Timpul, martie 1923 (nr. 5-25)

1923-03-24 / nr. 19

Anui a» XXIII-lea f&o. 1» ABONAMENTE U» an. . Lei 400­6 * 200­3 Iuții • »­■• • • • M­IW) Pentru preoți, și InvAtatori, intelectuali, funcționari și muncitori se face o reducere de 58 °/« Pentru străinătate atât costul abonamentului cât și costul exemplarului este dublu TELETON No. 6/55 SUBT DIRECȚIA UNUI COMITET PRISM BRUlCTBR: 1. JOLDEA RĂDULESCU Degradarea luptelor politice nu ne îndoim cu d. Brătianu, cu experiența sa vastă pe care o are în materie de viață politică, trebue să se fi așteptat ca, în urma vântului semănat cu atâta prisosință în acest an de guvernare, să culeagă­­ fatal numai furtună. E greu însă de spus dacă chiar previziunile d-lui Brătianu au mers așa de departe, și dacă omul acesta al tuturor îndrăznelilor și al tuturor ambițiunilor cari pot să turmenteze sufletul unui bărbat politic, a între­văzut un moment măcar uraganul de protestări și violențe nemaipome­nite în viața parlamentară, cari a­­veau să fie stârnite contra guvernu­lui din cauza încăpățânării sale de a da tării o nouă Constituție. Fiindcă măsura acestor violențe a întrecut, într’adevăr, tot ceea ce fan­tezia cea mai bogată ar fi putut i­­magina cu privire la o luptă politică. Niciodată un guvern românesc n’a fost mai lovit, mai deprimat în or­goliul și în prestigiul său, de­cât gu­vernul Brătianu în aceste ultime câteva zile cari s’au scurs de la de­punerea Constituției și până astăzi. Niciodată opoziție, în luptă cu un guvern odios și despotic, n’a între­buințat, pentru a se răzbuna contra acelui guvern sau pentru a-l răstur­na, mijloace mai condamnabile, și mai puțin uzitate în chiar raportu­rile dintre indivizii cei mai inferiori, necum între niște exemplare politice, răsărite oareșicum de-asupra stratu­lui comun al cetățenilor de rând. Mărturisim că stăm consternați, și ne întrebăm dacă în chipul acesta s’au onorat reciproc în trecut adver­sarii politici cari luptau și se uci­deau pentru o idee ? N’am voi­ea spuselor noastre să li se dea o interpretare greșită, dar fără îndoială că mult mai de prefe­rat ar fi fost, pentru cine are stimă față de demnitatea omului și față de Istorie, ca în Constituanta româ­nească de la 1923, să curgă sânge, de­cât să auzim plesnituri și să sim­țim r&pândindu-se gaze infecțioase. Ar fi fost mai dureros,­­dar mai nobil și mai frumos, — în tot cazul, mai compatibil cu onoarea unui adevărat combatant politic, care se sacrifică pentru un principiu. Cât de departe sunt contimporanii noștri anti-cons­t­­ituționaliști, de membrii Convențiu­­nei de la 1792, din ale căror acte po­litice mulți opoziționiști vor să se inspire astăzi... Fără îndoială, guvernul poartă o mare parte din răspunderea greșelii care învăluește astăzi laolaltă și de­opotrivă majoritatea și minoritatea parlamentară, și care i-a pus și pe unii și pe alții în aceeași lumină față de marele public, și de străină­tate. Nu se mobilizează o armată­­ în­treagă, și nu se ocupă militărește o Capitală, fiindcă 3—4 mii de oameni nearmați s’au strâns la „Dacia“, și au arătat intențiunea să vocifereze cu tot elanul bucureșteanului de Du­minecă, improvizat în „cetățean“ și în bărbat politic, pe străzile frec­ventate de gură-cască, ale centrului. Și nu i se trimit companii de soldați, în pas gimnastic, pe Calea Victoriei, ca să urmărească o mână de indi­vizi evadați din baricadata sală a întrunirii, pentru a protesta inofen­siv contra guvernului, când toți a­­ceștia puteau fi foarte ușor împie­dicați și împrăștiați cu ajutorul po­lițiștilor. Și nu se asediază un club politic cu pompele de incendiu, când acest club putea fi, la rigoare, eva­cuat în sfcr-un chip m­ai