Timpul, decembrie 1923 (nr. 221-244)
1923-12-08 / nr. 226
ANUL al XXIII-lea No. 226 ABONAMENTE Un an *............................ . Lei 800 6 luni....................................... » 400 3 luni....................................... * 200 Pentru preoți, 9* învățători, Intelectuali, functionari $1 muncitori auace o reducere de 50 °/c Pentru străinătate atât costul abonamentului cât $1 costul exemplarului este dublu TELEFON No. 6/55 subt direcții unui COMITET PRO-RF.3ACTOR UOLDEA RADULESCU --------xxo xx---------- Lucruri caii rămân Fraudele înproprietăririi, abuzurile administrației și guvernul Brătianu. Nu s’ar putea spune, fără părtinire, că d- Iorga a fost prea tandru cu guvernul liberal, în discursul său de la Cameră- Dar, tot așa de evident, nici prea drastic mai fost, și nici măcar atât de drastic cât trebuia neapărat într-un discurs care a avut pretenția de a da o icoană obiectivă a situației. Totuși d. Iorga a vorbit, în acest discurs, despre «lucrurile caii rămân». Susținut, apăsat, repetat, incisiv, cu o violență pe care grija, de a elimina cuvintele tari, o făcea și mai pronunțată, d. Iorga a calificat așa cum trebuia fraudele împroprietăririi și abuzurile administrative. Cu elocvența gestului, ca și cu cea a cuvântului, cu privirea, cu sufletul și cu trupul său întreg, d. Iorga a stăruit să dea calificărilor sale, consistența și contondentul «lucrului care rămâne». Se părea că oratorul vrea să-și fișeze cuvintele de tribună, cianuntându-le, reliefândule acolo, indestructibile și eterne, pentru ca miles oamenii nici timpul să nu le mai poată înlătura. Dar și această parte a discursului d-lui Iorga, așa de violentă, așa de pecetinitoare și de dureroasă, a fost aplaudată, și de majoritate și de banca ministerială. Căci de pe băncile liberale, de obicei așa de unanime în riposta lor gălăgioasă, nu s’a ridicat nici un singur protest, nici un singur murmur de împotrivire Toate privirile oglindeau o tăcută aprobare, în toate era știința șireată a unui drum de apă rece, urmat fără întârziere de baia arzătoare a razelor solare- Banca ministerială însăși nu părea nicidecum plictisită. D. Brătianu își ascundea discret surâsul, întră încruntare veselă, iar d. Duca se ostenia să crească opacul sticlelor ochelarilor săi, pentru că nu izbutia să dea nici un fel de severitate unei priviri evident râzătoare. Și nu era nervos de cine știe ce perspicacitate, pentru a observa, în acelaș moment chiar, că afară de lucrurile care rămân fixate de d. Iorga, cu atâta tărie și cu atâta silință de definitivat, fraudele împroprietăririi și abuzurile administrative, mai rămâne ceva: guvernul liberal. Și el n’ar fi trebuit să mai rămâie. Și poate că el nici n’ar mai fi rămas, sau în orice caz ar fi rămas mult mai puțin, dacă d. Iorga ar fi tras concluziile lucrurilor sale cari rămân. Dar’ d-sa s’a ferit să tragă aceste concluzii, și n’a lăsat astfel d-lui Brătianu și colegilor săi de bancă decât acea ușoară înfiorare, ori gravoază de neplăcere estetică, pe care ți-o pricinuiește de obicei tumultoasa apariție a unui tigru fioros în pielea căruia știi bine că se ascunde hamalul retribuit seral. D. Iorga nu este, firește, în solda guvernului! Comparația noastră nu tinde nici pe departe, la asemenea insinuări. Dar concluziile rămân aceleași oricât de notorie ar fi independența de acțiune a d-lui Iorga. Alături de fraudele administrației, de abuzurile ei, alături de scandalul împroprietăririi, și de întreg cortegiul de jafuri și de fărădelegi cari au ilustrat, guvernul liberal, rămâne așadar și guvernul liberal însuși. Și va rămâne atâta vreme cât va bine voi, ori până când împrejurări mai tari decât el îl va dărâma, căci nu poate fi vorba despre o acțiune hotărâtoare a opoziției când unii sunt într’un grațios menuet cu d. Brătianu, iar alții subordonează vii teresele țării ambițiilor ori chiar numai ideologiilor politice. 