Timpul, ianuarie 1991 (Anul 2, nr. 1-20)

1991-01-04 / nr. 1

COTIDIAN SOCIAL-POLITIC-CULTURAL INDEPENDENT Timpul în 1991 Tuturor cititorilor noștri — la mulți ani și pace! Cum se știe, de la Crăciun ziua începe să crească, iar noaptea dă înapoi. Chiar da­că ne așteaptă încă iarna și pînă va birui soarele va tre­ce încă vreme, să ne mîngi­­iem cu credința că întunericul va fi învins. Căci, deși stă sub vremi. Omul va birui. Tuturor cititorilor noștri — succes! Am întreprins anul trecut un sondaj de opinie în rîndul cititorilor. Am aflat, cu acest prilej, multe aprecieri bune, și critici și sugestii. într-unul din numerele viitoare, vom o­­feri o sinteză a ridicate de cititori, problemelor promițîn­­du-le de pe acum că vom ține cont de ele S-a efectuat, de asemenea, o analiză sociologică de conți­nut, care, cu date riguros sta­tistice, ne oferă o oglindă a ziarului. Unele probleme le știam și noi, altele mai puțin, sau, oricum, nu atît de rigu­ros. Avem deci baze de cunoaș­tere la care vom apela mai ferm în noul an de activitate. Să mai adăugăm insă că în anul 1990 am primit circa 2 000 de scrisori la redacție. Deși nu le-am putut soluționa pe toate, ele ne-au ajutat și ne ajută în continuare pentru a sesiza pulsul vieții județu­lui. De la aceste premise ple­­cînd, dorim să asigurăm citi­torii că vom încerca să facem mai mult, pentru a îmbună­tăți structura ziarului și rela­ția cu cei care ne scriu, ne citesc, ne solicită sprijin. Aș­teptăm cu încredere colabora­rea tuturor. între speranță și îndoială La urma­ urmei, totul de­­pinde de unghiul sub care pri­vim lucrurile. Optimiștii vor spune că, după un an rău, nu se poate să nu urmeze un an bun. Cei care s-au obișnuit să vadă totul în negru au destu­le motive să anticipeze un an și mai prost decât cel pe care tocmai l-am aruncat In scri­nul cu amintiri al vremurilor. Intre extreme, ar fi de știut, ca un posibil model de mo­derație a judecății, opinia scepticilor. Mă tem însă­ că scepticii pun în balanță și a­­cum, ca întotdeauna, acel atît de sec și de șocant „Om trăi și am vedea“, in stare să a­­morțească orice entuziasm. Adevărul e că am intrat în 1991 cu o egală doză de spe­ranță și îndoială. Era promi­siunilor s-a încheiat. Crăciun și Anul Nou, nu între s-a petrecut nici un eveniment re­velatoriu pentru mersul isto­riei românești. Parlamentul și-a încheiat sesiunea de toamnă într-o stare de obosea­­lă lipsită de convingere. Gu­vernul ne-a asigurat că a des­chis toate supapele pentru garanta accelerarea reformei: a din cele 80 de inițiative legis­lative supuse dezbaterii Par­lamentului, jumătate au și fost adoptata Rămîne de văzut cît de repede vor deveni palpa­bile efectele acestui boom­gislativ. Deocamdată, mai plîng că statul nu renunță la monopol, iar privatizarea ori depășește stadiul bunelor in­tenții și al­­»rociei. Arborind o mască jovială, Însuși pre­ședintele a preferat unui me­saj către națiune, un toast jo­vial, din care nu au lipsit cî­­teva ingrediente polemice de circumstanță. Un membru al Parlamentului și-a suspendat mandatul. Un ministru a de­misionat. Mult prea puțin, to­tuși, pentru a contura liniile unui proiect coerent în pers­pectiva primului dintre cei ze­ce ani care ne mai despart de mileniul viitor. După agitațiile politice din decembrie — sterilă „iarnă a vrajbei“ —, este poate timpul să ne repliem asupra unor teme ceva mai terne, dar de­terminante pentru viața so­cietății românești: începem un an economic incert, după unul de gravă recesiune. Resursele s-au subțiat Vistieria statului e goală. Problemele energeti­ce devin din nou pentru industrie și stressante­turi. Firește, legile transpor­reformei și liberaizarea prețurilor ar trebui să concureze în a crea condițiile relansării atît de necesare. Dar soluțiile reale rezidă — vrem nu vrem — în rapida încheiere a restructu­rării, ordine, muncă. 