Timpul, noiembrie 1898 (nr. 239-262)

1898-11-26 / nr. 259

ANUL AL DOUĂ­ZECELEA — NO. 259 UN NUMÉR 10 BANI ABONAMENTELE in țară pe un an] • *................... 30 lei » pe 6 luni ............................................ lei » pe 3 luni................................... . 10 lei Pentru streinătate, un an........................50 lei In Paris ziarul nostru se găsește cu o,ao b. Numărul la Agence de journaux étrangers rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Trctoriei — 70 EDIȚIA A TREIA travff ¥ ®i T ¥. JL Aiul VLJ MLJ RĂSPUNSUL NEMERNICULUI In desvoltarea importantei d-sale interpelări de la Senat, d. T. Maio­­rescu nu avea să producă fapte noul, chestiunea rentei datorită Bisericei Sf. Nicolae din Brașov fiind pe de­plin cunoscută de mai ’nainte. A­­micul nostru a elucidat însă pe deplin purtarea d-lui. Sturdza sub raportul acestei cestiuni. Cu o cla­ritate de expunere și cu o putere de argumentație care nu lăsau ni­mic de dorit, eminentul orator a dat cea mai strălucită dovadă despre nemernicia d-lui Dimitrie Sturdza în­­ această cestiune. Logica inexorabilă, elocința inci­sivă și expunerea documentată a faptelor, calități care fac din d. Maiorescu o podoabă a tribunei noastre parlamentare, au pus pe­cetea infamiei pe fruntea primului ministru al regimului de azi. S’a dovedit într’un mod netăgă­duit : 1. Că suma care s’a plătit de către toate guvernele românești Bi­sericii Sf. Nicolae din Brașov până la venirea la putere a guvernului d-lui Sturdza, nu era o subvențiune, ci o rentă provenită dintr’o datorie stabilită prin hrisoave și întărită prin legi speciale votate de Parla­mentele ambelor țări surori. 2. Că, înainte de a veni la pu­tere liberalii, nimeni nu s’a gândit a se atinge de acest drept nepres­criptibil al Eforiei Bisericei Sf. Ni­colae, cu toate că sumele care se­­ plăteau erau înscrise în budgetul ▼ ^ Statului și prin urmare nu se plă­­teau în secret. 8. Că, imediat după ce s’a retras guvernul conservator, la 1895, d. Dimitrie Sturdza s’a grăbit a sus­penda renta, din propria sa iniția­tivă, fără a fi îndemnat la aceasta prin nici o necesitate internațională; 4. Că guvernul liberal al d-lui Aurelian, care a urmat primului cabinet Sturdza-Stătescu, a resta­bilit plata regulată a rentei, fără ca Statul ungar să ridice veri­ o dificultate în această privință . 5. Că, la căderea cabinetului Au­relian, d. Dimitrie Sturdza reve­nind la putere, a suprimat din nou plata rentei și că până în ziua de astăzi instituțiunile culturale ale Românilor din Brașov sunt lipsite de acest ajutor care pentru dân­­sele este o cestiune de existență. Care sunt argumentele pe care s’a întemeiat d. Sturdza spre a­e răspunde la această constatare de­­ fapte netăgăduite ? D-sa a început prin a zice că a suspendat plata rentei pentru că în Ungaria intervenise o lege care oprea instituțiunile culturale de a primi ajutoare din afară și că, din această cauză, a suspendat plata rentei datorită școalelor din Bra­șov, de teamă ca printr-visa să nu se înrăutățească starea instituțiuni­­lor, provocând suprimarea lor de către guvernul unguresc. înainte de toate, o lege ungu­rească nu poate avea nici o înrîu­­rire asupra aplicărei legilor interne ale Statului român. Afară de a­­ceasta, legea de care vorbește d. Sturdza nu putea privi de­cât sub­­vențiunile sau donațiunile ce s’ar face după votarea ei, iar nici o­­dată nu putea să țintească o rentă care purcede dintr’un drept câști­gat legalmente și confirmat prin decenii întregi de