0 scrisoare a generalului Presan Indignarea fostului comandant, contra procedeelor imorale ale liberalilor. Se știe că generalul Presau*, fost șef al Marelui Cartier General în timpul războiului, fusese cooptat membru în Consiliul de Administrație al Reșiței, și că generalul a declinat această onoare. Nu se cunoaște însă motivul pentru care generalul Presan a refuzat acest mandat și mai ales textul scrisoarei adresată de dânsul președintelui Consiliului de Administrație a Reșiței. Ținem din izvor foarte sigur că această scrisoare a produs o adevărată consternare în rândurile celor cari au fost inițiatorii acestei cooptări. In adevăr, generalul Presan refuză mandatul de Administrator al Reșiței, pentru motivul că nu înțelege ca serviciile ce le-a adus țârei în vremuri grele, și pe care orice român era dator să le îndeplinească să fie răsplătite în mod material și prin jetoane de prezență. Generalul Presan, indignat și cu drept cuvânt, de faptul că se oferă unui militar superior o răsplată sub formă de cooptare în consoiul unei societăți, protestează contra acelora cari au sugerat această idee și au fost inițiatorii ei. Afirmăm existența acestei scrisori și suntem siguri că nu vor fi desmințiți-■----------xxo xx---------- Cât încasează fiscul? In chestia unor descinderi recente . prefect al Capitalei a făcut zilele acestea mai multe descinderi și cu ajutorul parchetului a sigilat ușile câtorva tripouri cari funcționau de multă vreme în centrul Capitalei, în disprețul tuturor ordonanțelor administrative, și fără nici un control. Evident că această inițiativă a d-lui general Nicoleanu merită toată landa și ar fi foarte bine dacă d-sa ar stărui pe calea apucată, din multe puncte de vedere. Nu vom cita aici decât pe cel al oaselor foarte vaste cari vor rămâne astfel libere putând lua destinații folositoare. Dar tripourile închise vor persevera, fără îndoială, și poate că unele vor izbuti să-și redeschidă porțile. Societăți morale, persoane juridice, cercuri autorizate, — motive se vor găsi destule. Dar atunci d-lui prefect al Capitalei îi mai rămâne sarcina grea a controlului. Să se aplice legea, și să încaseze cine trebue și cât trebue, din veniturile fabuloase ale acestor localuri. Căci până azi autoritățile fiscale nu și-au făcut datoria. Din ce pricină ne dispensăm de a o cerceta în acest loc. Dacă d. general Nicoleanu vrea să adaoge o pagină mare meritelor sale, trebue să nu mai îngădue în viitor acea toleranță vinovată care răpește comunei și fiscului drepturile lor. Și ar putea s-o facă Numai Să se afle că d-sa și-a luat obiceiul de a fi adesea oaspe nepoftit în toiul nopții, cum a fost acum două zile... Ne vom grăbi totdeauna să subliniem asemenea activități, însoțiindu-le de laudele noastre. 2iei exemplarul Marele mister al existenței consistă in împrospătarea continuă a fondului, prin păstrarea formelor, forme vechi, dar spirit pururea nou — iată ce «fie conservatismul. M. EMINESCU Guvernul acoperi fraudele de la Comitetul Agrar in ajunul explicațiilor datorite de ministrul agriculturii, presa oficioasa încearcă să reiese o atmosferă favorabilă neregulilor. — Solidaritatea guvernului cu defraudatorii. In mijlocul Rindâgnărrii și revoltei care a cuprins întreaga opinie publică pe urma fantasticelor descoperiri de la Comitetul Agrar, și chiar a doua zi după ce, printr’un comunicat semioficios, guvernul da asigurări că vinovații vor fi pedepsiți, ,"oricäne vor fi ei‘‘ — noi neam exprimat convingerea fermă că ministrul agriculturii va fi scos basma curată prin mocirla în care singur s’a aruncat, și că regimul va întinde o imensă mușama asupra tuturor imfamiilor săvârșite cu expropierea» ftl'au trecut nici 24 de ore, și evenimentele au venit să nu dea dreptate. Guvernul a și început cu ziua de e zi, să facă atmosferă favorabilă aparițîunei ministrului de