Timpul, iunie 1937 (nr. 26-54)

1937-06-10 / nr. 35

% 2 No. 35 10—VI—1937 P PREM­I1 de MIHAIL JORA rf«**» mute** plăceri și necazuri ale anotimpului acesta, se prenumără și premiile. In afară de acelea școlare, cari aduc cu toată sărăcia lor, nespu­­ă fericire nevinovată, copiilor silitori, se mai dau premiile Academiei, diferite alte premii parti­culare, și în sfârșit, premiile naționale: premiul național de pic­tură, premiul național de sculptură, premiul național de poezie, de proză, și acum la urmă de literatură dramatică. Foarte fru­mos. Dar să ne fie îngăduit a întreba măririle ce au hotărât de­cernarea acestor premii naționale, de ce nu au catadlicsit să insti­­tuiască și unul pentru muzică? Că doar, când au nevoe de pro­pagandă românească, aceleași muzici se adresează nu poeților, nici romancierilor, ci compozitorilor români, care-i scapă adesea din multe încurcături. Să fie oare compozitorii noștri, cu atâta mai prejos de toți ceilalți tovarăși în artă, ce primesc premii, în­cât si fie singurii cari să se bucure numai de bucuria acestora? Și trebui să fie oare întreaga școală muzicală românească, — care are totuși în fruntea ei pe un George Enescu — înlăturată de la o distincție bine meritată, pentru că înăuntrul majorității breslașiJeț el nu se sfț­dșesc cele patru cuvin­ ® țpagin ji ne­­gre, nu piere?. Da.­­Compozitorii În­ genere sunt oameni ciudați. Mulți îi consideră drept nebuni, pentru că le displac teme nefife și preferă să ducă greutățile vieții cu mândrie, dansând să întîngă mâna. E o veche tradiție ce purcede d­e la Palestrina, și pe care au moștenit-o și Bach și Mozart și Schubert și Beethoven, și Schumann și Enescu, pentru a nu vorbi de­cât despre cei mai mari și cei mai intransigenți. Nemăsurata și nemărginita lume a sunetelor în care trăiește, creează să vede, o stare sufletească specială a compozitorului, care-l îndepărtează de judecata comu­nă a semenilor săi. Nenorociri și pacoste multe lovesc din acea­stă cauză pe acești bieți făuritori de fericire colectivă, cari adesea mor pe un pat de spital și sunt îngropați din mila publică. Nu vrem să spunem prin aceasta, că neinstituirea unui pre­miu național de muzică, ar aduce o asemenea insuportabilă neno­­rocire printre compozitorii români. Pătimesc ei altele mai boa­căne din partea acelor nechemați, chemați să-i judece. Dar dacă am notat această neînțeleasă omisiune, am făcut-o nu pentru a ne plânge, ci pentru a dovedi odată mai mult, de­câtă neînțelegere și dispreț se bucură în țara Românească arta muzicală. Cinstit ca un pictor care zugră­vește un chip și nu e prezent în o­­pera lui decât ca ochi care înregis­trează și deformează și ca lumină și culoare proprie. Julien Green e sin­­gurul dintre marii scriitori ai Fran­ței de azi, care nu se amestecă în narațiune ca un cugetător, cu scepti­cispi­ cu ironie, cu lirism, chiar de bună calitate, cu, un sfârșit, puncte de vedere străine de poveste sau înru­dite cu ea dar exterioare ei. Gândi­ți-vă la atitudinea pe care o iau chiar Gide, chiar Duhamel, ca să nu-i mai pomenesc pe Montherlant, Giraudoux, etc. și cari, prcât ar fi de interesantă, e un corp străin, a­­morf, într'un corp viu, Julien Green, povestește, își cons­­truește admirabil, măsurat, gradat plin de un meșteșug niciodată artifi­cial, totdeauna savant, istoria, cu o liniște egală cu senzația de rece pe care o dă fierul înfierbântat până la alb. Nici o precipitare, nici o scăpa­re, nici un fel de bâlbâire febrilă In forma, ritmul care îmbracă cea mai fierbinte, mai ciudată, mai haluci­nantă substanță. O desfășurare