Timpul, decembrie 1923 (nr. 221-244)

1923-12-08 / nr. 226

ANUL al XXIII-lea No. 226 ABONAMENTE Un an *............................ . Lei 800 6 luni....................................... » 400 3 luni....................................... * 200 Pentru preoți, 9* învățători, Intelectuali, functionari $1 muncitori au­­ace o reducere de 50 °/c Pentru străinătate atât costul abonamentului cât $1 costul exemplarului este dublu TELEFON No. 6/55 subt direcții unui COMITET PR­O-RF.3ACTOR UOLDEA RADULESCU --------xx­o xx---------- Lucruri caii rămân Fraudele î­npropr­ietări­rii, abuzurile administrați­ei și guvernul Brătianu. Nu s’ar­ putea spune, fără părti­nire, că d- Iorga a fost prea tandru cu guvernul liberal, în discursul său de la Cameră- Dar, tot așa de evi­dent, nici prea drastic m­ai fost, și nici măcar atât de drastic cât tre­buia­ neapărat într-un discurs care a avut pretenția de a da o icoană obiectivă a­­ situației. Totuși d. Iorga a vorbit, în acest discurs, despre «lucrurile caii ră­mân». Susținut, apăsat, repetat, in­cisiv, cu o violență pe care grija, de a elimina cuvintele tari, o făcea și mai pronunțată, d. Iorga a califi­cat așa cum trebuia fraudele împro­prietăririi și abuzurile administrati­ve. Cu elocvența gestului, ca și cu cea a cuvântului, cu privirea, cu su­fletul și cu trupul său întreg, d. Ior­ga a stăruit să dea calificărilor sale, consistența și contondentul «lucru­lui care rămâne». Se părea că ora­torul vrea să-și fișeze cuvintele de tribună, cianuntându-le, reliefându­­le acolo, indestructibile și eterne, pentru ca miles oamenii nici­ timpul să nu le mai poată înlătura. Dar și această parte a discursu­lui d-lui Iorga, așa de violentă, așa de pecetinitoare și de dureroasă, a fost aplaudată,­­ și de majoritate și de banca ministerială. Căci de pe băncile liberale, de obicei așa de u­­nanime în riposta lor gălăgioasă, nu s’a ridicat nici­ un singur protest, nici­ un singur murmur de împotri­vire Toate privirile oglindeau o tă­cută aprobare, în toate era știința șireată a unui drum de apă rece, urmat fără întârziere de baia arzătoare a razelor solare- Banca ministerială însăși nu părea nici­de­cum plicti­sită. D. Brătianu își ascundea dis­cret surâsul, întră­ încruntare vese­lă, iar d. Duca se ostenia să crească opacul sticlelor ochelarilor săi, pen­­tru­ că nu izbutia să dea nici­ un fel de severitate unei priviri evident râ­zătoare. Și nu era nervos de cine știe ce per­spicacitate, pentru a observa, în ace­­laș moment chiar, că afară de lucru­rile care rămân fixate de d. Iorga­, cu atâta tărie și cu atâta silință de de­finitivat, fraudele împroprietăririi și abuzurile administrative, mai ră­mâne ceva: guvernul liberal. Și el n’ar fi trebuit să mai­ răm­âie. Și poate că el nici n’ar mai fi rămas, sau în orice caz ar fi rămas mult mai puțin, dacă d. Iorga ar fi tras con­cluziile lucrurilor sale cari rămân. Dar’ d-sa s’a ferit să tragă aceste concluzii, și n’a lăsat astfel d-lui Brătianu și colegilor săi de bancă decât acea ușoară înfiorare, ori gra­­voază de neplăcere estetică, pe care ți-o pricinuiește de obicei tumultoa­sa apariție a unui tigru fioros în pie­lea căruia știi bine că se ascunde ha­malul retribuit seral. D. Iorga nu este, firește, în solda guvernului­! Comparația noastră nu tinde nici pe departe, la asemenea insinuări. Dar concluziile rămân aceleași ori­cât de