agricultură la Cameră, și explicați anilor pe cari le datorează țarei. Intr’adevăr, în așteptarea ședinței de Vineri, ziarul fi cios al guvernului publică un fulgerător articol contra opoziției țărăniste pe care o acuză de a fi ,,iWSCE- 1 MATU (SI) farsa cu fraudele de la Comitetul Agrar, și pen Constantinescu, per-----JAB IEIAi tajt-buh care cutează să-l prezinte, nu numai ca o victimă, dar ca pe un neprihănit om politic, „a cărui operă va apare, după explicațiile ce va da în Cameră, în toată măreția ei, iar aceea o însănătoșire! moraie, promisă de guvernul liberal, va fi cunoscută în toată severitatea cu care conducătorii de azi ai țărei staut hotărâți să o îndeplinească“. Ați înțeles, așadar ? O, ministru al agriculturii e nevinovat, iar vinovații, adică cei doi-trei mici slujibași cari vor trebui să plătească ©alele sparte, vor avea să joace rolul de salvatori ai operei de însănătoșire morală promisă de guvern . Cine a avut deci naivitatea să creadă că liberalii se vor purifica peste noapte, va înregistra o mare decepție. Și totuși vor cădea, fiindcă slăbiciunea lor reiese din chiar actul de solidaritate pe care-l săvârșesc astăzi în fața celei mai autentice și mai formidabile panamale din câte s’au cunoscut în țara noastră. T. L. ECCMlui DE AR EIFOST... — «Aurora» observă că oficiosul guvernului a publicat următoarea telegramă : Budapesta. 3 — Episcopul din Nagywarad, Széchényi a murit Sâmbătă seara. Nagywarad în loc de Oradea Mare, este fără îndoială, o simplă eroare, dacă lucrul a fost tipărit în «Viitorul». Dacă ar fi fost însă o alt ziar, atunci era cu totul altceva. Eroarea devenea procedeu de anumită presă, și în consecință, trădare ! Quod licet bovis... * UN NOU BIA ! — «Viitorul» are, — și el ! — o idee. E fenomenal, dar e adevărat. ’ Ideea «Viitorului» este o invitație pe care o face Primăriei Capitalei de a spori taxa pe apă. Era și timpul, pentru că prea huzuria populație Capitalei într’o scandaloasă eftinătate ! • PESTE DOUA ZILE... — Da, peste două zile, va vorbi d. Al. Constantinescu ! Și atunci se va vedea.. Ce se va edea, ne spune «Viitorul» : «cât s’a întins calomnia și unde a început realitatea campaniei desfășurate». Așada există și o realitate a fraudelor împroprietăririi în de mirare. . Dar și mai de mirat e că d. Vintilă Brătianu ia apărarea d-lui Al. Constantinescu... Oportunitatea, săraca !.. . SPICUIRI. — Cum își cunoaște limba un «scriitor» român: «Cetitorii mei au auzit poaite numele lui Frango-Zoltan», scrie scriitorul în chestiiune De prisos să-i mai arătăm eman trebue scris, de vreme ce josul nostru e scriitor consacrat: THERMIDOR & Co. Conferințele Institutului Social Român Ciclul Politica externă Duminică 9 Decembrie încep în Aula Fundației Universitare Carol I, conferințele anuale organizate de Institutul Social Român " Anul acesta se va trata despre Politica Externă. Iată programul conferințelor, de la 9 Decembrie a. c. până la 25 Mai 1921 inclusiv : IN LUNA DECEMBRIE Duminecă 9 Decembrie, d. Mircea Djuvara: despre «Principiile și spiritul ultimelor tratate de pace». Duminecă 16 Dec., d. Dem. Negulescu: despre «Curtea de Justiție Internațională». Duminecă 23 Dec., d. N. Titulescu: despre «Societatea Națiunilor, factor determinant în politica mondiala» Duminecă 30 Dec., d. D. Iancovici: despre «Trei ani de activitate a Societății Națiunilor». IN LUNA IANUARIE Duminecă 27 Ianuarie, d. D. Gussi: despre «Istoricul și Ființa Societății Națiunilor». IN LUNA FEBRUARIE Duminecă 3 Febrruarie, d. Al. Vaida-Voevod, despre «Problema frontierelor românești». Duminecă 10 Februarie, d. Virgil Madgearu: despre «Imp?ralisml <Economic și Societatea Națiunil di». Duminecă 17 Februarie, d. Gr. Trancu-Iași: despre «Organisma Internațională a Muncii». Duminecă 24 Febrruarie, i. Eug. Neculcea: despre «Pro Dl una Reparațiilor». IN LUNA MARTIE Duminecă 3 