puțin, claia­ f ghips dar mai salutar. Dar, fără îndoială, tot așa de ade­­varat este că nu e permis unui de­putat — și încă unui preot ! — să golească o Camera prin mijlocul a­­tât de stupid, atât de rușinos vulgar, al gazelor infecțioase, glume cari pot fi uzitate în localurile de proastă condițiune pe cari le frecventează unii din deputații democrației celei noui, dar în nici un caz sunt nici o scuză, într’un Parlament. Pe când proțurile de strănutat și d­e­scăr­pinat, Sfinția ta 7 Găsim deci că gluma aceasta care se face pe spinarea țării, de către un guvern înebunit, și de o opoziție care cuprinde în ea atâtea elemente in­conștiente, trebue să înceteze. Pre­tindem ca opoziția să aibă mai multă stăpânire de sine, și mai multă în­țelepciune, atunci când se dovedește la tot pasul că guvernul și-a pierdut capul. Nu este acum timpul pentru un concurs între partidele politice, pe această chestiune a dezordinelor și a mijloacelor celor mind triviale și mai ridicole de întrebuințat unii contra altora. Țara piere, și oamenii de răspundere îi oferă circ și petre­­eri. Să fereas­scă Dumnezeu, ca această ară pe care o delectați acum, să se trezească mâine, și să vă ceară și altceva decât spectacolul amuzant al întrecerilor de bâlciu... 8. Joldea Rădulescu. —orc ... |^| —"»— O tragedie politică — Umilirea d-lui Brătianu — E, negreșit, interesant de urmărit și de analizat starea sufletească a d-lui Ionel Brătianu in ultimele zile. E o tragedie, ce­rată a fi studiată cel puțin pentru interesul literar... i >’ i D-l Ionel Brătianu, e omul care s’a născut și.', a trăit ln educația și atitudinea u­­nui senior de sușă divină și asiatică... N’a cunoscut contradicția, fiindcă față de ai lui a respins-o cu dispreț, față de ad­versari, cu izolarea. Pe propriii lui supuși nu-i vede niciodată, iar de cei ce ii se opuneau, nu voia să audă. >­­ " D-l Ionel Brătianu apărea în lume numai când accepta să fie aclamat. De aceia, nici nu participa la ședințele Camerei ca o­­pozant. Venea numai — și atunci, rare­ori — când majorități compacte erau au­torizate să-i depună la picioare delirul venerației lor... Și iată-l pe acest senior de sușă divină și asiatică, pus pentru prima oară în fața irealități dușmane și recalcitrante ! Iată-l pe leneșul prinț al fuduliei, huiduit pur și simplu, și fluerat cu vigoare de o opoziție care izbutește să-i arunce în o­­braz expresiunea auditivă, olfactivă și vi­zuală a disprețului ei. E dureros. Și tragedia suferinței d-lui Ionel Brătianu se citea clar pe obrazul lui câștigat în sfârșit de posibilitățile sincerității. Cine l-a văzut la ultimele șe­dințe, palid, suferind și in chinurile evi­dente ale efortului de a surâde—­de a face bonne mine a mauvais jeu—va păstra ima­gina obsedată a suferinții ruinelor gran­­doarei. D-l Ionel Brătianu va vota Constituția, —t o va vota cu concursul pompelor de apă, și cu batista la nas. Și, poate —­ mai știi ? se va simți învingător. Căci învin­gător e, negreșit, și cel ce izbutește să înghiți, din mândrie, un bulin de otravă... Dar, sufletul seignorial al d-lui Bră­tianu a primit întâia lecția a suferinții și umilirii... Cu asemenea lecții—pretinde evanghelia, că poți merge la dreapta Ta­tălui, dar .Constituția nu se întărește cu nimic. D. MOTOC Bulette politic Provinciile nouă fată de Constituția in discuție­ i— Doua declaration! semni­­ficative — Camera la rândul ei, a votat de a­semeni, luarea în considerare a proec­­tului de Constituție. Nimic mai sem­nificativ pentru negarea oricărei for­me de viață­ constituțională, în care trăim azi, și mai caracteristic menta­­lităței periculoase cu care d. loan Brătianu înțelege să domnească în