Timpul, martie 1923 (nr. 5-25)
1923-03-24 / nr. 19
Anui a» XXIII-lea f&o. 1» ABONAMENTE U» an. . Lei 4006 * 2003 Iuții • »■• • • • MIW) Pentru preoți, și InvAtatori, intelectuali, funcționari și muncitori se face o reducere de 58 °/« Pentru străinătate atât costul abonamentului cât și costul exemplarului este dublu TELETON No. 6/55 SUBT DIRECȚIA UNUI COMITET PRISM BRUlCTBR: 1. JOLDEA RĂDULESCU Degradarea luptelor politice nu ne îndoim cu d. Brătianu, cu experiența sa vastă pe care o are în materie de viață politică, trebue să se fi așteptat ca, în urma vântului semănat cu atâta prisosință în acest an de guvernare, să culeagă fatal numai furtună. E greu însă de spus dacă chiar previziunile d-lui Brătianu au mers așa de departe, și dacă omul acesta al tuturor îndrăznelilor și al tuturor ambițiunilor cari pot să turmenteze sufletul unui bărbat politic, a întrevăzut un moment măcar uraganul de protestări și violențe nemaipomenite în viața parlamentară, cari aveau să fie stârnite contra guvernului din cauza încăpățânării sale de a da tării o nouă Constituție. Fiindcă măsura acestor violențe a întrecut, într’adevăr, tot ceea ce fantezia cea mai bogată ar fi putut imagina cu privire la o luptă politică. Niciodată un guvern românesc n’a fost mai lovit, mai deprimat în orgoliul și în prestigiul său, decât guvernul Brătianu în aceste ultime câteva zile cari s’au scurs de la depunerea Constituției și până astăzi. Niciodată opoziție, în luptă cu un guvern odios și despotic, n’a întrebuințat, pentru a se răzbuna contra acelui guvern sau pentru a-l răsturna, mijloace mai condamnabile, și mai puțin uzitate în chiar raporturile dintre indivizii cei mai inferiori, necum între niște exemplare politice, răsărite oareșicum de-asupra stratului comun al cetățenilor de rând. Mărturisim că stăm consternați, și ne întrebăm dacă în chipul acesta s’au onorat reciproc în trecut adversarii politici cari luptau și se ucideau pentru o idee ? N’am voiea spuselor noastre să li se dea o interpretare greșită, dar fără îndoială că mult mai de preferat ar fi fost, pentru cine are stimă față de demnitatea omului și față de Istorie, ca în Constituanta românească de la 1923, să curgă sânge, decât să auzim plesnituri și să simțim r&pândindu-se gaze infecțioase. Ar fi fost mai dureros,dar mai nobil și mai frumos, — în tot cazul, mai compatibil cu onoarea unui adevărat combatant politic, care se sacrifică pentru un principiu. Cât de departe sunt contimporanii noștri anti-constituționaliști, de membrii Convențiunei de la 1792, din ale căror acte politice mulți opoziționiști vor să se inspire astăzi... Fără îndoială, guvernul poartă o mare parte din răspunderea greșelii care învăluește astăzi laolaltă și deopotrivă majoritatea și minoritatea parlamentară, și care i-a pus și pe unii și pe alții în aceeași lumină față de marele public, și de străinătate. Nu se mobilizează o armată întreagă, și nu se ocupă militărește o Capitală, fiindcă 3—4 mii de oameni nearmați s’au strâns la „Dacia“, și au arătat intențiunea să vocifereze cu tot elanul bucureșteanului de Duminecă, improvizat în „cetățean“ și în bărbat politic, pe străzile frecventate de gură-cască, ale centrului. Și nu i se trimit companii de soldați, în pas gimnastic, pe Calea Victoriei, ca să urmărească o mână de indivizi evadați din baricadata sală a întrunirii, pentru a protesta inofensiv contra guvernului, când toți aceștia puteau fi foarte ușor împiedicați și împrăștiați cu ajutorul polițiștilor. Și nu se asediază un club politic cu pompele de incendiu, când acest club putea fi, la rigoare, evacuat în sfcr-un chip