Timpul, noiembrie 1897 (nr. 244-266)

1897-11-25 / nr. 262

No. 262 armatei planează neatinsă d’asupra or­i­cărei discuțiuni. ta Paris, 5 Decembre . D. Charles Dupuy, intervievat de un re­­e­dactor al ziarului Le Temps, zice că a afir­­­­mat în mod expres culpabilitatea lui Drey­­n­fus în culoarele Camerei, dar n’a pronun­țat nici un cuvânt asupra dosarului aface­­r­iei și asupra conținutului său. Le Jour anunță că mai mulți deputați i­au de gând să ceară la începutul ședinței de mâine afișarea discursului generalului Billot. " Un redactor al ziarului Le Temps a în­­­­­trebat pe d. Sch­eurer-Kestner dacă este a­­­­de­văr­at că ar avea de gând să facă o in­terpelare la Senat. Acesta a răspuns că n’a­­ luat încă o h­otărîre definitivă în această­­ privință. Ziarele de seară zic că după ședința de , ori trebue lăsată ca justiția să’și îndepli­­­­nească opera în deplină independență, fără­­ a o tulbura prin aclamări și pasiuni din afară. PAGINI LITERARE JULES TERMINA 16 oceanele în flăcări VI (Urmare) In acest moment Conrad observă că se făcuse cu totul noapte și că-i era imposibil să mai descifreze măcar un rend din manuscris. In aceste emoțiuni așa de mari și de­osebite, el pierduse cu totul noțiunea timpului. Se părea că în această excesivă în­cordare a spiritului seu, toate facultă­țile îî erau suspendate. Venirea repede a nopței îi aduse la realitate... și foamea, o foame grozavă, muncindu-i de o dată stomacul, ca o fiară sălbatecă care multă vreme ador­mită se deșteaptă de o dată și-l sfâșie cu unghiile. Fu cuprins de o mare durere urmată de teroare. Unde era el oare? De câte ceasuri se afla el în acea casă ? Unde va des­coperi hrana ? Să iasă și apoi să se reîntoarcă ? Nu! nici nu se gândea la aceasta. Putea oare să se expue la întrebări, la care el na putea și nici nu voia să respunză ? ’I se părea deja că cunoscând numai jumătate din secretul familiei Zipelius, o barieră se ridicase între el și restul oamenilor. Și cu toate astea, trebuia să trăiască. Mai intâiu, voia să aibă lumină. La ultimele luciri ale crepusculul,­­­­ care se stingea la fie­care minut, Con­­t­rad căută luminarea care înainte îî lu­­­­minase calea; dânsul scoase un strigăt­­ de neliniște găsind pe marginea cup­­­­torului o mică grămadă de ceară to­­­­pită. Ast­fel, in timpul leșinului séu­ i­luminarea—care era întreagă—se con­­­­sumase cu totul. Era oare condamnat a sta în întune­­­­rec până a doua zi ? El merse pe pipăite, cuprins de stri­­guri și cu capul amețit de durerile foamei. Ii fu frică să nu leșine și făcând o sforțare puternică, merse drept spre ușă. Din fericire memoria lui era destul de puternică spre a nu fi uitat, și a­­junse la resort. Apăsă pe el și se po­meni pe coridor. Aci însă noaptea era și mai întunecoasă. Ideile lui se turburară. Conrad abia își da socoteală pe unde trebue să se scoboare. Mai mult norocul de­cât voința lui îl călăuzi către scară unde se împie­decă... In sfîrșit Conrad simți nisipul scâr­țâind sub pașii lui... Era în parc, învăluit de umbră și tă­cere... Pe cer nu era nici o stea. Nori ne­gri și deși parcă era să cază pe el. Merse drept înainte, în întuneric, cuprins de o neînvinsă trebuință de a umbla, ne mai fiind stăpân nici pe ner­vii nici pe mușchii lui. De o­dată el se împiedică de pămân­tul moale și căzu. Mâinele lui, se agățară de niște tufe de verdeață, în vârful cărora degetele lui întâlniră forme leguminoase. Și, fără să știe, fără să guste, mâncă nesățios, lacom... Când fălcile îi fură ostenite de a tot sfărâma, el adormi a­­colo unde căzuse, ca o brută... VII In micul magazin din Paris, Mieke ține în brațe pe mica Monique, care începe a rîde și murmură sunete cari