a­­ceastă țară, decât cele două declara­­țiuni făcute în numele opoziției de o parte și în numele guvernului de altă parte. D-l Vaida Voevod a citit o nouă declarațiune din partea partidelor u­­nite și coalizate împotriva Constitu­ției liberale, în care se subliniează încă odată samavolnicia săvârșită prin impunerea Constituției împotriva, tu­turor celorlalte par­tide, împotriva per­sonalităților de seamă ale țărei, împo­triva ori­cărei critici totale ori prin­cipiale, împotriva în fine a țărei în­tregi.” Declarația citită de d-l Vaida- Voevod nu are meritul nouităței, are­­ însă marele merit al reeditării și al repetațrei aceluiași impunător adevăr, care trebue strigat mereu pentru a pu­tea fi bine reținut, chiar dacă o men­talitate primejduitoare pentru țară, voește să-l nesocotească. D-l Brătianu a răspuns acestei de­­claracțiuni spunând nici mai mult, nici mai puțin decât, că votul de luare în considerare este cel mai lămurit și cel mai elociate răspuns întregei campa­nii a opoziției. Și ca o glumă sinistră — dintre acelea atât de diteci primu­lui ministru,— d-l Brătianu a spus că majorităție au primit proectul de Constituție al guvernului ca o încu­nunare a acordului dintre țară și gu­vern. Majoritățile atât de cor­ fevi­a* ”> ale d-lui Brătianu, numite din saloa­nele cluburilor liberale, reprezintă­­ azi țara, iarr toți factorii și organizațiile, indiferent de culoare politică, repre­zintă pentru d. Brătianu opinia izo­lata și rău­voitoare a țărei. Aceasta este formula în dosul că­reia vrea să se ascundă d-l Brătianu, pentru a scăpa de răspundere­a de a fi distrus legământul care trebue să stea la baza unei Constituțiuni. Neso­cotirea voinței naționale a d-lui Bră­tianu este cu atât mai gravă cu cât la acest legământ erau, pentru prima oară, chemate noile provincii alipite țărei. Pactul între Ardeal, Bucovina și Basarabia de o parte și noul lor Rege, abia acum se pecetluește prin­tr’un act definitiv și trainic. • Unirea noilor provincii s’a făcut necondiționat, ca o manifestare spon­tană a acestora de a se alătura frați­lor cari au pornit războiul dezrobirei. Nu înseamnă de aci că acum când se statornicesc bazele unei comune viețuiri a tuturor Românilor, cei cari n’au pus condițiuni la alipire să fie obligați a primi o situațiune impusă. Și nu se va putea spune că Ardea­lul își dă azi consimțământul la alcă­tuirea noului pact fundamental, când se nesocotește opinia partidului n­a­țional, a partidului care, cel puțin, simbolic, era cel mai indicat a traduce voințele Ardealului. Cu Basarabia situațiunea este și mai tristă. Majoritatea parlamentari­lor actuali ai Basarabiei s-a­u rostit hotărât împotriva actualei Constitu­ții, și de către un parlamentar, oare­cum autorizat, s’au rostit cuvinte, a căror gravitate au trebuit să scape nimănui Basarabia s’a alipit țărei prin libera sa voință, și nu în urma unui război victorios împotriva statului din care făcuse parte până atunci, așa cum este cazul Ardealului. Politica celor ce dau azi Constitu­ția țărei, convergea spre un rezultat contrar aceluia al alipirei Basarabiei, totuși provincia dintre Nistru și Prut a cerut alipirea la România. Ea nu poate fi în nici un caz tratată aici ca o provincie, cucerită prin război; cu­vântul ei în ceea ce o privește trebue să cântărească mai gre­u chiar decât cuvântul vechei Românii, D-l Brătianu însă are alte concepții de domnie, căci nu mai putem numi guvernare, regimul d-sffle. Concep­țiile acestea pot aduce consecințe ne­faste; ele i-au fost semnalate de ne­numărate ori, dar d-sa nu vrea să se lase convins pentru că d-sa este dintre cei ce trebuesc învinși, nu convinși. Și va fi! Pe foi de calendar