Martie, d. Gh. Tarcu: despre «Situația financiară internațională de după războiu». wEmsms&mvMBammm Duminecă 10 Martie, d. Dr. G. Marinescu : despre «Cooperarea intelectuală națională și internațională». Duminecă 17 Martie, d. Toma Stelian: despre «Chestiunea Dunării». Duminecă 24 Martie, d. Gr. Antipa: despre «Problemele economice ale Dunării». Duminecă 31 Martie, d. Vintilă Brătianu: despre «Situația economică și financiară creată României Noi în Europa». IN LUNA APRILIE Duminecă 7 Aprilie, d. A. Corteanu: despre «Confederația Dunăreană». Duminecă 14 Aprilie, d. Eugen Botez (Jean Bart): despre «Dunărea și comisiile ei». . IN LUNA MAI Duminecă 4 Mai, d. C. Diamandi, despre «Problema Strâmtorilor». Duminecă 11 Mai, d. Iuliu Maniu , despre «Problema minorităților»; începutul prelegerilor la ora 11 dimineața. Intrarea generală, 10 lei; abonament pentru locurile rezervate, 200 lei ; pentru studenți, intrarea liberă la tribunele de sus. Bilete și abonamente se găsesc în pasagiul Român No. 20. ------»=5Qc=«----- De ce nu e posibilă nici o îndreptare din jurul cazului de la Arad Chiar a doua zi după ce ziarele anunțaseră faimoasele fraude de la Arad, unde însuși șeful siguranței s’a făcut vinovat de cele mai rușinoase abuzuri, am arătat că mersul instruțției este stânjenit de anumite înalte intervenții-In adevăr, e fapt precis că directorul general al siguranță Statului, d- Romulus Voinescu, înaintase încă de mai de mult rapoarte alarmante asupra activității șefului siguranță din Arad- Dar în loc să se ia măsurile pe cari le comandau aceste rapoarte, polistul abuziv de la Arad a rămas la locul său până în ziua în care a intervenit parchetul- Atunci faptele n’au mai putut fi ascunse, și s’a știut nu cu preciziuni complecte, — pe cari ar fi trebuit să le dea imediat presa oficială — ci așa pe departe, cari sunt delictele făptuite la Arad-Vinovatul n’a fost părăsit însă, nici în aceste zile negre, de protectorul său d- Al- Constantinescu Deocamdată el ai fost pus în libertate, și ne așteptăm să vedem, foarte curând rezultatul definitiv al anchetei care trebue să ne arate că polițistul de la Arad n’a avut nici o vină, totul reducându-se la mici nereguli, ori chiar la o simplă înscenare-De ce nu ? Când te bucuri de protecția d-lui Al- Constantinescu, orice e cu putință- Cei lezați de procedeele abuzive ale administrației, la Arad ori aiurea, — mai ales în Ardeal, — nici nu vor mai avea, în viitor, curajul unor denunțuri devenite inutile, cari le-ar putea aduce, cel mult, prigoana răzbunării celor denunțați, însuși d- director general al siguranță Statului, oricare ar fi dorința sa de a avea un personal cinstit și demn, va învăța că nu trebue să-și întindă controlul decât asupra funcțonarilor, cari întâmplători n’ar avea înalte protecții ! Cu înaltele concepțiuni morale ale d-lui Al Constantinescu, proprietarul Răcăciunilor de vale, evident că nici un fel de îndreptare nu e posibiă- Domnule Voinescu» menajează și bunele intenții și ostenelile pentru mai târziu- SAMBATA 8 DECEMBRIE 1923 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA — BUCUREȘTI — Calea Victoriei no. 60 (Pesagiul Imobiliara) PUBLICITATEA se primește la ADMINISTRAȚIA ZIARULUI ȘI LA TOATE AfsENZIILE DE PUBLICITATE Corespondenta privitoare la Redacție trebue adresată Primului-redactor Manuscrisele nepublicate se ard, domnii autori sunt rugași să-și păstreze copie Agitațiile din Grecia Enormul meeting’ venizelist de Duminecă, care a accentuat mișcarea pentru rechemarea lui Venizelos, pune pe al doilea plan mișcarea de instaurare a republicei. Personalitatea lui Venizelos ocupă din nou astăzi întreaga viață politică a Greciei, până într’atâta încât republicanii neînduplecați, cari prevăd un eșec în alegeri, înclină mai mult spre abținerea de la alegeri. Ideea instaurărei imediate a republcei a perdut mult teren în ultimele zile și