seamănă cu vorbe : «Papa... papa... mam...». — Un copil,excepțional, doamnă, cum se vede, foarte rar... mare, grasă, pu­ternică și neastâmpărată rupe tot! Și cum mica repetă cuvântul : «Ppa... ppa...», Mieke are în ochi lacrămi cari îî curg pe obraz. Tata Peteers, ocupat a da loc unui tablou de Wouwermans, o privi și zise cu o mișcare de desnădejde . — Dar, Mieke, drăguța mea, trebue să judeci puțin... Nu s’a pierdut băr­batul teu ! Mieke abia își putu ține flacrămile care o împedecau de a vorbi. — Știu bine tată, știu bine, dar gân­­dește-te, sunt opt zile de când n’a mai mtai somn din viață ! — Ce e drept, e mult, murmură Pee­­ters , dar nu e lucru ușur e să aranjezi îr­­ afacere de moștenire, mai ales când și e vorba de sute de mii de franci!... Cu­m oamenii aceia de legi nu mai sfârșești c nici o dată. O — Dar tu când erai în călătorie, tu li rămâneam opt zile fără să scrii lui mama? — Nici­odată! strigă Peeters prins în cursă. Pe urmă, ca să o dreagă zise : — Cu toate astea pot fi împrejurări... c Ce e dreptul că purtarea lui Zip e o ciudată. n «A doua zi după sosirea lui acolo am primit o telegramă care anunță că s­totul merge bine. «După toate aparențele trebuia să s sosească o scrisoare, care să ne dea toate lămuririle și să ne spue dacă vine îndată sau scade mai mult. » «A doua zi nimic ! A treia zi nimic! ! Și zilele trec, trec ! O săptămână trecu. Unde e el oare ? La Balezeekie, la Blan­­ken Si’sla Dunkerque ? «Pe cine să întrebăm?» Și afară de­­ asta Miecke se temea să nu se supere prin vr’o hotărîre pe care ar lua-o. Mieke nu poate să auză sunetul u­­nui pas de trotuar fără ca inima să , nu-­i bată. Ii e frică. Câte o dată rî­­zând, ea repetă cuvântul din provincia lui : «Toți Zippelius sunt nebuni!» Și cu toate astea cine poate să pară că are un spirit mai rece, mai liniștit ca Conrad ? Cui să se încrează ? Oare nu cum­va vr’o nenorocită afa­cere de bani se pusese de-a curmezi­șul fericirei ei ? Dar de asemeni putea să i se fi în­tâmplat și vr'o nenorocire. Mieke plângea și duse copila în o­­daia din fund. In acel moment prietenul Pernaert se strecură lângă Peeters și ’l zise : — Șut !... nu face zgomot! Pe urmă luă pe Peeters după o mare legătură de tablouri. — Ce e ? zise bătrânul, speriat. —Nu striga așa tare! Nu e nevoe să auză Miecke. —Știi ceva ? — Da, zise Pernaert scoțând o scri­soare din buzunar. Alaltă­ ori fără să vă consult­am scris... — Cui? Singurei persoane a cărei adresă o avem , notarului. — Și a respuns ? — Cu prima poștă. E un om foarte s­­­punctual. —De alt­fel eu adăugasem și un tim­­­­­­bru pentru răspuns. — Ce -ți a scris el!... Conrad e să­nătos cel puțin ? — Vorbind drept nu știu nimic ; mai bine e să citești singur scrisoarea. In asemenea ocazie două păreri sunt mai bune de­cât una, înainte de a spune ceva lui Mieke, să ne consfătuim puțin. El puse în mâna lui Peeters ,scrisoa­rea notarului. I ....................... Medicii cei mai celebrii recomandă întrebuințarea neîntârziată a vinului și elixirului Bravais, ca specific al boalelor catarale, două linguri de supă cu vin la fie­care două ceasuri și în ora intermediară un grog cald cu două linguri de elixir.