Timpul, iulie 1897 (nr. 143-169)
1897-07-31 / nr. 169
I ANUL AL NOUASPREZECELEA — NO. 169 EDIȚIA A TREIA UN NUMER 10 BANI ABONAMENTELE In țară pe un an...........................................30 lei » pe 6 luni..........................................18 lei » pe 3 luni...........................................10 lei Pentru streinatate, un an..........................5 ° lei In Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. numărul la Agence de journaux étrangers, rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, IPasagiul român ¥ AMORȚEALĂ Avem sau nu un guvern în sensul modern al cuvântului ? Iată întrebarea ce se impune fiecăruia în fața neactivităței aproape absolute a guvernanților noștri pe tărîmul legislativ și reformator. Se apropie două ani de când liberalii sunt la putere, când erau în opozițiune nu numai că au criticat aspru tot ce s’a făcut sub regimul conservator, dar încă au organizat tot felul de campanii, unele chiar de o violență extremă în contra legilor noastre și au luat în fața țarei angajamentul solemn de a îndrepta pretinsele noastre greșeli. In curând țara a avut dovada șarlataniei adversarilor noștri, precum s’a arătat întotdeauna după venirea lor la putere. Una câte una, toate criticile lor au căzut; legile noastre atât de aspru criticate au rămas în picioare; spre rușinea lor, adversarii noștri au fost siliți să recunoască de fapt valoarea operei îndeplinite de conservatori și să aplice pe rând tot ce combateau odinioară cu o violență de necrezut. Așa a fost cu legea minelor, cu legea maximului, cu legea căilor ferate particulare, cu legea gendarmeriei, cu pușca Mannlicher, cu serviciul maritim, cu cestiunea apei și cu alte multe din care opoziția liberală își făurise arme de luptă. Acțiunea negativă a liberalilor fost dar aproape nulă; astăzi țara a vede lămurit că toată agitația pe care o organizaseră în contra noastră nu se întemeia pe nici un mortiv serios, ci era opera unor oameni ahtiați după putere și după foloasele budgetului. Nu mai vorbim de modul cum s’au purtat adversarii noștri în cestiunea națională, de umilirile cu care au fost siliți să rescumpere imprudențele comise prin atitudinea lor nesocotită din opozițiune. Lăsăm pentru moment la o parte șirul de greșeli enorme comise în cestiunea mitropolitană, greșeli cari au agitat țara luni întregi și au provocat o criză din care noi n’am voit să ne folosim și, în interesul obștesc, am făcut abstracțiune de interesele noastre de politică militantă pentru a nu crea țarei și Coroanei dificultăți într-o cestiune religioasă. Douăzeci și două de luni de putere ale liberalilor nu le-au servit clar până acum decât pentru a da la iveală slăbiciunea și nedestoinicia lor ca partid de guvernământ. Partea negativă a programului lor a făcut un fiasco rușinos; pasivul lor este deja mare, fără ca ceva să vie să-l compenseze în partea activă. Trecutul și prezentul lor, de la Octombrie 1895 până astăzi, nu ne oferă decât priveliștea unor desbinări neîntrerupte, unor scandaluri parlamentare fără seamăn, unei sterilități legislative ne mai pomenite de când ne bucurăm de sistemul reprezentativ. Este inutil de a reface aci istoricul diferitelor crize interne prin care a trecut regimul liberal din ziua venirei sale la putere până astăzi; el este prea proaspât în memoria tuturor și șirul frământărilor este departe de a fi sfârșit; din contra, ele nu fac decât să se accentueze mai mult. Grupările liberale se sfâșie la umbra drapelului din care fiecare grup trage din râs putere, astfel că în curând nu vor mai râmânea din trensul decât scvențe informe. Guvernul actual există numai de fapt și din grația vacanțelor parlamentare. Cum te poți aștepta de la un asemenea regim la o lucrare serioasă și mai ales spornică ? De aceea asistăm la un fel de amorțeală guvernamentală cum nu s’a pomenit în această țară de când avem instituțiuni parlamentare. Câteva luni ne despart de ziua în care se vor întruni Camerile și nu se simte nici începutul unei mișcări pregătitoare în ce privește proiectele guvernului. Presa oficioasă