Timpul, iunie 1900 (nr. 120-143)

1900-06-11 / nr. 129

No. 129 veștî cu ceardac, și trecând pe lângă locul din grădină ajungem la biserica care e zidită în capătul grădinei. E o lucrare de o rară frumusețe, în stil slavo-bizantin. A fost zidită în urma morții iubitului fiu al înăl­țătorului acestui monument, a locotenentu­lui Rosnovanu pe al cărui mormânt piatra definitivă nu e încă așezată. In­teriorul nu e sfârșit. Are o acustică admirabilă. Unul din noi cântă un „Mărire Ție Doamne“ și bolta resună superb, iar ecoul pare că se aude din ce în ce mai sus, mai sus, către Cel fără de moarte. Ne coborîm apoi în cavoul familiei. La intrare stă scris „Adu-ți aminte, Doamne­­ de mine, când vei veni întru împărăția ta“, și la a doua intrare „Neamul Rosetti-Rosnovanu“. Intre făclii de ceară se odihnesc nobili strămoși și rude. Cripta e mare; pietrele mari cu in­scripții sunt încununate de flori. Un parfum de vecinicie pare că se înalță de peste tot. Tristeța nu te cuprinde, ci un fel de dor pentru liniștea de veci. Un tremurat de raze de la soare se strecoară pe de-asupra mormintelor printre făclii și flori. Ne în­toarcem la castel. Aci, după ce luăm ca­feaua cu lapte, grație amabilităței neîntre­cute a d-nei Rosnovanu, și după ce stu­dentul Petrescu-Dâmbovița mulțumește în numele colegilor pentru neașteptata primire, ne pregăteam să plecăm, când auzim în curte jos o muzică cântând pe „Deșteaptă-te Române“. Era muzica regimentului din Piatra, care sosise atunci, adusă din or­dinul d-lui colonel Mănescu, care sosia întru întâmpinarea noastră împreună cu d. senator C. V. Andrieș, primarul orașului Piatra, cu d. maior Tocilescu și cu profesorii de la liceul „Petru Rareș“, din Piatra. Buchete de flori sunt oferite de profesori d-lui To­cilescu. In fine, însoțiți de nobilii stăpâni ai Râșnovului, de d. prefect Rosetti-Bâlă­­nescu, de d. primar Andrieș, de d-ni. co­lonel Mănescu și maior Tocilescu, de pro­fesorii liceului din Piatra, în uralele locui­torilor satului, și în frunte cu muzica sosimi la gară, unde după o entuziastă salutare de despărțire, în care d. Tocilescu face elogiul d-nei și d-lul colonel Rosnovanu, trenul pleacă la Piatra. Primirea de aci nu mai e nevoe să fie descrisă, când se știe că e făcută în reșe­dința prefectorială a d-lui Rosetti-Bălănescu. După o mică gustare, luată în grădina publică, grație îngrijirei d-lui C. V. Andrieș, — care ne-a întâmpinat cu aceeași bună­voință ca toți de până acum,— o luăm, în fuga cailor de la trăsurile ce ne așteptase la darea jos din tren, spre întâia țintă a călătoriei noastre, spre Resboenî. Lăsăm în urmă munții între care admirabil e a­­șezată Piatra. Înaintăm printre holde bogate, printre dealuri, aci cu pășuni minunate, aci cu păduri stufoase. De-a lungul drumului, din timp în timp, milițieni cu arma la umăr salută lungul șir de trăsuri ce se întrec. E veselie și mulțumire desăvârșită. Nia. (Va urma). ȘTIRILE ZILEI D. Ioan D. Popescu, licențiat în drept, a fost numit în funcțiunea de secretar al consiliului județului Pra­hova, în locul d-lui Victor Bilciurescu, demisionat. * * * D. V. N. Pârcălabu­ a fost numit în funcțiunea de comisar clasa II pe lângă refectura poliției Capitalei, in locul­­ lui I. Negoescu, destituit. * * * D. Dimitrie Leoșteanu a fost numit în postul de director al școalei de me­serii din județul Covurlui­, în locul d-lui Teodor Fernic, demisionat. * * * D. Șt. Davidescu, actual sub-comisar clasa I pe lângă prefectura poliției Capitalei, a fost înaintat în funcțiunea de comisar clasa II pe lângă acea pre­fectură, in locul d-lui Ștefan Pavlidi, demisionat. D-nii Toma