întrebuințare. Mai naște și o altă întrebare:­ Cum se face că această rentă nu s’a suprimat nici o dată înainte de venirea la putere a d-lui Sturdza și că, după ce a fost suprimată timp de un an de către guvernul d-sale, s’a putut restabili de către cabinetul Aurelian, fără ca să se ivească nici o protestare din par­tea guvernului austro-ungar ? Mai mult : Cum se face că d. Sturdza,­­re­venind la putere și găsind renta restabilita de predecesorul său, s’a grăbit a o suprima din nou ? Ce se schimbase în relațiunile dintre ambele State vecine pentru ca d. Sturdza să fie îndemnat a reveni la suprimarea rentei, când cu câte­va săptămâni mai înainte ea se plătea fără nici o greutate de către guvernul Aurelian ? S’ar putea crede că suprimarea rentei datorite Bisericei Sf. Nicolae din Brașov a făcut parte din pre­țul plătit de către d. Dimitrie Sturd­za în schimbul ajutorului ce’i­ s’a dat din afară pentru a veni la gu­vern, precum scuzele de la Iași și întreagă atitudinea d-lui D. Sturd­za în cestiunea națională de la 1895 încoace au făcut parte din progra­mul care ’i­ s’a impus înainte de a veni la putere. Opinia publică este chiar silită a face niște asemenea presupuneri rușinoase, de­oare­ce nu există nici o altă cauză vădită care să explice purtarea fratricidă a d-lui Sturdza față cu instituțiu­­nile culturale ale Românilor din Transilvania. Interpelarea d-lui Brabețeanu din anul trecut și mai ales aceea a d-lui Maiorescu de alaltă-eri au pro­curat d-lul prim-ministru cel mai bun prilegiu pentru a se disculpa și a da satisfacție legitimei nedu­meriri care domnește în țară în privința atitudinii sale. Dar, în loc de a se folosi de o ocaziune atât de prielnică, primul­­ministru al Regatului român n’a îngânat de­cât un răspuns care n’a putut împrăștia bănuelile opiniei publice, mai ales când se pune în concordanță atitudinea d-lui Sturd­za față cu Eforia școalelor din Bra­șov cu politica sa generală în ces­tiunea națională. --------------------*•*«•»------------------­ TEERGRAME Din Camera austriacă Viena, 6 Decembre Camera deputaților.—D. Kaizl, ministru de finanțe, face o expunere a situației financiare și zice căt In budgetul austriac predomină ten­dința de a nu contracta nici un împrumut nou și de a micșora împrumuturile existente. Ministrul relevează marile progrese econo­mice făcute de populația austriacă în ultimii ani și noul avânt al spiritului de asociațiune. Oratorul termină discursul sau facând apel la Parlament de a nu se priva el însuși de dreptul său fundamental, care este votarea budgetului (Aplause). D. Gross, german-liberal, propune deschide­rea discuției asupra răspunsului făcut în ultima ședință de ministrul-președinte, contele de Thun, în privința expulsărilor din Prusia a unor supuși austriaci. Această moțiune se respinge cu 116 voturi contra 124. Guvernul depune budgetul provisoriu, pe pe­rioada de la 1 Ianuarie până la 31 Martie 1899. --------------------stăm--------------------­ Budgetul pe 1897-1898 Socotelile definitive ale exercițiului bud­getar 1897—98 au fost încheiate pe ziua de 30 Septembre col., și broșura oficială a ministerului de finanțe publică cifrele finale. Iată cum se prezintă situația: La venituri . Budgetul a evaluat toate veniturile cu suma totală de 215,153,000 lei, dar încasările nu au fost de­cât de 210,591,020 lei 29 bani, așa că exercițiul acesta budge­tar se închee la venituri cu un minus de 4,561,979 lei 71 bani. Reproducem aci cifrele în plus sau în mi­nus care au rezultat la încheerea exercițiu­lui budgetar între evaluări și încasările e­­fectuate . Contribuțiuni directe.................