Timpul, februarie 1992 (Anul 3, nr. 20-40)

1992-02-01 / nr. 20

POPOR ROMÂN. NU GREȘEȘTE CINE CREDE ÎN TINE COTIDIAN SOCIAL-POLITIC-CULTURAL INDEPENDENT Starea privatizării Intr-o conjunctură economică nefavorabilă, anul II al tranziției a fost marcat totuși de un necesar proces pozitiv, cu impact multiplu: expansiunea privatizării este o realitate. La sfîrșitul lui 1991, în județ existau legal de firme, din care peste 900 1027 cu capital privat. Statistica este expresivă prin sine. Structura formelor de proprietate în economia județului indică deja o înclinare a balanței în favoarea sectorului particular: 809 societăți comerciale cu răspundere limitată, 53 societăți în nume colectiv, 3 în comandită simplă, 4 cu capital privat integral străin, 39 cu capital român și străin și 2 cu capital de stat și privat. Este un pas important spre spargerea monopolului de proprietate, deținut de stat. Dacă numeric societățile comerciale private au devenit predominante, din punctul de vedere al puterii economice, al ponderii în produsul social al județului, dimensiunea sectorului particular este totuși foarte restrînsă. Vom avea nu peste mult timp la îndemînă bilanțurile primului lor an de activitate economico-financiară și vom putea judeca atunci cu rigoarea necesară acest aspect. Cert este că — în ciuda dificultăților — numeroase firme particulare se dezvoltă continuu, înregistrînd cifre de afaceri în care se reflectă nu numai consecințele inflației, ci și — sau în primul rînd — capacitatea patronilor respectivi de a acționa după regulile jocului impus de economia de piață. Firește, monopolul proprietății de stat rămine copleșitor in industrie. Marea privatizare întîrzie. Aceasta face ca în domeniul producției, al ofertei, în ultimă instanță al prețurilor, să lipsească elementul esențial:"un cîmp concurențial real. Comerțul privat, prin firmele de elită și prin multe din firmele medii, a devenit insă un adversar greu de doborît de societățile comerciale cu capital de stat. Pe piața muncii, efectele privatizării sunt încă minore. Dimensiunile firmelor — cu excepții puțin numeroase — și îndeosebi faptul că orientarea spre producție cămine deocamdată deficitară, fac ca puterea sectorului privat de a absorbi mina de lucru disponibilizată de restructurările firmele cu capital de stat să din nu satisfacă așteptările. Nu este exclus ca mult timp de acum înainte privatizarea să nu determine necesara reechilibrare a cererii și ofertei pentru forța de lucru, să nu poată contribui la temperarea șomajului și a altor costuri sociale ale tranziției. Sîntem în fața unui proces dificil și de mai mare întindere, pe care probabil numai marea privatizare îl va putea orienta spre direcția dorită, deși șomajul va rămîne o realitate Chiar dacă majoritatea patronilor sunt încă departe de a-și respecta condiția, iar legislația și contradicțiile diverselor măsuri par să descurajeze uneori firmele de elită, sectorul privat poate fi privit cu optimism Efervescența nașterii lui este rezultanta descătușării unor energii puternice, este chiar felul de manifestare a liberei inițiative economice care deschide perspective nebănuite de creație, de competiție, de schimbări sociale. Timofei JURJICA Frontul refuză să amăgească electoratul cu iluzii . Domnul ing. SORIN FRUNZA VERDE, președintele colegiului director municipal al Frontului Salvării Naționale, răspunde la întrebările ziarului „Timpul“ — Domnule președinte, vă propunem o discuție sub semnul sincerității și adevărului, într-un moment politic deosebit de important : apropierea alegerilor. Nu vă ascundem că o parte a electoratului, și îndeosebi adversarii dv. politici, pun o miză foarte mare pe dezavantajele Frontului Salvării Naționale. Ce spun analizele dv. în această privință ? — Frontul Salvării Naționale nu este un club de demagogi. Noi știm cu claritate ce ne avantajează și ce ne dezavantajează. Ar fi simplu să afirm că în acest moment de răscruce venim în fața alegătorilor cu cel mai complet program de viitor, cu cele mai luminoase obiective, cu cea mai clară perspectivă. Frontul are