Negrea și Leonida Ili­escu au fost numiți în funcțiunile de sub-comisari clasa I, pe lângă prefec­tura poliției Capitalei, in locurile va­cante. * * * ULTIM CUVÂNT — Care va să sică Z... a murit de moarte naturală?... — Oh! pardon... a avut trei medici. Moș­ Neagu -----------------------mim*--------------------— ROMÂNII IN SERBIA de Profesorul Gustav Weigand III După acest raport de călătorie, să arun­căm acum o privire asupra poporațiunei. Colțul de nord al Serbiei, înconjurat de Dunărea ce tac munții, poartă numele Cra­­jina, sau mai corect Craina, ceea­ ce însem­nează țară mărginașă. Poporațiunea Crainei e română. De pe la mijlocul secolului a­­cestuia s-a mutat granița teritorului român de limbă, în favorul celui sârbesc. Kanitz­­„Serbien“. Lipsea 1868) numește ca primul sat românesc în valea Mlava, în direcție sudestică de la Petrovaț, satul Zdrelo. Co­muna rurală Crușevița e după el româ­nească. Mai departe pomenește de Români până la Cupria și Alexinaț, ba chiar și spre sud de la Zaiciar. Mai sunt, ce e drept, și astă­zi Români prin regiunile acelea, dar sunt de noii imigrați și singuratici, căci mulțimea Românilor descălecați mai de mult acolo e definitiv slavisată. In Pozare­­vac, Petrovac, Zagubica și Crușevița se gă­sesc colonii mai mari, dar generația mai tânără înțelege numai, însă nu vorbește ro­mânește. In valea Mlava se mai găsește astă­zi numai un singur sat curat româ­nesc, anume Lasnița, spre nord de la Za­­gubița, în districtul Homolja. Delimitarea de limbă o formează muntele Homolja, care formează granița acestui teritor, din­spre TIMPUL nord. Tot ce cade spre sud și vest, adecă teritorii pe cari se cultivă agronomia, sunt perdute pentru Românism. In schimb, par­tea muntoasă spre nord e scutită de­ocam­­dată de slavisare; ba se poate constata chiar o simțitoare întărire a elementului românesc, și anume, în prima linie prin înmulțirea naturală, și apoi și prin per­fecta asimilare a tuturor elementelor slave, din Craina, cu excepțiunea Negotinului și a satelor sârbește din nemijlocita apropiere. Nu este de­cât un singur sat isolat sâr­besc în Craina, anume Petrovoselo, spre sud de la Tekija, în munți, și acesta e compus din coloniști noi, Montenegrini. Valea de jos e sârbească până la Zelenic , iar de la Vucovici până la Crușevița e amestecată, pe când mai departe, în sus, e întreagă românească , și așa merge spre est până în apropierea Vidinului, în Bul­garia. Spre sud nu există delimitare naturală, fiind satele în partea de sus a rîului Be­­lareca și a rîulețelor scurse în el româ­nești, iar cele din partea de jos bulgărești. Românii au înaintat de la Dunăre spre sud, și au contopit elementele slave a­­flate aci. Dacă tragem o linie de la Golumbar peste Petrovaț, pe lângă Dunăre până în valea Mlava, în Zaiciar, lângă Timoc, avem întregul teritor românesc (de limbă) în Ser­bia, pe care se găsesc numai puține sate de altă limbă. Limitele mai precise ale te­ritoriului de limbă sunt următoarele: Do­bra lângă Dunăre, de aici începând mun­ții spre sud , iar în vale Vucovici, Srbce, Ljesnița, Sena, Caona, Maidan-Cuceaina, în care se află în preponderanță Români, dar are și Nemți și Slovaci din Ungaria,— toate sunt românești; Cuceaina lângă Cru­șevița e sârbească, Cerovița românească, Cermiosnic e mixt, iar cele­l­alte sate din vale sunt toate românești. Spre sud-vest granița o formează Homo­­l­a planina, pe când Crna-Gora, la o înăl­țime de 1200 m, nu formează graniță lim­­bistică. Văile ce se deschid de aici, sunt și spre sud în părțile lor de sus cel puțin locuite de Români, cum e: Iasicovo, Vlaoîe, spre vest, Crivelj, Bor, Ostreli