Timpul, octombrie 1938 (nr. 508-538)

1938-10-27 / nr. 534

„PACEA ÎARMATĂ” nțelegerea de la Muenchen a iscat în Anglia, critici și nemulțumiri în sânul opo­ziției și, o dârză voință de înarmare în toate straturile națiunei. Această îndoită reacțiune a pri­cinuit, la rândul ei, nedumeriri și oarecare supărare în Germania. D. Hitler a arătat la Saarbrücken, dezamăgirea pe care a suferit-o de pe urma „purtărei“ Marii Britanii, cu o sinceritate brutală, dar cu atât mai deplină cu cât năzuința Füh­­rerului de a găsi în Anglia un spri­jin și, la nevoe un aliat, nu e de azi nici de ori, ci din vremea când, fără diplomație, își spovedea gân­durile lui adevărate, în singurăta­tea închisoarei din Landsberg.­­Au urmat două răspunsuri auto­­rizate, din partea unor reprezen­tanți de seamă ai guvernului brita­nic: Sir Samuel Hoare a vorbit săp­­tămâna trecută, într-un orășel din apropierea Londrei. Lordul Halifax a vorbit Duminică la Edinburg. Cei doi oratori sunt dintre cei mai „pașnici“ miniștri ai cabinetu­­lui d-lui Chamberlain. Sir Samuel a fost acum trei ani ministru de ex­terne. Lui i se datorește, în parte, faimosul proiect Laval-Hoare, care dacă s’ar fi împlinit, ar fi păstrat înțelegere și voe bună în Meditera­­nă, ar fi împiedicat, poate, înche­garea axei Roma Berlin și ar fi scu­tit Europa Centrală de multe fră­­mântări. Căzut atunci, în condiții dramatice, de la putere, Sir Samuel Hoare s-a întors în guvern, ca mi­nistru de interne. Lord Halifax e „un sfânt“, un suflet de elită, care ori pe unde a trecut, sub cele trei nume pe care le-a schimbat — Mr. Wood, Lord Irving sau marchiz de Halifax — s’a străduit, în colonii, în Indii și pe continent, să împace pe oamenii între ei și să îndulcea­scă povara cârmuirei. Prin firea și trecutul lor, cei doi bărbați de stat stăteau, în zilele tulbure ale crizei cehoslovace­, ală­­turi de d. Chamberlain, pentru a-i ajuta să găsească „o înțelegere“, prin care să salveze pacea. De aceea amândoi, resping azi cu hotărâre criticile și învinuirile opoziției, care pretinde că s’ar fi putut ajunge pe alte căi, la rezultate mai bune. Lor­dul Halifax, pătruns de răspunderea misiunea sale de ministru de exter­ne, dezaprobă deasemeni pe acei­­ tălmăcitori ai problemelor interna­ționale, cari tulbură mințile și răs­colesc patimile. E o satisfacție pen­tru d. Hitler. Când e vorba însă de înarmare, nici unul din cei doi bărbați atât de încercați, nu șovăie și nu dă în­dărăt. Cu o gravitate prin care abia străbate o rază de umor britanic, Sir Samuel declară: „D. Hitler crede în simțimintele pașnice ale d-lui Chamberlain, dar se întreabă ce ar putea fi, după el? Așa și eu, cred că nimeni nu e mai pașnic ca d. Hitler, dar ce s’ar întâmpla, dacă urmașul lui ar fi de altă părere? De aceea îmi însușesc deviza d-lui Hit­­ler, GATA ORICÂND PENTRU PA­CE, ȘI ORICÂND GATA DE APA­­RARE! Condiția de căpetenie pen­tru pacea viitoare e o Mare Brita­­­nie, cât mai puternică“. Și mini­strul de interne, desvoltă uriașul plan de înarmare al Angliei, care trebue împlinit „repede și energic“.