notorie ar fi independența de acțiune a d-lui Iorga. Alături de fraudele administrației, de abuzurile ei, alături de scandalul împroprietăririi, și de întreg corte­giul de jafuri și de fărădelegi cari au ilustrat, guvernul liberal, rămâ­ne așa­dar și guvernul liberal însuși. Și va rămâne atâta vreme cât va bine voi, ori până când împrejurări mai tari de­cât el îl va dărâma, căci nu poate fi vorba despre o acțiune hotărâtoare a opoziției când unii sunt într’un grațios menuet cu d. Brătianu, iar alții subordonează vi­­i teresele țării ambițiilor ori chiar nu­­­­mai ideologiilor politice. 0 scrisoare a generalului Presan Indignarea fostului coman­dant, contra procedeelor imorale ale liberalilor. Se știe că generalul Presau*, fost șef al Marelui Cartier General în tim­pul războiului, fusese cooptat mem­bru în Consiliul de Administrație al Reșiței, și că generalul a declinat a­­ceastă onoare. Nu se cunoaște însă motivul pen­tru care generalul Presan a refuzat acest mandat și mai ales textul scri­­soarei adresată de dânsul președin­telui Consiliului de Administrație a Reșiței. Ținem din izvor foarte sigur că această scrisoare a produs o adevă­rată consternare în rândurile celor cari au fost inițiatorii acestei coop­tări. In adevăr, generalul Presan refu­ză mandatul de Administrator al Reșiței, pentru motivul că nu înțe­lege ca serviciile ce le-a adus țârei în vremuri grele, și pe care orice ro­mân era dator să le îndeplinească să fie răsplătite în mod material și prin jetoane de prezență. Generalul Presan, indignat și cu drept cuvânt, de faptul că se oferă unui militar superior o răsplată sub formă de cooptare în consoiul u­nei societăți, protestează contra acelora cari au sugerat această idee și au fost inițiatorii ei. Afirmăm existența acestei scrisori și suntem siguri că nu vor f­i desmin­­țiți-■----------xx­o xx----------­ Cât încasează fiscul? In chestia unor descin­deri recente­ ­. prefect al Capitalei a făcut zilele aces­­­­tea mai multe descinderi și cu ajutorul par­­­­chetului a sigilat ușile câtorva­ tripouri cari funcționau de multă vreme în centrul Ca­pitalei, în disprețul tuturor ordonanțelor administrative, și fără nici­ un control. Evident că această inițiativă a d-lui ge­neral Nicoleanu merită toată landa și ar fi foarte bine dacă d-sa ar stărui pe calea apucată, din multe puncte de vedere. Nu vom cita aici decât pe cel al oaselor foarte vaste cari vor rămâne astfel libere putând lua destinații folositoare. Dar tripourile închise vor persevera, fără îndoială, și poate că unele vor izbuti să-și redeschidă porțile. Societăți morale, persoa­ne juridice, cercuri autorizate, — motive se vor găsi destule. Dar atunci d-lui pre­fect al Capitalei îi mai rămâne sarcina grea a controlului. Să se aplice legea, și să încaseze cine tre­bue și cât trebue, din veniturile fabuloase ale acestor localuri. Căci până azi autori­tățile fiscale nu și-au făcut datoria. Din ce pricină ne dispensăm de a o cerceta în acest loc. Dacă d. general Nicoleanu vrea să adaoge o pagină mare meritelor sale, trebue să nu mai îngădue în viitor acea toleranță vino­vată care răpește comunei și fiscului drep­turile lor. Și ar putea s-o facă Numai Să se afle că d-sa și-a luat obiceiul de a fi adesea oaspe nepoftit în toiul nopții, cum a fost acum două zile... Ne vom grăbi totdeauna să subliniem asemenea activități, însoțiin­­du-le de laudele noastre. 