se îndeletnicește cu polemici nesărate și cu reproducerea repetată a unor banalități s au se agață de vr’un cuvânt al ziarelor de opozițiune, întortochiându-1 și muncindu-se pentru a stoarce dintr’însul vre-o interpretare durui de la putere.favorabilă partiNu se aude în nici un minister despre vre-o lucrare serioasă, despre vr’un studiu pregătitor care se face de obiceiu în lunile care preced convocarea Corpurilor legiuitoare. Pare că acest guvern are conștiința vremelniciei sale ; el procedează ca un regim de tranzițiune care știe că nu va avea timpul necesar pentru a’și aplica proiectele și, din această cauză, nici nu’și dă osteneala să lucreze pentru un viitor problematic. Amorțeala ce domnește în sferele guvernamentale nu este decât icoana credincioasă a stărei de descompunere în care se află partidul întreg. Liberalii nu mai sunt în stare să dea țârei un guvern spornic ; ei nu pot decât să vegeteze până în ziua când vor cădea din cauza propriei lor incapacități. --------------------------------------------------- TELEGRAME Imperatul Austriei la Ischl Viena, in August. Impératul Francisc Iosif a plecat la Ischl. Prințul Bulgariei in Turcia Constantinopol, in August. Vizita prințului Bulgariei și a principesei este urmarea invitației Sultanului, în timpul ultimei șederi a Prințului la Constantinopol. Această vizită trebuia să se fi făcut astă primăvară, dar a fost amânată din cauza resbelului greco-turc. Constantinopol, la August. Un comunicat oficial zice că Prințul Bulgariei, pentru a dovedi omagiile sale de devotament către Suzeranul său, a sosit aci în uniformă de mareșal turc. ------------------------#&$#«--------------------- SIVE. R. Adevărul relevă azi încă o pagină din istoria caracteristică a actualului regim liberal. Iată ce scrie confratele nostru: «Cine nu’și aduce aminte de campania violentă dusă de colectiviști în contra d-lui Gr. Manu, fostul director al Regiei, pentru înființarea serviciului maritim. Acea vestită campanie susținută cu tot felul de nerozit în răposata Gazeta Poporului s’a terminat, cu toate campaniile opoziției liberale, cu cel mai desăverșit fiasco. De îndată ce au venit la putere liberalii, nu numai că nu au putut distruge opera atât de folositoare a d-lui Grigore Manu, dar s’au grăbit s’o complecteze. In același timp, de unde principala acuzație adusă d-lui Manu era că furnizase serviciului nostru maritim vapoarele vechi lepădate de streini, denși, n’au găsit nimic mai bun de făcut decât, în adevăr, să achizioneze vapoare absolut improprii pentru navigație. Una din aceste strălucite afaceri, este cumpărarea vaporului italian Ignațio Florio, astăzi Principesa Maria, cumpărat cu suma de 1 milion și jumătate, dacă nu ne înșelăm, dar care este o adevărată pacoste și pentru serviciul de navigație și pentru călător. O persoană care a avut nenorocirea să călătorească pe aceasta faimoasă achiziție colectivistă ne spune că oscilațiile sale sunt atât de mari încât toată lumea de pe bord a avut răul de mare, dar absolut toată înșiși ofițerii și mateloții, cari au petrecut o viață întreagă plutind pe valuri, n’au scăpat de acest râu, își poate închipui orîcile în ce hal de construcție se află acest vas». Și Adevĕrul termină afirmând că «Ignazio Florio este încă una din afacerile strălucite ale regimului». Lăsând la o parte afacerea — care, de ar putea să fie posibilă — articolul confratelui reamintește campania de calomnii și insulte dusă în ziarele liberale, când erau în opoziție, contra d-lui Gr. Manu, pe atunci director al regiei monopolurilor Statului, și vrășmășia lor contra înființării unui serviciu maritim român. Insultele personale constituiau un sistem în presa liberală, cum era sistematică și atitudinea negativă a partidului colectivist față cu tot ce proiecta și executa guvernul conservator, înființarea navigațiunei române pe mare a fost clar criticată și combătută de partidul liberal cu aceeași violență cu care se ridicau înpotriva legei minelor, a maximului, a căilor ferate particulare, etc. Dar întocmai cum au trebuit să-și schimbe părerile, îndată