Timpul, ianuarie 1992 (Anul 3, nr. 1-19)
1992-01-15 / nr. 7
POPOR ROMÂN. NU GREȘEȘTE CINE CREDE IN TINE COTIDIAN SOCIAL-POLITIC-CULTURAL INDEPENDENT test esențial ♦ pentru electorat Trebuie să recunoaștem că alegerile locale — de care ne mai despart doar cîteva săptămîni — ne pun în calitatea noastră de cetățeni solicitați să opteze, într-o situație cu totul neobișnuită. Un șir de generații s-au văzut nevoite, în ultimele patru decenii, să voteze candidați despre care se știa dinainte că oricum vor fi aleși. Ordinea înscrierilor pe liste și pe buletinele de vot — faptul e cunoscut și depinde de noi să nu se mai repete niciodată — era ordinea preferințelor clar definite ale structurilor de putere ale fostului regim. Cînd un candidat pentru primăria vreunei comune „nu ieșea“ din urnă, chestiunea avea dimensiunile unui adevărat cataclism local, semnificația unei grave abateri de la „linia politică“ și, în subteranele spiritului public, rezonanța reală a unui eveniment istoric despre care nu era indicat să se vorbească la colțul străzii. Cazurile de acest gen semnalau autorităților timpului — pentru a cita formula folosită pe atunci — că alegătorii din asemenea foarte puține circumscripții, „nu au știut să se orienteze" și că „nu au dat dovadă de spirit patriotic și de maturitate politică". Chiar retroactiv, cetățenilor refractari, în acea epocă, ideii de candidat unic al unui partid unic, se cuvine să le recunoaștem curajul și tocmai ceea ce negau oficialitățile de atunci că i-ar caracteriza. Acum, cei care trebuie să știe intr-adevăr să se orienteze, în fața lungilor liste de candidați pentru funcțiile de consilieri locali și de primari ai localităților, sunt tocmai alegătorii. Acest cel mai scrutin local în condiții de democrație și pluripartidism este un examen de cea mai mare importanță pentru responsabilitatea cu care alegătorii își exercită un drept constituțional fundamental. De acest examen depinde nemijlocit dacă în componența autorităților administrației publice locale vom avea sau nu oameni cu adevărat competenți, creativi, cu o statură morală nealterată, dispuși întru totul să renunțe la binele personal exclusiv in favoarea binelui public. Satele și orașele județului au nevoie, în următorii ani — în perspectiva unui sfîrșit și a unui început de mileniu — nu de consilieri sau primari meșteri în a promite și în a amăgi, nu de personalități care tîrîie în urma lor trena unor legende mai mult sau mai puțin confirmate de fapte, nu de prezicători prooroci, ci de o nouă clasă polilitică, aptă să pună în mișcare comunități omenești, să găsească soluții pentru derularea vieții publice, pentru modernizarea și civilizarea localităților, să gestioneze performant localitățile și interesele colectivităților pe care le reprezintă în condițiile autonomiei locale, dar și să proiecteze viitorul la parametri compatibili cu exigențele viitorului Cu cit vom judeca mai cumpănit pe cine alegem, cu atît șansa noastră de a avea administrația publică pe care o merită Garaș-Severinul va fi mai mare. Timotei JURJICA N-am venit să cumpărăm, am venit să ne uităm! • Noile prețuri la produsele alimentare practicate din 14 ianuarie 1992 Expresia asta, sunînd ca un tragic colind („Am venit să colindăm. ..“), am auzit-o aidoma, în dimineața zilei de ieri, 14 ianuarie, într-un magazin de mezeluri din Reșița, cartierul Lunca Pomostului. Alarmat de cele auzite cu o seară înainte ,la televizor, un pensionar stătea deoparte, privea și se scuza : „N-am venit să cumpărăm, am venit să ne uităm!“. Unul după altul, oamenii intrau, comentau, făceau schimburi de impresii despre orizontul tot mai întunecat și mai alarmant al prețurilor. In birouri, pe stradă, subiectul era tot prețurile. Oare pentru cîte kilograme de carne va ajunge viitorul salariu minim de 24 000 de lei, cut cer sindicatele? Să nu mai vorbim de faptul că erau destui cei care puteau să jure că au auzit la radio noul preț al plinii: 90 de lei. Ceea ce, să recunoaștem, ar fi o tragedie pentru bietele noastre bugete. Așa că ne simțim datori să venim in intîmpinarea îngrijorării dumneavoastră, nu cu zvonuri și presupuneri, nu cu prețuri de Capitală, ci cu prețurile