2­iei exemplarul Marele mister al existenței consistă in îm­prospătarea continuă a fondului, prin păstrarea formelor, forme vechi, dar spirit pururea nou — iată ce «fie conservatismul. M. EMINESCU Guvernul acoperi fraudele de la Comitetul Agrar in ajunul explicațiilor datorite de ministrul agri­culturii, presa oficioasa încearcă să­­ reiese o at­mosferă favorabilă neregulilor. — Solidaritatea guvernului cu defraudatorii. In mijlocul Rindâgnărrii și revoltei care a cuprins în­treaga opinie pu­blică pe urma fantasticelor descope­riri de la Comitetul Agrar, și chiar a doua zi după ce, printr­’un comunicat semio­­ficios, guvernul da asigurări că vinovații vor fi pedepsiți, ,"oricäne vor fi ei‘‘ — noi ne­am exprimat convingerea fermă că ministrul agricul­turii va fi scos basma curată prin mocirla în care singur s’a aruncat, și că regimul va întinde o imensă mușama asupra tuturor imfamiilor săvârșite cu expropierea» ftl'au trecut nici 24 de ore, și evenimentele au venit să nu dea dreptate. Guvernul a și început cu ziua de e zi, să facă atmos­feră favorabilă aparițîunei ministrului de agricultură la Cameră, și explicaț­i anilor pe cari le datorează țarei. Intr’adevăr, în așteptarea ședinței de Vineri, ziarul­­ fi cios al guvernului publică un fulgerător articol contra opoziției țărăniste pe care o acuză de a fi ,,iWSCE- 1 MATU (SI) farsa cu fraudele de la Comitetul Agrar, și pen Constantinescu, per-----J­AB I­EIAi ta­­jt-buh care cutează să-l pr­ezinte, nu numai ca o victimă, dar ca pe un neprihănit om poli­tic, „a cărui operă va apare, după explicațiile ce va da în Cameră, în toată măreția ei, iar aceea o însănătoșire! mo­raie, promisă de guvernul li­beral, va fi cunoscută în toa­tă severitatea cu care condu­cătorii de azi ai țărei staut hotărâți să o îndeplinească“. Ați înțeles, așa­dar ? O, ministru al agriculturii e nevinovat, iar vinovații, a­­dică cei doi-trei mici sluj­­i­bași cari vor trebui să plă­­­­tească ©alele sparte, vor a­­vea să joace rolul de salva­­tori ai operei de însănăto­șire morală promisă de gu­vern . Cine a avut deci naivitatea să creadă că liberalii se vor purifica peste noapte, va în­registra o mare decepție. Și totuși vor cădea, fiindcă slăbiciunea lor reiese din chiar actul de solidaritate pe care-l săvârșesc astăzi în fața celei mai autentice și mai formidabile panamale din câte s’au cunoscut în țara noastră. T. L. ECCMlu­i DE­ AR EI­­FOST... — «Aurora» observă că oficiosul guvernului a publicat următoa­rea telegramă : Budapesta. 3 — Episcopul din Na­gywa­­rad, Széchényi a murit Sâmbătă seara. Nagywarad în loc de Oradea Mare, este fără îndoială, o simplă eroare, dacă lucrul a fost tipărit în «Viitorul». Dacă ar fi fost însă o alt ziar, atunci era cu totul altceva. Eroarea devenea procedeu de anumită pre­să, și în consecință, trădare ! Quod licet bovis... * UN NOU BIA ! — «Viitorul» are, — și el ! — o idee. E fenomenal, dar e adevărat. ’ Ideea «Viitorului» este o invitație pe care o face Primăriei Capitalei de a spori taxa­­ pe apă. Era și timpul, pentru că prea huzuria po­­­­pulație Capitalei în­tr’o scandaloasă eftină­­tate ! • PESTE DOUA ZILE... — Da, peste două zile, va vorbi d. Al. Constantinescu ! Și atunci se va vedea.. Ce se va edea, ne spu­ne «Viitorul» : «cât s’a întins calomnia și unde a început realitatea campaniei desfă­șurate». Așa­da­­ există și