o în conciliabulele partizanilor săi. De o dată, criza isbucnește, cabi­netul este silit să se retragă și noul mi­nister liberal ce cuprinde și pe două miniștrii căzuți declară Parlamentului că va îndeplini programul partidului și că va da o soluțiune la cestiunile ar­zătoare care sunt la ordinea zilei. Cu alte cuvinte, noulî miniștrii zic celor vechi : «N’ațî îndeplinit programul partidului, n’ațî putut rezolva cestiunile arzătoare, de aceea v’ațî retras și am venit noi ca să facem ceea ce voi n’ațî putut face». Adică , ați fost niște incapabili și iată de ce ațî fost dați afară. Nu e vorba, frumos compliment a fă­cut d. Aurelian colegilor sei din minis­terul căzut și groasă piele au d-nii Can­­tacuzino și Stoicescu pentru a primi o asemenea palmă cu atâta nepăsare. Dar biata Voință­­ li plângem de milă. Ș­ase luni ’și a umplut coloanele înju­rând ca la ușa cortului pe Mitropolitul Ghenadie și pe d. Fleva. Ce mai zici surata ! Nu-i așa că am pus botul pe labe ? «Hoțul», «nemernicul», «arghirofilul», «nerușinatul» Ghenadie îl veți numi mâine «I. P. S. S. Mitropolitul Ungro- Vlah­ie», capul Bisericei ortodoxe și au­tocefale române». Pe «nebunul», «contrabandistul» N. Fleva, pe șeful papuriștilor, pe tulbură­torul de strade, il veți numi mâine pre­cum l’ațî nd­mit acum un an eminentul bărbat de Stat, elocintele tribun al po­porului, etc. O stare mai rușinoasă pentru un par­tid nu ’și poate cine­ va închipui. Dreptate au acei cari întreabă pe gu­vernul actual de ce a venit și de ce a căzut predecesorul său. Tot partidul liberal a devenit un mare punct de întrebare. --- -----------------54UH&N —-----------=— MARȚI 26 NOEMBRE (8 D-BRE) 1896 UN NUMER 10 BANI ANUNCIURÎ ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV........................0,40 Reclame...................... » . III.........................2,50 . ...................... » II.........................5 — la Paris anunciurile se primesc la Agripa Haxas, 8 Place de la Bourse, REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA f București, Pasagiul Român 7­ 8 D. A. STURDZA Sub titlul acesta, Tribuna din Sibiu publică în ultimu­l număr un articol din care reproducem aci pasagiile princi­pale : «D. D. A. Sturdza s’a retras dară, mai bine zis, a fost înlăturat de la puterea de care s’a folosit un an de zile în mod atât de păgubitor pentru propria sa vază și reputațiune ce și-o câștigase ca șef al partidului național­­liberal din România, câtă vreme acesta se afla în opozițiune. D. Sturdza a venit la putere în îm­­pregiurările cele mai avantagioase și se retrage acum, după un an de gu­vernare, în niște împregiurări foarte urîte, pentru a­ sa aproape rușinătoare. Nu încape nici o îndoială, că ultima lovitură, lovitura de moarte, a dat-o guvernului demisionat și împovărat de păcate scandalurile înscenate din partea organelor polițienești în zilele din urmă, și goana pornită din par­tea lor în contra cetățenilor din capi­tala română, îndeosebi in contra stu­denților. Aceștia din urmă — cum se știe — au fost atacați și bătuți până la sânge din partea bătăușilor și or­ganelor guvernului chiar în localurile Universității, unde se aflau adunați ca să asiste la prelegeri. Pășirea ener­gică în cauză a d-lui Titu Maiorescu, rectorul Universității, care a deschis imediat o anchetă și a constatat in mod clar nevinovăția studenților și vinovă­ția organelor guvernamentale, apoi te­legrama adresată din partea d-sale Re­gelui Carol la Sinaia, în care se tâl­­măcia M. Sale starea lucrului, a fost însă de ajuns ca situația să se limpe­zească. M­. Sa Regele a plecat imediat din Sinaia la București, unde convin­­gându-se și mai bine despre vandalis­­mele organelor guvernului, făcute din îndemnul guvernului, a cerut și a pri­mit demisiunea întregului cabinet. D. D. A. Sturdza s’a dus clară, și s’a dus de silă, nu de voe, a fost — dat afară. Acesta e sfirșitul tuturor oamenilor de seama d-sale. Oameni lipsiți de sinceritate și statornicie, pe lângă a­­ceasta mai înzestrați încă și cu urîta patimă