însă experiența primilor doi ani de tranziție, cunoaște starea de spirit a populației, așteptările și dezamăgirile ei. Este de înțeles deci că în actuala campanie electorală în platforma Frontului primează luciditatea politică și realismul obiectivelor și soluțiilor. Dezavantajul Frontului provine în principal din contextul economic precar, iar în particular, la Reșița, din faptul că restructurarea economiei apare mult mai pregnantă decât în restul țării, datorită concentrării de industrie grea — și mă refer în principal la CSR și la UCM SA, —, ceea ce înseamnă automat șomaj, salarii mai mici, incertitudini, teamă de necunoscut. Desigur, tarele societății românești în transformare sunt mai multe. Determinant însă mi se pare că este aspectul economic. — Nici o țară din Europa de Est nu fenomene este scutită de asemenea dureroase. Nu vi se pare totuși prea simplistă opinia adrersărilor .v. politici după care Frontul este încărcat numai de vină pentru starea țării ? — Cînd se formulează asemenea opinii și se pedalează pe asemenea argumente, foarte multă lume uită prea repede că Frontul este cel care a determinat un sistem politic pluripartid, că a declanșat reforma, a realizat în sfîrșit o Constituție modernă, de la care poate începe tot sistemul legislativ necesar într-un stat de drept și fără care nici un stat liber și democrat, cum ne dorim, nu poate exista, că a dat și Legea fondului funciar, care este încă un început, chiar dacă poate mijloacele de aplicare a ei nu sunt cele mai fericite. Se uită că, de fapt, actuala guvernare a realizat o deschidere spre lume, în Timotei JVRJICA • (Continuare- In pag. a 2-a) Oțel și minte... proletară Scriam, acum cîteva zile, că la oțelăria reșițeană există „fierberi“ și în afara cuptoarelor. Care mai mult stau în refacere, iar cîte unul merge și el cum merge. Iată că, ieri dimineață, lucrurile au dat în clocot. Destul de potolit și calm Dar tot clocot se cheamă, de vreme ce, la prima oră a dimineții, în jur de 100 de lucrători ai secției oțelârie s-au deplasat, cu jalba-n... proțap, la directorul general Horațiu Vodă. Apoi, în curs de peste 2 ore, fiecare din părți a spus ce-o doare. Muncitorilor cum spuneam, nu le convine lucrul în 4 schimburi. De ce? Pentru că unii au copii și, în această situație, nu-i pot supraveghea deloc Pentru că, zic ei, în unele meserii, cum ar fi zidarii, unde și așa sunt puțini muncitori calificați, se fărâmițează și de dispersează și mai mult forțele. Partea „adversă“, adică administrația și dl Radu, liderul de sindicat, susține că, dimpotrivă, abia așa se autoelimină ciurucurile, cei care nu vin la lucru sau vin „obosiți", cei care la adăpostul faptului că sunt mai mulți pe schimb și răspunderile devin difuze, trag de timp, să treacă schimbul și să meargă leafa. Și în decembrie, și în ianuarie, oțelăria a elaborat doar cîte 7 500 tone de oțel. Cam 25 la sută din oit era planificat. Iar la producția asta mică, rebuturile sînt de... 1 500 tone! Să nu mai vorbim de faptul că se produc oțeluri inferioare, cu preț destul de mic de livrare. — Pe cine vreți voi să jupuiți? a întrebat, patetic și grav, dl director Vodă. N-aveți pe cine, că n-o să fie de unde bani, fără producție și rentabilitate. Vorbesc ca omul care trebuie să gospodărească banii. Necazurile cele mai multe sunt la noi. Numai jumătate dacă ie rezolvăm, nu dăm nici oameni afară, ne-am asigura și salariile. Garniturile de vagoane se tamponează, manevranții nu vin la lucru. Știm că-n țară nu sunt asigurate măsurile de protecție socială Dar nici combinatul nu poate risca, deși a mai făcut-o, să se transforme în unitate de asistență socială. Totul e o chestie de mentalitate. Nicolae SÍRBU (continuare în pag. a 4-a) ANUL îI NR. 20 (535) REȘIȚA SÎMBATA I FEBRUARIE 1992 8 pagini - IO lei „Mizez pe 60 la sută din voturile corpului tehnic reșițean„ • Interviu cu dl Radu Rogin, candidat la funcția de primar al Reșiței din partea Convenției Democratice — Domnule Radu Rogin, sînteți un om al știițelor exacte. — Mai exact sînt fizician, absolvent al Facultății de Fizică din cadrul Universității Babeș — Bolyai din Cluj, în 1968, imediat după absolvirea facultății, m-am stabilit în Reșița, parcurgînd în timp drumul dificil, dar nu lipsit de satisfacții profesionale, de la stagiatură la cercetătorul principal care sînt acum, în cadrul Direcției de Cercetare și Proiectare a U.C.M.R S.R. — O carieră, înțelegem, nu lipsită de împliniri. — Desigur. Mai intîi însă aș vrea să-mi amintesc că mi-am început activitatea în laboratoarele I.C.M.R.