o realitate a fraudelor împroprietăririi î­n de mirare. . Dar și mai de mirat e că d. Vintilă Brătianu ia apă­rarea d-lui Al. Constantinescu... Oportuni­tatea, săraca !.. . SPICUIRI. — Cum își cunoaște limba un «scriitor» român: «Cetitorii mei au auzit poaite numele lui Frango-Zoltan», scrie scriitorul în ches­­tiiune De prisos să-i mai arătăm eman trebue scris, de vreme ce josul nostru e scriitor consacrat: THERMIDOR & Co. Conferințele Institutului Social Român Ciclul Politica externă Duminică 9 Decembrie încep în Aula Fun­dației Universitare Carol I, conferințele a­­nuale organizate de Institutul Social Ro­mân " Anul acesta se va trata despre Politica Externă. Iată programul conferințelor, de la 9 De­cembrie a. c. până la 25 Mai 1921 inclusiv : IN LUNA DECEMBRIE Duminecă 9 Decembrie, d. Mircea Djuvara: despre «Principiile și spi­ritul ultimelor tratate de pace». Duminecă 16 Dec., d. Dem. Negule­­scu: despre «Curtea de Justiție In­ternațională». Duminecă 23 Dec., d. N. Titulescu: despre «Societatea Națiunilor, factor determinant în politica mondiala» Duminecă 30 Dec., d. D. Iancovici: despre «Trei ani de activitate a So­cietății Națiunilor». IN LUNA IANUARIE Duminecă 27 Ianuarie, d. D. Gussi: despre «Istoricul și Ființa Societății­­ Națiunilor». IN LUNA FEBRUARIE Duminecă 3 Febrruarie, d. Al. Vai­­da-Voevod, despre «Problema fron­tierelor românești». Duminecă 10 Februarie, d. Virgil Madgearu: despre «Imp?r­alis­m­l <E­­conomic și Societatea Națiunil di­». Duminecă 17 Februarie, d. Gr. Trancu-Iași: despre «Organis­ma In­ternațională a Muncii». Duminecă 24 Febrruarie, i. Eug. Neculcea: despre «Pro Dl una Repara­țiilor». IN LUNA MARTIE Duminecă 3 Martie, d. Gh. Tarcu: despre «Situația financiară interna­țională de după războiu». wEmsms&mvMBammm Duminecă 10 Martie, d. Dr. G. Ma­­rinescu : despre «Cooperarea intelec­tuală națională și internațională». Duminecă 17 Martie, d. Toma Ste­lian: despre «Chestiunea Dunării». Duminecă 24 Martie, d. Gr. Antipa: despre «Problemele economice ale Dunării». Duminecă 31 Martie, d. Vintilă Bră­tianu: despre «Situația economică și financiară creată României Noi în Europa». IN LUNA APRILIE Duminecă 7 Aprilie, d. A. Cortea­­nu: despre «Confederația Dunărea­nă». Duminecă 14 Aprilie, d. Eugen Bo­tez (Jean Bart): despre «Dunărea și comisiile ei». . IN LUNA MAI Duminecă 4 Mai, d. C. Diamandi, despre «Problema Strâmtorilor». Duminecă 11 Mai, d. Iuliu Maniu , despre «Problema minorităților»; începutul prelegerilor la ora 11 di­mineața. Intrarea generală, 10 lei; abona­ment pentru locurile rezervate, 200 lei ; pentru studenți, intrarea liberă la tribunele de sus. Bilete și abona­mente se găsesc în pasagiul Român No. 20. ------»=5Qc=«-----­ De ce nu e posibilă nici­ o îndreptare din jurul cazului de la Arad Chiar a doua zi după ce ziarele a­­nunțaseră faimoasele fraude de la Arad, unde însuși șeful siguranței s’a făcut vinovat de cele mai rușinoase abuzuri, am arătat că mersul instruț­ției este stânjenit de anumite înalte intervenții-In adevăr, e fapt precis că directo­rul general al siguranță Statului, d- Romulus Voinescu, înaintase încă de mai de mult rapoarte alarmante asu­pra activității șefului siguranță din Arad- Dar în loc să se ia măsurile pe cari le comandau aceste rapoarte, pol­i­stul abuziv de la Arad a rămas la locul său până în ziua în care a in­tervenit parchetul- Atunci