Timpul, august 1898 (nr. 167-189)

1898-08-05 / nr. 170

ANUL AL DOUA­ZECELEA — No. 170 _____________ EDIȚIA A TRETA_____________ uîT numer 10 bani~ ABONAMENTELE In tară pe un an] • • • ...................* * 3 ° Jel » pe 6 lun!......................................... le! » pe 3 luni .....................................io­le! Pentru streinătate, un an......................5 ° 'eI Id Pa ris ziarul nostru se găsește cu o,ao b. numărul la Agence de journaux étrangers rue de Maubeuge, 6g și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, C­alea Victoriei — TO­ȚI NEAJUNSURI CULPABILE Deraiarea de la Zorleni, asupra căreia dăm azi într’alt loc toate amănuntele ce am putut afla, a­­runcă o lumină tristă asupra ad­­ministrațiunii întregi a căilor noas­tre ferate. Se constată acum că funcționarii mai mici nu-’și fac da­toria și că funcționarii superiori caută să acopere răspunderea sub­alternilor lor și dacă e deja destul de trist și de periculos când personalul, care trebue să vegheze asupra vieții oamenilor și averii Statului, comite neglijențe extrem de culpabile, e cu atât mai de de­plâns când direcția se încearcă să desvinovățească pe cei cari nu-­și fac datoria. Avem cazul acesta cu deraiarea ce s’a produs alalta-eri noapte între stațiunile Banca și Zorleni. D’abia s’a constatat cauza care a produs deraiarea, și direcția generală a C. F. R., fără să aștepte rezultatul unei anchete judiciare minuțioase, a și trimes ziarelor un avis prin care caută să prezinte accidentul ca rezultatul unui act de răsbunare comis de două lucrători concediați din serviciu, de­și toate aparențele pledează pentru un act de negli­­jență de care s’a făcut vinovată echipa care lucra la repararea liniei. Intr’adever iată cum se prezintă cazul : După ce s-a produs deraiarea, un d. inginer de la C. F., care se afla în tren, a mers să afle cauza de­raierii și a constatat că buloanele (șuruburile) și crampoanele (scoa­bele) de la 7 —8 șine erau scoase și se aflau alături de șine ; la două joncțiuni de șine (macaz) șuruburile și eclisele erau de asemenea scoase. Poziția în care au fost găsite aceste șuruburi arăta că erau pregătite pentru a strânge șinele, dar că lu­crătorii au lăsat lucrul fără a ter­mina legătura șinelor. Când a tre­cut dar trenul accelerat, șinele s-au desfăcut și au produs accidentul. A sosit apoi și un procuror, care a emis în primul moment aceeași opiniune. Dar, după cât­va timp, magistratul își schimbă părerea : ca prin minune se găsește în porumbul de alături un instrument cu care se fixează crampoanele și de pro­curor proclamă că deraiarea se da­­torește unor fac­tori de rele, cam­ ar fi scos șuruburile, scoabele și eclisele. Toate împrejurările arată însă că apreciarea aceasta e greșită. Cu o oră înainte de trecerea trenului de pasageri, a trecut peste aceste șine, fără nici un accident, un tren de marfă și, cum observă cu multă dreptate Voința Națională, e inad­misibil ca într’o singură oră niște făcători de rele să fi avut timpul să scoată buloanele sau crampoa­nele de la 7-8 șine și șuruburile și eclisele de la două joncțiuni, pe o distanță de cinci­zeci de metri. Un inginer, specialist în materie, ne-a confirmat această părere. Dar naște întrebarea: dacă șinele nu erau legate încă din ajun, cum a putut trece trenul de marfă care a precedat acceleratul? Răspunsul e și act ușor. Trenurile de marfă trec mult mai încet de­cât cele accele­rate și de sigur că trenul acesta de marfă a putut trece nevătămat, dar a dislocat puțin șinele și atunci când a venit acceleratul, a intrat pe șine puțin dislocate și dată fiind și iuțeala sa, chiar diminuată pe locul acesta, s’a produs deraiarea. Când toate împrejurările concordă deci pentru stabilirea