Timpul, septembrie 1900 (nr. 194-217)
1900-09-26 / nr. 213
ANUL AL DOUAZECI ȘI DOUILEA —No. 213 UN NUMAR 10 BANI ABONAMENTELE In țară pe un an..................................30 lei pe 6 luni ....... 18 lei » pe 3 luni...................................16 lei Pentru străinatate un an .... 50 lei »•u Paria ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. Numărul la Agence de journaux étrangers rue de Maubert, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 Telefon : 47. O convorbire interesantă Am avut șansa de a întâlni ori pe un fruntaș liberal, unul dintre acei cari știu, tot ce se petrece în culisele clubului de la Sărindar, dar care are limba deslegată, fără a înceta în același timp de a fi și rămâne soldat credincios al partidului său. Convorbirea a avut, se înțelege, de subiect desechilibrul ce se constată acum în conducerea partidului național-liberal. Și fruntașul liberal a spus : „ Nu se poate vorbi acum de desechilibru în adevăratul înțeles al cuvântului. Organizația partidului a rămas aceeași și după întrunirea plenară de Mercurî seară, căci nici un membru al comitetului central n’a ridicat glasul înpotriva liniei de conduită politică schițată de d. Dim. Sturdza. In formă, deci, conducerea partidului a rămas aceeași, necontestată și netulburată de nimeni; în fapt, însă, există neînțelegeri pe care, spre surprinderea noastră a tuturor, Timpul le-a aflat cel de intern și încă atunci când unii din tineri doceau organizarea unui grup aparte, menit să imprime o altă înfățișare luptei noastre din opoziție. — Și grupul acesta s’a constituit ? — Da și ba. Tinerii aceștia sunt înțeleși asupra țelurilor lor comune, așa că constituesc în realitate o grupare de idei și principii, dar grup formal nu există. — Atunci e un fel de neînțelegere surdă între două fracțiuni ale partidului ? — Ceea ce există, a răspuns fruntașul liberal, e o deosebire de vederi între o parte și alta a membrilor marcanți. D-voastră ați scris în Timpul că ar fi vorba de o nouă direcție politică și că tinerii ar voi să se alcătuiască un nou program de guvernământ, potrivit nevoilor actuale ale țării și realizabil când vom veni la putere. Aceasta nu este cu totul exact. Eu care știu tot ce se petrece la noi, nu văd în toată mișcarea tinerilor decât dorința ca partidul să facă chiar de acum o poziție mai energică și aceasta nu atât pentru a grăbi căderea partidului conservator de la putere, cât de a împiedeca realizarea unora din proiectele guvernului... — Probabil birurile, art. 7 și terenurile petrolifere? — Și acestea, dar ele cad în al doilea plan față de un alt proect, mult mai important pentru noi : dorința guvernului de a se atinge de Banca Națională. Chestia aceasta ne privește mai mult decât oricare alta și în zadar v’ați bate capul ca să aflați cauza nemulțumirei tinerilor dacă nu o veți pune în legătură directă și imediată cu această chestie a Băncii Naționale. Convorbirea devenea destul de interesantă. Am întrebat: — Dar ce aț a face tinerii cu Banca Națională ? — N’ați anunțat chiar dv., a respins fruntașul liberal, că în fruntea acestor tineri se află frații Brătianu ? Ei, și nu v’a surprins aceasta? Dacă da, atunci aveți cheia enigmei, căci frații Brătianu nu sunt în realitate decât emisarii d-lor Carada, Take Protopopescu, etc., cari manifestă multă grijă față de intențiile guvernului în chestia Băncii Naționale. Și aci pot să vă spun iarăși un lucru pe care nu-l știți și care n’a fost publicat în nici un ziar , că cei de la Banca Națională au cerut d-lui D. Sturdza să înceapă o campanie contra guvernului pe tema tuturor proectelor financiare, căci n’ar conveni partidului liberal să facă gălăgie numai în chestia Băncei, pe când lupta contra tuturor măsurilor financiare ar masca adevărata intenție , dar d. Sturdza a refuzat categoric, din motive mai înalte, și a și declarat în întrunirea noastră de cercuri că partidul liberal nu se va opune legilor financiare ale guvernului, rezervând lupta numai în contra art. 7 și arendărei în bloc a terenurilor petrolifere. — Atunci