Căsătoria religioasă Puține lucruri se desprind pentru știința și discuțiile populare, din noianul de teorie, contradicții și atentate diverse cari consti­­tuesc ,,Constituția“ ce se face azi cu baio­nete, pompe, sirene, serpentine, pocnitori, confetti, mitraliere și miros de ouă clocite. Cea mai mare parte a publicului desface din toată această vastă operă de scandal, câteva chestiuni aproape de inimă și de tre­burile cetățeanului fără pretenții și „orizont" politic. El află, bunăoară, că n’o să mai poată scrie la gazetă împotriva cutărui funcționar abuziv fiindcă directorul ziarului o să-i ceară atâtea certificate, chitanțe și declarații, că mai bine se lasă păgubaș... . Mai află, apoi, că noua Constituție pre­vede n­et neobligativitatea căsătoriei religi­oase. Sunt, pe această chestie, discuții fur­tunoase — firește, nu din cale afară de... parlamentare — cari agită familiile, scara, fură masă, la cafea, când, în orice casă de Roman, se abordează problema politică a zilei, — fasti d-to, îmi spunea o­­ doamnă pe când îmi întindea grațios ceașca cu cafea, să dea voie oamenilor să se funune fără popă, — ce decădere, ce desființare a tuturor tradițiilor sfințite — Bine, doamnă, dar nu e prohibită, cu­nunia religioasă pentru cei ce cred că nu sunt destul de bine însurați numai cu ajuto­rul ofițerului stării civile... — Nu, domnule, numai așa s’ar mai putea reface vechea majestate a căsători­ei, care se fărâmițează zi cu zi... — Statistica mea proprie,­­doamnă, îmi spune că chemarea harului divin n’a par­venit să facă menajurile mai fericite și sta­tornice ca cele lipsite cu totul de orice for­malitate... — Știu, oprește-te, vrei să faci elogiul i­­moralității, al căsătoriei libere... Cruță-mă! — Nu, doamnă, din potrivă, vreau să dau fiecărui om dreptul de a se însura cuviin­cios și moral, ușurând formele. In definitiv, faptul că Românul renunță la concursul bi­sericii când e să se însoare, n’o face din păgănism sau imoralitate, o face­­ din eco­nomie și, uneori, — iertați-mă — din grabă... Dar, pentru îndreptarea lucrurilor, s’ar pu­tea orândui altfel: să fie biserica obligată a binecuvânta din oficiu căsniciile încheiate la primărie!... mea.N’am convins, firește, pe interlocutoarea Sărmanul Dionis In numărul de mâine: „Proprietatea funcție socială“ de d. Paul Grecianu Sâmbătă 34­ Martie 1933 REDACȚIA ȘI­­ ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI CALEA (ITeRtil lie. 60, m&1 Mira) publicitatea se primește la ADMSTRAȚIA ZMSULUI ȘI LA TOATE AGLEJIILE DE PUBLICITATE Corespondenta privitoare la dedic­­ie trebue adresată Primului­ redactor Manuscrisele nepublicate se ard; domnii autori sunt rugați să-și păstreze copie Cartea veche — Conducătorii de­ oameni și cerințele vremurilor noul — In discursul rostit de d. Al. Mar­ghiloman, cu prilejul banchetului ce i s’a oferit la Botoșani, găsim câ­teva adevăruri mari, constatări de um înțeles înalt, ce în momentele de față ar trebui să dea mult de gândit tuturor acelora cari iau parte la viața publică și cari urmăresc evo­luțiile și fluctuațiunile acestei vieți.Astfel, de exemplu d- Marghilo­man a spus: Pentru a duce sufletele la o mai mare armonie de colaborare, în sâ­­nul României mari, trebue mai îna­inte de toate să-ți ridici sufletul dea­supra a ceea ce a fost odinioară. Apoi mai departe: ,,Noul drept al ginților și interde­pendența economică, îți poruncesc să nu mai rezolvi problemele timpului, prin metodele ce le-ai învățat în car­tea cea veche, ci prin metode pe cari ți le pun la mdămână mișcările ac­tuale“. Adevărul ce se desface din rându­rile de mai sus este că omul trebue să se adapteze vremei, să surprindă nouile cerinți