convingerii că accidentul se datorește echipei de lucrători cari au neglijent să lege șinele sau șefului acestei echipe, nu este bătător la ochi faptul că direcția C. F. se grăbește să atri­bue vina unor făcători de rele sau unor lucrători concediați? Chiar dacă am admite însă ver­siunea direcției, nu e extrem de trist că liniile sunt așa de puțin supraveghiate încât ori­ce tâlhar poate să prepare catastrofe ? Ne găsim clar în regiunile de Indieni din America? Nu are nimeni obli­gația să controleze liniile înainte de trecerea trenurilor, și viața oame­nilor ca și averea Statului sunt la discreția ori­cărui bandit? Și cu prilejul acesta s’au con­statat și alte neajunsuri, care nu dau nici o notă bună administra­­țiunii căilor noastre ferate. Iată ce spune Voința Națională, care nu poate fi bănuită de ostilitate față cu această administrație: «Accidentul s’a produs la 12 ore și 20 m. și alarma s’a dat imediat; cu toate acestea, trenul de ajutor n’a sosit de­cât la 5 ore dimineața, și a sosit fără nici un medic și fără nici un ajutor, așa în­cât, dacă ar fi fost răniți, ar fi rămas 4 ore 40 m. fără nici un ajutor, pe lângă timpul necesar pentru a-l transporta mai departe, încă un lucru înainte de a termina. Ni se spune că, după regulamente, fie­care tren accelerat sau de persoane tre­bue să aibă o mică farmacie, ca în caz de accident să se poată da un prim ajutor; la acceleratul de la Iași, care a deraiat, nu exista nimic.» Neglijențele acestea cui trebuesc atribuite ? Tot făcătorilor de rele ? Nu încape nici o îndouială că de­raiarea de la Zorleni a dat pe față neajunsuri care nu sunt permise într’o administrație atât de impor­tantă. Se pare că nu se exercită destul control, de­și de controlori nu e lipsă. Aceasta dovedește că direc­ția are prea multă încredere în funcționarii superiori și că aceștia revarsă această încredere asupra funcționarilor mai mici. Și că În­crederea nu e suficientă tocmai la căile ferate, a demonstrat cu prisos deraiarea ce s’a produs. Sperăm că cele întâmplate acum vor fi dat o lecție bună celor în drept. Lecția nu ajunge însă. Ca­zul trebue cercetat și urmărit în toate amănuntele sale; direcția C. F. R. trebue să înlesnească justiției descoperirea tuturor cauzelor ce au provocat deraiarea și să facă și ea, direcția, o anchetă minunțioasă, iar justiția trebue să pedepsească cu severitate pe autorii accidentului. S’au întâmplat și se întâmplă și în alte țâri deraieri sau ciocniri de trenuri, dar acolo cei vinovați nu scapă de pedeapsa meritată. Dorim ca și la noi să se facă tot așa. --------------------sau aliBs----------------------­Pornind de la principiul acesta, partidul conservator a și realizat un vechiu dezide­rat al națiunii: a întins inamovibilitatea a­­supra unei mari părți din magistratură. Băr­bații cari conduc partidul nostru ,și-au zis cu drept cuvânt că dacă funcționarea justi­ției trebue să facă progrese, trebue să­­ i­ se dea și mijloace de a fi cu totul neatârnată. Și nu este destul ca puterea executivă să nu aibă nici un amestec asupra funcționării puterei judecătorești, ci trebue ca și cetă­țeanul să fie convins că poate avea toată încrederea în magistrați și că dreptate va căpăta de câte ori va avea nevoe să ’i se facă dreptate. Principiul acesta convine însă colectiviș­tilor nu numai dintr’un singur punct de ve­dere : să dobândească dreptatea când o au. Dar de câte ori simt sau știu că n’au drep­tate, ar voi ca tot el să câștige procesele. Colectivistul știe una și bună: când e la putere nu trebue să ’i­ se refuze nimic, e destul să vrea, și atunci toate trebue să­’’ stea la dispoziție, administrația, justiția, Con­stituția, legile țârii, până și prerogativele suverane. Exemple destule și recente