și Bresto­­vaț, spre sud, dar în aceste trei din urmă Românismul e prea periclitat. Localitățile din extremul sud se numesc: Dubocane, Iasicova mare și mică, Tabacovaț lângă Timoc, care despart teritoriul sârbesc al semi-insulei de la Negotin de către terito­riul bulgăresc de la Zaiciar, care cade spre sud. Spre nordul acestei linii până la Du­năre, e sat neromânesc numai Petrovoselo, apoi insula de la Negotin, cu 18 sate, și unele comune nouă cu limbă mixtă cum e Miroc, Urovica, mai departe orășelele co­­tropite de funcționari. Dau acum lista tuturor localităților ro­mâne, observând că cele însemnate cu ste­luță au un însemnat procent și de popora­­țiune sârbă. Regret că nu sunt în stare de a spune precis numeral locuitorilor din fie­care comună, încep din­spre vest: 1. *­ Dobra, lângă Dunăre. 2. Vucovici. 3. Srbce. 4. Lieșnița. 5. Lena. 6. Kaona. 7. *­ Madjan-Cuiavia. 8. Cerovița. 9. Cermosnic. 10. Nereșnița. 11. Bukovsca. 12. Volnia. 13. Duboca(Dî’lboca). 14. Debelciug. 15. *­ Maidanpec. 16. Lescovo. 17. Iasicovo. 18. Vlad­e. 19. Lasnița. 20. *) Malanovaț (mai mulți Sârbi d’e­x cât Ro­mâni)­ 21. Mosna. 22. Topolnița. 23. Clo­­pocevaț. 24. Rudna-Glava. 25. Cernaica. 26. Tanda. 27. *) Golubinie. 28. *) Miroc. 29. *) Tekija. 30. Sir. 31. Cicerac. 32. Claduș­­nița. 33. Monastirica. 34. *) Cladovo. 35. Costel. (Custel). 36. M. Vrbița. 37. V. Vrbița. 38. Retcovo. 39. Corbovo. 40. Variga. 41. Biloga. 42. Podolka. 43. Recița. 44. Veleș­­nița. 45. V. Camenița. 46. Bordeli. 47. Gra­­bovița. 48. Reca. 49. Brza Palanca. 50. Cu­­pușiște. 51. Slatina. 52.­­­ Usovița. 53. Vrat­­ia. 54. Mihailovaț. 55. M. Camenița. 56. Iabucovaț. 57. Malainița. 58. Plavna de ea sunt legate spre sud comunele sârbești Stubic, Popovița, etc.­ 59. Cușiac. 60. Dran­­jevo. 61. Dupljani. 62. Praovo. 63. Sama­­rinovaț. 64. *) Raduievaț. 65. *) Negotin (Românii sunt în mică minoritate). 66. *) Srbovlah. 67. Bucovța. 68. Cobișnița. 69. Mocrania. 70. Tabacovaț. 71. Vel. Iasicovo. 72. M. Iasicovici. 73. Dubocane. 74. Glogo­­vița. 75. Luke. 76. Topla. 77. Buce. 78. Cri­veli. 79. Bor. 80. Brestovaț. 81. Ostreli. 82. M. Gorniani. 83. Vel. Gorniani. Ce se ține de numărul Românilor, pot să înșir numai aproximativele limite ale sumei totale, în sus și în jos. Eu, personal, nu-mi puteam compune nici o statistică, fiind-că nu vizitasem de­cât jumătatea mai mică dintre satele Serbiei; și chiar dacă le vedeam pe toate, numărul locuitorilor unui sat îi greșește omul, dacă ia de bază numărul caselor, cum am făcut eu cu Aro­mânii. Pentru­ că sunt comune destule care la aparență sunt foarte mici, dar e însem­nată totuși poporațiunea lor, resfirată prin sălașele din împrejur. Comunele situate sus pe munte, care se ocupă în mod emi­nent cu prăsirea de ivite, sunt mici, iar cele de pe coaste, care se­ ocupă cu pră­șirea de vite și cu agronomia, sunt mijlo­cii (500 până în 1500 locuitori), pe când cele de pe J­es sau din vale, și cele mai multe sunt așa, cari se ocupă cu agro­nomie, vierit, prăsire de porci, sunt mari. Comunele de câte 5000 și mai mulți locui­tori nu sunt rare. Am cerut de mai multe ori informațiuni de la funcționarii sârbi asupra numărului Românilor și mi s’a spus că suma totală ar fi 150.000 până la 180.000. Kanitz ne spune că sunt 123.000. O statistică sârbă, care să conțină și naționalitatea, n’am putut găsi. Nu vom greși dacă luăm ca minim al Românilor din Serbia 150.000; iar dacă mai punem și pe Românii serbi­­sați și resfirați pe teritoriile ce cad spre sud și vest, căpătăm maximul de 200 000­­ lei dar realităței va corespunde mai mult numărul 180.000. Guvernul