* * * Bancherul: — D-ta dorești să intri casier la mine? Ai vre­un document prin care să mi arăți că ești curat la mâini ? Postulantul : — Privește-mi manile, sunt curate, mă spăl de trei ori pe zi... Bancherul:—Atunci regret. Nu pot să te primesc. Postulantul Pentru ce? Bancherul: — Pentru că cine spală ceva, de­sigur că o și șterge—la A­me­­rica ! Moș Neaga. Va urma­. ULTIM (INVENT­I ȘTIRILE ZILEI b_____________________________ Prin decretul regal s'a încuviințat ca județul Ilfov să primească, sub be­­neficia de inventariü, legatul făcut a­• celui județ de către decedatul I. Io­­nescu Mirea, in scop de a se­­ construi și întreține un spital rural în comuna ■­i Roșu. 5 * 9 I * * . I D. Gr. Bălteanu a fost numit in pos­_­­­tul de intendent al spitalului rural Strehaia, județul Mehedinți, in locul d-lui I. Bădescu, demisionat. «■ # * Au fost numite institutoare cu ti­tlul definitiv la catedrele lor, și a­■ nume: D-na Beatrice Lateș la școala pri­mară de aplicație de pe lângă școala­­ normală de institutoare din Craiova, D-șoara Ionescu Virginia la școala primară de aplicație de pe lângă școla­­ I normală de institutoare din Craiova,­­ D-șoara Lucia Pascal la școala pri­­­­­mară de aplicație de pe lângă școala­­ I normală de institutoare din București. D-șoara Angelina I. Leonte la școala­­ primară de aplicație de pe lângă școla­­ normală de institutoare din București. * ♦ * In timpul de epidemie de febră ti­foidă este de cea mai mare impor­tanță a pune multă băgare de seamă , la apa ce se întrebuințează pentru beuz. Pentru a fi la adăpostul ori­cărei eventualități se recomandă întrebuin­țarea unei ape minerale naturale, al­­­calină, cum de exemplu a M­at­honi­ s Giesshübler.» Această apă prin faptul că isvorăște din stânci și conține o­­ cantitate însemnată de acid carbonic este cu totul lipsită de microbi defă­j­mători și dovedită în nenumărate rin­­­­duri ca un mijloc preventiv excelent în cazuri de epidemie. * * * * Influența își atacă brusc victima. O slăbiciune extremă, înmuerea for­­­­țelor, durere de cap, încovoiare, ne­vralgii și catar, deranjarea funcțiuni­­­­lor gastrice și intestinale, acestea sunt­­ simptomele grave mai cu seamă la persoanele bolnave deja, sau slabe. TIMPUL 1897 ----------------------------------------------------------------------------T­INFORMAȚIUNI Ieri, Duminecă, s’a făcut în strada Nouă la Ligă, subscripția pentru Banca Poporului. La orele 2 subscripția a fost închisa, căci se acoperise deja de patru ori ca­pitalul. La Banca Poporului nu s-a fi primit de­cât subscripții de ale Românilor. Cursurile tuturor școalelor din T.­­Severin au fost suspendate de Sâm­bătă, pentru 15 zile, din cauza epi­dermelor. D. N. Perlea, mare comerciant în Brăila, a adunat die lista încredințată d-sale următoarele sume pentru sta­tua regretatului bărbat de Stat Al. Lahovari: D. N. Perlea » P. St. Athanasovici » Alfred Periano » A. Embiricos » Mih­u St­lu » P. I. Bancotescu » Ion I. Popea » Panaioti E. Violet Io » Vittorio B. Mendel » A. Zerman 100 lei 100 » 100 » 100 » 100 » 100 « 100 » 200 » 100 » 40 » Total 1040 lei NEORINDUIEȘlE DE BRI­ ERI s’au petrecut în capitală niște regre­­tabile sc­ene de devastări, de care am fost scutiți de multă vreme și de care cre­deam că vom fi scutiți ior azi. In cele ce urmează—vom face o dare de seamă absolut obiectivă: întrunirea de la­­ Dacia» Pentru a protesta în contra mișcărei evreești din țară, studenții universitari au ținut ori, Duminecă, la orele 2, în sala Dacia, o întrunire publică. Deja pe la orele 1 sala era tixită de lume­, așa că era cu neputință să mai pătrundă un singur oip- o lume imensă staționa pe piața Sf. Anton și pe stra­da Carol de la colțul casei Rahovei până în calea Moșilor. La orele 2 întrunirea se deschide sub președinția d-lui D. Danielopol, preșe­dintele asociațiunea generale a studen­ților. Primul orator, d. Georgiade, declară că este delegat, împreună cu alți‘co­­­legi, dea reprezintă la întrunire o parte din studențimea ieșană și în special pe membrii societăței Solidaritatea, al că­reia președinte este. Oratorul arată s­­pre cum evreii au pus mână pe întreg comerțul și industria din Moldova și termină, în aplaus,d­e șalel, asigurând că studenții români din Ia­și vor merge mână în mână cu colegii lor din capi­tală în mișcarea pentru binele și sal­­varea patriei, începută de studenții di­n capitală. Al douilea orator, studentul G. Da­nielopol, arată neajunsurile pe care E­­vreii le-au adus progresiv țăreni.