fi­rească, socotită, migăloasă a unor e­­veni­mente sufletești care, ca în scrii­­torii ruși și mai ales în Dostoiev­­sky, nici­odată nu sunt determinate de împrejurările exterioare, ci tot­deauna de construcția interioară a individului. Evenimentele din afară se izbesc de caracterul lui, ca de un zid, mingiile. El, eroul, își alege e­­venimentul față de care reacționează sau mai curând acționează, el for­țează destinul, el crează, determină circumstanța, nu e determinat de ea. Ca la Dostoievsky, personagiul e personalitate, e construit și pe fa­țete și în adânc, complex și rotund, așa ca să nu-l uiți toată viața, să-l porți în tine, mai aproape și mai in­tim legat decât pe străbunii tăi, și pe prietenii tăi. Ca și la Dostoiev­sky, prin hipertrofia calităților și defectelor lui, personagiile sunt monstruoase și admirabile, și deși re­­prezentative pentru umanitate, to­tuși, unice. Nu e vorba numai de psih­ologie, ci de psih­opatologie. Deosebirea dintre Green și slavi în­cepe acolo unde Tolstoi sau Dosto­­­ievsky pun teza etică, pun și solu­ționează problema morală, pe care Green, mai deplin artist, o ignoră cu desăvârșire. Nuanțele în caracterele lui Julien Green nu sunt numai fațete ale ca­lităților fundamentale, așa cum ne-au obișnuit toți romancierii, și dacă „tipul“ se repetă (arara, exal­tata, vizionarul), ca în Molière, ca în Balzac, ca în toți clasiciit în defi­nitiv, acel tip are atâtea facultăți se­cundare, e atât de fiecare dată com­plect altfel, că trece dincolo mult de „tip“, un „individ", unul anume, concret. Și totul atât de cinstit, de curat, de lipsit de clipiri inutile, de cură­țat de acel abuz de nuanță și subtilitate care abundă dezgustător mai ales literatura bună și mai cu seamă cea franceză. O cinste care nu e sărăcie sau pla­titudine, o știință a amănuntului ar­tistic, o regie genială. Stil sobru pâ­nă la uscăciune, pur și aerat, din vântul totdeauna cel potrivit, fără beție și fără risipă. Creator de atmosfere, de caractere și de stări, Julien Green are de pil­dă curajul să descrie un „Adrienne Mesurat“, patru nopți ale aceleiași eroine, în aceeași odaie, cu aceleași gânduri, lung, insistent, liniștit în aparență, și totuși fiecare din aceste seri să fie altfel decât cealaltă și să le știi pe fiecare, ca pe un chip ome­nesc, care nu poate fi confundat cu altul, și care rămâne în carnea a­­mintirii ca o cicatrice, pentru tot­deauna. Dar ce se poate spune în câteva rânduri despre un scriitor pe care vrei sa-l cuprinzi intr’un volum? Lucia Demetrius si FEMEIA DE AZI Note pentru un studiu FILMELE ZILEI CARLTON: OMUL. CARE FACE MI­NUMI * Un om simplu anume Fotherin­gay, vânzător într-un mic orășel de provincie, își descoperă întro zi­darul supranatural de a minuni. Descoperirea întâi îl face ui­mește, pe urmă îl înspăimântă. Este o ciudată teamă produsă de pute­rea sa. unn fel de stranie groază de neașteptatul răsărit din el însuși; încuiat in casă singur, face timi­de încercări asupra nouei sale forțe păstrând însă aceiaș teamă, ca de un lucru foarte primejdios. După câteva experiențe care îl conving că „jocul“ este nevinovat, își „cre­­iază” o mulțime de asemeni „jucă­rii”, apoi, plictisit conchide: „Des­tule minuni pe ziua de azi” și se culcă pentru că a doua zi la șapte are slujbă. Destinul lui Fotheringay, omul care poate face orice și nu face ni­mic din lipsa unei imaginațiuni a­­propiate nemărginitei sale puteri (nici măcar gândul de a se scuti de slujbă nu-i vine) este tragic și co­mic în acelaș timp și exact în a­­ceiași măsură. Când însă pornești — ca film — de la situația atât de puțin