Timpul, iulie 1897 (nr. 143-169)

1897-07-31 / nr. 169

I ANUL AL NOUA­SPRE­ZECELEA — NO. 169 EDIȚIA A TREIA UN NUMER 10 BANI ABONAMEN­TELE In țară pe un an...........................................30 lei » pe 6 luni..........................................18 lei » pe 3 luni...........................................10 lei Pentru streinatate, un an..........................5 ° lei In Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. numărul la Agence de journaux étrangers, rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, IPasagiu­­l rom­ân ¥ AMORȚEALĂ Avem sau nu un guvern în sen­sul modern al cuvântului ? Iată întrebarea ce se impune fie­căruia în fața neactivităței aproape absolute a guvernanților noștri pe tărîmul legislativ și reformator. Se apropie două ani de când libe­ralii sunt la putere, când erau în opozițiune nu numai că au criticat aspru tot ce s’a făcut sub regimul conservator, dar încă au organizat tot felul de campanii, unele chiar de o violență extremă în contra legilor­­ noastre și au luat în fața țarei an­gajamentul solemn de a îndrepta pre­tinsele noastre greșeli. In curând țara a avut dovada șar­­lataniei adversarilor noștri, precum s’a arătat în­tot­deauna după veni­rea lor la putere. Una câte una, toate criticile lor au căzut; legile noastre atât de as­pru criticate au rămas în picioare; spre rușinea lor, adversarii noștri au fost siliți să recunoască de fapt va­loarea operei îndeplinite de conser­vatori și să aplice pe rând tot ce combateau odinioară cu o violență de necrezut. Așa a fost cu legea minelor, cu legea maximului, cu legea căilor fe­rate particulare, cu legea gendarme­­riei, cu pușca Mannlicher, cu ser­viciul maritim, cu cestiunea apei și cu alte multe din care opoziția libe­rală își făurise arme de luptă. Acțiunea negativă a liberalilor fost dar aproape nulă; astă­zi țara a vede lămurit că toată agitația pe care o organizaseră în contra noas­tră nu se întemeia pe nici un mo­­r­tiv serios, ci era opera unor oameni ahtiați după putere și după foloasele budgetului. Nu mai vorbim de modul cum s’au purtat adversarii noștri în ces­tiunea națională, de umilirile cu care au fost siliți să rescumpere impru­dențele comise prin atitudinea lor nesocotită din opozițiune. Lăsăm pentru moment la o parte șirul de greșeli enorme comise în cestiunea mitropolitană, greșeli cari au agitat țara luni întregi și au provocat o criză din care noi n’am voit să ne folosim și, în interesul obștesc, am făcut abstracțiune de interesele noastre de politică militantă pentru a nu crea țarei și Coroanei dificultăți în­­tr-o cestiune religioasă. Două­zeci și două de luni de pu­tere ale liberalilor nu le-au servit clar până acum de­cât pentru a da la iveală slăbiciunea și nedestoinicia lor ca partid de guvernământ. Partea negativă a programului lor a făcut un fiasco rușinos; pasivul­­ lor este deja mare, fără ca ce­va să vie să-l compenseze în partea activă. Trecutul și prezentul lor, de la Octombrie 1895 până astă­zi, nu ne oferă de­cât priveliștea unor desbi­­nări neîntrerupte, unor scandaluri parlamentare fără seamăn, unei steri­lități legislative ne mai pomenite de când ne bucurăm de sistemul repre­zentativ. Este inutil de a reface aci istori­cul diferitelor crize interne prin care a trecut regimul liberal din ziua ve­nirei sale la putere până astă­zi; el este prea proaspât în memoria tutu­­ror și șirul frământărilor este departe de a fi sfârșit; din contra, ele nu fac de­cât să se accentueze mai mult. Grupările liberale se sfâșie la umbra drapelului din care fie­care grup trage din râs putere, ast­fel că în curând nu vor mai râmânea din­­­ tr­ensul de­cât scvențe informe. Guvernul actual există numai de fapt și din grația vacanțelor parla­mentare. Cum te poți aștepta de la un asemenea regim la o lucrare serioasă și mai ales spornică ? De aceea asistăm la un fel de amorțeală guvernamentală cum nu s’a pomenit în această țară de când avem instituțiuni parlamentare. Câte­va luni ne despart de ziua în care se vor întruni Camerile și nu se simte nici începutul unei mișcări pregătitoare în ce privește proiectele guvernului. Presa oficioasă