a răsbunarii, nu pot să stea în fruntea unei țări decât numai până ce-i cunoaște țara și nu pot să abu­­seze mult nici de încrederea pusă în ei din partea Coroanei. Căderea d-lui Sturdza nu o va re­greta dară nimeni, nici în România, nici în alte țâri. D. Sturdza a dove­dit, cât a fost la putere, o totală lip­să de tact și de prudență politică în toate chestiunile mari, pe cari le-a pus singur la ordinea zilei. Nu mai vorbim de scandaloasa afacere a Mi­tropolitului Ghenadie, de care s’a scâr­bit întreaga lume civilizată, și pe care alt om, cu mai mult tact și mai mare circumpspecțiune, poate că ar fi re­zolvat-o într-un mod mai puțin alar­mant, poate chiar mulțumitor pentru toate părțile. Lipsa de tact a d-lui Sturdza a făcut însă din această ces­­tiune un scandal rușinător național. Dar părerea d-lui Sturdza în ches­tiunea națională e și mai condam­nabilă, pentru că d. Sturdza curat a­­cestei chestiuni poate să mulțumească venirea d-sale la putere. Căldura cu care d. Sturdza luase in apărare cele trei milioane de Ro­mâni de sub coroana sfântului Ștefan, —vorbirile cele frumoase ale d-sale din Senat și de la Orfeu, ținute în favorul nostru, al fraților subjugați, au pus la cale în țara întreagă un curent puternic în favorul d-lui Stur­dza. Țara era cu noi și pentru noi, și fiind­că d. Sturdza se arăta a fi a­­semenea pentru noi, și a fi apărătorul nostru,—întreaga țară era și pentru d. Sturdza. D. Sturdza însă a abuzat în modul cel mai josnic de încrederea ce ’i-a dat-o țara. Ajuns la putere prin ches­tiunea națională, primul lucru ce ’l a făcut a fost, că a­ lovit cu piciorul în ‘ chestiunea națională. Și-a ne­gat toate ideile m­ărețe, toate princi­piile frumoase, întregul seu trecut, iar ce era până aci negru pentru d. Sturdza s'a făcut dintr’odată alb, ba alb de tot. D. Sturdza, venit la putere, s’a pus să înăbușeascâ mișcarea națională. Impedicarea mișcării naționale în România însă nu ’l-a mulțumit, ci d-sa s’a pus să o nimicească chiar cu desăvârșire. A băgat ceartă și zizanie între amicii cauzei noastre de din­colo, și a băgat ceartă și neînțelegeri și între noi. Ne-a spart și nu a des­tinat. Ast­fel ,și-a îndeplinit d. Sturd­za promisiunile făcute când era în opozițiune. Ei bine, un ast­fel de om, condus, nu de principii, ci de interese perso­nale, nu poate să se joace mult cu încrederea primită de la concetățenii săi. ’L-a cunoscut Coroana^ ’l-a cu­noscut țara și catastrofa a urmat, a trebuit să urmeze. D. Sturdza s’a dus de la putere fără a fi deplâns de ni­menea, afară doar de oamenii săi de casă. Și d. Sturdza, cu căderea a­­ceasta, urmată în niște împregiurări atât de regretabile,­­și a încheiat ca­riera de bărbat de Stat al României pentru tot­dea­una. De aci Încolo se va îngropa în h­risoavele cele vechi ale Academiei­ Jr­omâne, și își va pe­trece timpul cu descifrarea lor, de la conducerea afacerilor țârii însă îl va dispensa pe viitor chiar partidul său, căruia s’a dovedit a­ fi nu spre folos — ci chiar primejdios. ----------------------mm*---------—-------­ EVENIMENTELE DIN TURCIA — Prin fir telegrafic — Constantino­pol, 5 Decembre. Sinodul patriarh­atului a respins ce­rerea de anulare a alegerea monsenio­rului Ambrosie ca mitropolit din Uskub, cu toată protestarea a 50 de familii sâr­bești din Uskub. După intervenirea Rusiei, patriarh­ul ecumenic a fost chemat la Yldiz-Kiosk, unde ’i s’a exprimat dorința să nu ra­tifice alegerea mitropolitului Ambrosie. Patriarh­ul a declarat că, alegerea fă­­cându-se în condițiunile legale, el nu poate să ordone o alegere nouă fără a­­vizul Sinodului. Depeșile din Uskub anunță că, cu toată nemulțumirea produsă de această alegere, membrii competenți ai Sinodu­lui declară că e cu neputință de a crea un asemenea precedent și că influența slavă nu trebue să fie predominantă. Cei­­­alți membri ai Sinodului se tem de o schismă sârbească în caz de refuz al patriarh­ului. Constantinopol. 6 Decembre. 