Timpul, septembrie 1900 (nr. 194-217)

1900-09-26 / nr. 213

ANUL AL DOUA­ZECI ȘI DOUILEA —No. 213 UN NUMAR 10 BANI ABONAMENTELE In­ țară pe un an..................................30 lei­­ pe 6 luni ....... 18 lei »­ pe 3 luni...................................16 lei Pentru străinatate un an .... 50 lei »•u Paria ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. Numărul la Agence de journaux étrangers rue de Maubert, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 Telefon : 47. O convorbire interesantă Am avut șansa de a întâlni ori pe un fruntaș liberal, unul din­­tre acei cari știu, tot ce se petrece în culisele clubului de la Sărin­dar, dar care are limba deslegată, fără a înceta în același timp de a fi și rămâne soldat credincios al partidului său. Convorbirea a avut, se înțelege, de subiect desechilibrul ce se cons­tată acum în conducerea partidu­lui național-liberal. Și fruntașul liberal a spus : „ Nu se poate vorbi acum de desechilibru în adevăratul înțeles al cuvântului. Organizația parti­dului a rămas aceeași și după în­trunirea plenară de Mercurî seară, căci nici un membru al comite­tului central n’a ridicat glasul în­potriva liniei de conduită politică schițată de d. Dim. Sturdza. In formă, deci, conducerea partidu­lui a rămas aceeași, necontestată și netulburată de nimeni; în fapt, însă, există neînțelegeri pe care, spre surprinderea noastră a tutu­­ror, Timpul le-a aflat cel de intern și încă atunci când unii din tineri d­oceau organizarea unui grup a­­parte, menit să imprime o altă înfățișare luptei noastre din opo­ziție. — Și grupul acesta s’a consti­tuit ? — Da și ba. Tinerii aceștia sunt înțeleși asupra țelurilor lor comune, așa că constituesc în realitate o grupare de idei și prin­cipii, dar grup formal nu există. — Atunci e un fel de neînțe­legere surdă între două fracțiuni ale partidului ? — Ceea ce există, a răspuns fruntașul liberal, e o deosebire de vederi între o parte și alta a membrilor marcanți. D-voastră ați scris în Timpul că ar fi vorba de o nouă direcție politică și că tinerii ar voi să se alcătuiască un nou program de guvernământ, potrivit nevoilor actuale ale țării și realizabil când vom veni la pu­tere. Aceasta nu este cu totul exact. Eu care știu­ tot ce se pe­trece la noi, nu văd în toată miș­carea tinerilor de­cât dorința ca partidul să facă chiar de acum o poziție mai energică și aceasta nu atât pentru a grăbi căderea partidului conservator de la pu­tere, cât de a împiedeca realizarea unora din proiectele guvernului... — Probabil birurile, art. 7 și terenurile petrolifere? — Și acestea, dar ele cad în al do­ilea plan față de un alt proect, mult mai important pen­tru noi : dorința guvernului de a se atinge de Banca Națională. Chestia aceasta ne­­ privește mai mult de­cât ori­care alta și în za­dar v’ați bate capul ca să aflați cauza nemulțumirei tinerilor dacă nu o veți pune în legătură di­rectă și imediată cu această che­stie a Băncii Naționale. Convorbirea devenea destul de interesantă. Am întrebat: — Dar ce aț a face tinerii cu Banca Națională ? — N’ați anunțat chiar d­v., a respins fruntașul liberal, că în fruntea acestor tineri se află fra­ții Brătianu ? Ei, și nu v’a sur­prins aceasta? Dacă da, atunci a­­veți cheia enigmei, căci frații Bră­tianu nu sunt în realitate de­cât emisarii d-lor Carada, Take Proto­­popescu, etc., cari manifestă multă grijă față de intențiile guvernu­lui în chestia