— 13.850,27 » indirecte Monopolurile Statului.................— 2.326.488,52­­0.685,96 Veniturile minister, domeniilor — 2.489.048,56 » » lucre publice— 5.139.593,15 » » de interne + 102.357,99 » » de finanțe — 205.934,19 » »de resboiu + 131.561,19 » » de externe 4­­73.306,54 » » cultelor și instr. publice — 3.006,65 » » justiției • • + 101.656,64 Venituri diferite........................... 4­­147 351,04 Venituri neprevăzute In budget • 4­ 442.417,15 Diferența • • — 4.561.979,71 La cheltueli. Totalul creditelor acordate prin budget și prin credite suplimentare, ex­­tra­ordinare și repurtate a fost de 220.409.691 lei 89 bani, din care tezaurul a făcut plăți în suma totală de 217.535.486 lei 30 bani, așa că diferența între credite și plăți este de minus 3.074.205 lei 59 bani. Această diferență se repartisează ast­fel: Datoria public­ă...........................— 1.671.315,85 Ministerul de resbel.................— 164.509,16 » » finance.................— 260.900.— » » culte.....................— 205.580,30 » » interne .... — 119.968,69 » » lucrări publice • — 380.708,85 » » justiție ..... — 38.646,57 » » domenii .... — 207.595,38 >» » externe .... — 24.745,09 Consiliul de miniștri................— 205,70 Diferența • • — 3.074.205,59 Trecând la situația bănească a exerci­țiului 1897 — 98 constatăm cifrele totale următoare: Totalul încasărilor...............Lei 210 838.397.79 » plăților.................... » 217.325.486.30 Rezultă de aci că exercițiul budgetar 1897 —98 se închee cu un deficit bănesc care se urcă la suma de 6.497.088 lei 51 bani. Aceasta este cifra definitivă a deficitului. Ne-am mărginit azi la stabilirea cifrelor, rămânând să ne ocupăm altă dată cu co­mentariile ce provoacă acest deficit bud­getar. ---------------------------tfljgggg-----------------------— C JOI 26 NOEMBRE (8 D-BRE) 1898 UN NUMÉR 10 BANI ANUNCIURI SI INSERȚII Linia­ 30 litere petit pag. IV ••­••• • 0,40 Reclame •.....................III..........................2,50 » II...................5.— Iu Paria anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 DEMASCARE PROPRIE Este oare un inconștient primul sfet­nic de azi al Coroanei, sau un criminal politic pe care ura și setea de răsbu­­nare îl imping la acte de o prostie fără pereche ? Întrebarea aceasta ’și-am pus’o toți cari au auzit discursul său de a­­laltă­ eri din Senat și au recitit apoi no­tele diplomatice publicate in ziarele co­lectiviste de erl. Intr’adevĕr, în loc să se disculpe, d. Dim. Sturdza a îngrămădit el însuși peste capul său noul argumente care ilustrea­ză imensa sa ticăloșie in chestia națio­nală. * Notele diplomatice preschimbate în­tre baronul de Aerenthal, ministrul ple­nipotențiar al Austro-Ungariei, și d. Dim. A. Sturdza, primul-ministru al României, sunt edificative. Ele nu aduc nimica nou în privința celor două acte citite în Ca­meră de către d. Take Ionescu, dar fac revelațiuni importante asupra atitudinei d-lui Sturdza in chestia școalelor din Brașov. Reprezentantul Austro-Ungariei con­firmă că unul din actele in chestiune este semnat de d. Wlassics, dar că cel­­l’alt, cel contestat, nu poartă semnă­tura nici unui ministru din Ungaria, așa că nu ar putea fi oficial. Se știe, din comunicatele oficioase ungurești, că a­­cest al douilea act este scris de d. Be­­nedeck Jancsó, care ocupă in ministerul primului-ministru din Budapesta un post mai mult sau mai puțin