obișnui­tă a omului care-și poate realiza orice dorință, este greu să mai gra­dezi evenimentele: deci, odată pre­­miza pusă, și primele întâmplări desfășurate filmul rămâne pe loc, făcând doar ici cole mici incursiuni satirice, până la desnodământul, iarăși mai in­teresant, care degajă concluzia, că numai un supra­om poate deține o putere supraumană fără primejdie Este jucat frumos de Rolland Young în rolul lui Fotheringay — personaj descris pe alocuri din um­a­nismul lui Chaplin — dar regizat fără fantezie și fără vervă de Ale­xandru Karda, de la care eram în drept a cere o mai amplă și mai consistentă speculare a ideei brute, chiar atunci când însuși autorul ei, (Weils), nu ar fi făcut-o. S. C. CARTEA ZILEI I. Simionescul Țara Noas­tră - Oameni - Locuri ■ Lu­cruri. ""’I ..OrI Unul din defectele noastre ca po­por este și acel­a de a n­e subetaViiu. Ne am deprins să nesocotim ce a­­vem și ce am înfăptuit în decursul sbuciumatei noastre istorii — și mai cu seamă printr'o ciudată întocmire a firii, — ne place să lăsăm în um­bră ce e al nostru — de dragul celor ce vedem la străini. Defectul acesta e grav mai cu seamă astăzi când multe popoare merg cu prețuirea de sine până la me­galomanie — poate să provină și de acolo că nu ne cunoaștem îndeajuns. De aceia trebuiesc relevate cu toată căldura operile de sinteză care tind să ne facă posibilă această cunoaș­tere de sine. Numai cunoscând bine­­ ara noastră cu pământul ei variat și rodnic, acest popor înzestrat cu în­sușiri alese­ firești, este imposibil să nu ne îndreptăm cu încredere spre viitor. Nu ni se cere decât muncă ordo­nată, continuă și chibzuită, condusă cu pricepere și întărită prin cultură și dragoste mai adâncă pentru tot ce este al nostru. Iată de ce socotim că Fundația pentru literatură și artă „Regele Ca­rol II", a făcut un act de adevărată operă națională tipărind cartea cu titlul de mai sus,­a ilustrului pro­fesor de la Universitatea din Bucu­rești. Pentru că, într'adevăr, această­ucrare atât prin planul în care a fost concepută cât și prin materialul pe care-l conține, poate fi considerată dela început până la sfârșit ca o che­mare spre cunoașterea pământului pe care ne ducem traiul,­­ consti­tuind un adevărat vade mecum na­țional, începând cu consider­ațiuni geogra­fice și geologice în legătură cu locul­­ României în continentul Europei și cu structura solului ei, — și sfârșind cu viața culturală și conducerea ță­rii, — autorul realizând un admira­­­­bil spirit de sinteză —, nu uită nici un dom­eniu de manifestare a vieții­­ românești. Astfel, intr’o minunată limbă românească, limpede și ferită­­ de orice rigiditate științifică ne sunt­­ prezentate: icoana generala a Roma­­­­niei, trecutul pământului românesc,­­ munții, dealurile, șesurile, depresiu­­­­nile, clima, apele, învelișul plantelor,­­ lumea animală populația, alte nea­muri, sate, săteni, orașe, orășeni, ■_ apoi, __ agricultura, natura culturi­lor, vii și livezi, păduri, creșterea a­­nimalelor, bogă­țiile subsolului, in­dustria,­­ comerțul, transporturile, fi­nanțele, conducerea țării, viața cul­turală și femeia română. La fiecare din aceste capitole sunt însemnate principalele isvoare folo­site,­­ desigur nu atât de dragul arătării lor, cât mai ales spre a tre­zi încrederea în munca științifică ro­­mânească, făcând pe cititorul in­teresat să caute amănuntele în aura­rii citați. Munca această migăloasă, de ani de zile,­­ este cu prisosință răsplă­tită de ceace autorul însuși numește „conștiința că a îndeplinit o datorie față de țara sa, care are nevoie de sinceră dragoste din partea