­­Aceeaș hotărâre o arată și mini­­strul de externe: „Viitorul rezervă trei posibilități, spune Lordul Ha­lifax, — războiul, pacea armată sau pacea prin înțelegere. Anglia se ferește de posibilitatea cea din­tâi și urmărește pe cea din urmă Dar pentru a ajunge la pacea ade­vărată trebue să te oprești la pa­­cea armată. Fiindcă pacea e o lup­tă activă împotriva forțelor, care amenință cu războiul“. Iată experiența pe care o trag bărbații cei mai potoliți de Pe urma înțelegerei de la Muenchen. Face ar­mată nu înseamnă de altfel, un răz­boi ascuns, ce mocnește ca un foc sub cenușă. Dimpotrivă. E o înțele­­gere, spune lordul Halifax, care „tre­bue întărită prin contacturi perso­nale cât mai strânse între Germa­nia, Italia, Franța și Anglia“, dar care în acelaș timp trebue spriji­nită pe un echilibru de forțe. Această experiență a unor căi­­multori de răspunderi politice atât de întinse, trebue să ne slujească și nouă. Transformarea statului cehoslo­vac a rupt vechiul echilibru de forțe în Europa, înarmările apusene tind să statornicească un nou echilibru. De acest echilibru atârnă pașnica desvoltare a colaborării începute la Muenchen intre cele patru mari puteri. Tot de el atârnă, în bună parte, felul în care ne vom putea bucura și folosi și noi de bineface­rile păcei. Cu cât se va desprinde mai lămurit, din colaborarea celor patru puteri, nu voința numai uneia dintre ele, ci o politică de so­­lidari­tate europeana ca nat mai ușor ne va veni și nouă să contri­buim pe cale politică și economică la acțiunea comună de pace. Pentru asta însă trebue să ur­­măm pildele ce ne vin din­ afară. Să stabilim, „contacturi cât mai strânse“ cu toate cele patru capi­tale apusene, pentru a cunoaște planurile de viitor, care, privind soarta continentului, ne privesc și pe noi. Și să întărim puterile noa­­stre, nu pentru a le îndrepta împo­triva cuiva, ci pentru a le putea pune oricând, în cumpăna păcei și a intereselor noastre. Crittore Gafencu Aviatorii pe litoral înhumau­ deos­ebită solemnitate Comandorul CONST. NEGRU de patru catafalcuri, în Catedrala Episcopală de la Constanța, dorm somnul de veci, cei patru din bravii aviatori, pieriți în ultimul accident de hidroavion. Coroane și jerbe de flori acoperă trupurile neînsuflețite ale acelor ce și-au dat viața pentru patrie. Mii de persoane defilează prin fața sicriilor, aducând un ultim o­­magiu eroilor căzuți la datorie. La scurte intervale, clerul oficiază sluj­be religioase, rostind rugăciuni pen­tru odihna sufletelor celor dispăruți. Astăzi după amiază, sterüle cu trupurile neînsuflețite ale coman­dorului Constantin Negru, căpitan Sergiu Zapolski și locotenent Ștefan Isvorski vor fi transportate cu un ceremonial deosebit la gara stanța, unde vor fi îmbarcate Con­în­­tr-un vagon mortuar atașat trenului ce pleacă la ora 4 d. a. spre Bucu­rești. Azi, în Capitală, prin îngrijirea Ministerului Aerului și Marinei, se va oficia la ora 11 dimineața, un serviciu divin la Biserica „Domnița Bălașa“, în memoria celor zece sbu­­rători dispăruți. Seara, la sosirea vagonului mor­­tuar în gara de Nord se va oficia deasemeni un serviciu religios, în prezența autorităților aeronautice și a camarazilor celor căzuți. Și în timp ce funeraliile celor pa­tru aviatori se desfășoară într-o at­mosferă impresionantă, douăzeci de barcazuri pescărești cutreeră lacul Razelm în căutarea celorlalți sbu­­rători căzuți la datorie, căzuți vor fi azi, cu CANTON, poarta de Sud a Chinei HANK­EU, centrul comercianților cucerite de japonezi Un moment hotărâtor al războiului din Extrem­ul Orient Canton, poarta de miazăzi a Chinei, leagăn al republicei chine­ze, a căzut în mâinile japonezilor. Hankeu, marele centru comercial a avut aceeaș soartă. Cucerirea