Timpul, septembrie 1991 (Anul 2, nr. 172-191)

1991-09-04 / nr. 172

POPOR ROMAN, NU GREȘEȘTE CINE CREDE ÎN TINE COTIDIAN SOCAT -POLITIC-CULTURAL INDEPENDENT Putere bicefală ?­ ­ Pe marginea proiectu­lui de lege privind adm­i­­nistrația publică locală. Proiectul legii privind instrația publică locală — admi­nilat, începind de ieri, în dezbaterea parlamentului — interesează deo­potrivă publicul și pe specialiști. Experiența acumulată în cursul unui an și opt luni de tranziție în acest domeniu este definitorie pentru ce nu trebuie să­ fie o ad­ministrație modernă. locală a fost așteptată Autonomia ca o ma­nă cerească ; lipsa generală de bani, de mijloace, combinată cu insuficienței legislative și mai ales cu deficitul de competență, au transformat autonomia intr-un spectacol al sărăciei și dezordinii vecină cu haosul. Am asistat nu la o progresie a autorității, ci la o regresiune. Starea de lucruri din multe localități s-a înrăutățit, n schimb, tărăgănările în sola­­onarea problemelor și în gestio­narea patrimoniului public, abu­zurile și corupția înfloresc ca pe moșia nimănui. Viitoarele regle­­mentári — doresc cetățenii — s-ar cuveni să pună capăt acestei situații, garantind o autonomie reală, îmbinată cu o autoritate reală a administrației locale și cu o competență reală a celor care vor urma să poarte pe umeri res­ponsabilitatea conducerii județe­lor și localităților. Ce instituții compun vîrful ie­rarhiei în administrația publică a județului în viziunea inițiatorului legii ? Ce raporturi se întrevăd între ele ? Cine reprezintă cu a­­devărat autoritatea ? Proiectul pare să nu clarifice decât o parte din probleme. Consiliul județean, de pildă, va fi rezultatul opțiunii cetățenilor, exprimată prin vot. Acesta va avea un președinte și va alege o delegație permanentă. Prefectul — numit, cum este fi­­­resc, de guvern — va reprezenta motivul, fiind un garant al le­gității. El poate denunța hotărîri și decizii ale administrației pu­blice județene și locale atunci cînd nu au fost adoptate cu res­pectarea legii. Comisia admini­­­nistrativă, a cărei președinție o va deține prefectul, ar urma să aibă un rol de mediator și de moderator intre interesele națio­nale și cele locale, între consiliul județean și prefect nu se prevăd relații de subordonare. Prin con­trast, ar trebui să fie raporturi de conlucrare. De fapt, după toate aparențele, avem de a face cu o dualitate a puterilor pe plan local dacă nu chiar cu o autonomie înzestrată cu autoritate bicefală. In aceste condiții, dincolo de litera legilor — care, oricum, sînt suverane —, cum se asigură gestionarea unui județ ? Vor putea fi acordate in­teresele politice, atît de diverse și divergențe, exprimate în consi­liul județean, cu cele publice lo­cale și cu cele guvernamentale ? Tradiția administrației românești interbelice și configurația admi­nistrației publice din țările avan­sate, nasc îndoieli. Este tocmai mo­tivul datorită căruia o simplifica­re și precizări mai apăsate ar tre­bui să se regăsească în textul vii­toarei legi. Timotei JURJICA In actualitatea imediată —­ Stimați spectatori, asistam la un moment rarisim , un cumpărător sare peste ștacheta prețului la salamul de Sibiu! Luna prețurilor Luna septembrie se anunță ca o­ lună a prețurilor. Luna a noua merită chiar să fie o nouă lună a prețurilor mari. Ne-am­ obișnuit deja cu salam de 278 lei Sau cu lămîi de 240 lei/kg. Așteptăm . .. restul în curînd vor intra pe piață alte produse necesare : mobilă, di­ferite obiecte electronice, tex­tile etc, etc. Cei care au bu­zunarele doldora de afaceri pot să cumpere, de exemplu, televizoare de la 90.000 la 960.000 