faptele n’au mai putut fi ascunse, și s’a știut nu cu preciziuni complecte, — pe cari ar fi trebuit să le dea imediat presa oficială — ci așa pe departe, cari sunt delictele făptuite la Arad-Vinovatul n’a fost părăsit însă, nici în aceste zile negre, de protecto­rul său d- Al- Constantinescu­ Deo­camdată el ai fost pus în libertate, și ne așteptăm să vedem, foarte curând rezultatul definitiv al anchetei care trebue să ne arate că polițistul de la Arad n’a avut nici­ o vină, totul re­­ducându-se la mici nereguli, ori chiar la o simplă înscenare-De ce nu ? Când te bucuri de pro­tecția d-lui Al- Constantinescu, orice e cu putință- Cei lezați de procedeele abuzive ale administrației, la Arad ori aiurea, — mai ales în Ardeal, — nici nu vor mai avea, în viitor, cura­jul unor denunțuri devenite inutile, cari le-ar putea aduce, cel mult, pri­goana răzbunării celor denunțați, însuși d- director general al sigu­ranță Statului, ori­care ar fi dorința sa de a avea un personal cinstit și demn, va învăța că nu trebue să-și întindă controlul de­cât asupra func­­ț­onarilor, cari întâmplători n’ar avea înalte protecții ! Cu înaltele concepțiuni morale ale d-lui Al Constantinescu, proprietarul Răcăciunilor de vale, evident că nici un fel de îndreptare nu e posib­iă- Domnule Voinescu» menajează și bu­nele intenții și ostenelile pentru mai târziu- SAMBATA 8 DECEMBRIE 1923 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA — BUCUREȘTI — Calea Victoriei no. 60 (Pesagiul Imobiliara) PUBLICITATEA se primește la ADMINISTRAȚIA ZIARULUI ȘI LA TOATE AfsENZIILE DE PUBLICITATE Corespondenta privitoare la Redacție trebue adresată Primului-redactor Manuscrisele nepublicate se ard, domnii autori sunt rugași să-și păstreze copie Agitațiile din Grecia Enormul meeting’ venizelist de Du­minecă, care a accentuat mișcarea pentru rechemarea lui Venizelos, pu­ne pe al doilea plan mișcarea de ins­taurare a republicei. Personalitatea lui­ Venizelos ocupă din nou astăzi întreaga viață politi­că a Greciei, până într’atâta încât re­publicanii neînduplecați, cari prevăd un eșec în alegeri, înclină mai mult spre abținerea de la alegeri. Ideea in­­staurărei imediate a republcei a per­dut mult teren în ultimele zile și în­­făptuirea acesteia devine foarte im­probabilă. Acordul între republicani și vanizeliști Un acord definitiv a fost stabilit în­tre republicani și venizeliști în ce pri­vește colaborarea la alegeri în cir­cumscripția Atenei. Cu toată declarația de abținere mai mulți antivenizeliști vor partici­pa la alegeri, în provincii. Republica­nii și venizeliștii însă prevăd o majo­ritate imensă în favoarea lor. -----«șapca»-----­ Gonfesina dala ,asa e­ntrala a impropiiatirii In consfătuirea­ de la Casa Centra­lă a împroprietăriri cu consilierii agricoli s’,au­­ luat următoarele hotă­râri: Să se înceapă imediat lucrările pre­gătitoare împroprietăririi pe terenu­rile expropriate ulterior în baza le­gei agrare. Să se ceară tuturor comisiunilor de expropriere, hotărârile pentru a le coordona, in ce privește comasarea proprietății celor ce am mai multe propirietăți Locuitorii excluși Privitor la situația locuitorilor ex­cluși și ale căror contestații au fost admise de Comitetul Agrar, unii din ei au folosit terenurile întru­cât le aveau semănate, alții nu, iar pămân­tul lor a fost dat cu arendă a altor în­dreptățiți du­pă tablourile