ce au venit la guvern, în privința acestor legi, nu numai că au acceptat de bună și folositoare creațiunea unui serviciu maritim român dar au și complectat acest serviciu și’șî dau silințe — lăudabile, o recunoaștem cu plăcerea de a-l mai perfecționa. Ba, ministrul actual de lucrări publice a și făcut o călătorie prin Belgia și Olanda cu intenția, se zice, de a lega serviciul nostru maritim cu porturile din marea Nordului. Multe lecții a căpătat partidul național-liberal de când a venit la putere. Numai de l-ar folosi când va fi din nou în opoziție. --------------------------------------------------Turcia și Bulgaria Figaro își continuă, prin interviedin!, ancheta asupra Statelor balcanice și criza greco-turcească; pentru astăzi vom da o parte din declarațiunile ce a făcut unui redactor al ziarului parizian d. Grecow, fost mai de multe ori ministru în Bulgaria, una din forțele partidului conservator și amic intim al miniștrilor Stoilow și Naciovici. D. Grekow a declarat ziaristului francez următoarele: „ Nu cred că fac roți recunoscând astăzi că Bulgaria era să meargă și ea contra Turciei. A fost un moment critic, înainte de a se începe ostilitățile, când hotărîrea aceasta s’a luat în realitate, atitudinea puțin asigurătoare a vecinilor noștri și presiunea exercitată de puteri ne-a împiedicat de a intra în acțiune. Ba chiar, la începutul campaniei, înainte de Larissa, atunci când se putea încă crede că Grecii vor reține pe Turci sau vor paraliza cel puțin mișcările printr’o întrebuințare judicioasă a flotei elene, era aproape să prevaleze povețele celor răsboinici. «înfrângerea de la Larissa, arătându-ne slăbiciunea iremediabilă a Grecilor, ne-a făcut să înțelegem mai bine propria noastră neputință. Izolați contra Turcilor, izolați contra Europei care susținea Turcia, ce puteam spera noi? E adeverat că intervenția noastră ar fi determinat, poate, o conflagrațiune generală și că atunci cel puțin una din puteri s’ar fi văzut nevoită să ne susție. Știm chiar că mulți Bulgari, oameni de altminteri foarte cuminți și foarte moderați, deplâng prudența noastră prea mare și cred că am scăpat o ocazie ce nu vom găsi așa ușor. După mine, n’au dreptate. Viitorul, sunt convins de aceasta, le va arăta că nu vom câștiga nimic grăbindu-ne». Întrebat dacă nu crede că înfrângerea Grecilor, restabilind prestigiul Turciei, a amânat pentru multă vreme soluțiunea chestiunilor balcanice, d. Grekow a răspuns cam în termenii următori : — Dacă nu m’ași teme că par a susținea un paradox, ași zice că răsboiul acesta, din contră, a grăbit lucrurile cu câțiva ani. Redeșteptarea Turciei—și știți că Turcii au redeșteptarea insolentă—va sili puterile să-și afirme voința într’un mod energic. Pe de altă parte, diferitele naționalități balcanice au putut să constate, văzând cum s’au desfășurat ultimele evenimente,cât au pierdut invidiându-se și împiedecându-și reciproc acțiunea. Ideea unei acțiuni comune, a unei înțelegeri în afaceri, începe a cuprinde toate spiritele. «De mai mult timp oamenii cei mai inteligenți din diferitele țâri impărtășesc aceste vederi. Din nefericire, șovinismul este încă prea puternic dintr’o parte și dintr’alta. «Drept vorbind, acestui șovinism datorim constituirea diferitelor naționalități, tentă, desvoltarea lor, forța lor preeste prin urmare foarte greu de a-1 ataca și mulțimea nu înțelege să fie stâmpărat acest sentiment al ei. «Cu toate acestea simt că se pregătește o evoluțiune și preved că ideia Federațiunei balcanice va triumfa într’un viitor destul de apropiat. Au dreptate acum acei cari declară că nu există tratat, a fost un schimb de vederi intreprinți deopotrivă doritori de a ajunge la o înțelegere, pentru că simt deopotrivă foloasele ce ar putea trage din ea țările lor. Oamenii de la putere împărtășind în totul aceste idei, sunt convins că influența lor va impune încetul cu încetul o concepțiune politică care nu se potrivește poate cu interesele unor partide, dar care singură poate acorda JOI 31 IULIE (12 AUGUST) 1897 UN NUMER 10 BANI ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV...................0,40 Reclame...........................III..... . 