-ului ocupîndu-mă cu diferite probleme legate de calitatea unei game extrem de largi de semifabricate din producția de zi cu zi a uzinei, în 1972, înființarea I.C.P.E.H.R.-ului după fost transferat la laboratorul om de mașini hidraulice al acestuia. Din acel moment activitatea mea s-a axat pe cercetarea, proiectarea și executarea unor echipamente și aparate electronice destinate echipării hidroagregatelor fabricate la I.C.M.R. Am reușit în această perioadă să pun pe picioare două invenții proprii, iar din 1977 am început elaborarea în concepție proprie a unui echipament absolut nou destinat controlului termic care a atras după sine crearea unui colectiv de cercetare-producție independent. La ora actuală, echipamentul cu pricina se Interviu realizat de Gheorghe ZINCESCU (Continuare în pagin-a) Acasă, la Caransebeș în curtea casei în care s-a născut, a copilărit ,și și-a petrecut adolescența, în curtea largă, scăldată de lumina blîndă și generoasă a dimineții, l-am găsit, „cu sufletul bogat de norod și de soare“, cu nostalgia trecerii vremii, a ireversibilității copilăriei, întipărite în priviri, în glas și în suflet, pe domnul dr. ing. Florentin Cîrpanu . . . — Da, am venit acasă ... — mi-a spus fără a-i întreba ceva, înțelegîndu-ne din priviri. Mai trec din cînd în cînd, in ultima vreme mai des, pe acasă ... Nu-i bine să uite omul de unde a plecat . . Am fost intîi pe la magazinul nostru, pe la Comalimenta, apoi m-am dus la Dealul Crucii .. . Cînd am venit aici și am deschis magazinul Comtim, m-am gîndit la caransebeșenii mei și la țăranii din jur. Am vrut să le creez posibilitatea de a avea la îndemînă — cu prețuri convenabile, în condițiile economice ale acestei calitate, perioade — produse de diverse preparate de carne. Ceea ce m-a însuflețit, în deschiderea rapidă a magazinului a fost receptivitatea, înțelegerea pe care am găsit-o la administrația locală, promptitudinea cu care Primăria orașului m-a ajutat în amenajarea localului, a instalării utilajelor. Fără insistențele și sprijinul direct al domnului primar Matei Gașpar, care s-a implicat nemijlocit în toate lucrările privind Comalimentu — așa cum știu că se implică in toate problemele majore ale ora- Gheorghe DOLOT (continuare în pag a 3-a) Mult zgomot pentru nimic Să fim iertați, dacă se poate, de onoratul cititor care confundă democrația cu un bazar oriental, unde feluriți negustori de principii își strigă marfa pe tonuri care de care mai stridente, dar nu întrezăresc oportunitatea attor zeci și sute de platforme, liste electorale, candidaturi la funcții mai mult sau mai profitabile, ia vedere sau puțin pe intrarea de serviciu. E ceva tulbure, care întreține bănuiala că toate acestea contribuie la relansarea economiei la asanarea vieții noastre soficiale, tot atît cit servește o luminare la căpătâiul unui răposat întru Domnul. Poate e vina noastră, ni se pare că proliferarea dar aberantă a autor formațiuni, grupuri și grupuscule politice ilustrează mai degrabă dezagregarea țesutului social, teribila derută morală, decit existența normală, democratică, a colectivității. Am parcurs, în ultimele săptămâni, nenumărate platforme-program declarații și interviuri care, dincolo de tonul, ponderat sau agresiv, de termen sau de nuanțe, se aseamănă pină la confuzie in esențele comunicării lor, admițind că există asemenea esențe. Reduse ultima expresie și la adevăratatele lor semnificații, toate aceste documente programatice abia dacă ar putea acoperi credibil 4-5 arii cromatice ale spectrului politic. Atunci? Cu cît este mai democratică societatea românească dacă în loc de 5 sînt AI BARSESCU (Continuare în pagia)