înfăptuirea acesteia devine foarte improbabilă. Acordul între republicani și vanizeliști Un acord definitiv a fost stabilit între republicani și venizeliști în ce privește colaborarea la alegeri în circumscripția Atenei. Cu toată declarația de abținere mai mulți antivenizeliști vor participa la alegeri, în provincii. Republicanii și venizeliștii însă prevăd o majoritate imensă în favoarea lor. -----«șapca»----- Gonfesina dala ,asa entrala a impropiiatirii In consfătuirea de la Casa Centrală a împroprietăriri cu consilierii agricoli s’,au luat următoarele hotărâri: Să se înceapă imediat lucrările pregătitoare împroprietăririi pe terenurile expropriate ulterior în baza legei agrare. Să se ceară tuturor comisiunilor de expropriere, hotărârile pentru a le coordona, in ce privește comasarea proprietății celor ce am mai multe propirietăți Locuitorii excluși Privitor la situația locuitorilor excluși și ale căror contestații au fost admise de Comitetul Agrar, unii din ei au folosit terenurile întrucât le aveau semănate, alții nu, iar pământul lor a fost dat cu arendă a altor îndreptățiți după tablourile comisiunilor în revizuire. Hotărârile fiind toate date de Comitetul Agrar (nui sunt încă toate comunicate), cei admiși vor intra în stăpânirea pământului cu ocazia împroprietăririi în continuare pe terenurile expropriate ulterior în baza legei agrare. S’a hotărât să se facă o cât mai întinsă propagandă pentru ca sătenii sa-și plătească loturile, cu care sunt împroprietăriți. Vetrele de casă în ce privește vetrele de sat s’au luat măsurii să se procedeze la parcelarea lor. Parcelarea se va face fără să se indice proprietariul fiecărui loc de casas întrucât organele Cadastrului au ordine să nu facă acest lucru, ci o comisiune comunală instituită în acest scop. Semnele de hotare Semnele de hotare se vor face pe spesele sătenilor. Acolo unde este piatră aceste semne se vor face de piatră ; la câmp, ele se vor face de beton. Plata pentru lucrările de măsurătoare și parcelare o suportă Statul și operatorii n'au dreptul să încaseze un raic de la săteni. Dacă se constată abuzuri, acestea vor fi aduse la cunoștință spre a se lua măsuri. Cronica teatrală Teatrul Național: „Când vine viforul..." Cronică dramatică in 4 acte de d-l. Gh. Tătărăscu. Abia acum apar mult așteptatele lucrări literare, menite să fixeze evenimentele care au determinat marile prefaceri ale ființei neamului românesc-D-l Kirițescu, reușise deunăzi, ca într’o comedie vecina cu acele evenimente să redea într’o șarje spirituală, o parte din supărătoarea atmosferă postbelică-D-1 Gh. Tătărăscu, în lucrarea prezentată aseară la Teatrul Național, atacă direct și prea curagios însăși inima problemei, căci, cu excepția actului de expoziție, întreaga piesă ne poartă în lumea de prăpăd și de urgie a luptei, a ultimelor sforțări eroice, în bătaia cumplită a «viforului» războiului. Sâmburele dramatic e întreg concentrat în sufletul și atitudinea ce o are de-a lungul acestor patru acte boerănașul Cândea. Putred de bogat și putrezit sufletește eroul se găsește în preziua războiului la sfârșitul unei vieți de desfrâu și trândăvie. O viață de erotism, băutură și lenevie îl blazează până a’l transforma într’un animal trist, și războiul prin rându-l și cu situația militară nearanjată îl ruinează fizicește -n trei zile. De aci dezertarea, rușinea, mizeria cea mai cumplită fizică și morală. Deodată însă viforul Bare e singurul nerv al piesei, purtându-l ca pe o frunză uscată, îl face părtaș la un fapt de război, iar o mustrare a unui superior prieten, îi arată inutilitatea vieței lui și îi impune un sacrificiu care echivalează cu o sinucide. Nu putem vorbi de o dramă propriu zis, pentru că nu eistă nici un fel de conflict în lucrarea d-lui Gh. Tătărăscu. Intr’adevăr fără nici un element extern toată drama e concentrată în frământările sufletului eroului