comi­siuni­­lor în revizuire. Hotărârile fiind toate date de Co­mitetul Agrar (nui sunt încă toate comunicate), cei admiși vor intra în stăpânirea pământului cu ocazia îm­proprietăririi în continuare pe tere­nurile expropriate ulterior în baza legei agrare. S’a hotărât să se facă o cât mai întinsă propagandă pentru ca sătenii sa-și plătească loturile, cu care sunt împroprietăriți. Vetrele de casă în ce privește vetrele de sat s’au luat măsuri­i să se procedeze la parce­larea lor. Parcelarea se va face fără să se indice proprietariul fiecărui loc de casas întrucât organele Cadastru­lui au ordine să nu facă acest lucru, ci o comisiune comunală instituită în acest scop. Semnele de hotare Semnele de hotare se vor face pe spesele sătenilor. Acolo unde este pia­tră aceste semne se vor face de pia­tră ; la câmp, ele se vor face de beton. Plata pentru lucrările de măsură­toare și parcelare o suportă Statul și operatorii n'au dreptul să încaseze un raic de la săteni. Dacă se constată abuzuri, acestea vor fi aduse la cunoștință spre a se lua măsuri. Cronica teatrală Teatrul Național: „Când vine­ viforul..." Cronică drama­tică in 4 acte de d-l. Gh. Tătărăscu. Abia acum apar­ mult așteptatele lucrări literare, menite să fixeze eve­nimentele care au determinat mari­le prefaceri ale ființei neamului ro­mânesc-D-l Kirițescu, reușise deunăzi­, ca într’o comedie vecina cu acele eve­­nimente să redea într’o șarje spiri­tuală, o parte din supărătoarea at­mosferă postbelică-D-1 Gh. Tătărăscu, în lucrarea pre­zentată aseară la Teatrul Național, atacă direct și prea curagios însăși inima problemei, căci, cu excepția actului de expoziție, întreaga piesă ne poartă în­ lumea de prăpăd și de ur­gie a luptei,­ a ultimelor sforțări eroi­ce, în bătaia cumplită a «viforului» războiului. Sâmburele dramatic e întreg con­centrat în sufletul și atitudinea ce o are de-a lungul acestor­ patru acte boerănașul Cândea. Putred de bogat și putrezit sufle­tește eroul se găsește în preziua răz­boiului la sfârșitul unei vieți de des­­frâu și trândăvie. O viață de erotism, băutură și lenevie îl blazează până a’l transforma într’un animal trist­, și războiul prin rându-l și cu situația militară nearanjată îl ruinează fizi­cește -n trei zile. De aci dezertarea, rușinea, mizeria cea mai cumplită fi­zică și morală. Deodată însă viforul Bare e singurul nerv al piesei, pur­­tându-l ca pe o frunză uscată, îl face părtaș la un fapt de război­, iar o mus­trare a unui superior prieten, îi ara­tă inutilitatea vieței lui și îi impune un sacrificiu care echivalează cu o sinucide. Nu putem vorbi de o dramă pro­priu zis, pentru că nu eistă nici un fel de conflict în lucrarea d-lui Gh. Tătărăscu. Intr’adevăr fără nici un element extern toată drama e concentrată în frământările sufletului­ eroului Con­flictul l’ar produce reacțiunea ele­­vațiunei războiului asupra acelui su­flet blazat­ Dar conflictul nici nu izbutește să se lege, căci dintru’nceput eroul e sfârșit sufletește. Acea inexistență de viață sufleteas­că, acea ruină de suflet e pitos flage­lată de urgia, năpmznică a unui vifor prea uriaș. A căuta închegarea dramatică în­tr’o astfel de disproporționată ciocni­re ar fi inutil. Autorul însuși nu’și întitulează lu­crarea, dramă ori piesă, ci o întitu­lează «cronică dramatică» deci­ nu mai puțin decât o piesă, ci mult mai mult A fixa epope­a războiului într’o «cronică» și încă sub­ formă drama­tică, este într’adevăr o încercare de mare curaj și de frumos merit. Mun­ca cere multă obiectivitate, o bună cunoaștere a unor împrejurări, ce nu ori­cui i-a fo­st dat să le cunoască, și talentul de a nu te lăsa purtat de a­­­­rupele exaltărei romantice. Pe d- Tătărescu nu l’au a­jutat pa­­re-se nici obiectivitatea, nici cunoaște­rea faptelor și nici talentul. Luând faptele cronologice, actul în­­tâiu, ne înfățișează în preziua­ răz­boiului societatea tinerilor luptători de mâine, benchetuitul în holul unui cazino. Trândăvie erotică, nepăsare, șampanie, baccara. Nu lipsește nici prezența înflăcărată a unui doritor al războiului, prototipul ambuscatu­­lui de mâine. Clopotele bisericilor și trâmbițele lasă cortina primului act- Al doilea e înaintarea victorioasă. Lângă F­ietroșani, soldații fac horă­­ și se veselesc ca în zile bune, căpita­nul e bun ca un adevărat tată al com­­pan­iei , iar sergentul dă asigurări că stăpânirea poartă grije d­e toți, că nimic nu lipsește și răsplata va veni.. Singur neputinciosul, nepregătit su­fletește nu i se poate contopi în aceas­tă lume de veseli biruitori, și fuge lăsând frontul biruitor altora» Actul al treilea e retragerea, zdro­bitoare- Lupta, del­a Tâncăbești care precede, căderea Bucureștilor. , Toamnă nepraznică, bubuituri de tunuri, defilarea mizerabilă a dezer­torilor și moartea unui sergent erou. E­­ sergentul pe care*l cunoaștem din cărțile de citire, «Peneș» al lui­ A­­lexandri, «Curcanul* lui Ventura, și apoi Providența care face pe dezer­tor să împlinească fără să vrea, fap­ta de eroism a sergentulu . In zori de zi e al patrulea act» De­zertor­ul se întoarce la compania lui care e unitate de acoperire, de sacri­ficiu. Căpitanul prieten, de ori, al dezertorului îl mustră. Aceștia, ster­pi sufletește, care și-au risipit viața în petreceri­, nu s’au legat cu nici un rost de acest pământ, n’au priceput nimic din aspirațiile neamului’, aceș­tia ne spune autorul prin gi­asul că­pitanului, au fost cauza înfrângerei Va fi fost așa sau nu va fi fost a­șa, cum spune cronica d-lui Tătărăscu, cel învinuit o știa de mult, și-o im­puta singur, și primește s să facă el sacrificiul ce avea să-l facă compa­nia­ Și rămâne singur să țină piept puhoiului ce s’apropie, în timp ce compania își continuă retragerea» Aci se termină cronica d-lui Gh. Tătărăscu. Oricât de imperfectă e redarea de mai sus, ea lasă să se întrevadă, im­­posibilitatea de a da, pe această cale, cum­ a fost în intenția autorului, o cronică dramatică a războiului. Disprețul pentru teehniiaa teatrală și lipsa totală ,a unui confl­ict real, nu dau lucrării caracterul de «dram­a­­ti­că», iar prezentarea unor eveni­mente reale, sunt un aspect c­u totul deformat de un romant vira b analizat­­de un declamatoriu fad și1 inutil și de o capricioasă exagerare, lasă cronica războiului tot nescrisă. Interpretarea a impus prezența e­­pizodică și inutilă a multor elemente de seamă ale teatrului. Au defilat d-nii Balfimiski, Ciprian, Sârbu, Bad­­dovin, Barbelian, Victor Antonescu, Pepe Georgescu. D-na Ana lasia nu putut face mai nimic din rolul­­ impo­sibil ce i s’a încredințat, iar d. Ata­­nasescu a declamat frumos. Sunt demne de toată lauda sforță­rile talentate pe care le-a făcut d-l Vraga în susținerea rolului central al piesei, și a avut multe momente ini­moase. V. TIMUȘ f

Next