Băncii Naționale. Și aci pot să vă spun iarăși un lucru pe care nu-l știți și care n’a fost publicat în nici un ziar , că cei de la Banca Națională au cerut d-lui D. Sturdza să înceapă o campanie contra guvernului pe tema tuturor proectelor financiare, căci n’ar conveni partidului libe­ral să facă gălăgie numai în che­stia Băncei, pe când lupta contra tuturor măsurilor financiare ar masca adevărata intenție , dar d. Sturdza a refuzat categoric, din motive mai înalte, și a și decla­rat în întrunirea noastră de cer­­curi că partidul liberal nu se va opune legilor financiare ale gu­vernului, rezervând lupta numai în contra art. 7 și arendărei în bloc a terenurilor petrolifere. — Atunci se explică perfect de bine tăcerea Voinței Naționale după această întrunire ! — Firește că da, Voința fiind azi proprietatea celor de la Ban­ca Națională, cari au voit să ma­nifesteze în contra politicei d-lui Sturdza. Și să vă explic și cauza grijei celei mari a d-lor Carada și compania : ei știn că un alt guvern, ori­care ar fi el, nu s’ar atinge de Banca Națională de­cât în înțelegere cu dânsa , dar se tem de d. Carp, care a mai declarat o dată în Cameră în 18s9, în sesiunea extra­ordinară din Maiü, că guvernul nu are ne­­voe de nici o învoire cu admi­­strația Băncii Naționale când vrea să modifice statutele ei. Atunci era vorba de introducerea etalo­nului de aur. Dacă deci de Carp ar proceda acum după vederile exprimate în 1889, fortăreața noastră de la Bancă e amenin­țată. Și în acest moment foarte grav pentru noi, d. Sturdza re­fuză să intre în luptă, iar cei in­teresați în chestiune își dau toate silințele spre a ’i decide să’și schimbe linia de conduită. — Credeți că vor isbuti ? — N’ași putea nici să afirm, nici să neg. Depinde de împre­jurări. Tot ce vă pot spune e că se trag acum multe sforicele în culisele partidului și poate că vom asista în curând la niște eveni­mente importante. Cu aceasta s’a sfârșit convor­birea. Ea era destul de intere­santă ca să o comunicăm în acest loc, fără comentarii. -----------------------------------------------------­ TELEGRAME Rasboiul din Africa de Sud Londra, 6 Octombre Mareșalul Roberts telegrafiază din Pretoria ca numarul Burilor cari s’au predat până a­­cum sau cari au fost făcuți prisonieri, este de aproape 6000 de oameni. Un batalion de voluntari voind sa surprindă un detașament bur, lângă Baldfontein, a tre­buit sa se retraga după o luptă de 3 ore, Bu­rii fiind mai numeroși de­cât se credea. Englezii au avut 6 oameni răniți. Perderile Burilor sunt grave. Alegerile din Anglia Londra, si Octombre Alegerile, al căror resultat a fost cunoscut după amiaza, dar : ș86 ministeriali, 89 libe­rali, printre cari fostul ministru Asquith, și 63 Irlandezi naționaliști. Londra, 7 Octombre Resultatul alegerilor cunoscute până acum dă : 327 ministeriali, 80 liberali și 55 națio­naliști.) Călătoria Șahului Persiei Niș, 6 Octombre Șahul a sosit azi dimineață. El a fost salutat la gară de o mare mulțime și a plecat îndată spre Belgrad. Belgrad. 6 Octombre Șahul a sosit astă-seară. El a fost primit la gară de Rege, de miniștrii și de membrii cor­pului diplomatic. Un prânz de gală a fost dat la palat în onoarea sa. El a fost apoi condus la gară de Regele Alex­ndru. Cei două Suverani s-au despărțit unul de altul in chi­pul cel mai cordial. Belgrad. 