Conflictul l’ar produce reacțiunea elevațiunei războiului asupra acelui suflet blazat Dar conflictul nici nu izbutește să se lege, căci dintru’nceput eroul e sfârșit sufletește. Acea inexistență de viață sufletească, acea ruină de suflet e pitos flagelată de urgia, năpmznică a unui vifor prea uriaș. A căuta închegarea dramatică într’o astfel de disproporționată ciocnire ar fi inutil. Autorul însuși nu’și întitulează lucrarea, dramă ori piesă, ci o întitulează «cronică dramatică» deci nu mai puțin decât o piesă, ci mult mai mult A fixa epopea războiului într’o «cronică» și încă sub formă dramatică, este într’adevăr o încercare de mare curaj și de frumos merit. Munca cere multă obiectivitate, o bună cunoaștere a unor împrejurări, ce nu oricui i-a fost dat să le cunoască, și talentul de a nu te lăsa purtat de arupele exaltărei romantice. Pe d- Tătărescu nu l’au ajutat pare-se nici obiectivitatea, nici cunoașterea faptelor și nici talentul. Luând faptele cronologice, actul întâiu, ne înfățișează în preziua războiului societatea tinerilor luptători de mâine, benchetuitul în holul unui cazino. Trândăvie erotică, nepăsare, șampanie, baccara. Nu lipsește nici prezența înflăcărată a unui doritor al războiului, prototipul ambuscatului de mâine. Clopotele bisericilor și trâmbițele lasă cortina primului act- Al doilea e înaintarea victorioasă. Lângă Fietroșani, soldații fac horă și se veselesc ca în zile bune, căpitanul e bun ca un adevărat tată al companiei , iar sergentul dă asigurări că stăpânirea poartă grije de toți, că nimic nu lipsește și răsplata va veni.. Singur neputinciosul, nepregătit sufletește nu i se poate contopi în această lume de veseli biruitori, și fuge lăsând frontul biruitor altora» Actul al treilea e retragerea, zdrobitoare- Lupta, dela Tâncăbești care precede, căderea Bucureștilor. , Toamnă nepraznică, bubuituri de tunuri, defilarea mizerabilă a dezertorilor și moartea unui sergent erou. E sergentul pe care*l cunoaștem din cărțile de citire, «Peneș» al lui Alexandri, «Curcanul* lui Ventura, și apoi Providența care face pe dezertor să împlinească fără să vrea, fapta de eroism a sergentulu . In zori de zi e al patrulea act» Dezertorul se întoarce la compania lui care e unitate de acoperire, de sacrificiu. Căpitanul prieten, de ori, al dezertorului îl mustră. Aceștia, sterpi sufletește, care și-au risipit viața în petreceri, nu s’au legat cu nici un rost de acest pământ, n’au priceput nimic din aspirațiile neamului’, aceștia ne spune autorul prin giasul căpitanului, au fost cauza înfrângerei Va fi fost așa sau nu va fi fost așa, cum spune cronica d-lui Tătărăscu, cel învinuit o știa de mult, și-o imputa singur, și primește s să facă el sacrificiul ce avea să-l facă compania Și rămâne singur să țină piept puhoiului ce s’apropie, în timp ce compania își continuă retragerea» Aci se termină cronica d-lui Gh. Tătărăscu. Oricât de imperfectă e redarea de mai sus, ea lasă să se întrevadă, imposibilitatea de a da, pe această cale, cum a fost în intenția autorului, o cronică dramatică a războiului. Disprețul pentru teehniiaa teatrală și lipsa totală ,a unui conflict real, nu dau lucrării caracterul de «dramatică», iar prezentarea unor evenimente reale, sunt un aspect cu totul deformat de un romant vira b analizatde un declamatoriu fad și1 inutil și de o capricioasă exagerare, lasă cronica războiului tot nescrisă. Interpretarea a impus prezența epizodică și inutilă a multor elemente de seamă ale teatrului. Au defilat d-nii Balfimiski, Ciprian, Sârbu, Baddovin, Barbelian, Victor Antonescu, Pepe Georgescu. D-na Ana lasia nu putut face mai nimic din rolul imposibil ce i s’a încredințat, iar d. Atanasescu a declamat frumos. Sunt demne de toată lauda sforțările talentate pe care le-a făcut d-l Vraga în susținerea rolului central al piesei, și a avut multe momente inimoase. V. TIMUȘ f