mai puțin, claia f ghips dar mai salutar. Dar, fără îndoială, tot așa de adevarat este că nu e permis unui deputat — și încă unui preot ! — să golească o Camera prin mijlocul atât de stupid, atât de rușinos vulgar, al gazelor infecțioase, glume cari pot fi uzitate în localurile de proastă condițiune pe cari le frecventează unii din deputații democrației celei noui, dar în nici un caz sunt nici o scuză, într’un Parlament. Pe când proțurile de strănutat și descărpinat, Sfinția ta 7 Găsim deci că gluma aceasta care se face pe spinarea țării, de către un guvern înebunit, și de o opoziție care cuprinde în ea atâtea elemente inconștiente, trebue să înceteze. Pretindem ca opoziția să aibă mai multă stăpânire de sine, și mai multă înțelepciune, atunci când se dovedește la tot pasul că guvernul și-a pierdut capul. Nu este acum timpul pentru un concurs între partidele politice, pe această chestiune a dezordinelor și a mijloacelor celor mind triviale și mai ridicole de întrebuințat unii contra altora. Țara piere, și oamenii de răspundere îi oferă circ și petreeri. Să fereasscă Dumnezeu, ca această ară pe care o delectați acum, să se trezească mâine, și să vă ceară și altceva decât spectacolul amuzant al întrecerilor de bâlciu... 8. Joldea Rădulescu. —orc ... |^| —"»— O tragedie politică — Umilirea d-lui Brătianu — E, negreșit, interesant de urmărit și de analizat starea sufletească a d-lui Ionel Brătianu in ultimele zile. E o tragedie, cerată a fi studiată cel puțin pentru interesul literar... i >’ i D-l Ionel Brătianu, e omul care s’a născut și.', a trăit ln educația și atitudinea unui senior de sușă divină și asiatică... N’a cunoscut contradicția, fiindcă față de ai lui a respins-o cu dispreț, față de adversari, cu izolarea. Pe propriii lui supuși nu-i vede niciodată, iar de cei ce ii se opuneau, nu voia să audă. > " D-l Ionel Brătianu apărea în lume numai când accepta să fie aclamat. De aceia, nici nu participa la ședințele Camerei ca opozant. Venea numai — și atunci, rareori — când majorități compacte erau autorizate să-i depună la picioare delirul venerației lor... Și iată-l pe acest senior de sușă divină și asiatică, pus pentru prima oară în fața irealități dușmane și recalcitrante ! Iată-l pe leneșul prinț al fuduliei, huiduit pur și simplu, și fluerat cu vigoare de o opoziție care izbutește să-i arunce în obraz expresiunea auditivă, olfactivă și vizuală a disprețului ei. E dureros. Și tragedia suferinței d-lui Ionel Brătianu se citea clar pe obrazul lui câștigat în sfârșit de posibilitățile sincerității. Cine l-a văzut la ultimele ședințe, palid, suferind și in chinurile evidente ale efortului de a surâde—de a face bonne mine a mauvais jeu—va păstra imagina obsedată a suferinții ruinelor grandoarei. D-l Ionel Brătianu va vota Constituția, —t o va vota cu concursul pompelor de apă, și cu batista la nas. Și, poate — mai știi ? se va simți învingător. Căci învingător e, negreșit, și cel ce izbutește să înghiți, din mândrie, un bulin de otravă... Dar, sufletul seignorial al d-lui Brătianu a primit întâia lecția a suferinții și umilirii... Cu asemenea lecții—pretinde evanghelia, că poți merge la dreapta Tatălui, dar .Constituția nu se întărește cu nimic. D. MOTOC Bulette politic Provinciile nouă fată de Constituția in discuție i— Doua declaration! semnificative — Camera la rândul ei, a votat de asemeni, luarea în considerare a proectului de Constituție. Nimic mai semnificativ pentru negarea oricărei forme de viață constituțională, în care trăim azi, și mai caracteristic mentalităței periculoase cu care d. loan Brătianu înțelege să domnească