celor două orașe în­seamnă un moment hotărîtor al răz­boiului din Extremul Orient. După căderea orașului Shanghai, Canionul era un centru de impor­tanță vitală pentru guvernul mare­șalului Ciang-Kai-Shek. El asigura aprovizionarea armatei chineze: 80 la sută din materialul de răsboiu din­­ străinătate sosea prin Canton și era transportat la Hankeu, pe calea ferată lungă de 1230 km. Comandamentul japonez a pre­gătit de mult pL­lul de acțiune al flotei și armatei, pentru cucerirea acestor două orașe. Planul a reușit fără lupte prea grele: se pare că comandamentul japonez a găsit u­nele complicități în rândurile ofițe­rilor chinezi. Numai așa s’ar ex­plica neîmpotrivirea armatei de 300.000 oameni, pe care mareșalul Ciang-Kai-Shek o concentrase în regiunea Canton și care s'a retras fără a încerca să oprească înainta­rea fulgerătoare a japonezilor. (Continuare în pag. 3-a) Măria Sa Marele Voevod Mihai a împlinit eri 17ani Măria Sa Marele Voevod Mi­hai de Alba Iulia a împlinit cri 17 ani. Potrivit dispozițiunilor Președinției Consiliului de mini­ștri, și în acest an, aniversarea zilei de naștere a iubitului vlăs­tar regesc se va sărbători odată cu ziua numelui Măriei Sale, la 8 Noembrie, de Sf. Mihail și Ga­­vril. - D. Hitler vizitează din nou Boemia sudetă - D. Beck Va merge la Berlin ? - D. Imredy proclamă că Un­garia își va face dreptate „prin toate mijloacele’’ .Telegramele în pagina II Anglia grăbește ratificarea acordului cu Italia LONDRA 25 (Rador).­­ Agen­ția „Press Association“ arată că în consiliul de cabinet de la Downing Street, la care au par­­ticipat și lordul Halifax și Sir Samuel Hoare, s-a examinat si­tuația din Europa Centrală, precum și posibilitățile unei grabnice ratificări a acordului anglo-italian. ERI LA PREDEAL 1938. Primul tablou de Iarnă. Predealul în alb Credeați că mor? M­i-e mai bine! spune președintele Ataturk­ miniștrilor săi ISTANBUL, 25. — Preșe­dintele Ataturk, deșteptându-se Luni dimineața, a cerut un pa­har de limonată și ziarele. A­­poi, cu voce puternică a spus: — Mi-e mai bine-Chemând pe primul stru, președintele Ataturk mi m­­i-a s­pus: — Credeați că o să mor? Nu mor? Voiu trăi! Corespondentul lui „Daily Herald”­ care redă scena de mai sus, adaugă că președin­tele Ataturk a poftit pe primul ministru și pe membrii guver­nului, veniți în grabă la Istan­bul, să binevoiască să se îna­poieze de îndată la Ankara­ Penetrația economică a Reichului în Balcani Germania oferă credite în mărfuri, dar îngreunează totodată comerțul cu celelalte mari piețe De la corespondentul nostru — Orientală ar Recenta călătorie în capitalele balcanice a d-rului Funk, mini­strul Economiei naționale a Rei­chului, a stârnit pretutindeni un interes deosebit. Cum sunt privi­te la Sofia planurile economice germane și ce perspective des­chid ere pentru Bulgaria ne în­fățișează corespondentul nostru în scrisoarea de iață. SOFIA, 24 OCT. — înapoiat la Berlin, după călătoria făcută în Iu­goslavia, Turcia și Bulgaria, unde a avut întrevederi mai ales cu mini­ștrii economiei acestor țări, d. dr Walter Funk, ministrul de comerț al Germaniei, n’a ascuns că rezultatele obținute sunt foarte satisfăcătoare. Fi­nite prin Dunăre, Germania și cele­lalte țări din Europa Centrală și Sud­• putea creia un tot ec­nomic de la Marea Nordului până la Marea Neagră,­­ mai ales după a se va fi terminat construirea canalu­lui care va