sârbesc face mari opintiri pen­tru a serbisa pe Români; resultatele ob­ținute sunt însă foarte mici. Eficacitatea se așteaptă de la biserică, școală și admi­nistrație. De preoți se trimit numai Sârbi, sau oameni cu sentimente sârbești, cari fac slujba întreagă în limba sârbească. Dar țăranul nu se duce la biserică și ast­fel propaganda prin biserică devine ilustrie. Ceva mai mult se face prin școală, cel puțin în comunele mai mari a­tronomice, de pe șes , pe când în cele de pe deal, ai căror locuitori sunt adăpostiți prin sălașe, nu sunt de observat influențele ei. Mai mult efect are limba oficială sârbească în localitățile în care se află un aparat mai mare administrativ. Aici se poate zice că cei mai mulți Români posed limba sârbă dar și întors. Sârbii știu și el românește. O împuținare simțitoare a Românilor s’a mai putut întâmpla numai în părțile din vest și din sud-vest, adecă în districtul Pozarevaț, dar în cele­l­alte părți de țară sârbizarea Românilor merge anevoios. Chestia, când au emigrat Românii, e greu de resolvat. Românii din estul și su­­dul Serbiei sunt originari din mica Vala­­hhie, pe când cei din Vest, așa numiții Ungureni, sunt Români din Banat, cari de mult trebue să fi descălecat aci, cu toate că și în secolul trecut și în cel de față a mai venit sucurs nou. Bufanii de exemplu au venit înainte cu 50 de ani la Maidanpec și Maidan-Cuiavia; ba se poate zice că emigrarea Românilor din Banat a existat tot­dea­una și există și acum, în per­manență, îmi aduc aminte a fi întâlnit în Tekija destui oameni născuți în Banat. De altă parte am auzit și prin Bănat că oamenii se frământă cu gândul să emigreze în Serbia. Multe numiri de localități dovedesc că Românii sunt veniți de mult, fiind­că forma lor e bulgărească, nu sârbească , iar din istorie știm că nu numai Craina, ci întreaga țară până la Morava a aparținut când­va Bulgariei. Cert e că primii imi­granți români au primit din gara bulgară numirea de localități, de exemplu Dîlboca (sârbește Duboca, bulgărește Dolboca), To­polnița (sârbește Toponica, bulgărește To­­polnica). Unul dintre munții cei mai înalți se numește Stol (sârbește Sto, bulgăresc Stol). Dar fiind­ că o mare parte a satelor e de proveniență mai nouă, nu ne surprinde când găsim și forme specifice sârbești sau chiar românești. Charta generală sârbească schimbă formele bulgărești în sârbește. Cele românești sunt însă în parte conservate: Crac lung, Cornet, ba chiar în dialect bă­­nățesc: Corniet, Curmătură, La mormânt (mormânt) etc., iar în parte sunt traduse, ca: Crna ruca = Tulva neagră, etc. Numiri românești, sau de acelea ce ne aduc aminte de România, mai găsim în apropiere de Zaiciar: Culme la Cule, Vlaski Dolina, Vlasko Brdo, etc. La tot cazul, au fost și spre sud, dacă sunt bine informat, mici colonii române, până aproape de Niș. Motivul principal al emigrării din mica Valahhie pe la începutul secolului acestuia a fost asuprirea țăranilor din partea boe­­rilor, mai ales după introducerea statutului organic din 1831, pe vremea când în Ser­bia, după luptele de eliberare de sub jugul turcesc, domnea libertatea. Mai departe păcurarii, cari nu sunt legați de glie, au cunoscut de mult pășunea de prin munții sârbești, au exploatat-o, iar în cele din urmă au rămas acolo. Pe h­arta lui Lejeau (Etnographie de la Turquie d’Europe, Gotha 1861) se cuprind însemnate greșeli, cu pri­vire la Românii din Serbia, întreaga parte din sus de Timoc e trecută ca curat ro­mânească, de­și Românii sunt reprezentați aci în mod numai sporadic. Zaid­ar și Veliki-Isvor după el sunt comune românești, ceea­ ce n’a fost nici­odată. Și