­­Voi a­­vem 600.000 de Evrei la o populațiune de 5 și jum. milioane; această propor­­țiune în creștere trebue­­ s­ă îngrijească pe ori­ce Român, mai ales pen­tru fap­tul că evreii pretind azi drepturi egale cu Românii. Studențimea universitară a luat în mână această chestiune și va lupta, sfârșește d. Danielopol, pentru combaterea flagelului ce ne amenință. D. V. Miculescu, fost președinte al comitetului național studențesc, anali­zează și combate punct cu punct toate pretențiunile evreilor, apoi arată ca­racterul și apucăturile de speculațiune ale rasei evreești. Terminând d-sa face apel la toți cetățenii pentru a lupta în contra mișcărei evreești,­ D. Tamara demonstrează pap? O­­vreii, după ce au acaparat aproape în­treaga industrie și comerțul țărei noas­tre, voiesc acum să pună mâna și pe drepturile noastre politice. Oratorul ves­tejește apoi purtarea d-lui deputat V. M. Cogălniceanu și sfârșește făcând a­­pel la cetățenii capitalei ca să subscrie pentru ridicarea monumentului lui M. Cogălniceanu, pentru ca memoria a­­cestui mare bărbat de Stat să nu fie pătată de banii evreești. După ce au mai luat cuvântul și au vorbit în aceeași ordine de idei studen­ții V. Dimitrescu-Brăila, Brăescu din Iași, Vlădescu și ziaristul Polichroniade, d. Io’’gala, membru în comitetul națio­­­­nal studențesc, dă citire următoarei mo­­­­țiuni: Cetățenii Capitalei și studenții univer­­­­sitari români, întruniți în sala Dacia în­­ ziua de 23 Noembre 1897, față cu tendințele de acaparare a tot ce­­ este românesc din partea Evreilor, socotind o impasibilitate a noastră ca­­ slăbirea cea mai sigură a naționalităței­­ române, știind că această slăbire se va reflecta­­ peste tot locul unde trăesc Românii , consideră ca chestiune de cea mai înaltă ș i importanță națională lupta începută pentru­­ apărarea drepturilor strămoșești și Hotărăsc : 1) a nu desarma un singur moment, până când nu vor fi de fapt stăpâni în casa lor; 2) a se trimete memorii M. S. Regelui și Corpurilor Legiuitoare ca să se arate legitimitatea acțiunea lor; 3) a căuta să se unească toți Românii într’o puternică „Ligă antisemită“; 4) și obligă pe studenți a aduce la în­deplinire hotărîrea luată la această întru­nire“. Moțiunea a fost primită cu ovații entu­ziaste După cetirea moț­iun­ei, ch­iar gala în­deamnă pe cetățeni să se răspândească în liniște. Devastările mulțimea năvălea la geamuri, spărgea ușile și ferestrele, pătrundea înăuntru și sfărîma tot ce le eșea în cale. De asemenea sinagogele au fost a­­tacate cu pietre și cărămizi. Vestea acestor devastări s’a răspân­dit în tot cartierul evreiesc cu iuțeala nigerului. Ovreii au fugit cam­ pe unde au putut. S’au ascuns prin podul case­lor, prin pivnițe, prin grajduri, alții s’au încuiat în casă, de frică să nu fie bă­tuți de devastatori a căror furie creștea din moment în moment. * *# Numai peste vre­o două ore poliția a început să intervină pentru restabili­rea ordinei, ceea­ ce prin multe cercuri face să se creadă că poliția a fost com­plice cu devastatorii. Chiemându-se geandarmii călări, aceș­tia au reușit să împrăștie mulțimea. Pe la orele 6 seara, întreaga forță a poliției, prefectul, inspectorii și toți geandarmii călări și pedeștri sunt în păr la răspântia stradelor Academia cu Doamna. Pe la orele 7 seara, liniștea era res­tabilită. Prin cartierele evreești circulau pa­trule compuse din geandarmi