avitabil, dar că guvernul maghiar se leapădă de a-’i fi dat însărcinarea de a’l scrie și trimite Mitropoliei din Sibiu. Totuși toată lu­mea se întreabă: Cum e cu putință ca un simplu funcționar sau un asimilat de funcționar să întreb­e corespondențe de caracter oficial fără nici o însărci­nare a ministrului său ? Și cum se face că omul acesta nu a fost pedepsit sau reprimandat dacă­­ și-a arogat un drept ce nu avea ? Ori­cum s’ar suci dar lu­crurile, faptul rămâne în picioare, că din premiul președinției consiliului din Budapesta s’a trimis la Sibiu actul în chestiune și că nu se poate deci vorbi de «fals» când actul a axistat. Sub raportul acesta notele diploma­tice nu numai că nu conțin dar nimica nou, ci lasă chestiunea actului contes­tat în ultima ei fază: siguranța că ac­tul acesta a existat. De mare importanță e însă pasagiul care arată în deplină lumină atitudinea d-lui Sturdza în chestia școalelor. La 18 (30) Septembre a. c., baronul de Aerenth­al scrie d-lui Sturdza, între altele, următoarele: «... Cred util de a rezuma prin presenta notă convorbirile preschimbate între E. Voastră și mine, în cursul celor două din urmă ani, relative la subvențiunile date mai înainte de guvernul Regal român câ­tor­va biserici și școli românești din Tran­silvania. «Conformându-me instrucțiunilor primite, am avut onoarea de a aduce la cunoștința E. Voastre disposițiunile Legei ungurești din anul 1883, care interzice în mod formal numitelor biserici și școale de a primi sub­­vențiuni străine... Semnalând această oprire atențiunel Er Voastre, am avut onoarea să o rog, In interesul bunelor relațiuni ce exista între Austro Ungaria și România și în interesul bisericilor și școlilor înșile, să bine-voiască a da ordine spre a se inter­zice trimiterea mai departe de subvențiuni de Stat... Răspunsul E. Voastre era insuflat de o perfectă realitate în fața guvernului Impe­­rial și Regal și de un adevărat interes pen­tru școlile române din Ungaria. Recunos­când dreptatea punctului nostru de privire, E. V. ați bine-voit a-mi da asigurarea că, fara a aștepta demersul meu și chiar de la intrarea în funcțiune a ministerului liberal, ordine au fost date în sensul mai sus menționat organelor competente». Pasagiile acestea ce dovedesc? Că d. Dim. Sturdza n’a așteptat ca guvernul ungar să-’i atragă atențiunea asupra le­gei din 1883 asupra subvențiilor, ci a suspendat plata rentei din ziua când a venit la guvern. D. Sturdza nu a procedat dar în contra școalelor românești din Brașov in urma unei intervențiuni a gu­vernului din Budapesta, ci din propria sa inițiativă, din propriul său îndemn, iar intervențiunea ministerului maghiar a fost posterioară. Aceasta o recunoaște însuși guvernul ungar prin pana auto­rizată a ministrului său plenipotențiar. Declarațiunea aceasta întărește pe deplin credința tuturor oamenilor cinstiți că d. Dim. Sturdza a venit la guvern ,cu ținta premeditată de a nimici școalele româ­nești din Brașov, că s’a grăbit să o facă din ziua când i­ s’au încredințat frânele puterei și că guvernul unguresc nici nu și-ar fi adus aminte de legea din 1883 dacă nu-’I atrăgea atenția însuși d. Stur­dza că posedă o armă contra școalelor românești. Iată car cum d. Sturdza s’a demascat el însuși. De aceea se întreabă toată lumea: este el atât de inconștient în­cât nu-’și dă seama de ceea­ ce face, sau este un criminal politic orbit de patimă, de setea de răsbunare? --------------------se stri&--------------------­ Afacerea Dreyfus — Prin fir telegrafie — Paris, 6 Decembre Un meeting antisemit s’a ținut sub pre­ședinția d-lui Deroulède, în cursul căruia oratorii au atacat cu violență pe Evrei, întrunirea terminată, participanții s’au dus în fața sălii Pré-aux-Cleves, unde se ținea ținea o întrunire revisionistă, strigând pe drum : «Moarte lui Picquart ! Jos Jida­nii! Trăiască Franța !» S-a produs o învălmășeală violentă. Un anarh­ist anume Libertad, care a fost ares­tat, a tras două focuri de revolver în in­teriorul sălii. Două persoane au fost rănite și două a­­genți contuzionați. Paria, 6 Decembre Radical anunță sub reserve că din an­cheta Curții de casație ar rezulta că trădă­torul care dedea străinătății documentele ministerului de resbel era colonelul Henry. S’a ajuns să se conchidă că colonelul Henry, care cheltuia 30.000 de franci pe an, a­­tunci când nu câștiga de­cât 8000, primea bani din străinătate. Borderoul a fost scris de Esterhazy, sub dictarea lui Henry. Paris. 6 Decembre Curtea de casație a ascultat azi pe d. Bertulus, judecător de instrucție. --------------------ströfBs-----------------— Criza din Ungaria — Prin fir telegrafic - Budapesta, 6 Decembre Correspondens-Bureau unguresc se face ecoul știrei după care d. de Sziliagyi, pre­ședinte al Camerei deputaților, ar avea de gând să-și dea demisia. Budapesta, 6 Decembre Correspondenz-Bureau unguresc semna­lează știrea că d. Lang, unul din vice­pre­ședinții Camerei deputaților, ar avea de gând să-și dea și el demisia. Viena. 6 Decembre Se anunță din Budapesta Nouei Prese Li­bere că o parte a opoziției ar avea de gând să împedice cât mai mult posibil, ridicând desbateri asupra ordinei de zi, ori­ce ale­gere președințială, din care nu ar­e și ales d. de Szillagyi. Contele Ștefan Tisza ar avea cele mai multe șanse de a fi numit în postul de pre­ședinte. Cauza demisiei d-lui de Szillagyi ar fi că ministerul și o fracțiune considerabilă a partidului liberal nu ar aproba modul cum se aplică regulamentul Camerei de către d. de Szillagyi și că acesta nu va fi de acord cu politica cabinetului în cea ce privește suspendarea eventuală a formei constituțio­nale în chestiunea budgetului și a compro­misului, după anul nou. Budapesta, 6 Decembre Camera deputaților.­ După discursurile câtor­va deputați în privința indemnității d-lui Rakowsky, se aprobă ședința secretă cerută de opoziție. Oratorii opoziției atacă cu violență pe ba­ronul Banffy, declarând că ori­care ar fi succesorul acestuia,va putea să pună capăt situațiunei actuale. Ministrul-președinte răspunde că nu se va retrage de­cât dacă va fi invitat de parti­dul său și de majoritatea; cât timp va po­seda încrederea acesteia, se va considera ca silit să rămâne la postul său. Budapesta, 6 Decembre Conferința partidului liberal. — D. Ko­­loman Tisza propune un proect de lege autorizând guvernul, în caz când la 31 De­cembre proectul budgetului provizoriu n’ar deveni o lege, și dacă legile asupra com­promisului n’ar fi votate, să ia măsurile ne­cesare pentru a menține starea de lucruri actuală. Această lege va înceta de a fi în vigoare îndată ce se va procede în mod legal în această privință, dar cel mai târziu­ până la 31 Decembre 1899. Baronul Banffy aderă la această propu­nere și declară că ministerul va rămâne la putere cât timp va avea Încrederea parti­dului său. Conferința adoptă în unanimitate propu­nerea d-lui Tisza în mijlocul unor ovațiuni vii In onoarea baronului Banffy. --------------------eti Ht tRHe-------------------­ Scrisoarea ispitei Sub titlu acesta, Tribuna