totuși h­arta lui ne arată cum au perdut Românii te­renul spre vest și spre sud, pe când suma totală a lor, care după Leseau, adecă după statistica oficială, a fost în anul 1857 de 104.343, a crescut în mod însemnat, -------------------------------------------­Primarul Ion Diță a fost chemat la cabinetul d-lui procuror Raicovi­ceanu , dar abia a intrat în cabinetul acestuia și­­ i-a dat bună ziua, când d. procuror se apropie de primar și-­l întreabă : — Tu ești primarul din Fundeni- Gherassi ? — Eu, să trăiți , răspunde acesta. Și drept replică d. procuror Rai­coviceanu, cârpește primarului două palme pe obraz. Apoi chiamă pe unul din milițieni și­­ l pălmuește și pe acesta. Asemenea purtări sunt nedemne de un magistrat care se respectă și ru­găm pe d. ministru al dreptăței, care a dat atâtea dovezi de înalta idee pe care o are despre justiție, să reprimeze cu toată severitatea actul de barbarie al d-lui procuror Raicoviceanu. Cerem aceasta cu atât mai vârtos cu cât știm că primarul Ioan Diță nu numai nu e vinovat, dar este un om foarte cinstit, demn, blând cum rar se găsesc primari prin comunele noas­tre rurale și este iubit și stimat de toți câți îl cunosc. D. general Manu, ministru de in­terne, a primit ora în audiență pe d. profesor universitar Gr. Tocilescu, sculptorul Bălăcescu și farmacista Bălănescu, cari fac parte din comitetu pentru ridicarea unui monument lui Tudor Vladimirescu. S’a decis ca inaugurarea să se facă la 29 iunie, cu o deosebită solemnitate. D. ministru de interne a dat ordin prefectului și primarului din Tg.­Jiu, ca împreună cu comitetul organizator, să întocmească programul serbărilor ce se vor da cu această ocaziune. La aceste serbări vor fi invitate: presa, toate școalele­­ din Oltenia, re­vizorii școlari din țară, profesorii și preoții, în fine toate autoritățile civile și militare. Creșterile de gândaci de mătase fă­cute de minister pe la școlile de agri­cultură și mănăstiri s’au terminat. Gogoșile se vor concentra la mă­năstirea Văratec și la școala de la Herestrau spre a se selecționa fluturii sănătoși destinați producerei seminței. Consiliul comunal din Iași a aprobat era proiectul d-lui inginer Chaigneau, pentru alimentarea orașului cu apă de Prut. Un nou caz de răpciugă s-a con­statat la un locuitor din județul Con­stanța. Numărul des al cazurilor de răp­ciugă la oameni în Dobrogea a făcut pe direcțiunea serviciului sanitar să ia dispozițiuni ca toți caii din jude­țele Tulcea și Constanța să fie exa­minați fie­care în parte și cei cari vor fi bolnavi de răpciugă să fie uciși. Obiectele aflate în muzeul școalei de meserii din Capitală vor fi transpor­tate la muzeul ministerului de dome­nii și se va procede la vânzarea lor prin licitațiune publică. Comandanții corpurilor de armată vor face în primele zile ale lunei iu­lie inspecțiunea trupelor lor. Cât despre inspecția pe care era să o facă M. S. Regele, ea a fost contra­mandată. Duminică 11 iunie c. la orele 8 p. m. va avea loc în localul școalei co­munale «General Golescu» examenele școalei de adulți, din Capitală. D. Istrati, ministrul instrucțiunei publice, va onora cu prezența sa a­­ceastă serbare. D Raicoviceanu, procuror general pe lângă Curtea de apel din Galați, a adresat raportul său ministrului jus­tiției asupra anchetei pe care a făcut-o cu privire la portăreii de pe lângă tribunalul de Covurluiu. Raportul arată culpabilitatea mai multor portărei și cere înlocuirea lor. Societatea absolvenților școalei de arte și meserii, in întrunirea pe care a ținut-o acum trei zile, a hotărît să convoace o mare întrunire publică în ziua de 13 August. Societatea