ilus­trează acest adevăr și nu e nevoe să le recapitulăm aci. In cazul special de care ne ocupăm aci, este învederat pentru toată lumea că co­lectiviștii au jucat un rol din cele mai ti­căloase și continuă a rămâne pe această cale. Nu le-a convenit sentința tribunalului, — au criticat-o și au scris satire ofensă­­toare pentru judecătorii acestei instanțe. Nu le-a convenit nici decisiunea Curții de apel, — o critică și pe aceasta și caută să găsească contraziceri în considerentele ei. Ce se numește aceasta ? Oare acesta e res­pectul ce datorim cu toții puterei judecă­torești ? Există și un alt principiu, care nu e tre­cut încă în nici un text de lege dar pe care nimeni nu îndrăsnește să-l conteste, principiul că presa nu trebue să intervie în mersul justiției, nu trebue să influențeze pe nimeni nici pentru nici contra cui­va, nu trebue să creeze curente favorabile sau ne­favorabile în afacerile pendente înaintea ju­decătorilor. Principiul acesta stă în logica lucrurilor, căci dacă magistratura trebue să remâne neatârnată de guvern, cu atât mai mult se cuvine să o ferim de ori­ce în­­rîurire exterioară. Magistratul este om ca toți oamenii, ori­cât de integru și de con­știincios ar fi, și poate fi une­ori influențat de cele ce vede, ce aude și de cele ce se petrec în jurul lui. Și cine garantează că curentele populare, fie ele firești sau arti­ficiale, sunt tot­ de a­ur­a drepte ? Principiul acesta al rezervei presei față de afacerile pendente înaintea justiției, co­lectiviștii îl calcă cu o seninătate de suflet care nu mai uimește pe acei cari îi cunosc, dar revoltă tot­ d’a­una pe acei cari ar dori ca justiția să fie ferită tot-d’a­una de ori­ce înrîurire străină. Colectiviștii n’au principii proprii și nu respectează nici principiile al­tora ; ei au un țel­ ca atunci când sunt la putere să facă ce le place și le convine, și în urmărirea lui calcă peste ori­ce consi­­derațiune morală. De aceea nici nu le mai cerem să respecteze măcar justiția, — ar fi să predicăm în pustiu. -----------------------ea*****----------------------­Vizita Regelui Carol la Petersburg a fost un simplu fapt de complezență, pe care Im­­pératul-Rege Francisc Iosif nu numai l’a recomandat, dar de repetite ori l’a și grăbit. Petersburg, 10 August Presa panslavă, după obiceiul său regu­lat, exagerează când deduce din vizita Re­gelui Carol la Petersburg că România s’a depărtat de la Statele Triplice­. In cercurile oficioase rusești, care nu împărtășesc nici modul de vedere nici aspirațiunile pansla­­vilor, se poftește numai astă­zi ca România, fără a se lăsa de prietenia sa către Aus­tro-Ungaria și către aliata acesteia, către Germania, să înceteze de a manifesta sim­­țiminte neprietenoase față de Rusia, de a da fortificațiilor sale caracterul de mijloace de putere îndreptate contra Rusiei, de a pune piedici în navigațiunea ei pe Dunăre, de a lua In chestia Basarabiei o poziție i­­redentistă, cu un cuvânt ca ținuta României să nu fie în continuă amenințătoare pentru Rusia în cazul când s’ar produce încurcă­turi internaționale. îndată ce aparițiunile a­­cestea încetează, Rusia nu va vedea nici un lucru neplăcut în faptul că România susține relațiuni amicale cu acele puteri a căror bună-voință voește să și-o asigure pentru scopurile sale naționale și economice. Vizita de bună-voe a Regelui Carol simbo­lizează se vede: îndeplinirea acestor dorințe ale Rusiei. Afirmațiunea că aceasta în­seamnă tot de­odată și ruperea ei de către Austro-Ungaria și Germania și că Rusia a câștigat acum pe România în locul Serbiei ca instrument ca să-­și afirme influența sa în Balcani, se consideră numai ca o exa­gerare a partidei panslave, pe care cercu­rile normative rusești o ține de absurdă.1) TELEGRAME Manevrele din Rusia Petersburg. 