se îndeletnicește cu polemici nesărate și cu reprodu­cerea repetată a unor banalități s­ au se agață de vr’un cuvânt al ziarelor de opozițiune, întortochiându-1 și mun­­cindu-se pentru a stoarce dintr’însul vre-o interpretare durui de la putere.favorabilă parti­Nu se aude în nici un minister despre vre-o lucrare serioasă, despre vr’un studiu pregătitor care se face de obiceiu în lunile care preced con­vocarea Corpurilor legiuitoare. Pare că acest guvern are conști­ința vremelniciei sale ; el procedează ca un regim de tranzițiune care știe că nu va avea timpul necesar pen­tru a’și aplica proiectele și, din a­­ceastă cauză, nici nu’și dă osteneala să lucreze pentru un viitor proble­matic. Amorțeala ce domnește în sferele guvernamentale nu este de­cât icoana credincioasă a stărei de descompu­nere în care se află partidul întreg. Liberalii nu mai sunt în stare să dea țârei un guvern spornic ; ei nu pot de­cât să vegeteze până în ziua când vor cădea din cauza propriei lor incapacități. ---------------------------------------------------­ T­ELEGRAME Imperatu­l Austriei la Isch­l Viena, in August. Impératul Francisc­ Iosif a plecat la Ischl. Prințul Bulgariei in Turcia Constantinopol, in August. Vizita prințului Bulgariei și a principesei este urmarea invitației Sultanului, în timpul ultimei șederi a Prințului la Constantinopol. Această vizită trebuia să se fi făcut astă­­ pri­măvară, dar a fost amânată din cauza resbe­­lului greco-turc. Constantinopol, la August. Un comunicat oficial zice că Prințul Bulga­riei, pentru a dovedi omagiile sale de devota­ment către Suzeranul său, a sosit aci în uni­formă de mareșal turc. ------------------------#&$#«---------------------­ S­­IVE. R. Adevărul relevă azi încă o pagină din istoria caracteristică a actualului regim liberal. Iată ce scrie confratele nostru: «Cine nu’și aduce aminte de campania vio­lentă dusă de colectiviști în contra d-lui Gr. Manu, fostul director al Regiei, pentru înfiin­țarea serviciului maritim. Acea vestită campanie susținută cu tot felul de nerozit în răposata Gazeta Poporului s’a terminat, cu toate campaniile opoziției liberale, cu cel mai desăverșit fiasco. De îndată ce au venit la putere liberalii, nu numai că nu au putut distruge opera atât de folositoare a d-lui Grigore Manu, dar s’au grăbit s’o complecteze. In același timp, de unde principala acuzație adusă d-lui Manu era că furnizase serviciului nostru maritim vapoarele vechi lepădate de streini, denși, n’au găsit ni­mic mai bun de făcut de­cât, în adevăr, să achizioneze vapoare absolut improprii pentru navigație. Una din aceste strălucite afaceri, este cumpă­rarea vaporului italian Ignațio Florio, astăzi Principesa Maria, cumpărat cu suma de 1 milion și jumătate, dacă nu ne înșelăm, dar care este o adevărată pacoste și pentru servi­ciul de navigație și pentru călător. O persoană care a avut nenorocirea să călă­torească pe aceasta faimoasă achiziție colecti­vistă ne spune că oscilațiile sale sunt atât de mari în­cât toată lumea de pe bord a avut răul de mare, dar absolut toată­ înșiși ofițerii și mateloții, cari au petrecut o viață întreagă plutind pe valuri, n’au scăpat de acest râu, își poate închipui orî­cil­e în ce hal de con­strucție se află acest vas». Și Adevĕrul termină afirmând că «Ig­­nazio Florio este încă una din afacerile strălucite ale regimului». Lăsând la o parte afacerea — care, de­­ ar putea să fie posibilă — artico­lul confratelui reamintește campania de calomnii și insulte dusă în ziarele li­berale, când erau în opoziție, contra d-lui Gr. Manu, pe atunci director al regiei monopolurilor Statului, și vrăș­­mășia lor contra înființării unui serviciu maritim român. Insultele personale constituiau un sis­tem în presa liberală, cum era sistema­tică și atitudinea negativă a partidului colectivist față cu tot ce proiecta și executa guvernul conservator, înființa­rea navigațiunei române pe mare a fost clar criticată și combătută de partidul liberal cu aceeași violență cu care se ridicau în­potriva legei minelor, a ma­ximului, a căilor ferate particulare, etc. Dar întocmai cum au trebuit să-­și schimbe părerile, îndată