a proclamat ca membri de onoare pe d-nii N. Filipescu, I. C. Grădișteanu, ministru al lucrărilor publice și Miclescu, director general al căilor ferate. Consiliul comunal al Capitalei va ține ședință Luni, la orele 4 și jumă­tate după amiazi. D. contra-amiral Urșianu, inspector al navigațiunei și al porturilor, a ter­minat inspecțiunea porturilor pe care a făcut-o pe bordul canonierei Siret. INFORMAȚIUNI Consiliul de miniștri a trimis M. S. Regelui la Sigmaringen următoarea telegramă de condoleanță: Majestățea Sale Regelui României Sigmaringen Moartea Augustei Mame a Majes­­tăței Voastre este un doliu pentru România întreagă. Interpreți credin­cioși ai sentimentului unanim al ța­­rei întregi, noi ne permitem respec­tuos, în această zi de tristețe, de a reînoui către Majestatea Voastră sin­cera expresiune a unei părți pe care toți Românii o iau față de marea durere a Majestăței Voastre, precum și a devotamentului nostru fără mar­gini. G. Gr. Cantacuzino, general G. Manu, general I. Lahovari, Take Ionescu, MV. Fleva, I. N. Lahovari, dr. C. I. Istrati, C. G. Iossescu, I. C. Grădișteanu. Un Requiem s’a oficiat era la cate­drala catolică din Iași, pentru odihna sufletului A. S. R. Principesei Iose­­fina de Hohenzollern. Toate autoritățile civile și militare, consulii Germaniei și Austriei pre­cum și un numeros public au asistat la acest Requiem. D-nii G. Gr. Cantacuzino, președin­tele consiliului și Take Ionescu, mi­nistrul finanțelor, s'au întors aseară în Capitală. O plângere s’a adresat d-lui pro­curor general de pe lângă Curtea de apel din București de către un pri­mar rural în contra d-lui procuror Raicoviceanu cerând că acesta să fie dat în judecată. In urma unor intrigi, pe care la nevoe le vom da pe față și care nu vor face onoare autorilor lor, primarul Ion Diță din comuna Fundeni-Ghe­­rassi, a fost acuzat că ar fi maltratat în mod crud pe un prizonier trimis la București sub escorta sa și a doua milițieni, acusațiune cu desăvârșire neîntemeiată. -----------------------------------------------------­ CAUȚI ȘI REVISTE A apărut: Istoria închisorilor din Ro­mânia, studiu comparativ, de legi și obi­ceiuri de Gr. I. Dianu, fost director gene­ral al închisorilor. Cu 18 planșe (tipuri de criminali și planuri de închisori) 2 tabele statistice, edițiune de lux. Prețul 10 lei. Se află depusă spre vânzare la toate libră­ 1900 ziile principale din Capitală, precum și la Tipografia Curții Regale, F. Göbl Fii, stra­da Regală, 19. Se mai află de vânzare la toate librăriile: Societățile de patrona­­­giu de același autor. -----------­—-—-------------------— Litere-­lite-Științe Erl la ora I și jum. p. m. Acade­mia a ținut ședință publică. S’au făcut următoarele comunicări: D. dr. V. Babeș a vorbit despre „Produ­sele specifice ale pelagrei“. D-sa a expus în mod amănunțit expe­riențele făcute cu substanța toxică extrasă din porumbul stricat asupra a 18 animale de diferite specii, mărimi și categorii, de la șoareci până la găini. Efectele produse la animalele mari și mici au fost combătute prin serul extras de la oameni bolnavi de pelagră. Din aceasta stabilește principiul că, de­oare­ce cu serul extras de la oamenii cari au suferit de pelagră s-au putut atenua efectele produse de porumbul stricat la a­­nimale, acel porumb este producător de pelagră. D. Gr. Tocilescu a făcut „Comunicări epigrafice“ între care un fragment de inscrip­­țiuni cuneiforme din Museul Național, re­lativ la domnia lui Așir-nasir­pal. Din in­­scripțiunea găsită pe o bucată de alabastru și a cărei descifrare a fost făcută de pro­fesorul Müller din Viena, rezultă că acest Asir-nasir­pal a domnit în Asiria și a avut mai multe resthvae cu popoarele din acea țară, pe care le-a învins. A doua inscripțiune citită este privitoare la un blestem, inscripție făcută pe o pia­tră datând de la anul 200 d. Chr. La Roma prin morminte s’au găsit multe din aceste inscripțiuni, de unde își au sor­gintea, spune d. Tocilescu, multe din ere­surile și descântecele noastre populare. Ședința s’a terminat la orele 3 p. m. INTEMPLARI O percheziție.