lei (da, da, chiar atita !). Pentru a veni în întâmpina­rea actualelor (și viitoarelor) tendințe ale vieții, Banca Na­țională a emis bancnote de 1000 de lei și monezi de 20 și 50 de lei. Acestea vor intra în circulație de la 9 septembrie. Se precizează că scoaterea lor din țară este interzisă. Ar pu­tea fi, măcar aceasta, un semn bun pentru luna prețu­rilor ... „Parlamentul a fost minimalizat. Interviu cu dl. prof. Marin Balaban, deputat din partea Partidului Național Liberal Citeva încercări de a-l întîlni s-au dovedit infructuoase. Pentru dl. Marin Balaban, deputat din partea Partidului Național libe­ral, scurtul interludiu estival din­tre două reprize ale activității parlamentului a însemnat mai degrabă o reîntîlnire cu sine, de­cit prilejul unui contact, cu lu­mea. Nevoia de a fi cu ai săi, la Buzău, dar și oarecari probleme de sănătate l-au ținut mai mult în casă. Am reușit să stăm de vorbă abia în preajma reîntoarcerii d-sale la București. Sediul din Reșița al partidului nu e prea propice unui dialog liniștit. Câțiva cetățeni doresc convorbiri cu reprezentanți ai P.N.L. O femeie cere avizul... sindicatelor pentru o lichidare. Tocmai a sosit un co­let cu gazeta partidului și se or­ganizează difuzarea. „La deficitul de informație e Reșița acut, datorită intîrz­ierii presei", remar­că interlocutorul. — tu ce sentimente veți rein­tra in activitatea parlamentară, după vacanță ? — Va fi o agendă de lucru în­cărcată. Proiectele de legi privind alegerile și administrația publică locală vor genera discuții serioa­se. Opoziția este interesată să le dezbată atent și să le îmbunătă­țească. Este apoi proiectul Consti­tuției, care nu va trece prea ra­­pid. Sunt și alte inițiative legisla­tive solicitante. Vom avea foarte mult de lucru. Dar întrebarea dv cere un alt răspuns. Ei bine, re­vin în Camera Deputaților­ cu un anumit sentiment de amărăciune. Anul acesta mi s-a confirmat părere pe care mi-am făcut-o în­o­tă din iunie 1990 : au fost forțe, persoane care au încercat să mi­nimalizeze rolul parlamentului și să dea prioritate executivului. Au­ observat, probabil, că în împreju­rările puciului de la Moscova, centrul de rezistență a fost Parla­mentul Federației Ruse In Repu­blica Moldova, toate evenimentele importante din ultimul timp s.au petrecut in jurul parlamentului. Sunt argumente care îmi confirmă teza că, în actuala fază foarte di­ficilă și complexă de tranziție, nu numai că trebuie respectat principiul democratic al echilibru­lui politic și separării puterilor, dar parlamentul trebuie să aibă interviu realizat de Timotei JURJICA (Continuare în pag a 3-a) Reșița în inima Europei începind cu data de 8­cembrie 1991, la Bruxelles se­­se va desfășura al XII.ea Con­gres Internațional de Numis­matică. Cu acest eveniment se celebrează împlinirea a 150 de ani de la întemeierea Societă­ții Regale de Numismatică a Belgiei și a revistei Revue Belge de Numismatique et de Sigillographie și totodată 100 de ani de la primul Congres Internațional de Numismatică, desfășurat în 1891 la Bruxelles. Organizatorii acestui prestigios congres care va beneficia de înaltul patronaj al regelui Baudouin, sunt: Biroul Comisiei Internaționale de Numismati­­­­că, Asociația Internațională a Numismaților Profesioniști și Banca Națională a Belgiei. Congresul va fi inaugurat prin expoziția „EUROPA ÎN CAUTAREA MONEDEI SA­LE“, patronată de Jacques De­­lors, președintele Comisiei Co­munității Europene. Cele 1.100 de comunicări a­­nunțate, ca și mesele rotunde, vor aprofunda teme generoase, vizînd: monetăria vikingă, cruciată, circulația monetară greacă, elenistică, romană, medievală, informatică