ce au venit la guvern, în privința acestor legi, nu nu­mai că au acceptat de bună și folosi­toare c­reațiunea unui serviciu maritim român dar au și complectat acest ser­viciu și­’șî dau silințe — lăudabile, o recunoaștem cu plăcere­a de a-­l mai perfecționa. Ba, ministrul actual de lu­crări publice a și făcut o călătorie prin Belgia și Olanda cu intenția, se zice, de a lega serviciul nostru maritim cu porturile din marea Nordului. Multe lecții a căpătat partidul națio­­nal-liberal de când a venit la putere. Numai de­­ l-ar folosi când va fi din nou în opoziție. --------------------------------------------------­Turcia și Bulgaria Figaro își continuă, prin intervie­din­!, ancheta asupra Statelor balca­nice și criza greco-turcească; pentru astă­zi vom da o parte din declarați­­unile ce a făcut unui redactor al zia­rului parizian d. Grecow, fost mai de multe ori ministru în Bulgaria, una din forțele partidului conservator și amic intim al miniștrilor Stoilow și Naciovici. D. Grekow a declarat ziaristului francez următoarele: „ Nu cred că fac roți recunoscând astă­zi că Bulgaria era să meargă și ea contra Turciei. A fost un moment critic, înainte de a se începe ostilită­țile, când hotărîrea aceasta s’a luat în realitate, atitudinea puțin asigură­toare a vecinilor noștri și presiunea exercitată de puteri ne-a împiedicat de a intra în acțiune. Ba chiar, la în­ceputul campaniei, înainte de Larissa, atunci când se putea încă crede că Grecii vor reține pe Turci sau vor paraliza cel puțin mișcările printr’o întrebuințare judicioasă a flotei elene, era aproape să prevaleze povețele ce­lor răsboinici. «înfrângerea de la Larissa, arătân­­du-ne slăbiciunea iremediabilă a Gre­cilor, ne-a făcut să înțelegem mai bine propria noastră neputință. Izolați con­tra Turcilor, izolați contra Europei care susținea Turcia, ce puteam spera noi? E adeverat că intervenția noas­tră ar fi determinat, poate, o confla­­grațiune generală și că atunci cel pu­țin una din puteri s’ar fi văzut ne­voită să ne susție. Știm chiar că mulți Bulgari, oameni de­ altminteri foarte cuminți și foarte moderați, deplâng prudența noastră prea mare și cred că am scăpat o ocazie ce nu vom găsi așa ușor. După mine, n’au dreptate. Viitorul, sunt convins de aceasta, le va arăta că nu vom câștiga nimic grăbind­u-ne». Întrebat dacă nu crede că înfrân­­gerea Grecilor, restabilind prestigiul Turciei, a amânat pentru multă vreme soluțiunea chestiunilor balcanice, d. Grekow a răspuns cam în termenii ur­mători : — Dacă nu m’ași teme că par a susținea un paradox, ași zice că răs­­boiul acesta, din contră, a grăbit lu­crurile cu câți­va ani. Redeșteptarea Turciei—și știți că Turcii au redeș­teptarea insolentă—va sili puterile să-și afirme voința într’un mod energic. Pe de altă parte, diferitele naționali­tăți balcanice au putut să constate, văzând cum s’au desfășurat ultimele e­­venimente,cât au pierdut invidiându-se și împiedecându-și reciproc acțiunea. Ideea unei acțiuni comune, a unei înțelegeri în afaceri, începe a cuprinde toate spiritele. «De mai mult timp oamenii cei mai inteligenți din diferitele țâri impăr­­tășesc aceste vederi. Din nefericire, șovinismul este încă prea puternic dintr’o parte și dintr’alta. «Drept vorbind, acestui șovinism da­­torim constituirea diferitelor naționa­lități, tentă, desvoltarea lor, forța lor pre­este prin urmare foarte greu de a-1 ataca și mulțimea nu înțelege să fie stâmpărat acest sentiment al ei. «Cu toate acestea simt că se pregă­tește o evoluțiune și preved că ideia Federațiunei balcanice va triumfa în­tr’un viitor destul de apropiat. Au dreptate acum acei cari declară că nu există tratat, a fost un schimb de ve­deri intre­prinți de­o­potrivă doritori de a ajunge la o înțelegere, pentru că simt de­o­potrivă foloasele ce ar pu­tea trage din ea țările lor. Oamenii de la putere împărtășind în totul a­­ceste idei, sunt convins că influența lor va impune încetul cu încetul o concepțiune politică care nu se po­trivește poate cu interesele unor par­tide, dar care singură poate acorda JOI 31 IULIE (12 AUGUST) 1897 UN NUMER 10 BANI ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV...................0,40 Reclame...........................III..... . 