în această țară, decât cele două declarațiuni făcute în numele opoziției de o parte și în numele guvernului de altă parte. D-l Vaida Voevod a citit o nouă declarațiune din partea partidelor unite și coalizate împotriva Constituției liberale, în care se subliniează încă odată samavolnicia săvârșită prin impunerea Constituției împotriva, tuturor celorlalte partide, împotriva personalităților de seamă ale țărei, împotriva oricărei critici totale ori principiale, împotriva în fine a țărei întregi.” Declarația citită de d-l Vaida- Voevod nu are meritul nouităței, are însă marele merit al reeditării și al repetațrei aceluiași impunător adevăr, care trebue strigat mereu pentru a putea fi bine reținut, chiar dacă o mentalitate primejduitoare pentru țară, voește să-l nesocotească. D-l Brătianu a răspuns acestei declaracțiuni spunând nici mai mult, nici mai puțin decât, că votul de luare în considerare este cel mai lămurit și cel mai elociate răspuns întregei campanii a opoziției. Și ca o glumă sinistră — dintre acelea atât de diteci primului ministru,— d-l Brătianu a spus că majorităție au primit proectul de Constituție al guvernului ca o încununare a acordului dintre țară și guvern. Majoritățile atât de cor fevia* ”> ale d-lui Brătianu, numite din saloanele cluburilor liberale, reprezintă azi țara, iarr toți factorii și organizațiile, indiferent de culoare politică, reprezintă pentru d. Brătianu opinia izolata și răuvoitoare a țărei. Aceasta este formula în dosul căreia vrea să se ascundă d-l Brătianu, pentru a scăpa de răspunderea de a fi distrus legământul care trebue să stea la baza unei Constituțiuni. Nesocotirea voinței naționale a d-lui Brătianu este cu atât mai gravă cu cât la acest legământ erau, pentru prima oară, chemate noile provincii alipite țărei. Pactul între Ardeal, Bucovina și Basarabia de o parte și noul lor Rege, abia acum se pecetluește printr’un act definitiv și trainic. • Unirea noilor provincii s’a făcut necondiționat, ca o manifestare spontană a acestora de a se alătura fraților cari au pornit războiul dezrobirei. Nu înseamnă de aci că acum când se statornicesc bazele unei comune viețuiri a tuturor Românilor, cei cari n’au pus condițiuni la alipire să fie obligați a primi o situațiune impusă. Și nu se va putea spune că Ardealul își dă azi consimțământul la alcătuirea noului pact fundamental, când se nesocotește opinia partidului național, a partidului care, cel puțin, simbolic, era cel mai indicat a traduce voințele Ardealului. Cu Basarabia situațiunea este și mai tristă. Majoritatea parlamentarilor actuali ai Basarabiei s-au rostit hotărât împotriva actualei Constituții, și de către un parlamentar, oarecum autorizat, s’au rostit cuvinte, a căror gravitate au trebuit să scape nimănui Basarabia s’a alipit țărei prin libera sa voință, și nu în urma unui război victorios împotriva statului din care făcuse parte până atunci, așa cum este cazul Ardealului. Politica celor ce dau azi Constituția țărei, convergea spre un rezultat contrar aceluia al alipirei Basarabiei, totuși provincia dintre Nistru și Prut a cerut alipirea la România. Ea nu poate fi în nici un caz tratată aici ca o provincie, cucerită prin război; cuvântul ei în ceea ce o privește trebue să cântărească mai greu chiar decât cuvântul vechei Românii, D-l Brătianu însă are alte concepții de domnie, căci nu mai putem numi guvernare, regimul d-sffle. Concepțiile acestea pot aduce consecințe nefaste; ele i-au fost semnalate de nenumărate ori, dar d-sa nu vrea să se lase convins pentru că d-sa este dintre cei ce trebuesc învinși, nu convinși. Și va fi! Pe foi