—O femeie, Marghioala Petrescu, din cătunul Văcărești, s-a dus era la secția 43 și a denunțat că la un lo­cuitor, Niculae Preda, din acel cătun, se află o mulțime de lucruri de furat. Comi­sarul se transportă numai­de­cât la fața locului, împreună cu mai mulți agenți, și procedând la o percheziție, găsi o mare cantitate de rufărie, arămărie, cuțite, fur­culițe, într-un cuvânt, un întreg magazin de obiecte casnice presupuse a fi toate de furat. Niculae Preda fu deținut în mod provi­zoriu­, obiectele confiscate, până se va do­vedi origina lor. O nenorocire.— Aseară, la orele 6 și jumătate, o mare nenorocire s’a întâmplat în strada Câmpineanu No. 9. O d-na, Io­­bana, guvernantă la d. Mitică Georgescu, antreprenorul restaurantului și teatrului po­pular din strada Câmpineanu, a voit să scoată o fereastră din cercevea, de la eta­jul I, ca să spele geamurile. De­odată însă cerceveaua, care era pu­tredă, se rupse și sărmana femee căzu jos în curte unde era înainte Alcazarul. Iohana căzu cu capul în jos și se lovi de canaua cișmelei care-i intră în cap. Vecinii și mai mulți trecători alergară numai de­cât în ajutor. O tutungioaică de alături, ridică pe nenorocita femee scăldată în sânge și în nesimțire, și punând’o într’o birjă o trimise la spitalul Colțea. Starea ei este desperată și nu se crede că va scăpa cu viață. Sinucidere.­ In strada Căprioarei, No. 32, locuia o biată femeie Emilia care era lipsită de vederi și îndura mizeria cea mai neagră. Neputând să mai îndure o asemenea e­­­xistență, nenorocita se hotărî să-și curme viața. Aseară târziu ea luă o funie, o legă de un cuib, își trecu gâtul în laț și se spânzură. Niște vecini prinzând de veste anunțară secția respectivă, care incheiă un proces verbal și transportă cadavrul la morgă. Furt.­D. Stavri Brătianu a fost zilele acestea victima unul mare și îndrăsneț furt. Un fecior al­­ sale, anume Ion Dobrescu, dispăru într’o dimineață de la serviciu cu mai multe costume de haine, o tabacheră de argint, o cantitate mare de rufărie, 500 de lei și o mulțime de obiecte de valoare. Din cercetările făcute de poliție rezultă că pungașul trebue să fi eșit din București și s-a telegrafiat în toate orașele dându-se și semnalmentele fugarului. Era, serviciul de siguranță prinse în sfârșit pe hol la Câmpu­ Lung. Asupra lui s’au găsit atât banii cât și toate obiectele furate. Ion Dobrescu va fi adus azi în Capitală și înaintat parchetului. EDIȚIA A TREIA ULTIME INFORMAȚII INMORMMENTARE« PRINCIPESEI «IU«IE O telegramă din Sigmaringen ne anunță că azi dimineață la orele 10 și jumătate s’a făcut înmormântarea rămășițelor pământești ale A. S. R. Principesei­ Marie Iosefina de Ho­henzollern. Înmormântarea s’a făcut în cripta familiei princiare de Hohenzollern, la biserica Mântuitorului, din fosta monastire de călugărițe din Hechingen. M. S. Regele și A. S. R- Princi­pele Ferdinand erau foarte viu miș­cați și cuprinși de marea durere, când s’au despărțit pentru tot­dea­una de corpul Principesei Iosefina. Toți membrii familiei au urmat sicriul până la criptă. D. Al. Beldiman, ministrul pleni­potențiar al României la Berlin, care a reprezintat la înmormântare

Next