15 August Manevrele imperiale au început în împreju­rimile orașului și în prezența împăratului, a împărătesei și a marilor duci, a marilor du­cese și a atașaților militari. Situația din Austro-Ungaria Ischl, 15 August împăratul a primit pe conții Thun și Banffy în audiență comună. După ce au expus pun­­ctele lor de vedere și după o discuție foarte a­­dâncită, cei două miniștri-președinți s-au înțeles a continua conferințele la 24 August, la Buda­pesta. Cel două miniștri au plecat la Viena. -----------------------sfltftKBs----------------------­ RESPECTUL JUSTIȚIEI _____ 9 Polemica provocată de articolul așa zisu­lui «fost magistrat» din oficina Voinței Naționale a scos încă odată și nu știm pentru a câtea oară în evidență că partidul gheșeftarilor cari se află acum la guvern nu numai că nu respectă justiția țării, dar o și insultă de câte ori sentințele ei nu con­cordă cu planurile politicei sau cu intere­sele materiale ale fruntașilor colectivității. In anumite cazuri presa liberală își permite chiar să indice de înainte cum trebue să judece magistrații în unele procese. Cu toate acestea, între condițiile princi­pale absolut necesare pentru ca o țară să propășească în mod normal, figurează de­sigur independența absolută a justiției, care trebue să funcționeze scutită de ori­ce in­fluență și, mai presus de toate, în afară de fluctuațiunile politice. PRESA ȘI VIZITA REGELUI Ziarul unguresc Budapesti Napló a primit din București și Petersburg două depeși pe care le publică precedate de un comentar. Iată și aprecierile și de­­peșile din ziarul acesta: Vizita Regelui Carol al României la Pe­tersburg n’a corespuns nici într’o parte cu așteptările ce se legaseră de ea. Românii, cari și azi se înviorează de faptele strate­gice prin care au adus ajutor atât de mare Rusiei, au așteptat mai mult de la vizita din Petersburg, și mai că un țipă pentru toastul rece al Țarului. Rușii și în deosebi panslaviștii sunt neliniștiți, pentru că Ro­mânia nu a părăsit imediat, după vizita de la Petersburg, prietenia sa către tripla a­­lianță. Apreciarea aceasta se învederează prin o telegramă din București și prin una din Petersburg, care par a fi insuflate din cercuri hotărîtoare și pe care le dăm aici fără nici un comentar . București, 10 August Primirea de care a fost împărtășit Regele Carol la Petersburg, se judecă aici cu totul alt fel de cum e judecată în capitala Ru­siei. Pe când acolo oamenii sunt de părere că țipetele vechi au dispărut cu totul, în cercurile politice de aici există convingere că vizita și toastul din cale afară rece al Țarului nu au făcut să înceteze supărarea veche dintre aceste două State. Regele Carol, care la moment a observat că la Petersburg nu-­și aduc oamenii aminte de întâmplările din 1877, cu intențiune a atras, continuă și la ori­ce ocaziune, memoria Domnilor mari ruși că România a eliberat o dată pe Rusia din o situație foarte gravă. Foaia oficială a guvernului român, Voința Națională, observă că toastele corespund cu starea actuală de lucruri. Au confirmat și recunoscut politica păcei, dar tot de­odată dovedesc și aceea că România, ca Stat in­dependent, a și inaugurat politica externă independentă. Pacea americano-spaniolă — Prin fir telegrafic — Hong-Kong, 15 August Incrucișătorul Kaiserin Augusta, a so­sit din Manilla. Situația acestui oraș este tot aceași. Ponce, 15 August Patru coloane americane înaintând a­­supra lui San­ Juan vor rămâne în pozi­­țiunile ce ocupă actualmente, până la sfârșitul negocierilor de pace. Washington, 15 August 2193 de oameni de trupe spaniole au părăsit erl Santiago pe bordul transpor­tului Isla de Luzon. Guvernul nu va mai trimite trupe în