30 de condamnați la exil au fost îm­barcați pe bordul lui Dechanik, aparți­nând societăței de navigație Massuse, fără ca să se cunoască punctul­-unde». vor fi conduși. Transportul de resbel Ismer e gata să transporte la Djedda alți condam­nați la exil. ----------------------—-——---------------­ SITUAȚIA IN GRECIA — Prin fir telegrafic — Atena, 5 Decembre. O remaniere ministerială este imi­nentă. Miniștrii de resbel, justiție și instrucțiune publică vor fi înlocuiți­ Paris. 5 Decembre. Agenția Havas află din Atena că Regele a indicat guvernului măsurile de luat pentru stabilirea unui lagăr permanent și pentru chemarea a două clase de rezervă pentru exerciții. Atena. 6 Decembre. Mesagiul regal adresat primului mi­nistru zice că Regele dorind ca ar­mata să fie la înălțimea misiunei sale, a crezut de nevoe să în­ființeze un la­găr permanent, unde armata se va consacra cu desăvârșire instrucțiunei militare. Regele a mai crezut de ne­voie încă ca rezervele să fie chemate sub drapele în așa mod, in­cât ele sa formeze o forță de 12,001­ oameni. De asemenea se va constitui o co­­misiune de ofițeri superiori însărci­nată să aleagă o pușcă pentru ar­mată. Regele crede că măsurile propuse vor permite armatei să atinga scopul urmărit de mult timp. Mesagiul con­chide zicând că dorința cea mai vie a Regelui este ca armata să fie demnă de misiunea sa. Lucrările de reor­ganizare vor fi inaugurate prin înfi­ințarea unui lagăr permanent. Acest mesagiu a produs o vie sen­­sație. Atena. 6 Decembrie. D. Delyannis a luat interimul mi­nisterului instrucțiunei publice, în locul d-lui Petridis, grav bolnav. Leaderii opoziției. Întrebați asupra mesagrului regal, au declarat că eve­nimentele au silit guvernul să-și mo­difice atitudinea și să aprobe progra­mul opoziției. Demisia în masă a ofițe­rilor de cavalerie ar fi fost oprită de mesagrul Regelui. Camera a adoptat propunerea prin care se aprobă politica guvernului in cestiunea cretană. _,______________iVfi'TifTiT'tiM'i „. . _________, PRESA STREINA ȘI CĂDEREA D-LUI STURDZA Cu deosebire presa din Austria și Ungaria se ocupă mai pe larg de că­derea guvernului Sturdza. Nu vom re­leva unele neexactități în reproducerea numelor proprii— cum, de pildă, d. Ștefan Șendrea a fost botezat de Pester Lloyd cu numele «Scenare», iar de Neue Freie Presse «Ghendre»—, nici erorile de fapte intenționate, căci au fost trans­mise de Skupiewski, cum e depeșa anun­­țând,că după formarea ministerului Aure­­lian, «conservatorii Nicu Filipescu și Vic­­torianescu» au organizat o manifestație de stradă cu ajutorul unor bătăuși, cari au fost respinși fără greutate. Ne vom ocupa numai de părerile presei streine asupra cauzelor care au determinat că­derea guvernului Sturdza. Neue Freie Presse găsea că mitro­politul Ghenadie, «acest prelat prizonier intre zidurile unei mânăstiri, lipsit de situația și de puterea sa», a fost des­tul de tare pentru a răsturna un cabinet. Și ziarul vienez găsea că de­oare­ce tot partidul liberal rămâne la putere, nu se va schimba politica exterioară a României. Pester Lloyd s-a putut informa mai bine de cauzele crizei ministeriale și stabilește că două împrejurări trebue să fi conlucrat la aceasta: «înteifi mo­dul cum a fost judecat și executat mi­tropolitul Ghenadie, apoi cursa pe care poliția a crezut că trebue s’o întinză unei părți a populației capitalei». In­trând în amănunte, ziarul oficios din Budapesta crede că mitropolitul Ghe­nadie putea să compteze pe sprijinul opiniei publice și continuă ast­fel : «Avea, întru aceasta, dreptate deja din cauză că pătimașul Dimitrie Sturdza a procedat, în toată afacerea, cam nonb­alant din punctul de vedere juridic. Sturdza a cerut, și aceasta e o necesitate constituțională, un decret regal pen­tru a da pe mitropolitul în judecata Sinodului. Sinodul a pronunțat caterisirea lui Ghenadie și’l-a destituit din înalta sa demnitate biseri­cească, ceea­ ce Sturdza s’a grăbit într’atât să execute, în­cât nu a respectat dispoziția rele­vată de juriștii canonici și tot atât de consti­tuțională, după care trebue să existe un decret regal și pentru destituire»

Next