ale acesteia și să se ridice la înălțimea formelor și ma­nifestărilor spiritului modern. In consecință va fi cu totul inter­zis omului politic și conducătorilor de oameni să se anchilozeze într’o formulă și într’un procedeu, și să facă azi aceea ce a făcut altădată,, fără să înțeleagă nimic din preface­rile suferite de societate, pe urma marelui războiu­ Cu un cuvânt „Cartea veche“, tre­bue lăsată în dulapul unde se închid ideile trezite și concepțiunile ce nu mai pot să-și găsească aplicare. Omul politic sau conducătorul de oameni, care nu se va supune aces­tui mare adevăr, nu numai se va distruge singur, persistând în prac­ticile sale învechite, dar va distruge totdeodată și statul pe care-l con­duce. Pentru a înțelege toata dreptatea ce se ascunde în cuvintele d-lui AL Marghiloman, e de ajuns să privim aceea ce se întâmplă azi cu partidul liberal și cu aceia cari-l conduc. Vremurile s’au schimbat, dar par­tidul a rămas acelaș cu tradițiile și obiceiurile lui și cu practicile sale condamnate de spiritul timpului- Partidul liberal a rămas adică tot la ».Cartea veche­, bătrâna și pră­fui­ta carte liberală. Spiritul timpului cere lărgime de vederi și concepții de natură să îm­brățișeze nevoile provinciilor ali­pite, dar liberalii, acum ca și altă­dată, recurg tot la forță, tot la ba­ionete, și la violențele ce tind să su­grume adevărul, libertatea de gân­dire, dreptul de a se comunica pă­rerile în adunări și întruniri. Ca și altădată, liberalii, surzi la nevoile țărei, își pricopsesc partiza­nii, urmăresc afaceri rentabile, fal­sifică alegerile și terorizează pe a­­legători și pe țăranii cari vin la în­truniri. ,,Cartea veche“, deci din scoarță până în scoarță, tipicul crud și în­tunecat al liberalilor-Rezultatul se vede: indignare și revoltă generală, protestări din toa­te părțile și enorme mișcări ale masselor ce vor imediata răsturna­re a regimului. Față de cerințele vremii ,,Cartea veche“ a liberalilor, e neputincioasă ca și baionetele, ca și soldații libe­rali. Vor mai urma desigur, persecuții, torturi, schingiuiri- Totul este în za­dar. In cele din urmă bătrâna curte liberală va fi făcută bucățele, iar li­beralii și conducătorii lor vor dis­părea și ca oameni de politică și ca organizație, pentru ca o țară nu poa­te să admită să fie strivită de câțiva oameni ce nu pot pricepe cerințele vremurilor noui­încă o anumită vreme și „Cartea veche“ va fi trăit-Și e mai bine Să dispară singură, decât să fie făcută bucățele de către aceia cari au avut atât de suferit pe urma ei. In aceasta se rezumă, umul din multele adevăruri, spuse de d. Al. Marghiloman la banchetul de la Bo­toșani. .—pec=:irt=30— Șed­nta regulara In urma deciziei luată de opoziție, de a se retrage din parlament, ședința acestuia prezintă ieri, un spectacol de­zolant. Liberalii, au crezut că retragerea opoziției nu poate fi decât spre folo­sul guvernului, care nu se va mai lovi de nici un obstacol. Ei a­u uitat însă, să se gândească la impresia ce ei înșiși, urmau să încerce în fața u­­nui parlament ocupat numai de libe­rali; ei au uitat, mai ales, să se gân­dească la ce va zice țara forță de niște decizii luate fără nici o opunere și fără nici un control. De aceea ședința de ieri a Camerei, a fost deosebit de penibilă și de tristă. Atât de penibilă, în­cât liberalii se rușinau parcă de propriile lor glasuri. Dacă i-ai fi privit mai lung, i-ai fi văzut roșind ca omul care știe că a făcut o faptă rea. In adevăr, nu poate fi de­cât o faptă urâtă aceea de a se discuta și votiai chestiuni atât de importante pentru neam, fără, aproape, nici un opozant, ca între tovarăși cari au pus la cale o af­acer­e urată,­­ tratată