de calendar Căsătoria religioasă Puține lucruri se desprind pentru știința și discuțiile populare, din noianul de teorie, contradicții și atentate diverse cari constituesc ,,Constituția“ ce se face azi cu baionete, pompe, sirene, serpentine, pocnitori, confetti, mitraliere și miros de ouă clocite. Cea mai mare parte a publicului desface din toată această vastă operă de scandal, câteva chestiuni aproape de inimă și de treburile cetățeanului fără pretenții și „orizont" politic. El află, bunăoară, că n’o să mai poată scrie la gazetă împotriva cutărui funcționar abuziv fiindcă directorul ziarului o să-i ceară atâtea certificate, chitanțe și declarații, că mai bine se lasă păgubaș... . Mai află, apoi, că noua Constituție prevede net neobligativitatea căsătoriei religioase. Sunt, pe această chestie, discuții furtunoase — firește, nu din cale afară de... parlamentare — cari agită familiile, scara, fură masă, la cafea, când, în orice casă de Roman, se abordează problema politică a zilei, — fasti d-to, îmi spunea o doamnă pe când îmi întindea grațios ceașca cu cafea, să dea voie oamenilor să se funune fără popă, — ce decădere, ce desființare a tuturor tradițiilor sfințite — Bine, doamnă, dar nu e prohibită, cununia religioasă pentru cei ce cred că nu sunt destul de bine însurați numai cu ajutorul ofițerului stării civile... — Nu, domnule, numai așa s’ar mai putea reface vechea majestate a căsătoriei, care se fărâmițează zi cu zi... — Statistica mea proprie,doamnă, îmi spune că chemarea harului divin n’a parvenit să facă menajurile mai fericite și statornice ca cele lipsite cu totul de orice formalitate... — Știu, oprește-te, vrei să faci elogiul imoralității, al căsătoriei libere... Cruță-mă! — Nu, doamnă, din potrivă, vreau să dau fiecărui om dreptul de a se însura cuviincios și moral, ușurând formele. In definitiv, faptul că Românul renunță la concursul bisericii când e să se însoare, n’o face din păgănism sau imoralitate, o face din economie și, uneori, — iertați-mă — din grabă... Dar, pentru îndreptarea lucrurilor, s’ar putea orândui altfel: să fie biserica obligată a binecuvânta din oficiu căsniciile încheiate la primărie!... mea.N’am convins, firește, pe interlocutoarea Sărmanul Dionis In numărul de mâine: „Proprietatea funcție socială“ de d. Paul Grecianu Sâmbătă 34 Martie 1933 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI CALEA (ITeRtil lie. 60, m&1 Mira) publicitatea se primește la ADMSTRAȚIA ZMSULUI ȘI LA TOATE AGLEJIILE DE PUBLICITATE Corespondenta privitoare la dedicie trebue adresată Primului redactor Manuscrisele nepublicate se ard; domnii autori sunt rugați să-și păstreze copie Cartea veche — Conducătorii de oameni și cerințele vremurilor noul — In discursul rostit de d. Al. Marghiloman, cu prilejul banchetului ce i s’a oferit la Botoșani, găsim câteva adevăruri mari, constatări de um înțeles înalt, ce în momentele de față ar trebui să dea mult de gândit tuturor acelora cari iau parte la viața publică și cari urmăresc evoluțiile și fluctuațiunile acestei vieți.Astfel, de exemplu d- Marghiloman a spus: Pentru a duce sufletele la o mai mare armonie de colaborare, în sânul României mari, trebue mai înainte de toate să-ți ridici sufletul deasupra a ceea ce a fost odinioară. Apoi mai departe: ,,Noul drept al ginților și interdependența economică, îți poruncesc să nu mai rezolvi problemele timpului, prin metodele ce le-ai învățat în cartea cea veche, ci prin metode pe cari ți le pun la mdămână mișcările actuale“. Adevărul ce se desface din rândurile de mai sus este că omul trebue să se adapteze vremei, să surprindă