Filipine, afară numai dacă ar cere ge­neralul Merritt. Ponce, 15 August Două locotenenți, însoțiți de șefi in­surgenți, au fost trimeși la nord-vestul insulei să înalțe drapelul american în toate orașele. Madrid, 15 August Generalul Blanco anunță demisiunea sa, zicând că nu poate conduce evacua­rea Cubei. Generalul Augusti, căpitan-general al Filipinelor, se va îmbarca de asemenea lăsând comanda celui de al 2-lea co­mandant. Hong Kong, 15 August Generalul Augusti a sosit din Manilla pe bordul încrucișătorului german Kai­ser in Augusta. -----------------------------------------------------­ Deraiarea de la Zorleni Dăm­ad­ toate amănuntele asupra acci­dentului întâmplat In noaptea de Duminecă spre Luni In stațiunile Banca și Zorleni. Reproducem íntérü versiunea direcțiunei C. F., adresată d-lui ministru al lucrărilor publice și comunicată presei. Versiunea direcției P. F. După cum cunoașteți, trenul 2 accele­ratul Iași-Vasluiul-București a deraiat astă noapte la orele 12 și 20, la un kilometru înainte de intrarea în Zorleni; afară de vagonul din urmă, întregul tren a deraiat; din vagoane, unul clasa I-a și unul clasa II-a au fost răsturnate. Mașina și vagoa­nele deraiate nu au stricăciuni, vagoanele răsturnate au stricăciuni importante. In aceste două vagoane se aflau 17 că­lători. Nici o persoană rănită. D­rul liniei a constat următoarele: casierul de mărfuri, din Bârlad, d. Ionescu, a suferit o lovitură la umărul stâng, iar soția sa o lovitură la frunte ; șeful de tren Marin Ionescu o mică tăietură la partea superioară și posteri­­oară a piciorului drept, comerciantul Gros­­mann lovit la degetele piciorului drept. Coloana din Zorleni a sosit la locul acci­dentului jumătate oră după întâmplarea lui. Șeful secției, inginerul Aburel, și cu pro­curorul Alexadrescu cari se aflau din în­tâmplare la gara Bârlad, au sosit cu un vagonet la orele 2 noaptea. Doctorul liniei a venit în urmă cu trenul de ajutor. 1 1) O depeșă identică a fost publicată și în Politische Korrespondenz din Viena — N. Red. Timpul. MERCURI 5 (17) AUGUST 1898 UN NUMKR 10 BANI lUmeI DW SI INSERTII Linia 30 litere petit pag. IV....................o,46 Reclame ••••*••• III« .............a,50 » ...............• • • II.........................5.­In Paria anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 Accidentul e datorit făcătorilor de rele.­­ La punctul deraierel s’a găsit la ambele capete ale unei șini eclisele scoase, butoa­nele și piulițele lor lângă șină, iar cram­poanele interioare toate scoase. Lângă li­nie în porumb s’a găsit de asemenea cheia de deșurubat piulițele butoanelor și capra de scos crampoanele. Aceste instrumente au fost luate din cantoanele vecine unde s’au găsit lipsă. Bănieți sunt contra unui cantonier pe­depsit și unui lucrător destituit. Procurorul continuă cu cercetarea. Des­lușiri verbale și mai detailate vă vom­ co­munica mâine. Director general Saligny Povestirea unui martor ocular Un redactor al Constituționalului, care se afla în trenul deraiat, povestește urmă­toarele : Acceleratul No. 2 de aseară își făcea cursa lui regulată dintre Iași și București. Plecat la orele 9 și 15 din Iași, trenul trebuia să facă joncțiunea liniilor Huși-Crasna și Ga­­lați-Mărășești. O catastrofă care putea să aibă cele mai îngrozitoare urmări s’a întâmplat la oare­­care distanță după plecarea lui din Vaslui.