călări și soldați de infanterie, lucru pe care, nu ne sfiim de a-1 spune, poliția trebuia să-l facă de mai înainte pentru să pre­întâmpină toate aceste scene regretabile. Iată acum prăvăliile care au fost de­vastate : In Strada Lipscani, începând din calea Victoriei toate magazinele până la Au­bon gont, apoi Poloni, Filip Haas, casa de schimb Fermo, croitoria Her­man Davidovici. Postăvăria și maga­zinul de covoare au fost sparte. Au mai fost sparte geam­urile de la prăvăliile: la gustul parisian, la Prin­­­cipesa Maria, la Mascota toate geamu­rile cele mari, croitoria de dame Stein­berg, magazinul de mode­la franceza, casa de schimb Fuchs, Brayer și fii, croitoria Schonb­ebel. La cafeneaua de la Hugo, toate geamurile au fost sparte In strada Decebal . Geamurile de la depozitul F. Marty, ușile și ferestrele de la tipografia Klein. Asemenea și la croitoria Leon Rostparin. In strada Sf. Vineri. Au fost sparte geamurile la Heinrich Iozif eroilor, la casa Rosental, la casele Simon și Ba­­caloglu, la librăria Kanner, la maga­zinul de mode Antoneta Goldenberg, la magazinul de mobile Grünberg, la doctor Sigler, în curtea templului manifestanții au stricat grilajul de fer din jurul grădin­nei, poarta de fer de la intrare, toate geamurile templului și ale școalei de fete din aceeași curte. Aproape toate casele de pe aceas­tă strada su­nt cu geamurile sparte. In strada­­ gălăraș) . La casa d­ rufoț Westfried au fost sfârmate toate gea­murile și firma a fost aruncată jos. A­­semenea la casele No. 1 și 5 toate gea­murile sparte. Prăvălia «La Gustul Pa­risian» este cu geamurile sparte. In calea Văcărești. Toate geamurile sparte la casa cu No. 1 unde e o cro­itorie. Au fost devastate . Librăria și papetăria Iancu, No. 41 ; tipografia Concurența ; librăria la Normalistu , casa unde locuește dr. Țuri ; farmacia Salfeld ; Avram Bresler, șepcărie. La lăptăria Maria Kalmitz, toate geamurile și străchinile cu unt și lapte sparte. Lipscăria H. Gluckman și Goldman, case cu două etaje, sparte toate feres­trele și ușile. Asemenea o casă cu trei etaje ,unde e un m­agaam de mobile. Au fost sfărâmate la un anticar de la No. 20 ușile și ferestrele. Vis-a vis de spitalul Xenocrat la o ceainărie cu două etaje și la bărbieria Herman nici un ochiu de geam n’a răm­as nespart. Magazinul de coloniale Iierscovici și toate casele de pe aceasta stradă au geamurile sparte.’ Fp stradele Maipulari, Stoagogei și al­tele 4fe vecinățate asemenea au fost sparte o mare mulțime de geamuri. Pe Calea Victoriei. Toate geamurile prăvăliilor evreești de vis-a-vis de ho­tel de France, la un alt magazin vis-a­­vis de prefectura poliției, la Poppoff și magazinul Dară de vis-a-vis de L’In­­dépendance Rouislaine. In stradele Doamnei, Șelari, farul, folțea stricăciunile cauzate sunt de as­semenea foarte spari. Studențimea universitară, care nu so­­lidarizeaza cu autorii devastărilor, ne-a trimis prin comitetul ei următoarea decla­­rațiune cu rugămintea de a o publica : έn urma întrunirei de la Dacia, în­­templându-se oare­cari neorîndueli, noi, studenții universitari, în numele tutu­ror studenților cari au luat parte la această întrunire, declarăm : «Că nu suntem câtuși de puțin ames­tecați în aceste neorîndueli și acest lucru se probează până la evidență, atât prin faptul"că neorindueliie înce­puseră deja în timpul când studenții erau în sală, cât și prin îndemnul fă­cut de toți oratorii ca publicul să se răspîndească în liniște». Rem. G. Danielopol, Vasile Miculescu, Vasile Dumitrescu­­(Brăila), I. Vulturescu, G. Danielopol, G. G. Tamara, Ion Gheor­­ghiade (Iași), G. Iorgala, M. Vlădescu, I. Surescitarea publicului în contra e­­vreilor a luat început