tuturora întărită prin cunoașterea realității Ar, B. Eü I­M­PUL John Rockefeller, omul care nu vroia să moară, a murit totuși în preajma jubileului său de o sută de ani. învățătura dezolantă a Ecle­­siarhului s-a devent și de data acea­sta mai puternică de­cât optimismul temerar al recordmanului american, iar socotelile de acasă ale miliarda­rului s'au arătat, la târg, greșite. In loc să se prăjească surâzător și mul­țumit la razele calde ale apoteozei pe care o organizase până în cele mai mici amănunte, venerabilul rege al aeti­olului a fost silit să joace rolul plăpândului Tintagiles din cunoscu­tul poem dramatic al lui Maeterlinck. Strănepotul centenar a fost și dânsul „aspirat“1 de vacuumul bunicei an­­tropofage, în necazul întregei armate de „Asllovali“, cari cu bisturiurile trase și cu siringile încărcate în ve­­ghiau zi și noapte. Victoria formidabilă a lui John Rockefeller pe tărâmul industriei de petrol impresionează mai puțin de­cât înfrângerea efortului sau meticu­los și disciplinat de longevitate. A­­proape jumătate din viața seculară a acestui self-made man, care ajun­sese să fie stăpân pe toate mijloacele de dinamică omenească, s'a scris în lupta sa istovitoare cu moartea. Co­stisitoarele institute de cercetări științifice, laboratoarele perfect uti­late, spitalele somptuoase, toate felu­ritele refugii și posturi de ajutor, pe cari generozitatea lui Rockefeller le a ridicat pe tot cuprinsul pământu­­ui, pentru susținerea vi­eței și sănă­­tătei omenești, ce reprezintă altceva siftnse la un loc, de­cât ridicarea semeață a unui nou turn al lui Babel, de vârful căreia acest cutezător ur­maș al lui Cain vroia să lege simbo­lic drapelul centenarului său ? Urgia cerească a funcționat și de data aceasta implacabilă, prăbușim pe neînfricoșatul aventurier în țărâ­na umilinței lui Job. John Rocke­feller, regele regilor petrolului, a fost învins și figura sa spână, tăbăcită și plină de pistrui ne va lipsi de acum înainte din proecțiunile jurnalului Pa­ramount. De pe urma lui rămân în­să nenumăratele instituții, laborato­­rii și spitale în cari armate întregi de savanți lucrează la întărirea să­­n­ătății și vieții omenești, rămâne pilda stimulantă a incordărei sale conștiente și rămâne mai ales spe­ranța care se desprinde luminoasă din ezitarea și încetineala, cu cari a reacționat atât de târziu — în ul­­timul moment aproape — suscepti­bila a tot­puternicie divină. Drumurile lungi și anevoiase ale cuceririlor omenești sunt acoperite de maldăre uriașe de cadavre. In felul său Rockefeller a fost un pio­­ner și un înfrânt ca Iolvingstouse sau doctorul Charcot. Problema lon­­gitivității însă, pe care el s’a încăpă­țânat s’o deslege nu numai cu aju­torul numeroaselor sale milioane, dar cu ofranda trupului său, care a servit de cobai, experiențelor celor mai variate, este actuală, și alții mai norocoși de­cât respectabilul mi­liardar american vor cuceri poate în scurtă vreme recordul, pe care el nu l’a putut a­l«ge. N. Lupu Kossaky el FOI IN­VANT înfrângerea lui Rockefeller IN DOI TIMPI Roland Dorgelès continuă în ..Candide” publicarea îndelung întreruptă, a impresiilor din U. R. S. S. Reportajul întitulat „L’élevage du pauvre” e scris firește, în a­­celaș sens ca și cele pe care publi­cul românesc le cunoaște din tra­ducerile publicate la noi. „Am stat­ la masă cu Tino Rossi“, se laudă în­­tr'un săptămânal franțuzesc Odette Banne­tier. E­ greu de știut însă "căți dîh fetii-’ tori vor vedea in acest prânz un mo­tiv de laudă. Tino Rossi cântă se știe — ca o oaie.. E însă... băiat frumos. Diesel se numește romanul la care lu­crează tânărul scriitor Sabin Va­sia. Tema e interesantă: un erou chi­nuit de singurătate, izolat și­ tâ­năr, se salvează datorită mașinii muncii în colectiv. Rămâne numai de văzut cum va înțelege d. Sabin Vasia să exploa­teze acest prea actual subiect. Se spune că B. P. Hașdeu, vorbind odată, în cercul Revistei Noui, despre­ bla­zoane, a declarat că, în limba româ­nească, particula de noblețe „de“ nu e cunoscută decât într’o singură ex­presiei ,,Porc­ dermâne‘­ ........................