Timpul, ianuarie 1990 (Anul 1, nr. 1-24)
1990-01-04 / nr. 1
ZIAR SOCIAL-POLITIC-CULTURAL 4 pagini — 50 de bani Un anotimp, un an, un TIMP Odată cu ultimul număr al ziarului „Flamura“ („Flamura liberă“, 31 decembrie 1989) s-a încheiat istoria unui an, a unei publicații și a unei epoci. S-au stins licăririle amăgitoare ale structuri politice care căutau unor smulgeați printr-un sistem de reși presiune inuman, aproape computerizat, „aurul“ In toate semnificațiile lui materiale și umane. „Epoca de aur“ s-a terminat toate flamurile ce trîmbițau vicșitorii mereu amînate s-au plecat în fața exploziei în fața adevărului revoluționare, unui popor umilit, oprimat, dar — tocmai de aceea — unit și puternic. Acum începe, deci, TIMPUL,impul libertății și al omeniei, timpul progresului și al demnității. Prin noul său frontispiciu, ziarul — devenit, din săptămînal, cotidian — continuă o tradiție și inaugurează o atitudine publicistică. Semnînd în „Timpul“ ne raportăm luptei, trudei și înverșunării lui Mihai Eminescu, I.L. Caragiale sau I. Slavici, și în primul rînd adevărului pe care marii noștri precursori l-au apărat și l-au impus, neiertînd, cu verbul lor de foc, nimic din racilele unei societăți ce trebuia să fie dreaptă și curată. Semnînd în „Timpul“ urmăm un program simplu, clar și ferm. Informații reale și necesare din județ, din țară și de peste hotare, luptă împotriva minciunii, carierismului și încălcării noilor legi care acum se alcătuiesc, independență și curaj în acțiunea publicistică. Un ziar liber, penetrant, așa cum noi, ziariștii și dumneavoastră, cititorii, îl doream de multă, multă vreme. Să-l construim împreună. Radu CIOBOTEA Ziarul „Timpul“ apare cotidian. Este un ziar independent social-politic și cultural. Servind cauza revoluției, a Frontului ționale, încercăm Salvării Nasă contribuim prin comentarii, articole și informații la redresarea economică a țării, la punerea unor baze noi, democratice în relațiile sociale și de muncă. Pentru a fi informați zilnic asupra a ceea ce se întîmplă în județ, abonați-vă la ziarul „Timpul“ ! ■ mi« w* SUKIEm v'VICmi CONSENS RECONSTRUCȚIE După ani de odioasă, terorizantă dictatură, poporul român și-a recucerit libertatea. In România, revoluția populară a învins și va fi pentru totdeauna invicibilă. Simțim adînc această realitate — pentru care zeci de mii de tineri și vîrstnici, bărbați și femei au plătit un tragic tribut de sînge — în toate sferele vieții țării. Eliberați de teamă și dogme, putem gîndi și putem rosti în sfîrșit adevărul Nimeni, nimic, niciodată nu va mai putea întoarce Istoria înapoi în ceasul binecuvîntat al acestei profunde și atotcuprinzătoare eliberări, sîntem cu toții datori să aducem un înalt omagiu tuturor celor ce s-au jertfit pentru idealurile și cauza revoluției, tuturor celor care au luat parte activ la asaltul și înlăturarea dictaturii. Se cuvine să reînnoim în fiecare clipă sentimentele noastre de prețuire pentru armata noastră, pentru formațiunile Ministerului de Interne care au rămas fidele poporului și au apărat revoluția. In zilele care au urmat biruinței de la 22 Decembrie 1989, în jurul Consiliului Frontului Salvării Naționale, al platformei sale, s-a constituit un larg, autentic consens național. expresie nemijlocită a voinței poporului de a reconstrui și reînnoi România Au fost stabilite cadrele normative pentru organizarea noilor structuri ale puterii, pentru restructurarea și funcționarea normală a economiei, a vieții sociale, pentru garantarea ordinei și disciplinei sociale în ajunul anului nou, președintele Consiliului Frontului Salvării Naționale, Ion Iliescu, a evaluat în mod cuprinzător bilanțul prefacerilor petrecute in societatea romănească în primele zile ale revoluției. Acesta reflectă preocuparea prioritară acordată anulării legilor anti- populare impuse de fostul regim diegu tatorial, precum și aplicarea unui prim set de măsuri în vederea îmbunătățirii condițiilor de viață ale oamenilor. S-a trecut la descentralizarea economiei. Se fac eforturi constante pentru îmbunătățirea aprovizionării populației cu alimente,energie și căldură. S-au sistat exporturile de alimente, stocurile existente în întreprinderile de indusstrie alimentară, ușoară și din alte gramuri producătoare de bunuri de consum, fiind livrate unităților co pmerciale. S-a prevăzut realizarea g unor importuri de bunuri de consum. A fost redus tariful energiei g electrice livrate populației și se va trece la reducerea tarifului pentru g gazele naturale la 1 leu pe metrul g cub. De o importanță excepțională pentru asanarea economiei naționale și ‚§’ îmbunătățirea standardului de viață a poporului, este hotărîrea de sistare a unor lucrări de investiții prorovate fără studii de fundamentare și economică la indicația fostului tiran §c bolnav de megalomanie. Mijloacele bănești și materiale obținute în acest fel, vor fi îndreptate spre repararea obiectivelor distruse sau ag variate de contrarevoluție, în Capitală și în alte orașe din țară. în perspectiva asigurării drepturilor și libertăților cetățenești. o | (Continuare în pag. a 4-a) p||| MIHAI EMINESCU Ce-ți doreșt ție, dulce Românie Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Țara mea de glorii, țara mea de dor ? Brațele nervoase, arma de tărie, La trecutu-ți mare, mare viitor ! