Timpul, ianuarie 1992 (Anul 3, nr. 1-19)

1992-01-15 / nr. 7

POPOR ROMÂN. NU GREȘEȘTE CINE CREDE IN TINE COTIDIAN SOCIAL-POLITIC-CULTURAL INDEPENDENT test esențial ♦ pentru electorat Trebuie să recunoaștem că a­­legerile locale — de care ne mai despart doar cîteva săptămîni — ne pun­ în calitatea noastră de cetățeni solicitați să opteze, în­­tr-o situație cu totul neobișnui­tă. Un șir de generații s-au vă­zut nevoite, în ultimele patru de­cenii, să voteze candidați despre care se știa dinainte că oricum vor fi aleși. Ordinea înscrierilor pe liste și pe buletinele de vot — faptul e cunoscut și depinde de noi să nu se mai repete nicio­dată — era ordinea preferințelor clar definite ale structurilor de putere ale fostului regim. Cînd un candidat pentru pri­măria vreunei comune „nu ieșea“ din urnă, chestiunea avea di­mensiunile unui adevărat cata­clism local, semnificația unei grave abateri de la „linia poli­tică“ și, în subteranele spiritului public, rezonanța reală a unui eveniment istoric despre care nu era indicat să se vorbească la colțul străzii. Cazurile de acest gen semnalau autorităților tim­pului — pentru a cita formula folosită pe atunci — că alegăto­rii din asemenea foarte puține circumscripții, „nu au știut să se orienteze" și că „nu au dat dova­dă de spirit patriotic și de ma­turitate politică". Chiar retroac­tiv, cetățenilor refractari, în acea epocă, ideii de candidat unic al unui partid unic, se cuvine să le recunoaștem curajul și tocmai ceea ce negau oficialitățile de a­­tunci că i-ar caracteriza. Acum, cei care trebuie să știe intr-adevăr să se orienteze, în fața lungilor liste de candidați pentru funcțiile de consilieri lo­cali și de primari ai localităților, sunt tocmai alegătorii. Acest cel mai scrutin local în condiții de democrație și pluripartidism es­te un examen de cea mai mare importanță pentru responsabili­tatea cu care alegătorii își exer­cită un drept constituțional fun­damental. De acest examen de­pinde nemijlocit dacă în compo­nența autorităților administrației publice locale vom avea sau nu oameni cu adevărat competenți, creativi, cu o statură morală ne­alterată, dispuși întru totul să renunțe la binele personal exclu­siv in favoarea binelui public. Satele și orașele județului au nevoie, în următorii ani — în perspectiva unui sfîrșit și a unui început de mileniu — nu de con­silieri sau primari meșteri în a promite și în a amăgi, nu de personalități care tîrîie în urma lor trena unor legende mai mult sau mai puțin confirmate de fapte, nu de prezicători prooroci, ci de o nouă clasă po­li­litică, aptă să pună în mișcare comunități omenești, să găsească soluții pentru derularea vieții publice, pentru modernizarea și civilizarea localităților, să gestio­neze performant localitățile și interesele colectivităților pe care le reprezintă în condițiile auto­nomiei locale, dar și să proiecte­ze viitorul la parametri compa­tibili cu exigențele viitorului Cu cit vom judeca mai cumpănit pe cine alegem, cu atît șansa noastră de a avea administrația publică pe care o merită Garaș-Severi­­nul va fi mai mare. Timotei JURJICA N-am venit să cumpărăm, am venit să ne uităm! • Noile prețuri la produsele alimentare practi­cate din 14 ianuarie 1992 Expresia asta, sunînd ca un tragic colind („Am venit să co­lindăm. ..“), am auzit-o aidoma, în dimineața zilei de ieri, 14 ia­nuarie, într-un magazin de me­zeluri din Reșița, cartierul Lun­ca Pomostului. Alarmat de cele auzite cu o seară înainte ,la te­levizor, un pensionar stătea deo­parte, privea și se scuza : „N-am venit să cumpărăm, am venit să ne uităm!“. Unul după altul, oamenii in­trau, comentau, făceau schimburi de impresii despre orizontul tot mai întunecat și mai alarmant al prețurilor. In birouri, pe stra­dă, subiectul era tot prețurile. Oare pentru cîte kilograme de carne va ajunge viitorul salariu minim de 24 000 de lei, cut cer sindicatele? Să nu mai vorbim de faptul că erau destui cei care puteau să jure că au auzit la radio noul preț al plinii: 90 de lei. Ceea ce, să recunoaștem, ar fi o tragedie pentru bietele noastre bugete. Așa că ne simțim datori să ve­nim in intîmpinarea îngrijorării dumneavoastră, nu cu zvonuri și presupuneri, nu cu prețuri de Capitală, ci cu prețurile