2,50 . ...................... 11................5.­In Paris anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse. REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA Bu­curești, Pasagiul Român a fie­cărei naționalități locul la care are dreptul. — Dar Sârbii și Grecii nu vor in­terpreta într’un mod nefavorabil de­mersurile d-voastre pe lângă Sultan un scop de a obține autonomia Mace­doniei ? — N’ar avea dreptate. Toată lumea pretinde a avea drepturi asupra Ma­cedoniei. Să dăm cuvântul Macedo­nenilor. Vor arăta ce sunt și vor spune ce voesc să fie. Nu văd o măsură mai dreaptă. «Ea nu poate să fie de­cât provi­zorie! se va zice. Dar este acesta un argument care se poate opune când este vorba de o reformă in Orient sau chiar în Occident ? «Ar fi, mi se pare, cel mai bun mijloc de a se face inventarul în ve­derea unei lichidări. Acest inventar ar rezerva poate surprize acelor cari se opun astă­zi la facerea lui. Este a­­cesta un cuvânt pentru ca să renun­țăm la el . O înțelegere serioasă, așa cum o dorim, trebue forțamente să fie bazată pe o delimitare dreaptă a sferelor de influență. Această delimi­tare va deveni cu mult mai după ce Macedonia se va fi ușoară folosit cât­va timp de autonomie și nimeni nu va putea protesta contra voinței popoarelor liber exprimată. — Credeți că Rusia va sprijini ce­rerile d-voastre la Constantinopol ? — îmi place a crede. Dar în tot cazul suntem hotărîți a stărui în po­litica noastră. Nu uităm serviciile pe care ni le-a făcut Rusia, dar nu­ pu­tem subordona interesele noastre in­tereselor ei. Suntem convinși că auto­nomia Macedoniei este soluțiunea la care ar trebui să se ralieze toate na­ționalitățile balcanice. Vom face tot ce vom putea pentru a le hotărî să-și unească sforțările cu ale noastre. Da­că reușim, nădăjduim cu tot dina­dinsul că, odată­ acest prim rezultat obținut, înțelegerea se va menține și că vom putea în sfârșit să regulăm afacerile noastre în Balcani, fară să avem nevoe a solicita sau a respinge intervențiunea puterilor, care știu­ mai bine să se servească de noi de­cât să ne servească». ---------------------------------------------------­ SUVERANII GERMANIEI IN RUSIA — Prin fir telegrafic — Petersburg, 10 August. După parada de la Tsarskoe­ Selo, s-a dat un prânz în timpul căruia Țarul a ridicat un toast în sănătatea Majestăților Lor germane ; împăratul Wilhelm a răs­puns benct în sănătatea Țarului și a Ța­rinei. Baletul de gală reprezentat pe insula Olga a reușit pe deplin. Iluminația in­sulei și a împrejurimilor era feerică. Petersburg, 10 August. Marinarii germani sunt primiți peste tot în mod simpatic. Duminică li s’a dat o masă într’o grădină publică. Marina rusească a oferit un banchet în onoarea ofițerilor germani. Această ser­bare are un caracter de bună camara­derie. Petersburg, 10 August, împărăteasa germană a vizitat azi cu­riozitățile orașului Petersburg. împăratul Wilhelm a asistat la manevre în lagărul din Tsarskoe Selo. Seara s-a dat un prânz de gala la Pe­­terhof. MM. II. au fost peste tot aclamate. ---------------------------------------------------­ ASASINAREA LUI CANOVAS — Prin fir telegrafic — Madrid, 10 August. Regina regentă a adresat o scrisoare mișcătoare d-nei Canovas, reamintind marele serviciu ce Canovas a adus Spa­niei și zicând cât de dureroasă este perderea suferită de țara întreagă. Emoțiunea domnește mereu în toate orașele Spaniei. Un număr mare de municipalități vor fi reprezentate la în­mormântarea d-lui Canovas. Roma, 10 August. Se crede că asasinul lui Canovas este un oare­care Mihhail Angiolitti, condamnat în 1895 pentru că a scris niște broșuri subversive și care apoi a emigrat în Spania. Angiolitti este născut la Foggia, unde poliția a procedat la perchizițiune și a confiscat mai multe publicațiuni sub­versive. ---------------------------------------------------­ PAGINI ISTORICE PRINȚUL DE BISMARCK DUPĂ CONCEDIEREA SA vi­ ­n convorbirea cu prințul de Bis­­mark, d. Kingston de la Daily Tele­graph îl întrebă dacă nu există putința de a nimici ura franceză contra Ger­maniei