7 Octombre Șahul Persiei a plecat azi dimineață la Bu­dapesta. La prânzul de gală care a avut loc aseară, Șahul și Regele Alexandru au ridicat toasturi cordiale. Budapesta, 7 Octombre Șahul a sosit azi după amiazi, incognito. El va pleca Vineri în Persia, prin Rusia. 1) Cum se vede din aceste două­ depeșe ale Agenției Române, numărul aleșilor a fost mai mare Sâmbătă de­cât a doua zi, Duminecă. Care sunt cifrele cele exacte ? Acesta e secre­tul Agenției Române.—Nota red. Timpul. Efu­l CSA A TREIA Statele­ Unite și Turcia Nete­ York, 6 Octombre New- York Herald află din Washington că guvernul are de gând să facă demersuri ener­gice pe lângă Poartă pentru a obține plata in­­demnității de 90.000 dolari promiși misiunilor americane din Armenia, pentru pagubele sufe­rite în timpul măcelului. Se asigură, pe de altă parte, că d. Strauss, ministru american la Constantinopole, se va duce în curând la postul său, cu misiunea de a stărui pentru plata acestei indemnități. “ Washington, 7 Octombre Cercurile compstinte declară că nu a fost, până acum, nici un schimb de vederi cu pri­vire la plata indemnităților datorite America­nilor pentru pagubele suferite de el cu prile­­giul tulburaților din Armenia. Această chestiune nu va fi ridicată așa de curând. ______ .____xIDN­ VUJb­ L CONGRESELE STUDENȚEȘTI Va fi sau nu va fi?—iată întrebarea ce­­ și-o pun sute de tineri, doritori de a ști dacă și ei timp se vor întâlni cu frumoasele zile de­ z­ar Aranjuez. Căci, așa deveniseră cele câte­va zile jertfite congreselor studențești anuale. La în­ceput s’a zis că la congrese tinerii își vor îmbogăți intuiția, vor asculta con­ferințe înălțătoare, vor cunoaște orașele țârei,localitățile istorice , s’a zis , în scurt, că congresele vor fi niște adevărate ex­­pedițiuni științifice din cari va reeși fo­los și cinste pentru tinerime. Socoteala din târg nu s’a potrivit însă cu cea d’acasă. Experiența ne-a arătat aceste congrese une­orî ca niște întru­niri de gălăgioasă politică, alte ori ca niște pic­nicuri de plăcere în care nu tot-d’a­una ordinea și decența au avut cuvânt precumpănitor, dar în tot-d’a­una sterpe de foloase intelectuale pentru ti­nerime și bogate în pagube materiale pentru Stat, pentru comunele respective și pentru locuitorii lor. Prin urmare, așa ceva, un pic­nic pe cheltuiala Statului și a unei comune oare­care, fi-va sau ba în anul acesta ? De­ocamdată nu se știe. Ceea­ ce se știe positiv, este că ora­șul Dorohoiu, căruia îi revinea acum deosebita cinste de a găzdui viitorul ța­rei, a declinat această onoare, pentru motivul că n’ar dispune de fondurile necesare ca să primească tineretul cu cuvenitele onoruri. Onoare Dorohoenilor! De astă dată se poate spune că lumina ne vine de departe, dar nu se poate spune că Do­­rohoenii nu știu să vorbească cu gram diplomaticesc. Lumina însă e bună și trebue să o primim. Dorohoiul n’are fonduri ca să pri­mească tineretul cu onorurile cuvenite. Nimic mai firesc și mai lângă mintea omului; în vremurile acestea de criză, câte­va mii de lei pot astupa multe gă­uri. Se face un pavaj, se luminează câte­va strade, se plătesc lefurile guar­­diștilor, și tot e mai bine de­cât să servească la onoruri cuvenite. Foarte practici și foarte cuminți părinții Do­­rohoiului. Cumințenia aceasta ar trebui luată ca pildă de părinții celor­ l’alte orașe reședințe de județe. Insă, dacă hotărîrea Dorohoenilor n’a fost suggerată din motive financiare, da­că eî ’și-aîi dat seamă de inutilitatea a­­cestor așa zise congrese și au vrut să