­­ La Paris are loc între 25 și 31 iulie 1937, al IX-lea congres international de psihologie, sub președinția d-lui prof. H. Piéron. Din comitetul de onoare fac parte: Pierre Janet, Bourdon, Du­mas și Toulase. Tema congresului este raportul dintre activitatea motorică și funcțiunile mentale. Azi, premieră la Teatrul Nou Alb­i D. Costică Toneanu? — Eu sunt. — După o lipsă îndelungată vă văd iar în fruntea unei companii în calitate de director. Cum se face că v-ați complicat din nou existența, fiind la acelaș spectacol, director, regizor și interpret principal ? _ După ce am ajutat pe atâția alții să ajungă directori m’am­ gândit că n’ar fi rău să mai mă avânt și eu în această grea și de răspundere meserie. Afară de aceasta directo­ratul meu de vară mai cuprinde un secret: am nevoe de bani. — Și credeți că spectacolul pe care’l prezentați vă va oferi prile­jul.... îmbogățirii ? Nu știu dacă mă voi îmbogăți — asta mai depinde și de ploi — dar în tot cazul cred că voi reuși să­ răs­pândesc seri de bună voioșie. Farsa a cărei dispoziție și adaptare a făcut-o prietenul meu Sergiu Miro­­van se bucură de situații al căror comic buf nu poate decât să­ a­­muze. . — Muzica e de Ion Vasilescu ? — Da. Ne-am gândit, că un spec­tacol de vară este mai distractiv dacă are și muzică. Și atunci am ce­rut concursul d-lui Ion Vasilescu care­ lansează pentru amatorii de muzică ușoară o serie de melodii noui cu texte scrise de Eugen I. Mi­nea. Voi da deasemeni câteva bucăți de Max Halm care are și conduce­rea muzicală a spectacolului: — Văd că anunțați în fruntea an­samblului feminin pe d-ra Virginica Popescu. Cum se face că ați recurs pentru un rol de comedie — chiar muzicală _ la o interpretă care n’a jucat până azi decât revistă? — Am recurs la d-ra Virginica Popescu deoarece personagiul prin­cipal­­ feminin din „Scandal la trei papuci” este un rol de gingășie pe care cred că vedeta Alhambrei îl va duce bine la capăt. Și, apoi, d-ra Vir­ginica Popescu va lansa mare parte din melodiile d-lui Ion Vasilescu- Dealtminteri sunt fericit că am reu­șit să mă înconjor de un ansamblu pe care — eu cel puțin îl consi­der excelent. Bunul meu prieten și admirabilul comic Ionel Țăranu, a­­poi Renée Annie, Ion Brună, Cella Marion, N.­ Săndescu, sunt princi­palii interpreți ai scandalului. _ Care scandal ? — De la trei papuci... Este o casă de rendez-vous unde se desfășoară marile încurcături ale farsei și unde iese o bătae generală după­ care suntem cu toții knok-out. — Prin urmare aveți de toate o comedie, melodie, box, lupte greco­­romane.... — Și balet... — ? — Dar îmi fac debutul de dansa­tor în duet cu Mya Roxan. — D-ta comedian, ca soprană, — să nu se supere Pied Astaire și Sin­ger Rogers .. — Teatrul de vară compedia O minune a teh­nicei moderne: Plafonul mo­bil. S­ala com­­plect descoperită când e senin și cald. In caz de ploaie plafonul se închide în 28 secunde. Spectacolele au loc deci, pe orice fel de vreme Sala special amenajată pentru stagiunea de vară și un spectacol de succes: Kontusovca- Palace cu G. TIMICĂ La COMOEDIA Teatru în aer liber EB^neagffl Miercuri 9 Iunie 1937 ORA DIMINEȚII (6.30—7.30) 6.30: Deschiderea emisiunii: — Gimnastică ritmică. —Concert de dimineață (discuri): Jasmine de Billy Mayerl și Dulci ni­micuri de Rettenberg (pian: Billy Mayerl); Potpuriu și șlagăre de postal; — Sfaturi gospodărești și medi­cale. 7.30: închiderea emisiunii. 