Reșiței, în ziua de ieri, 14 ianuarie 1992 De la dl director ing. Victor Sterian, de la „Carnprep“ SA, aflăm noile prețuri la zi, la carne și produse din carne : carne de porc cald, cu slănină — 262 lei/kg ; carne de porc, fără slănină — 344 lei/kg ; mușchiuleț de porc — 488 lei/kg ; mușchiuleț de vită — 430 lei/kg; cotlet fără os — 488 lei/kg ; cotlet cu os — 399 lei/kg ; carne porc carcasă — 219 lei/kg ; carne vită carcasă — 210 lei/kg ; carne mînzat carcasă — 263 lei/kg ; carne vită cald — 288 lei/kg ; vurști în mațe de porc — crem- 404 lei/kg ; cremvurști în mațe de oaie — 514 lei /kg ; cremvurști în mațe de vită — 372 lei/kg ; salam „Victoria“ — 510 lei/kg ; salam „București" — 395 lei/kg; salam „Prahova" — 531 lei/kg ; Nicolae SIRBU (Continuare toto SAS a) —.................................................................... r Dreptul la dreptate • Un accident mortal de circulație petrecut in toamna anului 1990 creează încă dileme și incertitudini Toamna, la ora 21, spune că e foarte tîrziu, putem Mai ales dacă e vorba de partea veche a Oraviței, mai patriarhală și liniștită. Doar crîșmele și barurile cunosc ceva mai multă animație. Iar dacă strada principală mai e și neluminată, senzația de tîrziu și de loc unde nu se întîmplă nimic e și mai apăsătoare Doar trecători stingheri, furișați prin întuneric. Așa a fost și seara de 11 octombrie 1990. Pînă cînd, deodată, un groaznic accident de circulație avea să-i scoată pe orăvițeni din spatie. In fața barului „Tudor Damian“, de pe Str. 30 Decembrie, doi oameni sunt izbiți puternic de o mașină și lăsați în nesimțire pe trotuar, plini de ringe. Duși ulterior la spital, Nicolae Mincsik, de 59 de ani, și Bernhoffer von Adalbert de 35 de ani, aveau să decedeze în aceeași noapte. Pe lingă bar și pe stradă, au fost, totuși, oameni care au văzut un apel de culoare roșie, fugind de la locul accidentului. Unii au văzut chiar mai mult. Așa cum aveau să declare în fața organelor de cercetare penală. Alții au dus mai departe zvonuri care au început să apară și să crească în aceeași seară. Atunci cînd, la puțină vreme după accident, în fața unui bloc din Zona Gării, pe bancheta Opelului său de culoare roșie, este găsit Iacob Moșoarcă. La volan era cumnatul său, Doru Gherovăț, care văzîndu-l beat, la intersecția de la poștă, a hotărît să conducă el mașina. Imediat, Iacob Moșoarcă este dus la spital, unde i se recoltează probe de singe. Probe care aveau să dovedească ulterior o alcoolemie de 2,40 la mie. In prima sa declarație, Iacob Moșoarcă spune clar cum venea pe stradă, cum n-a mai putut să evite accidentul și, în fața barului, a izbit, cu partea stingă a mașinii, oameni. I s-a spart, de altfel, și parbrizul. Apoi încep retractările și se amplifică zvonurile. Sfătuit de un profesionist, cu certe calități de vulpe juridică, Iacob Moșoarcă începe să spună că el nu-și mai amintește aproape nimic, deoarece era beat. Și, pentru mai multă credibilitate, dă și nume ale celor care puteau Nicolae SÂRBU (continuare to »ag. a 3-a) ANUL III NIL 7 (522) REȘIȚA MIERCURI 15 IANUARIE 1992 4 pagini - 5 lei Mihai Eminescu Doina De la Nistru pin' la Tissa Tot Românul prinsu-mis’a, Că nu mai poate străbate De-atita străinătate. Din Hotin și pin’ la Mare Vin Muscalii de-a călare, De la Mare la Hotin Mereu calea ne o atin . Din Boian la Vatra Dornii Au umplut omida cornii, Și străinul te tot paște De nu te mai poți cunoaște. Sus la munte, jos pe vale Și-au făcut dușmanii cale, Din Satmar pin’ în Săcele Numai vaduri ca acele. Vai da biet Român săracul, îndărăt tot dă ca varul. Nici îi merge, nici se 'ndeamnă. Nici îi este toamna toamnă. Nici e vara vara lui. Și-i străin in țara lui De la Turnu ’n Dorohoi Curg dușmanii în puhoi Și s’așează pe la noi. Și cum vin cu drum de fier Toate cîntecele pier, Sboară păsările toate De neagra străinătate , Numai umbra spinului la ușa creștinului, iși desbracă țara finul. Codrul — frate cu Roșnanul — De secure se tot pleacă Și isvoarele ei seacă — Sărac in țară săracă ! Cine-au îndrăgit străinii, Minca-iar inima cîinii, Mînca-iar casa pustia, Si neamul nemernicia! Ștefane, Măria Ta, Tu la Putna nu mai sta. Las' Arhimandritului Toată grija