rupă tradiția din considerațiuni mai înalte, atunci nu o simplă aprobare, ci călduroase laude merită fapta lor. In atare caz, orașul Dorohoiu e cel dintâia care îndrăsnește, cu riscul de a părea inospitalier în ochii unora, să dea o bună și meritată lecție tineretu­lui iubitor de chefuri și petreceri. Spe­răm și dorim ca lecția să fie repetată de alte orașe, până la deplina ei înțe­legere. Nu înțelegem, la urma urmei, de ce Statul sau comuna să procure distrac­­țiuni tineretului. Destul că le dă in­strucție gratuită. Aceia dintre studenți cari au bani de cheltuit, pot să orga­­nisez partide de plăcere și să petreacă cât ar pofti, în limitele impuse de or­dine și cuviință, să petreacă însă plă­­tindu-­și biletul de drum, oțelul și masa. De ce năvala asta la ministerul de culte pentru bilete, de ce alai și pompe și onoruri cuvenite cu banii comunelor, de ce găzduirea prin familii cu toate inevitabilele incidente cari au răcit pe vremuri entuziasmul pacinicilor provin­ciali, scăzând în acelaș timp și presti­giul studențimei universitare ? Nu găsim nici un motiv plausibil. Probabil că nici Dorohoenii n’au găsit, și de aceea au și declinat ,cinstea de a primi tineretul cu onorurile cuvenite. Ceea­ ce au făcut Dorohoenii, este o lecție chefliilor noștri universitari și o pildă celor­laalți părinți de orașe din țară. Să fie cu spor amândouă. -----------------------------------------------------­ MARȚI 26 SEPTEMBRE (9 O­BRE) 1900 UN NUMĂR 10 BANI ANUNCIURILE INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV . . . 0.40 Reclame iiI . » .... » n­ ....V. sf­ii» Paria anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 place de la Bourse. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 ____________Telefon: 4Î3. UN „CAZ SPECIAL“ Va să zică, ne-am perdut timpul un zadar... toate neînțelegerile ce ne-am Închipuit că ar fi existând un partidul liberal provin numai dintr’o imperfectă cunoaștere a organisației lui și a spi­ritului de disciplină și de devotament absolut pentru șeful partidului, ce domnesc în rândurile liberalilor, atât In Capitală cât și In județe. Căci Intre șeful liberalilor, club, Voința Națio­nală și toate comitetele partidului, în­țelegerea și unitatea de vederi sunt ab­solut perfecte, iar Voința afirmă, fără teamă de a fi desmințită, că nici o­dată d. Dim­. Sturdza n’a avut mai strâns unit In jurul său partidul, de­cât toc­mai acum când unele ziare născocesc tot felul de neînțelegeri... Acele «unele ziare» cari se dedau la urîcioasa Îndeletnicire de a răscoci neînțelegeri în partidul liberal, s'au mi­rat că Voința n’a anunțat întrunirea de la clubul Sărindarului, n’a publicat nici o dare de seamă și au comentat, firește, faptul. Căci, dacă întrunirea liberalilor n’a fost publicată, tăcerea Voinței, însă este, incontestabil, de domeniul public. Organul autorizat al partidului libe­ral Își explică tăcerea spunând : «N’am anunțat întrunirea fiind­că nu era o întrunire publică. N’am fă­cut nici o dare de seamă, cum n’am făcut nici o­dată dări de seamă despre asemenea întruniri, afară de unele co­zuri speciale, când e de urgență a se aduce la cunoștința țezei decisiunile comitetului sau comitetelor». Explicațiuni insuficiente. Voința Națională a anunțat în­tot­dea­una consfătuirile și întrunirile intime ale partizanilor ei. De astă dată a făcut o excepție, și de­sigur trebue să fi avut motive, altele de­cât faptul că întrunirea nu