se explică perfect de bine tăcerea Voinței Naționale după această întrunire ! — Firește că da, Voința fiind azi proprietatea celor de la Banca Națională, cari au voit să manifesteze în contra politicei d-lui Sturdza. Și să vă explic și cauza grijei celei mari a d-lor Carada și compania : ei știn că un alt guvern, oricare ar fi el, nu s’ar atinge de Banca Națională decât în înțelegere cu dânsa , dar se tem de d. Carp, care a mai declarat o dată în Cameră în 18s9, în sesiunea extraordinară din Maiü, că guvernul nu are nevoe de nici o învoire cu admistrația Băncii Naționale când vrea să modifice statutele ei. Atunci era vorba de introducerea etalonului de aur. Dacă deci de Carp ar proceda acum după vederile exprimate în 1889, fortăreața noastră de la Bancă e amenințată. Și în acest moment foarte grav pentru noi, d. Sturdza refuză să intre în luptă, iar cei interesați în chestiune își dau toate silințele spre a ’i decide să’și schimbe linia de conduită. — Credeți că vor isbuti ? — N’ași putea nici să afirm, nici să neg. Depinde de împrejurări. Tot ce vă pot spune e că se trag acum multe sforicele în culisele partidului și poate că vom asista în curând la niște evenimente importante. Cu aceasta s’a sfârșit convorbirea. Ea era destul de interesantă ca să o comunicăm în acest loc, fără comentarii. ----------------------------------------------------- TELEGRAME Rasboiul din Africa de Sud Londra, 6 Octombre Mareșalul Roberts telegrafiază din Pretoria ca numarul Burilor cari s’au predat până acum sau cari au fost făcuți prisonieri, este de aproape 6000 de oameni. Un batalion de voluntari voind sa surprindă un detașament bur, lângă Baldfontein, a trebuit sa se retraga după o luptă de 3 ore, Burii fiind mai numeroși decât se credea. Englezii au avut 6 oameni răniți. Perderile Burilor sunt grave. Alegerile din Anglia Londra, si Octombre Alegerile, al căror resultat a fost cunoscut după amiaza, dar : ș86 ministeriali, 89 liberali, printre cari fostul ministru Asquith, și 63 Irlandezi naționaliști. Londra, 7 Octombre Resultatul alegerilor cunoscute până acum dă : 327 ministeriali, 80 liberali și 55 naționaliști.) Călătoria Șahului Persiei Niș, 6 Octombre Șahul a sosit azi dimineață. El a fost salutat la gară de o mare mulțime și a plecat îndată spre Belgrad. Belgrad. 6 Octombre Șahul a sosit astă-seară. El a fost primit la gară de Rege, de miniștrii și de membrii corpului diplomatic. Un prânz de gală a fost dat la palat în onoarea sa. El a fost apoi condus la gară de Regele Alexndru. Cei două Suverani s-au despărțit unul de altul in chipul cel mai cordial. Belgrad. 7 Octombre Șahul Persiei a plecat azi dimineață la Budapesta. La prânzul de gală care a avut loc aseară, Șahul și Regele Alexandru au ridicat toasturi cordiale. Budapesta, 7 Octombre Șahul a sosit azi după amiazi, incognito. El va pleca Vineri în Persia, prin Rusia. 1) Cum se vede din aceste două depeșe ale Agenției Române, numărul aleșilor a fost mai mare Sâmbătă decât a doua zi, Duminecă. Care sunt cifrele cele exacte ? Acesta e secretul Agenției Române.—Nota red. Timpul. Eful CSA A TREIA Statele Unite și Turcia Nete York, 6 Octombre New- York Herald află din Washington că guvernul are de gând să facă demersuri energice pe lângă Poartă pentru a obține plata indemnității de 90.000 dolari promiși misiunilor americane din Armenia, pentru pagubele suferite în timpul măcelului. Se asigură, pe de altă parte, că d. Strauss, ministru american la Constantinopole, se va duce în curând la postul său, cu misiunea de a stărui pentru plata acestei indemnități. “ Washington, 7 Octombre Cercurile compstinte declară că nu a fost, până acum, nici un schimb de vederi cu privire la plata indemnităților datorite Americanilor pentru pagubele suferite de el cu prilegiul tulburaților din Armenia. Această chestiune nu va fi ridicată așa de curând. ______ .____xIDN VUJb L CONGRESELE STUDENȚEȘTI Va fi sau nu va fi?