13.00: Ora. — Culturale. — Sport. — Cota Dunării. 13.10: Concert de prânz. — Cei 1 Strauss (disci­i); Uvertură la opere­ta „Liliacul” de Johann Strauss (fi­larmonica din Berlin, dirij. de Erich Kleiber) Rândunelele satului, vals de Josef Strauss (filarm. din Berlin, dirij. de Erich Kleiber); Potpuriu din „Farmecul unui vals” de Oskar Strauss; Selecțiuni din „Voevodul țiganilor” de Joh. Strauss (voce- Anita Gura și Peter Andres); Suită din „Cavalerul rozelor” de Richard Strauss (filarm. din Viena, dirij. de Karl Alwin). 14­10. Radio-jurnal: Ora. — Mer­sul vremii. — Bursa. — Știri interne și externe. 14.30: Muzică distractivă (discuri); Dans și Cântec popular spaniol (vo­ce: Maria Basca); Două cântece de Hill; Potpuriu de valsuri de Johan Strauss; Fox de Gordon și Fox de Kahn. 15.00: Ultimele știri. 18.00: Fantasticul in muzică (dis­curi): Uvertură la „Oberon“ de Weber (orch. simf .din Amsterdam, dirij. de Mengelberg); Scherzo din „Visul unei nopți de vară” de Men­delssohn (orch. simf. din Londra, dirij. de Thomas Beechman); Mefi­­sto, vals No. 1 de Liszt (orch. simf. din Londra, dirij. de Coates); Uce­nicul vrăjitor de Paul Dukas (orch. Conservatorului, dirij. de Phillipe Gaubert); Baba Yaga din „Tablouri dintr’o expoziție” de Mussorgsky (orch. simf. din Boston, dirij. de Serge Kussevitsky); Sirenele din „Nocturnele” de Debussy (orchestra simf. Gramofon, dirij. de Coppola); Scena fetelor flori din „Parsifal” de Wagner (orch. festivalurilor din Bayreuth, dirij. de Karl Muck). 19.00: Ora. — Mersul vremii. 19­03: Concert de intermedii și intermedii muzicale. — Orchestra Radio, dirij. de Th. Rogalski: Inter­mezzo din „Chemarea munților” de D’Albert; Intermezzo din opera „Prietenul Fritz” de Mascagni; Pre­ludiu la „Hansel și Gretel” de Hum­­­perdinck; Preludiu la opera „Petru Rareș” d­e Caudellla; Preludiu la act. 3 din „Maeștrii Cântăreți” de Wagner; Interludiu din opera „Jean Michel” de Dupuis; Introducere la opera „Faust” de Gounod, Inter­mezzo și Fantezie din „Cavaleria rusticană”, de Mascagni. 20­10: Actualități italiene de prof. Alexandru Marcu. 20­25: Muzică de Chopin (discuri)­­Nocturnă in mi bemol (pian: Mark Hambourg); Douăzeci și patru de preludii (pian: Alfred Cortot); Vals in la bemol major (pian: Arthur 21.15; 25 de ani de la moartea lui Car­agiale, de Octavian Goga. RADIO ROM­ÂNIA 21.35—22.16: Muzică distractivă și românească (discuri): Fox de Ash ; Ia-mă‘n inimioara ta de Adalbert și Ne-a surprins luna de Vogel (voce: Cristian Vasile); Vecinico, vecinico de Popescu-Poppu (voce: Ion Lui­­can); Mi-ai furat inima de Max Halm (voce: Titi Botez); Dă-mi o fotografie de Vasilescu (voce: Vir­ginica Popescu) și Ninge, de Vasiles­cu; Plouă de Strbe și Vasilache (cân­tate de autori); Două Foxtroturi de Dubin. RADIO BUCUREȘTI 21.35. Concert de pian. — Alexan­dru Demetriad: Chopin­a) Nocturnă în fa major; b) Două mazurci (No. 13 și 40); c) Poloneză în do minor; Scriabin: a) Dorință; b) Desmierda­­rea dansului; Răsfrângeri în apă de Debussy. RADIO­­ ROMANIA ȘI RADIO­ BU­­CUREȘTI 22.10: D-ra Lisette Dima (canto): Veniți să vedeți pisorul meu, cântec de leagăn de Respighi; Pasărea în pădure de Taubert; Arie din „Rigo­­letto“ de Verdi; Voci de primăvară vals de Joh. Strauss. 22.30: Sport; Radio-jurnal. 