a fost publică. Afirmațiu­­nea că n’a făcut nici­odată dări de seamă de­cât în cozuri speciale, poate să fie adevărată, însă se întoarce îm­potriva Voinței. Intr’adevăr, liberalii s’au întrunit ca să ia o posiție în evenimentele ce se desfășoară, și această posiție trebue să fie anunțată membrilor partidului din toată țara. Era prin urmare toc­mai unul din cazurile speciale când Voința bine-voește a face dări de sea­mă «spre a se aduce la cunoștința țerei decisiunile comitetului sau co­mitetelor». Discursul rostit de d. D. Sturdza la acea întrunire, care a zis că «trebue să se lase obiceiul de a vorbi contra birurilor» și a făgăduit că nu va permite să se atingă nici articolul 7, nici terenurile petrolifere, este o dovadă mai mult de­cât sufi­cientă că percur­ seară, 20 Septem­­bre, ne-am aflat în fața unui «caz spe­cial», și că țara trebuia să afle deci­siunile comitetului, împrejurare ciudată și foarte carac­teristică de notat: declarațiunea că «trebue să se lase obiceiul de a vorbi contra birurilor» e de natură a înălța prestigiul partidului liberal, ca partid cuminte și de ordine. Și o asemenea declarație Voința nu găsește cu cale să o aducă la cunoștința țarei? Nu este oare aceasta un suficient motiv de nedumerire, și n’au avut oare drep­tate acele «unele ziare», bănuind că trebue să fie ceva la mijloc, dacă Voința Națională nu ’și face parti­dului cuvenita reclamă cu declarațiile șefului? Dacă nici odată d. Dim. Sturdza n’a avut mai strâns unit în jurul său partidul, de­cât tocmai acum când unele ziare născocesc tot felul de ne­înțelegeri, dacă legăturile dintre el și Voința Națională sunt mai cordiale ca ori­când, cum se face că Voința nu aduce la cunoștința țerei cuvintele înțelepte rostite de d. Sturdza la în­trunire, că «trebue să se lase obice­iul de a se vorbi contra birurilor» ? Cu regret trebue să constatăm că explicațiunile Voinței nu explică ni­mic. O singură și decisivă explicație ar fi: publicarea discursului d-lui Sturdza fără corecturi și fără omi­siuni. Aceasta să o facă Voința, dacă îi dă mâna. Să nu-’șî închipuiască confrații de la ziarul liberal că lumea cere lămuriri de la dânșii fiind-că nu dă crezăment dărilor de seamă din alte ziare despre întrunire, și pentru că numai Voința ar fi gura adevăru­lui. S’ar Înșela amar. Publicul și presa cer Voinței să vorbească pentru ca să aibă ediția autentică a discursului d-lui Sturdza, discurs cules după ma­nuscrisul lui și revizuit de însu­și d-sa, după obiceiu. Publicul, care știe ce s’a întâmplat în trecut cu alte dis­cursuri ale aceluiași d. Sturdza, este și acum foarte curios să vadă dacă discursul tipărit va fi conform cu dis­cursul rostit la întrunire, și dacă nu cum­va se va întâmpla cu frasa pri­vitoare la biruri, ceea­ ce s’a întâm­plat cu «steagul înfipt în inima duș­manilor» și cu «luarea Transilvaniei» de la întrunirea de la Orfea, în 1894, când d. Sturdza a înghițit și steagul și Transilvania înainte de a se așeza la masă ca să-­șî scrie discursul pen­tru uzul strâinătăței. Iată de ce se cere cuvântul Voinței, și iată cum ar putea să ne lămurea­scă dânsa Ia această mică afacere a controversatului «caz special». -----------------------♦«**•*- --------------------­ PRINȚUL ALBERT AL BELGIEI ȘI MANIFESTAȚ­IILE SOCIALISTE — Prin fir telegrafic — Bruxelles, 6 Octombre Prințul și Prințesa Albert al Belgiei au sosit după amiazí. Ei au fost primiți la gară de Rege și de autorități. Perechia pricaară moștenitoare a fost călduros ad­a­ Fi o, „ de la gară și până la pa­lat, ” au auzit câte­va strigăte de : „Trăiască amnistia!