nouile cerinți ale acesteia și să se ridice la înălțimea formelor și manifestărilor spiritului modern. In consecință va fi cu totul interzis omului politic și conducătorilor de oameni să se anchilozeze într’o formulă și într’un procedeu, și să facă azi aceea ce a făcut altădată,, fără să înțeleagă nimic din prefacerile suferite de societate, pe urma marelui războiu Cu un cuvânt „Cartea veche“, trebue lăsată în dulapul unde se închid ideile trezite și concepțiunile ce nu mai pot să-și găsească aplicare. Omul politic sau conducătorul de oameni, care nu se va supune acestui mare adevăr, nu numai se va distruge singur, persistând în practicile sale învechite, dar va distruge totdeodată și statul pe care-l conduce. Pentru a înțelege toata dreptatea ce se ascunde în cuvintele d-lui AL Marghiloman, e de ajuns să privim aceea ce se întâmplă azi cu partidul liberal și cu aceia cari-l conduc. Vremurile s’au schimbat, dar partidul a rămas acelaș cu tradițiile și obiceiurile lui și cu practicile sale condamnate de spiritul timpului- Partidul liberal a rămas adică tot la ».Cartea veche, bătrâna și prăfuita carte liberală. Spiritul timpului cere lărgime de vederi și concepții de natură să îmbrățișeze nevoile provinciilor alipite, dar liberalii, acum ca și altădată, recurg tot la forță, tot la baionete, și la violențele ce tind să sugrume adevărul, libertatea de gândire, dreptul de a se comunica părerile în adunări și întruniri. Ca și altădată, liberalii, surzi la nevoile țărei, își pricopsesc partizanii, urmăresc afaceri rentabile, falsifică alegerile și terorizează pe alegători și pe țăranii cari vin la întruniri. ,,Cartea veche“, deci din scoarță până în scoarță, tipicul crud și întunecat al liberalilor-Rezultatul se vede: indignare și revoltă generală, protestări din toate părțile și enorme mișcări ale masselor ce vor imediata răsturnare a regimului. Față de cerințele vremii ,,Cartea veche“ a liberalilor, e neputincioasă ca și baionetele, ca și soldații liberali. Vor mai urma desigur, persecuții, torturi, schingiuiri- Totul este în zadar. In cele din urmă bătrâna curte liberală va fi făcută bucățele, iar liberalii și conducătorii lor vor dispărea și ca oameni de politică și ca organizație, pentru ca o țară nu poate să admită să fie strivită de câțiva oameni ce nu pot pricepe cerințele vremurilor nouiîncă o anumită vreme și „Cartea veche“ va fi trăit-Și e mai bine Să dispară singură, decât să fie făcută bucățele de către aceia cari au avut atât de suferit pe urma ei. In aceasta se rezumă, umul din multele adevăruri, spuse de d. Al. Marghiloman la banchetul de la Botoșani. .—pec=:irt=30— Șednta regulara In urma deciziei luată de opoziție, de a se retrage din parlament, ședința acestuia prezintă ieri, un spectacol dezolant. Liberalii, au crezut că retragerea opoziției nu poate fi decât spre folosul guvernului, care nu se va mai lovi de nici un obstacol. Ei au uitat însă, să se gândească la impresia ce ei înșiși, urmau să încerce în fața unui parlament ocupat numai de liberali; ei au uitat, mai ales, să se gândească la ce va zice țara forță de niște decizii luate fără nici o opunere și fără nici un control. De aceea ședința de ieri a Camerei, a fost deosebit de penibilă și de tristă. Atât de penibilă, încât liberalii se rușinau parcă de propriile lor glasuri. Dacă i-ai fi privit mai lung, i-ai fi văzut roșind ca omul care știe că a făcut o faptă rea. In adevăr, nu poate fi decât o faptă urâtă aceea de a se discuta și votiai chestiuni atât de importante pentru neam, fără, aproape, nici un opozant, ca între tovarăși cari au pus la cale o afacere