Reșiței, în ziua de ieri, 14 ianuarie 1992 De la dl director ing. Victor Sterian, de la „Carnprep“ SA, a­­flăm noile prețuri la zi, la car­ne și produse din carne : carne de porc cal­d, cu slănină — 262 lei/kg ; carne de porc­­, fără slănină — 344 lei/kg ; mușchiu­­leț de porc — 488 lei/kg ; muș­­chiuleț de vită — 430 lei/kg; cotlet fără os — 488 lei/kg ; cotlet cu os — 399 lei/kg ; carne porc car­casă — 219 lei/kg ; carne vită carcasă — 210 lei/kg ; carne mîn­­zat carcasă — 263 lei/kg ; carne vită cal­d — 288 lei/kg ; vurști în mațe de porc — crem- 404 lei/kg ; cremvurști în mațe de oaie — 514 lei /kg ; cremvurști în mațe de vită — 372 lei/kg ; salam „Victoria“ — 510 lei/kg ; salam „București" — 395 lei/kg; salam „Prahova" — 531 lei/kg ; Nicolae SIRBU (Continuare to­to S­A­S­ a) —.................................................................... r Dreptul la dreptate • Un accident mortal de circulație petrecut in toam­na anului 1990 creează încă dileme și incertitudini Toamna, la ora 21, spune că e foarte tîrziu, putem Mai ales dacă e vorba de partea veche a Oraviței, mai patriar­hală și liniștită. Doar crîșme­­le și barurile cunosc ceva mai multă animație. Iar dacă stra­da principală mai e și nelu­minată, senzația de tîrziu și de loc unde nu se întîmplă nimic e și mai apăsătoare Doar trecători stingheri, furi­șați prin întuneric. Așa a fost și seara de 11 octombrie 1990. Pînă cînd, deodată, un groaznic accident de circulație avea să-i scoată pe orăvițeni din spatie. In fața barului „Tudor Damian“, de pe Str. 30 Decembrie, doi oameni sunt izbiți puternic de­ o mașină și lăsați în ne­simțire pe trotuar, plini de ringe. Duși ulterior la spital, Nicolae Mincsik, de 59 de ani, și Bernhoffer von Adalbert de 35 de ani, aveau să decedeze în aceeași noapte. Pe lingă bar și pe stradă, au fost, totuși, oa­meni care au văzut un apel de culoare roșie, fugind de la lo­cul accidentului. Unii au văzut chiar mai mult. Așa cum a­­veau să declare în fața orga­nelor de cercetare penală. Al­ții au dus mai departe zvonuri care au început să apară și să crească­ în aceeași seară. Atunci cînd, la puțină vreme după accident, în fața unui bloc din Zona Gării, pe ban­cheta Opelului său de culoa­re roșie, este găsit Iacob Mo­­șoarcă. La volan era cumnatul său, Doru Gherovăț, care văzîn­­du-l beat, la intersecția de la poștă, a hotărît să conducă el mașina. Imediat, Iacob Moșoarcă este dus la spital, unde i se recoltea­ză probe de singe. Probe care a­­veau să dovedească ulterior o al­coolemie de 2,40 la mie. In pri­ma sa declarație, Iacob Moșoar­că spune clar cum venea pe stra­dă, cum n-a mai putut să evite accidentul și, în fața barului, a izbit, cu partea stingă a mașinii, oameni. I s-a spart, de altfel, și parbrizul. Apoi încep retractări­le și se amplifică zvonurile. Sfă­tuit de un profesionist, cu certe calități de vulpe juridică, Iacob Moșoarcă începe să spună că el nu-și mai amintește aproape ni­mic, deoarece era beat. Și, pen­tru mai multă credibilitate, dă și nume ale celor care puteau Nicolae SÂRBU (continuare to »ag. a 3-a) ANUL III NIL 7 (522) REȘIȚA MIERCURI 15 IANUARIE 1992 4 pagini - 5 lei Mihai Eminescu Doina De la Nistru pin' la Tissa Tot Românul prinsu-mis’a, Că nu mai poate străbate De-atita străinătate. Din Hotin și pin’ la Mare Vin Muscalii de-a călare, De la Mare la Hotin Mereu calea ne­ o atin . Din Boian la Vatra­ Dornii Au umplut omida cornii, Și străinul te tot paște De nu te mai poți cunoaște. Sus la munte, jos pe vale Și-au făcut dușmanii cale, Din Satmar pin’ în Săcele Numai vaduri ca acele. Vai da biet Român săracul,­ îndărăt tot dă ca varul. Nici îi merge, nici se 'ndeamnă. Nici îi este toamna toamnă. Nici e vara vara lui. Și-i străin in țara lui De la Turnu ’n Dorohoi Curg dușmanii în puhoi Și s’așează pe la noi. Și cum vin cu drum de fier Toate cîntecele pier, Sboară păsările toate De neagra străinătate , Numai umbra spinului la ușa creștinului, iși desbracă țara finul. Codrul — frate cu Roșnanul — De secure se tot pleacă Și isvoarele ei seacă — Sărac in țară săracă ! Cine-au îndrăgit străinii, Minca-i­ar inima cîinii, Mînca-i­ar casa pustia, Si neamul nemernicia! Ștefane, Măria Ta, Tu la Putna nu mai sta. Las' Arh­imandritului Toată grija