1991 de­butează, ca peste tot în Est, sub zodia acestor imperioase Yimozei JURJICA (Continuare în pag. a 3-a).,„ Abonamentele la ziarul „Timpul“ rămîn relativ cons­tante și în luna ianuarie 1991. Se cuvine să mulțumim din nou pe această cale diriginților și factorilor poștali care au depus un efort mai mare pentru realizarea unui număr sporit de abonamente la „Timpul“. Ei lucrează la oficiile poștale din comunele Zorlențu Mare, Bozovici, Răcășdia, Berzovia, Sichevița, Forotic, Ticvaniu Mare, Șosea Montană, Berzasca, Vărădia, Lupac, Ramna, Măureni, Berliște, Nai­­dăș, Ciuchici și din orașele Oravița, Bocșa și Reșița. Vom reveni și cu alte exemple. Semne bune pentru România In ultimele săptămîni ale anului trecut, din diferite ca­pitale occidentale ne-au par­venit știri care probează că viziunea Europei — îndeosebi a marilor puteri economice — asupra României cunoaște modificări substanțiale. Izola­rea — chiar ostilitatea — care ne-a afectat timp de cîteva luni, pare să fi luat sfîrșit. Faptul este explicabil. Pentru principalele centre mondiale de decizie politică, este deja o certitudine că opțiunea pute­rii pentru democrație e ire­versibilă In același timp, în­deosebi în cadrul Organizației Națiunilor Unite — dar nu numai aici —, în continuitatea unei tradiții istorice îndelun­gate, România s-a vădit a fi un partener loial și dinamic pentru marile puteri. In efor­turile de soluționare a uneia din cele mai serioase crize internaționale La jumătatea lui decembrie 1990, a trecut oarecum neob­servată o importantă hotărîre adoptată de Consiliul Europei, reunit la Roma și dacă presa românească de mare tiraj — fapt simptomatic pentru anu­mite orientări — nu i-a acor­dat atenția cuvenită, princi­palele cotidiene occidentale au reținut-o ca un element reve­latoriu al relațiilor actuale între Vest și Est. Decizia res­pectivă constă în acordarea pentru România a unui ajutor alimentar de urgență în va­loare de 65 milioane ECU (cir­ca 100 milioane peste 3,1 miliarde dolari sau diferite compensări lei) și a care — potrivit unui comentariu pu­blicat de „Le Monde“ — au menirea de a preveni „efecte­le conjugate ale crizei din Golf, destrămării COMECOM (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc, CAER) și ale unifi­cării germane, care amenință anumite țări cu riscul de a deveni insolvabile și de a compromite reformele angaja­te“. Pe de altă parte, chiar la sfîrșitul anului, Germania a anunțat că ne va furniza, cu titlu de ajutor, 390 MW ener­gie electrică în perioada ianu­arie — martie 1991. Avantaje sau facilități economice ime­diate sau in perspectivă pen­tru țara noastră au fost for­mulate și de alte foruri sau Timotei JURJICA (Continuare in pag­e 3-a) Fabulă și morală După toate evenimentele care au tulburat viața țării în ultima lună a anului trecut, aparent, atât de cețoase și in­coerente, am ajuns totuși la o certitudine cu privire la sen­sul lor subteran. „Ultima so­luție“, clamată patetic, pe toate glasurile, de diferite forțe po­litice și (doar declarat !) apo­litice, nu era, nici pe departe, „o nouă revoluție“, ci o nouă restaurație. Precedenta s-a consumat acum peste șase de­cenii într-o manieră oarecum asemănătoare, dar cu rezulta­te diferite. Numai inocenții mai puteau crede, pînă în sea­ra zilei de Crăciun, în jude­cata cumpănită a unei anumi­te constelații de interese din actuala opoziție. Cum s-a pu­tut vedea, scenariul imaginat de aceasta viza­ stranie alter­nativă la procesele de recon­strucție politică declanșate în decembrie 1989, monarhia. Prea multe date coincid în a argumenta ideea că vizita ex-regelui