2,50 . ...................... 11................5.In Paris anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse. REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA București, Pasagiul Român a fiecărei naționalități locul la care are dreptul. — Dar Sârbii și Grecii nu vor interpreta într’un mod nefavorabil demersurile d-voastre pe lângă Sultan un scop de a obține autonomia Macedoniei ? — N’ar avea dreptate. Toată lumea pretinde a avea drepturi asupra Macedoniei. Să dăm cuvântul Macedonenilor. Vor arăta ce sunt și vor spune ce voesc să fie. Nu văd o măsură mai dreaptă. «Ea nu poate să fie decât provizorie! se va zice. Dar este acesta un argument care se poate opune când este vorba de o reformă in Orient sau chiar în Occident ? «Ar fi, mi se pare, cel mai bun mijloc de a se face inventarul în vederea unei lichidări. Acest inventar ar rezerva poate surprize acelor cari se opun astăzi la facerea lui. Este acesta un cuvânt pentru ca să renunțăm la el . O înțelegere serioasă, așa cum o dorim, trebue forțamente să fie bazată pe o delimitare dreaptă a sferelor de influență. Această delimitare va deveni cu mult mai după ce Macedonia se va fi ușoară folosit câtva timp de autonomie și nimeni nu va putea protesta contra voinței popoarelor liber exprimată. — Credeți că Rusia va sprijini cererile d-voastre la Constantinopol ? — îmi place a crede. Dar în tot cazul suntem hotărîți a stărui în politica noastră. Nu uităm serviciile pe care ni le-a făcut Rusia, dar nu putem subordona interesele noastre intereselor ei. Suntem convinși că autonomia Macedoniei este soluțiunea la care ar trebui să se ralieze toate naționalitățile balcanice. Vom face tot ce vom putea pentru a le hotărî să-și unească sforțările cu ale noastre. Dacă reușim, nădăjduim cu tot dinadinsul că, odată acest prim rezultat obținut, înțelegerea se va menține și că vom putea în sfârșit să regulăm afacerile noastre în Balcani, fară să avem nevoe a solicita sau a respinge intervențiunea puterilor, care știu mai bine să se servească de noi decât să ne servească». --------------------------------------------------- SUVERANII GERMANIEI IN RUSIA — Prin fir telegrafic — Petersburg, 10 August. După parada de la Tsarskoe Selo, s-a dat un prânz în timpul căruia Țarul a ridicat un toast în sănătatea Majestăților Lor germane ; împăratul Wilhelm a răspuns benct în sănătatea Țarului și a Țarinei. Baletul de gală reprezentat pe insula Olga a reușit pe deplin. Iluminația insulei și a împrejurimilor era feerică. Petersburg, 10 August. Marinarii germani sunt primiți peste tot în mod simpatic. Duminică li s’a dat o masă într’o grădină publică. Marina rusească a oferit un banchet în onoarea ofițerilor germani. Această serbare are un caracter de bună camaraderie. Petersburg, 10 August, împărăteasa germană a vizitat azi curiozitățile orașului Petersburg. împăratul Wilhelm a asistat la manevre în lagărul din Tsarskoe Selo. Seara s-a dat un prânz de gala la Peterhof. MM. II. au fost peste tot aclamate. --------------------------------------------------- ASASINAREA LUI CANOVAS — Prin fir telegrafic — Madrid, 10 August. Regina regentă a adresat o scrisoare mișcătoare d-nei Canovas, reamintind marele serviciu ce Canovas a adus Spaniei și zicând cât de dureroasă este perderea suferită de țara întreagă. Emoțiunea domnește mereu în toate orașele Spaniei. Un număr mare de municipalități vor fi reprezentate la înmormântarea d-lui Canovas. Roma, 10 August. Se crede că asasinul lui Canovas este un oarecare Mihhail Angiolitti, condamnat în 1895 pentru că a scris niște broșuri subversive și care apoi a emigrat în Spania. Angiolitti este născut la Foggia, unde poliția a procedat la perchizițiune și a confiscat mai multe publicațiuni subversive. --------------------------------------------------- PAGINI ISTORICE PRINȚUL DE BISMARCK DUPĂ CONCEDIEREA SA vi n convorbirea cu prințul de Bismark, d. Kingston de la Daily Telegraph îl întrebă dacă nu există putința de a nimici ura franceză contra Germaniei