22.45: Concert de noapte al Or­chestrei de salon Radio, dirij. de D. Teodoru; Fantezie din opera „Car­men“ de Bizet; Serenadă bolero de Margutti; Cântec de leagăn slav de Neruda; Vals de Krone; Fox de Mireille; Mă gândesc la tine; tango 23.45: Jurnal pentru străinătate In limba franceză și germană. 23.55: Ultimele știri. SPECTACOLELE DIN CAPITALA TEATRE COMEDIA: ..Kontușovka Palace“. COLORADO: Dancing -Bar, Programu ' artistic. »sg . LIGA CULTURALA: „Cadavrul viu". GRADINA MARCONI: „Crai de to­­“băț’. GRADINA COLOS: „Azi mă'nsor“. farsă operetă în 3 acte de Labi­­che. - Cinematografe CARLTON: „Omul care face mi­nuni’’ cu Rolland Young. REGAL: „Păianjenul negru” cu Wil­liam Powell. CAPITOL: „Subjugat de tine” și filmul încoronării în culori. SCALA: „Farmecul unui vals”. ARO: „Două inimi și-un sărut”. TRIANON: „Veronica”. SELECT: „Dezonorata“ cu Marlene Dietrich CORSO: „Zâna păpușilor”, „Distru­gătorul” și revistă. VOX: „Jurnalul unei cameriste” și „Mesagiul către Garcia”. FEMINA: „Prater”. DOAMNEI (Manon); „Nitchevo CU Hary Baur și „Zouzou”. PALAS BULEVARD: „Extravagan­tul Mrs. Deeds” și „Escadrila In­fernului”. gina Valsului” și „Cabina B. 50”. CITY: „Antonio Adverso” și „Extra­ordinarul Joe”. SAVOY: „Armele veghează” și „Stan și Bran țigani”. ROXY: „Subjugat de tine: OMNIA: „Frigurile dragostei” și „Biroul 2”. A. R. P. A.: „Brigada 41” și „înge­rul Alb”. FORUM: „Adolescența” și „Frigu­rile dragostei”. MARNA „Sub teroarea delictului”, „Sylvia Scarlett” și artiști. ISBANDA: „Mesagiul secret“, „Nu sunt timidă” și revista „Radio te­leviziune. TOMIS: „Un sărut la licitație” și „Dragoste sub arme”. MARCONI: „Femeia în frac” și „Frați de cruce”. AMERICAN: „Fata din Salem” și „Mesagiul secret”. AIDA: „Dama cu camelii” și „Tre­cutul nu iartă”. COTROCENI: „Dormitorul fetelor” și „Frontul invizibil“. DACIA: „Mica prințesă” și „Fuga lui Tarzan“. DORY: „Stan și Bran scoțieni” și „Fiica Rozelor”. LYA: „Dușmanii oamenilor” și „Eli­­sabeta, Regina Angliei”. LIZEANU: „Crinul din mocirlă” și „Marietta”. SPLENDID: „Istoria se scrie noap­tea” și „Dușmănie”. VOLTA-BUZEȘTI: „Nick gentleman detectiv” și „Păpușa diabolică”. Farmaciile de serviciu 9 Iunie 1937 M. Horn, B-dul Elisabeta, 19, tel. 3.91.34; Elena Popescu Frunză, B-dul Carol 9; Victor Jacobi, Str. Oituz 27 (Piața de Flori) tel. 4.17.76; At. Alifanti, Calea Griviței 21­7; Fila­­reta Zamfirescu, B-dul Banu Man­ta. 61; Farmacia I. Mătăsaru (B. Meyer) Calea Victoriei 110, telef. 3.34.08; Margareta Nacu Calea Do­robanților 157, tel. 2.16.06; Aposto­­lescu Mariana, Calea Dudești 183, tel. 3.00.94; Gh. Gavriliu, Sos. Pan­­telimon 221; Dr. Al. Mihalovici, Ca­lea Călărașilor 34, tel. 3.91.66; Far­macia Gresser (Angela Francesco Popescu) Calea Moșilor 272, telef. 2.54.12; Sterie Papian, Str. Cuza Vo­dă 63; Al. Munteanu, Str. Mihai Vo­dă 8, tel. 4.10.13; G. Drăghici, Ca­lea Rahovei 151, tel. 3.60.13. Grădina ARPA (CoIOS) Azi și în fiecare seară, marele succes A­z­i m­ă­n­sor Farsa-opereta în 3 acte, 5 tablouri. (Un chapeau de paille d’Italie) de Labloche Grădina „Izbânda“ — Sidy That I Calea Văcărești 21 — Telefon 4.91.35 Din cauze tehnice, provocate de excepționalele condi­­țiuni de montare a formidabilei comedii muzicale WO­O­M­O­A R­Aw de Șa­lom Alechem, prelucrare și regia de S. Sternberg premiera se amână, irevocabil, pentru JOI 10 IUNIE» ora 9*30 seara _______Biletele, începând de astăzi, ia Calea teatrului Grădina Marconi (Teatrul Vesel de ?ari) Ultimele spectacole ^ ** Alexandresc* «M» Crai de Tobă Vineri 11 Iunie premieră r FUSTELE de la MINISTER cu Vasiliu Birlic !*

Next