urată, tratată hoțește, la intuneec, pe furiș. Situația era atâta de grea, încât, mulți membri, ai majorităței, oameni cu sentimentul răspunderei și cu educație cetățenească, nu s’au sfiit să spue că, în adevăr, au încercat un evident sentiment de jenă, față de felul acesta de a aranja destinele unui popor. Legile făcute și trecute pe această cale, nu pot avea nici o valoare, în principiu, și opinia noastră publică, mai conștientă și mai luminată, ca oricând, a înțeles că un regim ce guvernează singur fără controlul nimănui, poate să facă operă de acaparare, de sponare a națiunei și de uzurpare a puterei, dar în nici un caz operă rodnică și luminoasă, capabilă să obție consimțimântul general. De aceea nu poate să existe nimic mai lugubru, decât ședința Camerei, de «ori. CuvinteTactualitate —o»--fij=oo—■ ,iAm îndurat atâtea abuzuri, mi-am încărcat conștiința cu asasinate, am suferit« procese scandaloase, toate le-am răbdat numai și numai pentru a ajunge să facem revizuirea. Azi văz că revizuirea nu se poate face cum voi eu; deci sunt sătul și n'a n rațiunea de-a mai sta la putere. Vă declar că sunt decis a merge la M. S. Regele să depun demisiunea mea și a colegilor mei, și să las altora răspunderea situației“. ION BRATIANU în ședința Camerei dela 26 Martie 1884 Din „România“ dela 1884, sub direcția lui Vernescu. 0 deprindere rea: nerespectul legilor și disprețul pentru dreptate |-----------0000---------- Trebue făcut totul pentru a ne vindeca da acest viciu care amenință să devină o a doua natură E mai presus de oriși ce îndoială, că oamenii cu mintea liniștită numai cuprinși de vină îngrijare pot să vadă cele ce se petrec azi în viața noastră publică. Sunt însă multe semnele, că puțini dintre dânșii își dau seamă, că cele ce îi pun pe gânduri sunt darea pe față a unei racile vechi și că suntem cu toții părtași la vina de a nu fi vindecat la timp racila aceasta, încă de mult s’au ivit în mijlocul nostru oameni chibzuiți, care au stăruit să ne dăm silința de a ne face vrednici de încrederea popoarelor, în mnijlocul cărora trăim și care se feresc din ce în ce mai mult de noi pentru că prea adesea ori s’au încredințat, că pe vorba, pe subscrierea, pe jurământul nostru nu Se poate pune temeiu, căci noi nu ne supunem necondiționat legilor croite de noi inșine, ba câteodată ne formulăm din nadins legile așa, ca să le putem’ tălmăci și răstălmăci potrivit cu interesele noastre momentane. N’am ținut seamă de stăruințele celor de bună Chibzuință, ci mai vârtos am îmbărbătat pe oamenii mărginiți și lipsiți de cultură, care nu sunt în stare să înțeleagă, că-și fac de batjocură neamul când nu se sfiesc a spune, că minciuna, viclenia, asuprirea, călcarea de lege, când „interesele patriei” le cer, nu numai să iartă, ci sunt chiar datoria: ' Cine să mai stee de vorbă cu noi când nu numai suferim în mijlocul nostru asemenea oameni, ci-i ridicăm chiar în fruntea țării!? ■ Dar grele și afară din cale de primejdioase sunt urmările nesocotiriilegilor îm ceea ce privește viața internă a statului. Plină e firea omenească de fel de fel de neajunsuri, și foarte ușor se poate întâmpla, ca o lege să nu fie potrivită cu dreptatea. Intr'un stat bine plămădit au cu toate aceste toți săți li se supună — câtă vreme n'a fost schimbată. — Dușman al țării e deci cel ce stăruie să se croiască legi, cari nu se potrivesc cu dreptatea, ori tălmăcește și răstălmăcește legile azi într’un fel, mâine într'altul și prin aceasta stârnește nemulțumiri legitime, în urma cărora multe puteri vii se consumă în lupte îndârjite. Lipsiți cu desăvârșire de bun simț politic sunt cei