printr’o concesiune de bună voe din partea acesteia din urmă—de pildă printr’o rectificare a graniței—sau prin vre-un aranjament care să satisfacă pe Francezi, fără a periclita siguranța Germaniei. Bismarck răspunse hotărît: «O astfel de posibilitate nu există. Noi nu le putem ceda nici un teritoriu, decât în urma unei lupte pierdute. Oricât de mică sau mare ar fi cesiunea, ea ar provoca și mai mult pofta. Ei au cerut timp de secole provincii locuite de populațiuni cari vorbeau nemțește,—provincii răpite cu forța. Acum ținem și noi la teritorii cu populațiuni vorbind franțuzește. Germania n’a provocat și n’a atacat nici o dată Franța neprovocat. Franța însă a invadat de 20-30 de ori Germania cu puterea armată. In anul 1870 Francezii nu uitaseră nici decum «drepturile» lor asupra Voluniei și Maienței ; strigătul după linia Rhinului s’a reînvit atunci destul de violent, și s’ar redeștepta dacă am arăta cea mai mică tendință de a se retroceda cea mai mică parte a Lorenei. «In privința micșorărei urei lor putem avea încredere în viitor, ca Englezii după Waterloo. Ura aceea s’a sfârșit acum 30 de ani. Victor Hugo a făcut ce a putut ca să o redeștepte , dar umbra slaba ce a evocat a dispărut curând. E greu să mulțumești pe Francezi, pentru că egoismul lor nu cunoaște margini. «îmi aduc aminte că, pe când eram ambasador la Paris, unul din amicii mei cei mai buni era mareșalul Vaillant, atunci guvernator al Tuileriilor. Era un moșneag amabil și me plăcea. Intr’o zi, în anul 1867, îmi zise: «Vezi, amice, te iubesc, și iubesc pe Germani, în special pe Prusieni, dar știu că peste câtva timp vom avea să încrucișăm baionetele. Noi Francezii suntem ca un cocoș care domină peste găini și nu putem tolera ca vezi un altul, afară de noi, să strige tare în Europa». De la densul am aflat că trupele din garnizona Paris me cunoșteau. Fusesem la o revistă din Paris, în urma invitației împăratului, și privisem de aproape defilarea, dar nu mai de aproape decât me priviseră pe mine soldații. A doua zi bătrânul Vaillant me vizită și ’mi repetă cu plăcere câteva din observațiile la care dasem prilej. Una era : «En voilă un qui n’a pas froid aux yeux» — «Vezi, dragă, a adăugat mareșalul, ași fi dat bucuros bastonul și placa mea ca să fi zis el asta de mine !» Interviewurile din Friedrichsruh par a neliniști pe cancelarul de Caprivi. Neue Freie Presse primi din Berlin știrea că guvernul german ar fi comunicat reprezentanților din străinătate, printr-o circulară confidențială, că trebue să fie seamă de faptul că Bismarck este acum un om particular, așa că declarațiile sale trebuesc considerate ca venite de la un om particular. In Hamburger Nachrichten a apărut atunci un articol, din care extragem pasagiile următoare : «Credem că știrea ziarului Neue Freie Presse e greșită. Cercurile competente sunt prea ocupate pentru a însărcina pe ambasadorii și trimișii germani pe lângă guvernele streine cu declarațiuni cari nu pot fi considerate decât ca inutile, ba chiar ca ciudate. Afară de aceasta nu e de crezut ca reprezentanții diplomatici din străinătate să aibă prilegiul de a răspândi îndoeli asupra faptului că fostul cancelar nu mai e, după concediarea sa, decât un om particular. Dar ce asta ar putea fi ? Dar pentru că nu e, fără îndoială, decât om particular, n’a putut vorbi cu ziariștii străini decât în calitatea aceasta. Nu e de admis ca guvernul unui Stat mare să găsească necesar a instrui pe reprezentanții săi din străinătate asupra unor asemenea chestiuni. De aceea privim știrea lui Neue Freie Presse ca produs al acestui ziar bogat în invențiuni. «Vederile prințului de Bismark exprimate în intervievouri formează de un lung șir de ani baza politicei germane; ele au fost apărate în cea mai mare parte de actualii miniștri sub prințul Bismarck, convinși de utilitatea și eficacitatea lor, și însuși guvernul actual a repetat de mai multe ori că trebue să se menție cursul acestei politice. In împrejurările acestea nu se prea vede ce a putut indispune pe guvern din explicațiile prințului de Bismarck. Dacă cursul remâne cel