și nu­mismatică,­ analize nedestruc­­tive și conservarea monede­lor, iar pentru prima oară vor fi deschise secțiuni noi pentru America și America Latină. La acest congres participă personalități de marcă ale cerce­tării numismatice, autori ai u­­nor cataloage și lucrări cele­bre. România este reprezenta­tă printr-o delegație, compusă — deocamdată — din cercetă­tori de la Academi : dr. Con­stantin Preda (președintele So­cietății Numismatice Române), dr. Gheorghe Poenaru Bordea (București) și dr. Virgil Mihăi­­lescu-Bîrliba (Iași), iar rețeaua muzeografică va fi reprezen­tată de : Lua­na Popa (Brașov), Radu Arde­­an (Cluj-Napoca) Alexandru Sușianu (Oradea) și Dana Bălănescu (Reșița). Muzeografa reșițeană va sus­ține o comunicare care valori­fică numeroasele descoperiri monetare din secolul IV, mai ales cele din așezările or, ma­rile tezaure de pe Valea Du­­nării. Din mărturisirile Danei Bălănescu, ea s-a bucurat de multă înțelegere din partea Ministerului Culturii, a Ia­(continuare în pag a 4-a) Abandon Familii destrămate din tot felul de pricini și copii lăsați in voia soartei a­M întîlnit și vom mai întîlni, cu siguranță. Cea mai des întîlni­ă situație este însă aceea a abandonării unor copii de către unul din­tre părinți în urma divorțului. Dintr-o cazuistică deosebit de bogată, constatăm că în ge­neral copiii sînt încredințați spre creștere și educare mamei, tatăl avînd obligația să­pârtiei, pe corespunzător la aceeași creștere și educare, dar el uită adesea, dispărind fără să trimită chiar și acea urmă, mi­nimă pensie de întreținere da­torată propriilor copii. Fapta de a nu participa mai mult de două luni cu sumele sta­bilite de lege, drept pensie a­­limentară, este infracțiune și se pedepsește, în cazul pe care vrem să vi-l prezentăm nu este vorba însă de un tată de rea-cre­­dință, ci de o mamă, Ecateri­­na Bursuc. Din căsătoria cu fostul soț au rezultat trei M­ircea CAV­ADIA (Contin­uin* in pag . 3-a) ANUL II NR. 172 (435) REȘIȚA MIERCURI 4 SEPTEMBRIE 1991­­________ 4 pagini — 3 lei Oricifld, pămîntul O revistă care arborează un orgolios panaș aristocratic, (ne întrebăm, de unde atita morgă nobiliară?) ironizează cu inutilă și excesivă cruzime intervenția, nu importă în ce anume împrejurare, a unui modest profesor, care-și ex­prima de curînd omeneasca neliniște în legătură cu zecile de mii de hectare lăsate în paragină. Desigur că spusele dascălului cu pricina erau și și sunt departe de a constitui niște modele de prozodie, că fraza rămîn­ea la mare dis­tanță față de eleganța cursivă a oratoriei din vocație sau măcar de rutină. Și totuși de ce atita venin, revărsat cu i­­nexplicabilă patimă, asupra unor stângăcii de exprimare, cită vreme realitatea se încă­­pățînează să-i dea dreptate tocmai celui pe nedrept umi­lit? Oare distinsul director al publicației, care semna, pînă nu demult, entuziaste repor­taje despre izbînzile noii re­voluții agrare, n-a sesizat că întrebarea hamletiană nu vi­zează termenii, ci fondul ches­tiunii? Contează mai mult di­sonanțele stilistice decit dra­matica realitate că, în acest an, n-am recoltat decît jumă­tate din necesarul de­pline al țării? Riscînd să ne atragem ful­gerele de minte ale celor care, pare-se, ignoră meschinele probleme ale existenței mate­riale, evoluind în sferele nalte, rezervate exclusiv per­­­­cepțiilor spirituale, și dispen­­sîndu-se, deci, de amarnica nevoie de a mînca, ne vom situa hotărît de partea cole­gului de breaslă, supus unor intonațiuni care frizează pe­ Al. BÂRSESCU (Continuare în pag. a 2-a) Frumoasele tradiții populare din Valea Almăjului se păstrează in actualitate. Și e bine așa.

Next