schitului. Lasă grija Sfinților In sama părinților. Clopotele să le tragă Ziua ’ntreagă, noaptea ’ntreagă, Doar s'a 'ndura Dumnezeu, Ca să-ti mintui neamul tău ! Tu te ’nalță din mormint Să te aud din corn sunînd Și Moldova adunind. De-i suna din corn odată. Ai s’aduni Moldova toată, De-i suna de două ori, Iți vin codri ’n ajutor, De­ i suna a treia oară Toți dușmanii or să piară Din ho­tară un hotar 3 — t­ârăgl­i-ar ciorile Și spânzurătorile ! RAPORT ÎN FAȚA CETĂȚENILOR Ce poate face un primar?... Peste puțină vreme se va în­cheia mandatul actualilor pri­mari. Dacă numirea multora în asemenea funcții s-a făcut, ime­diat după revoluție, fie după ochi frumoși, fie în urma unor concursuri de... împrejurări, de data aceasta pîinea și cuțitul se află efectiv în mîinile noastre. De votul fiecăruia dintre noi va depinde alegerea sau, după caz, realegerea celor cu adevărat me­rituoși. Cei doi ani care au tre­cut nu, reprezintă mare lucru, raportați la scara timpului. Sunt însă suficienți pentru a creiona un prim bilanț. Și, mai ales, pentru a ne forma o imagine în legătură cu ce anume s-a făcut într-o localitate sau alta din multitudinea problemelor deose­bit de presante ce se cereau a fi rezolvate. In ediția de astăzi am ales Caransebeșul, al doilea oraș ca mărime al Caraș-Severinului, din care nu se semnalează multe neajunsuri. Dialogul cu dl dr. ing. Matei Gașpar, primarul ora­șului, s-a axat tocmai pe aceste sesizări. — Domnule primar, s-a înmul­țit foarte tare numărul celor ca­re reclamă lipsa apei potabile la etajele superioare, calitatea transportului în comun, subso­luri inundate etc. Ce se întîmplă? Au sau nu au dreptate? Dv. per­sonal aveți cunoștință? Ce ați întreprins în acest sens? — în mod sigur, oamenii au dreptate. E adevărat, în Caran­sebeș s-a construit mult, dar s-au uitat tocmai nevoile așa-zi­­se mărunte ale cetățeanului și care-i amărăsc viața de zi cu zi in mod inutil. Să luăm, de pildă, apa. Ca să și-o asigure, cei de la etajele superioare ale blocuri­lor fac cu schimbul toată noap­tea, soț, soție, copii, umplîndu-și vasele ce le au la îndemînă ca s-o folosească ziua. E bhin curat. Tocmai de aceea m-am zbătut pînă în pînzele albe pe la toate ușile pînă i-am convins să apro­be un proiect pentru începerea construcției la noua uzină de apă cu preluare din lacul Zervești Este o problemă ce nu poate fi rezolvată doar prin promisiuni electorale. Oricît ar fi de greu, locuitorii orașului merită acest efort. Așa cum merită și un transport în comun mai civilizat, primul autobuz fiind deja primit în acest sens. Cu­ privește bălti­rea apei în subsoluri, în 1991 am și rezolvat 22 de scări, acțiunea Gh. CLAUDIU (Continuare în pag a 2-a) e zile . Parcă e un cîteva luni încoace făcut că de să trăim tot într-o tensiune. O ținem ca în vremurile de glorie : din alegeri în alegeri, evenimente centrale, de fiecare dată, in paginile publicațiilor din în­treaga țară. La Reșița, ultime­le șapte zile au fost marcate de pregătirile pentru alegerile locale. Candidații se dau de ceasul morții cu campania e­­lectorală, unii nu mai pridi­desc cu contestațiile, primăria se mulțumește doar cu afișa­rea listelor electorale și cu a­­menajarea secțiilor de votare. La acest punct trebuie să spu­nem că singură, primăria nu poate rezolva problemele im­puse de amenajarea secțiilor de votare. Ideal ar fi ca între­prinderile să-și aducă contri­buția la această acțiune și să părăsească letargia în care se complac să existe.­­ Se fac demersuri pentru aducerea de la COMTIM a carcaselor de porc necesare pentru hrana populației Sperăm că prețul practicat nu ne va dezobișnui să mai mîncăm carne. Pro­bleme mari se ivesc tot la ca­pitolul încălzire. La ora re­dactării acestui grupaj, zona cartierului de locuințe Calea Timișorii este l­isită de încăl­zire. S-au constatat pierderi a­le agentului termic primar, dar, deocamdată avaria nu a fost­ depistată. Sperâm ca as­tăzi, problemele au și fost re­zolvate. # Cit privește rezer­va de păcură, necesară încăl­zirii, aceasta se zbate undeva în jurul cifrei de 300 de tone. Despre lemne de foc nici nu poate fi vorba. In depozitul de lemn suflă crivățul! 0 In ultimele șapte zile au văzut M­ario BÁLINT (Continuare în pag. a 2-a)

Next