schitului. Lasă grija Sfinților In sama părinților. Clopotele să le tragă Ziua ’ntreagă, noaptea ’ntreagă, Doar s'a 'ndura Dumnezeu, Ca să-ti mintui neamul tău ! Tu te ’nalță din mormint Să te aud din corn sunînd Și Moldova adunind. De-i suna din corn odată. Ai s’aduni Moldova toată, De-i suna de două ori, Iți vin codri ’n ajutor, De i suna a treia oară Toți dușmanii or să piară Din hotară un hotar 3 — târăgli-ar ciorile Și spânzurătorile ! RAPORT ÎN FAȚA CETĂȚENILOR Ce poate face un primar?... Peste puțină vreme se va încheia mandatul actualilor primari. Dacă numirea multora în asemenea funcții s-a făcut, imediat după revoluție, fie după ochi frumoși, fie în urma unor concursuri de... împrejurări, de data aceasta pîinea și cuțitul se află efectiv în mîinile noastre. De votul fiecăruia dintre noi va depinde alegerea sau, după caz, realegerea celor cu adevărat merituoși. Cei doi ani care au trecut nu, reprezintă mare lucru, raportați la scara timpului. Sunt însă suficienți pentru a creiona un prim bilanț. Și, mai ales, pentru a ne forma o imagine în legătură cu ce anume s-a făcut într-o localitate sau alta din multitudinea problemelor deosebit de presante ce se cereau a fi rezolvate. In ediția de astăzi am ales Caransebeșul, al doilea oraș ca mărime al Caraș-Severinului, din care nu se semnalează multe neajunsuri. Dialogul cu dl dr. ing. Matei Gașpar, primarul orașului, s-a axat tocmai pe aceste sesizări. — Domnule primar, s-a înmulțit foarte tare numărul celor care reclamă lipsa apei potabile la etajele superioare, calitatea transportului în comun, subsoluri inundate etc. Ce se întîmplă? Au sau nu au dreptate? Dv. personal aveți cunoștință? Ce ați întreprins în acest sens? — în mod sigur, oamenii au dreptate. E adevărat, în Caransebeș s-a construit mult, dar s-au uitat tocmai nevoile așa-zise mărunte ale cetățeanului și care-i amărăsc viața de zi cu zi in mod inutil. Să luăm, de pildă, apa. Ca să și-o asigure, cei de la etajele superioare ale blocurilor fac cu schimbul toată noaptea, soț, soție, copii, umplîndu-și vasele ce le au la îndemînă ca s-o folosească ziua. E bhin curat. Tocmai de aceea m-am zbătut pînă în pînzele albe pe la toate ușile pînă i-am convins să aprobe un proiect pentru începerea construcției la noua uzină de apă cu preluare din lacul Zervești Este o problemă ce nu poate fi rezolvată doar prin promisiuni electorale. Oricît ar fi de greu, locuitorii orașului merită acest efort. Așa cum merită și un transport în comun mai civilizat, primul autobuz fiind deja primit în acest sens. Cu privește băltirea apei în subsoluri, în 1991 am și rezolvat 22 de scări, acțiunea Gh. CLAUDIU (Continuare în pag a 2-a) e zile . Parcă e un cîteva luni încoace făcut că de să trăim tot într-o tensiune. O ținem ca în vremurile de glorie : din alegeri în alegeri, evenimente centrale, de fiecare dată, in paginile publicațiilor din întreaga țară. La Reșița, ultimele șapte zile au fost marcate de pregătirile pentru alegerile locale. Candidații se dau de ceasul morții cu campania electorală, unii nu mai prididesc cu contestațiile, primăria se mulțumește doar cu afișarea listelor electorale și cu amenajarea secțiilor de votare. La acest punct trebuie să spunem că singură, primăria nu poate rezolva problemele impuse de amenajarea secțiilor de votare. Ideal ar fi ca întreprinderile să-și aducă contribuția la această acțiune și să părăsească letargia în care se complac să existe. Se fac demersuri pentru aducerea de la COMTIM a carcaselor de porc necesare pentru hrana populației Sperăm că prețul practicat nu ne va dezobișnui să mai mîncăm carne. Probleme mari se ivesc tot la capitolul încălzire. La ora redactării acestui grupaj, zona cartierului de locuințe Calea Timișorii este lisită de încălzire. S-au constatat pierderi ale agentului termic primar, dar, deocamdată avaria nu a fost depistată. Sperâm ca astăzi, problemele au și fost rezolvate. # Cit privește rezerva de păcură, necesară încălzirii, aceasta se zbate undeva în jurul cifrei de 300 de tone. Despre lemne de foc nici nu poate fi vorba. In depozitul de lemn suflă crivățul! 0 In ultimele șapte zile au văzut Mario BÁLINT (Continuare în pag. a 2-a)