lega Rinul cu Dunărea. Atât Sud-Estul European cât și Asia Mică au toate materiile prime de care are nevoie Germania. In schimb Germania ar putea vinde țărilor res­pective produsele sale industriale. De asemeni le va ajuta să-și desvolte e­conomiile naționale și să-și pună în valoare bogățiile. Ea e gata oricând,­­— așa cum a acordat și Turciei un credit în mărfuri de 150 milioane de mărci, să acorde credite tuturor ace­stor țări, dacă i s-ar adresa. Cam acestea au fost declarațiile pe care d. dr. Funck le-a făcut repre­zentanților presei la Belgrad, Ankara și Sofia. Și pentru a liniști spiritele el a adăugat că misiunea sa este pur (Continuare în pag. 3-a) Universitatea Română de Const. G. Rarincescu profesor universitar „Dați Universităților noastre tot sprijinul mo­ral și material, toată încrederea, pentru a-și împlini marea lor mi­siune națională“. ,P­este câtva timp vom avea o nouă reglementare a Uni­versităților noastre. Nu cu­noaștem în mod precis în ce va consta noua reformă; proectul res­pectiv nu a fost comunicat până acum universităților, așa după cum­­ s’a procedat altădată și nici nu a fost dat încă publicității, așa cum s’a procedat de curând cu al­te legi fundamentale, cu­m a fost spre ex. cu noua lege administra­tivă. Având în­­ vedere importanța co­vârșitoare a reformei, socotim că o discuțiune cât m­ai largă, în care să-și spună cuvântul cât mai mulți din aceia, cari au trăit și au cunoscut mediul universitar, nu ar putea decât să folosească acestei reforme. Dar nu despre acest lucru vreau să vorbesc acum, ci de altceva. A­­ceastă reformă universitară nu e­­ste prima și desigur, nu va fi nici ultima. Aproape toate aceste refor­me au fost precedate sau întovă­rășite de discuțiuni și campanii duse pe diverse căi și din diferite motive, cari toate au ajuns să a­runce un­­ văl de discreditare și de defăimare asupra Universităților noastre.Din nefericire asemenea campa­nii nu au fost izolate și nici nu au fost mai puțin violente față de alta instituțiuni fundamentale ale Sta­tului nostru. Ași putea spune chiar că în ultimile timpuri nu s’au dus nici de către cei mai mari dușmani ai neamului nostru campanii mai pătimașe și mai nedrepte în con** tra așezămintelor noastre public ce, de cât s’au dus de către noi în­șine, cu largi răsunete în presa străină-Cui poate folosi și cine are inte­­res să se surpe încrederea în in­­stitutiunile țărei ? Nu-și dă nimeni seamă cât rău se face statului no­stru, atât în țară cât și în străină­tate, când se duc astfel de campa­­nii, alimentate uneori de către chiar unii din membrii institutiunilor respective, cari au datoria înainte de toate să le apere și să le înalțe prestigiul ? Dacă Universitatea română, ca­­­re este înstituțiunea de frunte a unui Stat, ca una care este ema­­națiunea cea mai înaltă a forțelor lui spirituale, ar fi cu adevărat si­»­tuată pe acest povârniș de slăbi­ciune, cum pare să arate criticii ei, atunci ar fi un lucru cu desă“* .(Continuare în pag. 3-a)]! Un prieten care pleacă. D. colonel Delmas, fost atașat militar al Fran­ței la București vorbind la masa pe care i-a oferit-o la Capșa cor­­­pul atașaților militari străini. In dreapta vorbitorului d. general Ciu­­percă. In stânga d. general Iacobici Pe străzile Predealului, s’au depus primii nămeți Aerodinamicul intră în gara albă a Predealului Copiii din Predeal se duc la școală cu skiurile

Next