—iată întrebarea ce și-o pun sute de tineri, doritori de a ști dacă și ei timp se vor întâlni cu frumoasele zile de zar Aranjuez. Căci, așa deveniseră cele câteva zile jertfite congreselor studențești anuale. La început s’a zis că la congrese tinerii își vor îmbogăți intuiția, vor asculta conferințe înălțătoare, vor cunoaște orașele țârei,localitățile istorice , s’a zis , în scurt, că congresele vor fi niște adevărate expedițiuni științifice din cari va reeși folos și cinste pentru tinerime. Socoteala din târg nu s’a potrivit însă cu cea d’acasă. Experiența ne-a arătat aceste congrese uneorî ca niște întruniri de gălăgioasă politică, alte ori ca niște picnicuri de plăcere în care nu tot-d’auna ordinea și decența au avut cuvânt precumpănitor, dar în tot-d’auna sterpe de foloase intelectuale pentru tinerime și bogate în pagube materiale pentru Stat, pentru comunele respective și pentru locuitorii lor. Prin urmare, așa ceva, un picnic pe cheltuiala Statului și a unei comune oarecare, fi-va sau ba în anul acesta ? Deocamdată nu se știe. Ceea ce se știe positiv, este că orașul Dorohoiu, căruia îi revinea acum deosebita cinste de a găzdui viitorul țarei, a declinat această onoare, pentru motivul că n’ar dispune de fondurile necesare ca să primească tineretul cu cuvenitele onoruri. Onoare Dorohoenilor! De astă dată se poate spune că lumina ne vine de departe, dar nu se poate spune că Dorohoenii nu știu să vorbească cu gram diplomaticesc. Lumina însă e bună și trebue să o primim. Dorohoiul n’are fonduri ca să primească tineretul cu onorurile cuvenite. Nimic mai firesc și mai lângă mintea omului; în vremurile acestea de criză, câteva mii de lei pot astupa multe găuri. Se face un pavaj, se luminează câteva strade, se plătesc lefurile guardiștilor, și tot e mai bine decât să servească la onoruri cuvenite. Foarte practici și foarte cuminți părinții Dorohoiului. Cumințenia aceasta ar trebui luată ca pildă de părinții celor l’alte orașe reședințe de județe. Insă, dacă hotărîrea Dorohoenilor n’a fost suggerată din motive financiare, dacă eî ’și-aîi dat seamă de inutilitatea acestor așa zise congrese și au vrut să rupă tradiția din considerațiuni mai înalte, atunci nu o simplă aprobare, ci călduroase laude merită fapta lor. In atare caz, orașul Dorohoiu e cel dintâia care îndrăsnește, cu riscul de a părea inospitalier în ochii unora, să dea o bună și meritată lecție tineretului iubitor de chefuri și petreceri. Sperăm și dorim ca lecția să fie repetată de alte orașe, până la deplina ei înțelegere. Nu înțelegem, la urma urmei, de ce Statul sau comuna să procure distracțiuni tineretului. Destul că le dă instrucție gratuită. Aceia dintre studenți cari au bani de cheltuit, pot să organisez partide de plăcere și să petreacă cât ar pofti, în limitele impuse de ordine și cuviință, să petreacă însă plătindu-și biletul de drum, oțelul și masa. De ce năvala asta la ministerul de culte pentru bilete, de ce alai și pompe și onoruri cuvenite cu banii comunelor, de ce găzduirea prin familii cu toate inevitabilele incidente cari au răcit pe vremuri entuziasmul pacinicilor provinciali, scăzând în acelaș timp și prestigiul studențimei universitare ? Nu găsim nici un motiv plausibil. Probabil că nici Dorohoenii n’au găsit, și de aceea au și declinat ,cinstea de a primi tineretul cu onorurile cuvenite. Ceea ce au făcut Dorohoenii, este o lecție chefliilor noștri universitari și o pildă celorlaalți părinți de orașe din țară. Să fie cu spor amândouă. ----------------------------------------------------- MARȚI 26 SEPTEMBRE (9 OBRE) 1900 UN NUMĂR 10 BANI ANUNCIURILE INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV . . . 0.40 Reclame iiI . » .... » n ....V. sfii» Paria anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 place de la Bourse. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 ____________Telefon: 4Î3. UN „CAZ SPECIAL“ Va să zică, ne-am perdut timpul un zadar... toate neînțelegerile ce ne-am Închipuit că ar fi existând un partidul liberal provin numai dintr’o imperfectă cunoaștere a organisației lui și a spiritului de disciplină și de devotament absolut pentru șeful partidului, ce domnesc în rândurile liberalilor, atât In Capitală cât și In județe. Căci Intre șeful liberalilor, club, Voința Națională și toate comitetele partidului, înțelegerea și unitatea de vederi sunt absolut perfecte, iar Voința afirmă, fără teamă de a fi desmințită, că nici odată d. Dim. Sturdza n’a avut mai strâns unit In jurul său partidul, decât tocmai acum când unele ziare născocesc tot felul de neînțelegeri... Acele «unele ziare» cari se dedau la urîcioasa Îndeletnicire de a răscoci neînțelegeri în partidul liberal, s'au mirat că Voința n’a anunțat întrunirea de la clubul Sărindarului, n’a publicat nici o dare de seamă și au comentat, firește, faptul. Căci, dacă întrunirea liberalilor n’a fost publicată, tăcerea Voinței, însă este, incontestabil, de domeniul public. Organul autorizat al partidului liberal Își explică tăcerea spunând : «N’am anunțat întrunirea fiindcă nu era o întrunire publică. N’am făcut nici o dare de seamă, cum n’am făcut nici odată dări de seamă despre asemenea întruniri, afară de unele cozuri speciale, când e de urgență a se aduce la cunoștința țezei decisiunile comitetului sau comitetelor». Explicațiuni insuficiente. Voința Națională a anunțat întotdeauna consfătuirile și întrunirile intime ale partizanilor ei. De astă dată a făcut o excepție, și desigur trebue să fi avut motive, altele decât faptul că întrunirea nu a fost publică. Afirmațiunea că n’a făcut niciodată dări de seamă decât în cozuri speciale, poate să fie adevărată, însă se întoarce împotriva Voinței. Intr’adevăr, liberalii s’au întrunit ca să ia o posiție în evenimentele ce se desfășoară, și această posiție trebue să fie anunțată membrilor partidului din toată țara. Era prin urmare tocmai unul din cazurile speciale când Voința bine-voește a face dări de seamă «spre a se aduce la cunoștința țerei decisiunile comitetului sau comitetelor». Discursul rostit de d. D. Sturdza la acea întrunire, care a zis că «trebue să se lase obiceiul de a vorbi contra birurilor» și a făgăduit că nu va permite să se atingă nici articolul 7, nici terenurile petrolifere, este o dovadă mai mult decât suficientă că percur seară, 20 Septembre, ne-am aflat în fața unui «caz special», și că țara trebuia să afle decisiunile comitetului, împrejurare ciudată și foarte caracteristică de notat: declarațiunea că «trebue să se lase obiceiul de a vorbi contra birurilor» e de natură a înălța prestigiul partidului liberal, ca partid cuminte și de ordine. Și o asemenea declarație Voința nu găsește cu cale să o aducă la cunoștința țarei? Nu este oare aceasta un suficient motiv de nedumerire, și n’au avut oare dreptate acele «unele ziare», bănuind că trebue să fie ceva la mijloc, dacă Voința Națională nu ’și face partidului cuvenita reclamă cu declarațiile șefului? Dacă nici odată d. Dim. Sturdza n’a avut mai strâns unit în jurul său partidul, decât tocmai acum când unele ziare născocesc tot felul de neînțelegeri, dacă legăturile dintre el și Voința Națională sunt mai cordiale ca oricând, cum se face că Voința nu aduce la cunoștința țerei cuvintele înțelepte rostite de d. Sturdza la întrunire, că «trebue să se lase obiceiul de a se vorbi contra birurilor» ? Cu regret trebue să constatăm că explicațiunile Voinței nu explică nimic. O singură și decisivă explicație ar fi: publicarea discursului d-lui Sturdza fără corecturi și fără omisiuni. Aceasta să o facă Voința, dacă îi dă mâna. Să nu-’șî închipuiască confrații de la ziarul liberal că lumea cere lămuriri de la dânșii fiind-că nu dă crezăment dărilor de seamă din alte ziare despre întrunire, și pentru că numai Voința ar fi gura adevărului. S’ar Înșela amar. Publicul și presa cer Voinței să vorbească pentru ca să aibă ediția autentică a discursului d-lui Sturdza, discurs cules după manuscrisul lui și revizuit de însuși d-sa, după obiceiu. Publicul, care știe ce s’a întâmplat în trecut cu alte discursuri ale aceluiași d. Sturdza, este și acum foarte curios să vadă dacă discursul tipărit va fi conform cu discursul rostit la întrunire, și dacă nu cumva se va întâmpla cu frasa