încă din timpul întrunirei. In vremea când se citea mo­țiunea, un cetățean aduce știrea că doar Români—Miculescu, dulgher din strada Arionoaei, și un d. Andreescu, sosit alaltă­ seară din Moldova — trecând la braț pe Calea Văcărești, ar fi fost atacați de un grup de evrei, cari s’ar fi repe­zit asupră-le și ’lear fi lu­at la bătae. Svonul acesta a produs o surescitare extra­ordinară în public. Intr’adevăr, după terminarea întrunirei și după­ ce studenții pleacă în cortegiu spre localul Ligei din strada Nouă, grosul mulți­me­, formând mai multe grupuri, a por­nit în­spre cartierele evreești. Un grup de câte­va mii de manifes­tanți a apucat în­spre strada Lipscani, unde e centrul magazinelor evreești. pe dată ce manifestanții au întâlnit firme evreești, au inceput să asvârle cu pietre în geamuri, iar circi omegile sfă­râmai­ obloanele și firmele. Mai toate magazinele din strada Lipscani au fost devastate, geamurile sparte și mărfurile asvârțite în stradă. Din vitrinele magazinelor se ameste­­cau în stradă panglicele, pălăriile m­a­n­­șoanele, etc., cu tot felul de mărfuri. Geamurile enorme de cristal se sfărâ­­mau sub sburusturile pietre și cio­mege ale mulțimei înfuriate. ‘ Mai nici un magazin din strada Lips­ean­ !’a scăpat fără ca măcar două­­trei geamuri să fie sparte. Ambele trotuare e­rau plinse cu sfă­­râmături de geamuri, obloane și firme rupte. Curioșii fugeau în toate părțile de teamă sa nu le cadă in cap bucăți de cărămizi și pietre care curgeau din toate părțile ca ploaia. Manifestanții nu cruțau nici un ma­gazin, nici chiar pe cele creștine. Ast­fel în afară de casele de schimb ale d-lor Toma Taciu și Moroianu, au mai fost devastați magazinele 4-lor Rascu, Jean Poloni și altele. Din strada Lipscani, o parte din ma­­nifestanți au apucat pe strada Smârdan și au venit la cafeneaua Națională, care era plină de consumatori, în mare parte evrei. Manifestanții au tăbărît cu pietre și piomege în geamuri și în mai puțin de un­­ sfert de apă toate geamu­rile au fost prefăcute in țăndări, întreaga cafenea a fost în câte­va mi­n­ute cu desăvârșire golită, iar localul părea ea după revoluție. De aci manifestanții s’au reîntors pe strada Lipscani, au intrat în strada Șe­­ara, unde au sfărâmat câte­va geamuri a­­ diferitele hăi­nării și au apucat pe strada Qabrovpisii. Aci au luat un șir toate prăvăliile de manufactură c­ărora le-au sfărâmat geamurile și obspapele și le-au împrăștiat mărfurile care eraui pe la galantare. O mare cafenea de la hotelul Ga­broveni, unde de asemenea se aflau niște Evrei, a fost cu desăvârșire de­vastata de către mulțime. Tot aci, librăria și tipografia I. M. Klein a fost devastată , cărți, hârtii și tot felul fie mărfuri aruncate în stradă și călcate in picioare de mulțipre. Re­când această grupă de manifes­tanți opera în partea din­spre strada Lipscani, o altă grupă m­ai numeroasă opera în partea din spre Calea Văcă­rești. Când mulțimea a ajuns în calea Vă­­cărești, de la etajul al douilea al ho­telului Patria locuit în mare parte de evrei și situat în colț cu strada Patriei, au fost trase asupra mulțimei trei focuri de revolver, care din fericire nu au a­­tins pe pinteni. In Calea Văcărești s’au format nu­meroase grupe care s’au împrăștiat pe diferite strade ce dau în calea Văcă­rești, ca stradele: Sticlarilor, Sinago­­gei, Palestina, Labirint, Mămulari etc. Pretutindeni mulțimea a devastat lo­cuințele și magazinele din acest cuar­­tier populat în majoritate­­ de e­vrei. Ceai­năriile și cafenelele din calea” Văcărești au fost obiectul de predilecție al de­vastărilor. Proprietarii căutau să deșerte ceai­năriile și să închidă obloanele, însă * Brăescu (Iași). f * f

Next