Mihai I — străin de 43 de ani de neamul româ­nesc — nu a avut deloc un caracter privat, urmărind un smerit gest creștinesc. Dimpo­trivă Aventura semnul ilicitului­ lui stă sub în ea s-au îmbinat un deficit de inteli­gență politică, o clasă lipsă de înțelegere a stărilor de lucruri din țară și un gust special pentru conspirație. Amănun­tele sunt, de acum, în bună măsură cunoscute. Nu știm încă cine i-au fost adevărații complici, în logica desfășură­rilor din România — și, în general, din lumea de azi —, eșecul era previzibil. Este de mirare cum ex-regele și răii (ca să nu spun­­ proștii) lui sfătuitori, nu l-au anticipat. Dacă ar fi ceva de regretat, este doar faptul că această — sperăm — ultimă ieșire a fostului monarh, din istoria noastră națională, s-a petrecut pe ușa din dos. Pe vremea cînd era rege, domnul Mihai de Hohenzolern Sigmaringen scrisese cîteva pagini impor­tante în cronica românească. Era deci de preferat să nu continue tradiția lăsată moș­tenire de regescul său tată. Fabula fiind recitată, rămî­ne de reținut morala. Dincolo de senzațional și anecdotic, afacerea a pus din nou în cauză capacitatea de previziune a puterii și compe­ Timotei JURJSCA (Continuare în pag a 3-a) ANUL­­ NR. 1 (264) REȘIȚA VINERI 4 IANUARIE 1991 4 pagini — 2 lei Citiți zilnic ziarul TIMPUL Citiți zilnic ziarul TIMPUL Citiți zilnic ziarul TIMPUL Citiți zilnic ziarul TIMPUL Actualitatea . La Clubul Presei Străine s-a desfășurat iezi conferința de presă săptămînală, prima din acest an, a purtătorului de cuvînt al Ministerului A­­facerilor Externe, dl. amba­sador Traian Chebeleu. El s-a referit la ultimele evoluții a­­le situației din Golf, la efor­turile României pentru o so­­­luționare pașnică a crizei, a­­nunțînd pentru săptămîna vii­toare o vizită a ministrului român de externe, dl. Adrian Năstase, în Siria­­ și Iordania. • S.U.A. au făcut o nouă propunere de dialog cu Ira­kul, calificînd-o drept un e­­fort de a evita războiul în Golf. Purtătorul de cuvînt al Casei Albe a declarat că se­cretarul de stat, James Baker, este pregătit să se întîlnească cu omlogul său irakian, Ta­­rik Aziz, în Elveția, între 7 și 9 ianuarie.­­ Ambasadorul Irakului în Statele Unite a făcut o serie de declarații, dînd a se înțe­lege că există posibilitatea so­luționării pașnice a crizei din Golf. El a mai declarat că Bagdadul este foarte fle­xibil în interesul discuta în direcția său de a păcii cu secretarul de stat James Be­ker. • Noi contingente de mili­tari britanici așteaptă să fie aeropurtate în Arabia Saudită pentru construirea și paza u­­nor tabere de prizonieri de război. In prezent, în zona Golfului se află circa 30 000 de militari britanici. • Norvegia a întărit mă­surile de securitate în Marea Nordului, pentru a face față unor eventuale atentate tero­riste irakiene împotriva insta­lațiilor petroliere în caz de război în zona Golfului.­­ Purtătorul de cuvînt al Ministerului elvețian al Afa­cerilor Externe a anunțat că țara sa salută propunerea Statelor Unite ca Elveția să găzduiască convorbirile ame­­ricano-irakiene de luna a­­ceasta . Un nou post de radio, autointitulat „Vocea Irakului liber“, a putut fi auzit ieri de irakieni, transmițînd cu in­termitențe­ în emisiunile sale. captate la Nicosia noul post de radio sugera ca președin­tele Saddam Hussein să fie răsturnat pentru atitudinea sa lipsită de flexibilitate.­­ Trimiterea în Turcia celor 18 avioane de luptă ger­a­mane, pentru a preîntîmpina un eventual atac irakian, va începe sîmbătă. în afara celor 18 avioane germane, forța mobilă aliată va cuprinde 18 avioane de vînătoare-bombar­­dament belgiene și 6 avioane italiene . La Moscova a avut loc ieri ceremonia Consulatului general deschiderii al Isra­elului.

Next