privitoare la biruri, ceea ce s’a întâmplat cu «steagul înfipt în inima dușmanilor» și cu «luarea Transilvaniei» de la întrunirea de la Orfea, în 1894, când d. Sturdza a înghițit și steagul și Transilvania înainte de a se așeza la masă ca să-șî scrie discursul pentru uzul strâinătăței. Iată de ce se cere cuvântul Voinței, și iată cum ar putea să ne lămurească dânsa Ia această mică afacere a controversatului «caz special». -----------------------♦«**•*- -------------------- PRINȚUL ALBERT AL BELGIEI ȘI MANIFESTAȚIILE SOCIALISTE — Prin fir telegrafic — Bruxelles, 6 Octombre Prințul și Prințesa Albert al Belgiei au sosit după amiazí. Ei au fost primiți la gară de Rege și de autorități. Perechia pricaară moștenitoare a fost călduros ada Fi o, „ de la gară și până la palat, ” au auzit câteva strigăte de : „Trăiască amnistia!“ Un incident s’a produs la gara din Verviers; consiliul municipal, compus din socialiști, voia să remită Principelui Albert o petițiune cerând amnistia, dar lumânarea acestei petițiuni a fost împedicată. Insă când Principele a trecut apoi în revistă garda națională, un grup de consilieri municipali socialiști a făcut o manifestație în favoarea amnistiei. Manifestația socialistă din Bruxelles, care trebuia să aibă loc mâine, a fost amânată pentru poimâine, în urma unei înțelegeri între primarul orașului și represintanții partidului uvbier. Bruxelles. 5 Octombre Circulă zvonul că un complot în contra Principelui Albert a existat în adevăr. In urma unei denunțări, s-au făcut cinci arestări. Bruxelles, 7 Octombre Știrile răspândite cu privire la un complot în contra Prințului Albert nu trebuie considerate ca serioase. Numai două arestări au fost menținute. Bruxelles, 7 Octombre Regele, Prințul și Prințesa Albert al Belgiei s’au dus în trăsură la castel, sub escortă militară; grupul socialist a încercat să se apropie de cortegiu, dar a fost împedicat de poliție. S-au făcut vreo zece arestări. ----------------------- -___________________ EVENIMENTELE DIN CHINA Răspunsul împăratului Germaniei la scrisoarea împăratului Chinei a fost aprobat fără reservă de opinia publică din Imperiul său. Era intr’adevăr oportun ca autorii notei ipocrite, atribuită fiului Cerului, să fie rechemați la pudoare și la simțul realităței. Dacă slăbiciunea și indiferența Puterilor a putut să acrediteze în trecut, la Chinezi, ideea greșită că un expedient oarecare, o satisfacție derisorie, execuțiunea nedreaptă a câtorva inși luați din poporul nevinovat, sunt de ajuns ca să împace mânia întemeiată a Occidentului, acum e timpul să se împrăștie această ilusie. Ironia disprețuitoare cu care împăratul Wilhelm vorbește de libațiunile ispășitoare și ceremoniile votive în onoarea baronului de Ketteler, are o parte salutară chiar pentru China, care cu nici un preț nu trebue să-și închipuiască cum că ar putea să se bucure de impunitate și să reînceapă fără pericol atentatele de astă vară. Ceea ce permite să ne așteptăm la oarecare profit positiv din acest răspuns, atât de bine-venit, este că, deși menține cu energie necesitatea unei represiuni severe, el nu se îndărătnicește în a face, ca circulara lui Bülow, din ceea ce trebue să fie o condiție absolută de pace, o condiție preliminară a deschiderei negocierilor. De fapt, limbagiul lui Wilhelm II concordă cu al ministrului de externe al Franței. D. Delcassé a crezut, și cu drept cuvânt, că trebue să se determine printr’un schimb de vederi mersul negocierilor. El insistă, cum n’a încetat de a insista de la începutul crisei, asupra pedepsei exemplare a vinovaților, însă socoate că nimic nu împiedecă, până la împlinirea acestor sancțiuni indispensabile, să se înceapă negocierile asupra altor puncte. Acesta e punctul de vedere al bunului simț. Totul ne permite să sperăm că Puterile se vor alia. Se speră de asemenea că răspunsul Angliei nu va fi mult așteptat. Chiar Statele Unite, care din dorința de a menaja susceptibilitățile electorale ne dau priveliștea unor inctade diplomatice, n’ar putea să opue acestei propuneri obiecțiunile mai mult