din Sibiu se ocupă de scrisoarea lui Sturdza prin care Îndemna în 1894 pe fruntașii Românilor de peste munți, condamnați în procesul Memo­randului, să fugă în România spre a con­tinua aci lupta națională. Iată întreg articolul Tribunei : «De­și datează înainte de aceasta cu patru ani, totuși scrisoarea ce am pu­blicat în numărul din urmă al Tribunei apare ca o nouă revelație, de sub a că­rei adâncă impresiune nu se va putea sustrage nici un Român cu inimă sim­țitoare. Citind-o romul uimit. O citești de nou și o recitești, și nu știi de ce să te ui­mești mai mult? De conclusiunea cute­zanță, prin care celor mai distinși frun­tași ai poporului nostru li­ se propune ca datorie națională și patriotică, de a se face fugari de pe câmpul de luptă, și de a trece pe un teren străin de terenul pe care­­ și-afi propus a lupta Românii aderenți ai programului national de la 1881 ? Sau de seria nesfârșită a consideran­­telor care sunt puse din abundență spre a acoperi o conclusiune așa de primej­dioasă și rușinoasă tot odată? Sau de micimea de suflet și de ușu­rătatea ce iese la iveală de după pa­ravanul acestei nenorocite inspirațiuni, prin care se căuta a pune mâna pe în­treaga mișcare națională a unui întreg popor, spre a face din ea un mijloc or­dinar de luptă personală ori cel mult de partid ? Intr’adevĕr, nu știm de ce să ne mi­răm mai mult: de micimea de suflet a autorului, ori de mediul ce ’și-a ales, ori de scopul ce ’și-a propus? Toate denotă un fond de vederi și de sentimente dintre cele mai funeste și mai desastroase, fond din care nu aui putut — și in mod firesc nu vor putea — să răsară pentru chestiunea națională de­cât dezastre, lovituri, perderi, încurcă­turi și peste tot crize de acelea mari și zguduitoare, care vedem cum se țin lanț an de an, zi de zi, de când acel nenorocit spirit, ce se manifestă în scri­soarea din chestiune, a ajuns să facă §c­oală. Nu ne vom ocupa acum cu acest spi­rit, cu acest duh reu, care ni­ se arată in toată mărimea micimei și îngustimei sale. Nu! Ne repugnă și simțim oroare față de el. Dimpotrivă ne îndreptăm ochii sufletești către aceia cari prin tăria și inspirațiunea sufletului lor băr­bătesc au știut să respingă ispita gro­zavă, care atenta la ceea ce avem mai scump: onoarea stindardului sub care ați luptat străbunii și părinții noștri și sub care hotărîți suntem a lupta și noi, necontenit, până ce îl vom preda, ne­pătat, succesorilor noștri. Acum se vede întru adevăr cât de mari și de tari au fost el, în momentul ce era să fie decizător pe timpuri înde­lungate sau pentru tot­dea­una. Atunci, când în față se stäteau tem­nițele ungurești, în urma unei sentințe a unui for de răsbunare, ei au avut resoluțiunea și bărbăția ca să prefe­­reze temnițele înaintea tuturor libertăți­lor și favorurilor, ce li se imbiau pe pământul ospitalier al României, unde îl invita cu atâta insistență și cu atâta lux de «argumente» d. D. A. Sturdza, marele «naționalist» și «bărbat de Stat». Atunci, când pentru el nu se arâtau în prospect de­cât suferințe și torturi sufletești, între zidurile temnițelor de pe malul Tisei și al Dunărei, ei au avut tactul politic de a feri poporul nostru de o pată neștearsă și de un act ale cărui urmări abia s’ar putea calcula, și a preserva neamul întreg de un pericol și mai mare, care cine își poate închipui unde ne-ar fi dus. Erau ca și Heracle la răspântie! O cale avea să-­I conducă la libertate, la loc de securitate față cu ori­ce lovi­turi din partea dușmanilor, la liniște

Next