ho­­țește, la intune­ec, pe furiș. Situația era atâta de grea, în­cât­, mulți membri, ai majorităței, oameni cu sentimentul răspunderei și cu edu­cație cetățenească, nu s’au sfiit să spue că, în adevăr, au încercat un evi­dent sentiment de jenă, față de felul acesta de a aranja destinele unui po­por. Legile făcute și trecute pe această cale, nu pot avea nici o valoare, în principiu, și opinia noastră publică, mai conștientă și mai luminată, ca ori­când, a înțeles că un regim ce gu­vernează singur fără controlul nimă­nui, poate să facă operă de acaparare, de spon­are a na­țiunei și de uzurpare a puterei, dar în nici un caz operă rodnică și luminoasă, capabilă să ob­­ție consimțimântul general. De aceea nu poate să existe nimic mai lugubru, de­cât ședința Camerei, de «ori. CuvinteT­actu­alitate —o»--fij=oo—■ ,iAm îndurat atâtea abuzuri, mi-am în­cărcat conștiința cu asasinate, am suferit« procese scandaloase, toate le-am răbdat nu­mai și numai pentru a ajunge să facem revizuirea. Azi văz că revizuirea nu se poate face cum voi eu; deci sunt sătul și n'a­ n ra­țiunea de-a mai sta la putere. Vă declar că sunt decis a merge la M. S. Regele să depun demisiunea mea și a colegilor mei, și să las altora răspunderea situ­ației“. ION BRATIANU în ședința Camerei dela 26 Martie 1884 Din „România“ dela 1884, sub direc­ția lui Vernescu. 0 deprindere rea: nerespectul legilor și disprețul pentru dreptate |-----------0000----------­ Trebue făcut totul pentru a ne vindeca da acest viciu care amenință să devină o a doua natură E mai presus de ori­și ce îndo­ială, că oamenii cu mintea liniștită numai cuprinși de vină îngrijare pot să vadă cele ce se petrec azi în viața noastră publică. Sunt însă multe semnele, că puțini dintre dânșii își dau seamă, că cele ce îi pun pe gân­duri sunt darea pe față a unei racile vechi și că suntem cu toții părtași la vina de a nu fi vindecat la timp racila aceasta, încă de mult s’au ivit în mijlocul nostru oameni chibzuiți, care au stă­ruit să ne dăm silința de a ne face vrednici de încrederea popoarelor, în mnij­locul cărora trăim și care se fe­resc din ce în ce mai mult de noi pentru că prea adesea­ ori s’au încre­dințat, că pe vorba, pe subscrierea, pe jurământul nostru nu Se poate pune temeiu, căci noi nu ne supunem­ necondiționat legilor croite de noi in­și­ne, ba câte­odată ne formulăm din nadins legile așa, ca să le putem’ tălmăci și răstălmăci potrivit cu in­teresele noastre momentane. N’am ținut seamă de stăruințele ce­lor de bună­­ Chibzuință, ci mai vârtos am­ îmbărbătat pe oamenii mărginiți și lipsiți de cultură, care nu sunt în stare să înțeleagă, că-și fac de bat­jocură neamul când nu se sfiesc a spune, că minciuna, viclenia, asupri­rea, călcarea de lege, când „inte­resele patriei” le cer, nu numai să iartă, ci sunt chiar datoria: ' Cine să mai stee de vorbă cu noi când nu numai suferim în mijlo­cul nostru asemenea oameni, ci-i ri­dicăm chiar în fruntea țării!? ■ Dar grele și afară din cale de pri­mejdioase sunt­­ urmările nesocotirii­­­legilor îm ceea ce privește viața in­ternă a statului. Plină e firea omenească de fel de fel de neajunsuri, și foarte ușor se poate întâmpla, ca o lege să nu fie potrivită cu dreptatea. Intr'un stat bine plămădit au cu toate a­­ceste toți săți li se­ supună — câtă vre­me n'a fost schimbată. — Dușman al țării e deci cel ce stăruie să se croiască legi, cari nu se potrivesc cu dreptatea, ori tălmăcește și răstăl­măcește legile azi într’un fel, mâine într'altul și prin aceasta stârnește ne­mulțumiri legitime, în urma cărora multe puteri vii se consumă în lupte îndârjite. Lipsiți cu desăvârșire de bun simț politic sunt cei ce-și fac — înainte de toate — închipuirea, că e în interesul neantului românesc, ca așa zisele minorități din statul român să fie împiedicate în fireasca lor desvoltare culturală, ori că unele din­tre ele au să fie tratate cu mai pu­țină bunăvoință decât altele. Acea­sta n­ o pot voi decât oameni orbiți de patimi, cari abuzează de darurile, cu cari i-a­ înzestrat firea, ca să să­dească între oameni ura și să în­vrăjbească pe cei rânduiți de soartă a trăi d­e pace și în bună înțelegere. Vrednici de a sta în fruntea noului stat român suntem noi românii nu­mai dacă ne pătrundem­ de gândul, că avem’ să fim față cu toți conce­tățenii noștri de bună credință, și ne­înduplecați stăruitori că toate legile țării să fie potrivite cu dreptatea și ca toți să li se supună necondi­ționat. Depărtându-ne de gândul acesta, ne mistuim cele mai bune puteri în luptă pentru dreptate, încă mai vârtos ne lihistuim­ pu­terile, i dacă suferim ca cei chemați a aplica legile să le nesocotească pe aceste ori să le calce după bunul lor plac. Confuciu, organizatorul celei mai dăinuitoare societăți, e fără îndoială cel mai înțelept dintre oamenii, cari­­au trăit pân’acum­ pe fața pămân­tului, „învățătorule, — l’a întrebat dacă cine­va, — cari sunt datoriile­­ cetățenilor față cu împăratul?” I „Ele sunt nemărginite — tot ca ale fiului față cu părintele său, — a răspuns­ Confeciu, — căci Impă­­a răspuns Confuciu, — căci Impă­­ră, pentru toți supușii săi”.­­ " „Dar dacă el nu are această pă­rintească purtare de grijă? — a în­trebat iar acel cineva. „Atunci, — i-a răspuns Confuciu, — nu e cu adevărat împărat, și ori-și­ne ași zice eu, cei nedreptățiți au să-i dea la cap — pentru­ ca să pună în locul lui un obștesc pur­tător de grijă. Noi Europenii, dorind să scăpăm­ de asemenea alternativă urâtă, am introdus sistemul constituțional, în care răspunzător nu e țapul statului, ci ministrul, care ia asupra sa răs­punderea pentru tot ceea ce se face în numele legii.” Ori-și­ ce am zice noi, și ori-ce ar fi scris la carte, cei jigniți mai cu­rând ori mai târziu își vor lua inima în dinți și se vor înțelege între dânșii ca să-i dee la cap ministrului ce-a luat asupra sa o sarcină, pentru a căreia purtare îi lipsesc puterile. ’Aceasta e racila ce se dă pe față 'n cele ce se petrec azi în viața noas­tră publică, toți ne socotim­ în drept da a călca legile — în interesul pa­­triei, împăcați cu gândul, că minciuna, i viclenia, asuprirea, călcarea de lege, i ne iartă față cu alții, am ajuns încetul cu încetul să ne mințim și între noi, să ne înșelăm cu vicleșug, să ne a­­suprimi și să­ călcăm legile fără­­ de sfială, încât viețuirea împreună ne este din ce în ce m­ai nesuferită.­Am pierdut încrederea lumii ce ne înconjură, ne-am ridicat în cap mi­noritățile, cu cari vrem să trăim îm­preună, și ne-am învrăjbit între noi chiar astăzi, când propriile noastre interese cer, ca de pretutindeni, să scoatem la iveală pe cei mai pri­cepuți și mai vrednici dintre noi și să punem­ umăr la umăr spre a croi o nouă și și mai bine­cuvântată viață pentru poporul român. Fiindcă cei câțiva oameni săraci cu duhul, cari s'au ridicat fără de rost în fruntea statului român, sunt atât de lipsiți de pricepere, încât săvârșesc cele mai rele fapte cre­zând­ că e bine ceea ce fac, întregul neam­ românesc se sbuciumă și se sbate de nu mai poate nimeni să prevadă, ce are să ne aducă ziua de mâine,­­ 1 Aici ne-a adus sectarismul liberal și democratic, pentru­ care vrednici de a trăi pe fața pământului sunt numai cei stăpâniți de ură neîmpăcată. E timpul să ne venim’ în fire și de dreptate putem­ să ne ridicăm mai să înțelegem­, că numai prin iubire presus ’de alții.

Next