printr’o concesiune de bună voe din partea acesteia din urmă—de pildă printr’o rectificare a graniței—sau prin vre-un aranjament care să satisfacă pe Francezi, fără a periclita siguranța Ger­maniei. Bismarck răspunse hotărît: «O ast­fel de posibilitate nu există. Noi nu le putem ceda nici un teritoriu, de­cât în urma unei lupte pierdute. Ori­cât de mică sau mare ar fi cesiunea, ea ar provoca și mai mult pofta. Ei au ce­rut timp de secole provincii locuite de populațiuni cari vorbeau nemțește,—pro­­vincii răpite cu forța. Acum ținem și noi la teritorii cu populațiuni vorbind fran­țuzește. Germania n’a provocat și n’a a­­tacat nici o dată Franța neprovocat. Fran­ța însă a invadat de 20-30 de ori Ger­mania cu puterea armată. In anul 1870 Francezii nu uitaseră nici de­cum «drep­turile» lor asupra Voluniei și Maienței ; strigătul după linia Rhinului s’a reînv­it atunci destul de violent, și s’ar redeștepta dacă am arăta cea mai mică tendință de a se retroceda cea mai mică parte a Lo­renei. «In privința micșorărei urei lor putem avea încredere în viitor, ca Englezii du­pă Waterloo. Ura aceea s’a sfârșit acum 30 de ani. Victor Hugo a făcut ce a pu­tut ca să o redeștepte , dar umbra slaba ce a evocat a dispărut curând. E greu să mulțumești pe Francezi, pentru că e­­goismul lor nu cunoaște margini. «îmi aduc aminte că, pe când eram ambasador la Paris, unul din amicii mei cei mai buni era mareșalul Vaillant, a­­tunci guvernator al Tuileriilor. Era un moșneag amabil și me plăcea. Intr’o zi, în anul 1867, îmi zise: «Vezi, amice, te iubesc, și iubesc pe Germani, în special pe Prusieni, dar știu că peste cât­va timp vom avea să încrucișăm baionetele. Noi Francezii suntem ca un cocoș care domină peste găini și nu putem tolera ca vezi­ un altul, afară de noi, să strige tare în Europa». De la densul am aflat că trupele din garnizona Paris me cunoșteau. Fusesem la o revistă din Paris, în urma invitației împăratului, și privisem de a­­proape defilarea, dar nu mai de aproape de­cât me priviseră pe mine soldații. A doua zi bătrânul Vaillant me vizită și ’mi repetă cu plăcere câte­va din observațiile la care dasem prilej. Una era : «­En voilă un qui n’a pas froid aux yeux­­» — «Vezi, dragă, a adăugat mareșalul, ași fi dat bucuros bastonul și placa mea ca să fi zis el asta de mine !» Interviewurile din Friedrichsruh par a neliniști pe cancelarul de Caprivi. Neue Freie Presse primi din Berlin ști­rea că guvernul german ar fi comuni­cat reprezentanților din străinătate, prin­tr-o circulară confidențială, că trebue să fie seamă de faptul că Bismarck este acum un om particular, așa că decla­rațiile sale trebuesc considerate ca ve­nite de la un om particular. In Hamburger Nachrichten a apărut atunci un articol, din care extragem pasagiile următoare : «Credem că știrea ziarului Neue Freie Presse e greșită. Cercurile competente sunt prea ocupate pentru a însărcina pe ambasadorii și trimișii germani pe lângă guvernele streine cu declarațiuni cari nu pot fi considerate de­cât ca inutile, ba chiar ca ciudate. Afară de aceasta nu e de crezut ca reprezentanții diplomatici din străinătate să aibă prilegiul de a răs­pândi îndoeli asupra faptului că fostul cancelar nu mai e, după concediarea sa, de­cât un om particular. Dar ce asta ar putea fi ? Dar pentru că nu e, fără îndo­ială, de­cât om particular, n’a putut vorbi cu ziariștii străini de­cât în calitatea a­­ceasta. Nu e de admis ca guvernul unui Stat­ mare să găsească necesar a instrui pe reprezentanții săi din străinătate asupra unor asemenea chestiuni. De aceea privim știrea lui Neue Freie Presse ca produs al acestui ziar bogat în invențiuni. «Vederile prințului de Bismark expri­­mate în intervievouri formează de un lung șir de ani baza politicei germane; ele au fost apărate în cea mai mare parte de actualii miniștri sub prințul Bismarck, conv­inși de utilitatea și eficacitatea lor, și însuși guvernul actual a repetat de mai multe ori că trebue să se menție cursul acestei politice. In împrejurările acestea nu se prea vede ce a putut in­dispune pe guvern din explicațiile prințu­lui de Bismarck. Dacă cursul rem­âne cel

Next