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, Dacă fiii-ți mîndri astele nutresc ; Căci rămîne stînca, deși moare valul, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Vis de răzbunare negru ca mormîntul Spada ta de sînge dușman fumegînd, Și deasupra idrei fluture ca vîntul Visul tău de glorii falnic trimfînd, Spună lumii large steaguri tricolore, Spună ce-i poporul mare, românesc, Cînd s-aprinde sacru candida-i vîlvoare Dulce Românie, asta ți-o doresc, îngerul iubirii, îngerul de pace, Pe altarul Vestei tainic surîzînd, De pe Marte-n glorii să orbească-l face, Cînd cu lampa-i zboară lumea luminînd, El pe sînu-ți vergin încă să coboare, Guste fericirea raiului ceresc. Tu îl strînge-n brațe, tu îi fă altare, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Tînără mireasă, mamă cu amor ! Fiii tăi trăiască numai în frăție Ca a nopții stele, ca a zilei zori, Viața în vecie, glorii, bucurie, Arme cu tărie, suflet românesc, Vis de vitejie, fală și mîndrie, Dulce Românie, asta ți-o derese ! Doar iubirea noastră Sfirșit de decembrie 1989. Vacanța copiilor eroi. Televiziunea Română Liberă prezintă o imagine incredibilă. Tancuri, armament greu, protejind Orășelul Copiilor, în capitala însîngerată a României. Protejind visul și basmul. Candoarea și lumina De cine, dumnezeule, cine ar îndrăzni ? Ce fiară sălbatecă ? Stupefiant. Necesar. Cuvintele nu mai explică. Se revoltă. Devin arme necruțătoare. Pentru că, iată, hidra înveninată, in agonica ei zvircolire nu-și alege victimele. Zeci de ani, ceaușismul dement „a dăruit“ copiilor națiunii frigul, foametea, întunericul. Acum ar vrea să le dăruiască moartea. Scuipînd gloanțe otrăvite din arme cumpărate, pentru a continua să falsifice, să jefuiască, să calce în picioare sufletul și demnitatea acestui neam ales. Dar nu dinți turbați sînt acolo unde le e locul. In cuștile fără scăpare ale miniei dreptății. Nimic nu este mai tragic decit un copil trist, iar fiii și fiicele noastre au fost adesea. Au fost ! Azi, tancurile Și armamentul greu le protejează Orășelul Copiilor. Visul și basmul. Zîmbetul. De mîine, doar iubirea noastră cea fără de margini. Mircea CAVADIA 89/90 Nea curată și mult visată peste țară. In inima , fiecăruia zvonește discret nemărginit, cristalinul clopoțel al bucuriei. Aproape neverosimilă și copleșitoare de fericire. Parcă nu ne venea să credem că totul este atît de frumos și atît de adevărat, îndelung așteptatul prim Revelion liber. Revelionul revoluției și adevărului ființei noastre, înlăcrimată deodată de mîhnire și prea plinul fericirii. Să ne fie masa, masă. Să ne fie casa, casă. Și, pentru prima dată, am ridicat paharul urărilor între noi, oamenii-oameni. Fără stafia unei false și obligatorii fericiri. Acum, in noaptea Revelionului, in centrul Reșiței, e multă liniște. Aici, unde a vibrat puternic tinăra noastră revoluție, s-a lăsat mult doritul semn al păcii. Doar cîțiva soldați ce stau de veghe liniștii noastre fredonează frumos, abia auzit, o melodie. Și cîntecul veghează parcă, in numele tinereții, li salut și ei răspund, cu o frenezie specifică vîrstei. Frenezia fericirii și libertății, atît de mult reprimată. Și in fața cuptoarelor siderurgice adevărații oameni veghează. Cei care au păstrat mereu nestins focul vetrei și focul credinței, sunt și acum la datorie. Sudoarea-i sudoare, aceeași, și-i sfîntă. Doar bucuria și speranța altfel luminează și cîntă. Unii muncesc și alții veghează. Se lucrează cu folos și spor, cu adevărat pentru noi la oțelărie, furnale și parțial la laminorul de grosisor. Fără angajamente găunoase și fără zonele peste plan . . . ascunse din producța anului precedent Și totuși, ne spune directorul Mircea Popa, in 1 ianuarie s-a obținut o mai mare producție față de media zilnică a ultimei jumătăți din decembrie. Iar fabrica de oxigen debitează din nou oxigen pentru oțelărie, furnale și laminoare. Pentru omul muncitor și de bine și pentru binele de mîine al întregii țări. Așa cum revoluția ne dă tuturor oxigenul pur și adevărat al speranței. Noi, cei mai mulți, am petrecut un Revelion in tihna familiei. Speriați parcă de atîta libertate și de faptul că răul nu dispărut pe deplin. Mulți și-au retras taxele plătite din timp pentru un Revelion in stațiunile montane. Numai tinerii nu s-au împăcat cu fuga și precauția in fața bucuriei. Năvalnic au ieșit pe străzi in decembrie, năzuind spre piscurile unui astfel de viitor. Și tot năvalnic, netemător, cu sete de viață neîngrădită, s-au avintat în noaptea de Revelion, spre înălțimile muntelui. S-au organizat revelioane ale tineretului la Băile Herculane. Iar printre cei 65 de pe Semenic, au venit, simbolic și 20 de tineri din București. 20 din minunații elevi, studenți și mucitori bucureșteni. Acei tineri minunați, din coloanele care au dat un sens nou și profund bucuriei noastre la acest prim revelion liber. Să ne fie casa, casă, țara, țară și oamenii oameni. La mulți anii, scriu pedeaua curată și caldă, ca o cunună de laur pe fruntea patriei fiecărui român. Nicolae SIRBU