­Convoiul se compunea, afară de locomo­tivă cu tenderul ei, din următoarele va­goane, pe care le dăm în ordinea în care se aflau când s’a întâmplat catastrofa: Un vagon de bagagiu, un vagon de călă­tori de clasa I, un vagon de clasa II-a, un vagon mixt de clasa I și a II, un vagon­­pat, un alt vagon de clasa II și două va­goane de clasa III. Catastrofa Convoiul a parcurs distanța de la Iași la stațiunea Banca cu iuțeala ordinară medie de 60 kilometri pe oră. De la stațiunea Banca linia fiind în reparație, iuțeala tre­nului a fost diminuantă. La orele 12 și 20 de minute, la 2 kilome­tri de stația Zorleni, călătorii de prin com­partimente, în cea mai mare parte adormiți, au fost deșteptați brusc de o sguduitură puternică urmată de un zgomot de geamuri sparte și scânduri care trosnesc. In 15 secunde catastrofa era consumată. Primele două vagoane imediat următoare vagonului de bagaj se detașaseră de loco­motivă și se răsturnaseră literalmente pe partea dreaptă a terasamentului. Cei cari au putut eși intera din vagoane, au văzut locomotiva cu tenderul și vagonul de bagagiu eșite din linie cu roatele Înfundate în tera­­sament, cele 2 vagoane răsturnate, al trei­lea vagon de clasa Il-a sfărîmat, și tot res­tul convoiului de asemenea eșit din linie într’o sfărîmătură generală de terasament, printre șine și traverse rupte și aruncate la dis­tanțe mari. Fără nici o lumină, căci toate lămpile convoiului se stinseseră, gemetele răniților se amestecau cu țipetele disperate ale femeilor și călătorilor îngroziți și cari încă nu -și puteau da seama de situația în care se găseau. Șeful, ca și cel la alți funcționari ai con­voiului, nu se vedeau nicăeri: toți erau sec­­hestrați în primele două vagoane care se răsturnaseră și ale căror ferestre nu se mai puteau deschide. Atenția călătorilor scăpați nerăniți a fost imediat atrasă de aceste două vagoane, în care se știa cu siguranță că sunt călători și dinăuntrul cărora nu pătrundea afară nici un țipăt, nici un zgomot. Credința generală se formă numai de­cât că în acele 2 vagoane călătorii trebue să fi fost striviți, uciși. Cu mare greutate și grație câtor­va sol­dați de geniu cari se aflau cu vagoanele de cl. III, se putu pătrunde în acele va­goane prin spargerea geamurilor. Nenorociții călători din năuntrul vagoa­nelor, înmărmuriți de spaimă, înebuniți de groază, își așteptau acolo moartea pe care o credeau sigură. Se scoaseră de acolo șe­ful și sub­șeful convoiului și 8 pasageri din­tre cari 5 bărbați, 2 doamne și un băețaș. După cercetări amănunțite s’a putut con­stata că nu mai era nimeni în acele vagoane și panica ce se răspândise pentru un mo­ment printre cel l­ alțî călători se putu potoli. In prima grozavă sguduitură absolut toți călătorii fură aruncați pe jos după locurile lor, trântiți grămadă unul peste altul, peste geamuri sparte, peste petrele care se ga­seau pe marginile terasamentului. Cum am spus, scoși cu multă greutate afară, prin ferestrele care acum faceau pla­fonul vagoanelor, ei putură să fie coborîți și răniților se putură da primele ajutoare. Prima anchetă Câți­va din călători curioși să afle pricina catastrofei și la lumina a două lămpi cu pe­trol, cari au putut fi scoase din vagoane, se strânseră împrejurul d-lui inginer de căi ferate Poenaru, care se afla printre ei, și începu o primă anchetă, în care timp alți călători, însoțiți de șeful convoiului, și el rănit, plecară la stația Zorleni pentru a a­­nunța catastrofa. Iată ce s-a constat: pe o întindere de 50 de metri, tot terasamentul era complect distrus, nici nu se mai cunoștea urme că pe acolo a fost o linie ferată. Șinele pe a­­ceastă distanță, displcate, erau aruncate de­parte de pe linie. Cercetări foarte amănunțite au făcut să se constate că 8 șine de pe partea stângă a liniei, considerat despre Vaslui și, nu se mai țineau­ nici una de alta. Crampoanele cu care liniile erau fixate pe traverse s’au găsit in cea mai mare parte scoase, intacte, fără nici o îndouitură d’alungul acestor 8 șine. Buloanele (șuruburile cu piulițele lor) și e­­clisele cu care erau legate șinele între ele,

Next