ce-și fac — înainte de toate — închipuirea, că e în interesul neantului românesc, ca așa zisele minorități din statul român să fie împiedicate în fireasca lor desvoltare culturală, ori că unele dintre ele au să fie tratate cu mai puțină bunăvoință decât altele. Aceasta n o pot voi decât oameni orbiți de patimi, cari abuzează de darurile, cu cari i-a înzestrat firea, ca să sădească între oameni ura și să învrăjbească pe cei rânduiți de soartă a trăi de pace și în bună înțelegere. Vrednici de a sta în fruntea noului stat român suntem noi românii numai dacă ne pătrundem de gândul, că avem’ să fim față cu toți concetățenii noștri de bună credință, și neînduplecați stăruitori că toate legile țării să fie potrivite cu dreptatea și ca toți să li se supună necondiționat. Depărtându-ne de gândul acesta, ne mistuim cele mai bune puteri în luptă pentru dreptate, încă mai vârtos ne lihistuim puterile, i dacă suferim ca cei chemați a aplica legile să le nesocotească pe aceste ori să le calce după bunul lor plac. Confuciu, organizatorul celei mai dăinuitoare societăți, e fără îndoială cel mai înțelept dintre oamenii, cariau trăit pân’acum pe fața pământului, „învățătorule, — l’a întrebat dacă cineva, — cari sunt datoriile cetățenilor față cu împăratul?” I „Ele sunt nemărginite — tot ca ale fiului față cu părintele său, — a răspuns Confeciu, — căci Impăa răspuns Confuciu, — căci Impără, pentru toți supușii săi”. " „Dar dacă el nu are această părintească purtare de grijă? — a întrebat iar acel cineva. „Atunci, — i-a răspuns Confuciu, — nu e cu adevărat împărat, și ori-șine ași zice eu, cei nedreptățiți au să-i dea la cap — pentru ca să pună în locul lui un obștesc purtător de grijă. Noi Europenii, dorind să scăpăm de asemenea alternativă urâtă, am introdus sistemul constituțional, în care răspunzător nu e țapul statului, ci ministrul, care ia asupra sa răspunderea pentru tot ceea ce se face în numele legii.” Ori-și ce am zice noi, și ori-ce ar fi scris la carte, cei jigniți mai curând ori mai târziu își vor lua inima în dinți și se vor înțelege între dânșii ca să-i dee la cap ministrului ce-a luat asupra sa o sarcină, pentru a căreia purtare îi lipsesc puterile. ’Aceasta e racila ce se dă pe față 'n cele ce se petrec azi în viața noastră publică, toți ne socotim în drept da a călca legile — în interesul patriei, împăcați cu gândul, că minciuna, i viclenia, asuprirea, călcarea de lege, i ne iartă față cu alții, am ajuns încetul cu încetul să ne mințim și între noi, să ne înșelăm cu vicleșug, să ne asuprimi și să călcăm legile fără de sfială, încât viețuirea împreună ne este din ce în ce mai nesuferită.Am pierdut încrederea lumii ce ne înconjură, ne-am ridicat în cap minoritățile, cu cari vrem să trăim împreună, și ne-am învrăjbit între noi chiar astăzi, când propriile noastre interese cer, ca de pretutindeni, să scoatem la iveală pe cei mai pricepuți și mai vrednici dintre noi și să punem umăr la umăr spre a croi o nouă și și mai binecuvântată viață pentru poporul român. Fiindcă cei câțiva oameni săraci cu duhul, cari s'au ridicat fără de rost în fruntea statului român, sunt atât de lipsiți de pricepere, încât săvârșesc cele mai rele fapte crezând că e bine ceea ce fac, întregul neam românesc se sbuciumă și se sbate de nu mai poate nimeni să prevadă, ce are să ne aducă ziua de mâine, 1 Aici ne-a adus sectarismul liberal și democratic, pentru care vrednici de a trăi pe fața pământului sunt numai cei stăpâniți de ură neîmpăcată. E timpul să ne venim’ în fire și de dreptate putem să ne ridicăm mai să înțelegem, că numai prin iubire presus ’de alții.