“ Un incident s’a produs la gara din Ver­­viers; consiliul municipal, compus din so­cialiști, voia să remită Principelui Albert o petițiune cerând amnistia, dar lumâna­rea acestei petițiuni a fost împedicată. Insă când Principele a trecut apoi în revistă garda națională, un grup de consilieri mu­nicipali socialiști a făcut o manifestație în favoarea amnistiei. Manifestația socialistă din Bruxelles, care trebuia să aibă loc mâine, a fost amânată pentru poimâine, în urma unei înțelegeri între primarul orașului și represintanții par­tidului uvbier. Bruxelles. 5 Octombre Circulă zvonul că un complot în contra Principelui Albert a existat în adevăr. In urma unei denunțări, s-au făcut cinci a­­restări. Bruxelles, 7 Octombre Știrile răspândite cu privire la un com­plot în contra Prințului Albert nu trebuie considerate ca serioase. Numai două ares­tări au fost menținute. Bruxelles, 7 Octombre Regele, Prințul și Prințesa Albert al Bel­giei s’au dus în trăsură la castel, sub es­cortă militară; grupul socialist a încercat să se apropie de cortegiu, dar a fost împedicat de poliție. S-au făcut vre­o zece arestări. ----------------------- -___________________ EVENIMENTELE DIN CHINA Răspunsul împăratului Germaniei la scrisoarea împăratului Chinei a fost a­­probat fără reservă de opinia publică din Imperiul său. Era intr’adevăr opor­tun ca autorii notei ipocrite, atribuită fiului Cerului, să fie rechemați la pu­doare și la simțul realităței. Dacă slăbiciunea și indiferența Pute­rilor a putut să acrediteze în trecut, la Chinezi, ideea greșită că un expedient oare­care, o satisfacție derisorie, execu­­țiunea nedreaptă a câtor­va inși luați din poporul nevinovat, sunt de ajuns ca să împace mânia întemeiată a Occi­dentului, acum e timpul să se împrăș­tie această ilusie. Ironia disprețuitoare cu care împăra­tul Wilhelm vorbește de libațiunile is­pășitoare și ceremoniile votive în onoa­rea baronului de Ketteler, are o parte salutară chiar pentru China, care cu nici un preț nu trebue să-și închipuiască cum că ar putea să se bucure de im­punitate și să reînceapă fără pericol a­­tentatele de astă vară. Ceea­ ce permite să ne așteptăm la oare­care profit positiv din acest răspuns, atât de bine-venit, este că, deși men­ține cu energie necesitatea unei repre­siuni severe, el nu se îndărătnicește în a face, ca circulara lui Bülow, din ceea ce trebue să fie o condiție absolută de pace, o condiție preliminară a deschi­derei negocierilor. De fapt, limbagiul lui Wilhelm II con­cordă cu al ministrului de externe al Franței. D. Delcassé a crezut, și cu drept cuvânt, că trebue să se determine printr’un schimb de vederi mersul ne­gocierilor. El insistă, cum n’a încetat de a insista de la începutul crisei, asu­pra pedepsei exemplare a vinovaților, însă socoate că nimic nu împiedecă, până la împlinirea acestor sancțiuni in­dispensabile, să se înceapă negocierile asupra altor puncte. Acesta e punctul de vedere al bunu­lui simț. Totul ne permite să sperăm că Pu­terile se vor alia. Se speră de aseme­nea că răspunsul Angliei nu va fi mult așteptat. Chiar Statele­ Unite, care din dorința de a menaja susceptibilitățile electorale ne dau priveliștea unor inc­­­­tade diplomatice, n’ar putea să opue acestei propuneri obiecțiunile mai mult

Next