Timpul, iunie 1992 (Anul 3, nr. 106-125)
1992-06-02 / nr. 106
POPOR ROMÂN. NU GREȘEȘTE CINE CREDE ÎN TINE COTIDIAN SOCIAL-POLITIC-CULTURAL INDEPENDENT Iugoslavia intre Sciția si Caribda . Fără îndoială, țara cu problemele cele mai complexe și acute din estul Europei de sfîrșit de secol, zguduită de convulsii politice, etnice, economice, sociale, militare, este fosta RSFI. Republica pierdut Serbia este cea care și-a cel mai mult prestigiul pe plan internațional, în urma evenimentelor de pe teritoriul RSFI. Atît de mult, încît s-a instituit un dur embargou internațional complet (care se întinde, ceea ce pare o exagerare, și pe plan cultural și sportiv) către această republică, răspunzătoare, în opinia internațională, de escaladarea violențelor și de declanșarea și menținerea războiului. Un alt spin în coasta Serbiei (și a Muntenegrului, acum) este provincia autonomă Kosovo (fost centru istoric al Serbiei) care, recent, a avut alegeri libere, neaprobate, în fond, de Serbia, dar aceasta s-a menținut într-o atitudine rezervată. Acum, aceeași Kosovo boicotează alegerile din Serbia. In actuala conjunctură deci ar fi catastrofală pentru Serbia răbufnirea unui nou focar de conflict in propriul ei fief, Kosovo. In plus, conducerea acestei republici este confruntată și cu manifestări împotriva ei ce încep să ia amploare, la Belgrad. Firește, această situație lasă o amprentă negativă în plan economic și social. Economia Serbiei cunoaște o deteriorare rapidă, importurile și exporturile s-au redus aproape la zero, moneda înregistrează o spirală inflaționistă absolut alarmantă. O simplă vizită aici e edificatoare. Prețuri nefiresc de ridicate, crescînde de la o zi la alta : 200 de dinari o pîine, 4689 un kg de carne, între 700 și 1200, orice ciocolată obișnuită, 18 000 o rochie de stambă înflorată, 90 000, un costum femeiesc, 28 000, un costum bărbătesc din tercot, circa 100, un ou, 17-27 000, o pereche de pantofi. Acestea sînt doar cîteva exemple dintr-o gamă largă de prețuri haotice, ce au generat o nouă formă de cîștig pentru cei din comerț, o adevărată maladie. Profitînd de prețurile schimbătoare și scăpate de sub control, vânzătorii rotunjesc sumele, obținind astfel cîștiguri substanțiale. în piețe, sîrbii îți oferă marfă românească : ciorapi de Sibiu, chibrituri, cești etc. Populația e preocupată, multe femei în negru, lipsește acea destindere caracteristică, pe care o întîlneai peste tot. „Ziveo 1 Mai" scrie mare pe o macara. Adică „A trăit 1 Mai". „Sîrbie, deschide ochii!“, pe un zid. De-a lungul șoselelor, pe panouri, un chip mare, color. Refugiații trec în viteză în limuzine luxoase, cu numere de Sarajevo. Te întorci la necazurile autohtone cu certitudinea că, pe cît de fastă a fost prăbușirea comunismului, în preajma acestui sfîrșit de mileniu, pe atît de nefaste sînt acum aceste efecte colaterale, neprevăzute în totalul lor dramatism. „In Iugoslavia nu e voie să călătorești într-o asemenea nesiguranță, cu scaunele nefixate“, declara ritos un vameș sîrb, cuiva ce folosea într-un bus un scaun obișnuit. De parcă aceasta ar fi singura nesiguranță în Iugoslavia. . Daniel BOTGROS „Comunitatea europeană nu poate fi indiferentă față de Republica Moldova“ • Interviu cu doamna Elena Dumitru, vicepreședinte al Colegiului Director Național al Frontului Salvării Naționale, departamentul de relații externe — Un subiect devine tot mai preocupant pentru opinia publică din România, situația din Republica Moldova. Frontul Salvării Naționale a exprimat un punct de vedere la Convenția Națională din martie; între timp, evenimentele au evoluat de o manieră dramatică, în ciuda eforturilor de a dezamorsa starea conflictuală. Nu am reținut însă un nou punct de vedere al partidului dv., în fond partid de guvernămint. Ce poziție aveți in momentul de față? — Vreau să mă refer mai ales la ultimele evenimente din Republica Moldova, în privința relațiilor pe care FSN le consideră ca fiind necesare și naturale între România și Republica Moldova, aproape că nu mai există nimic de discutat: sîntem două state surori, ale căror relații, în cadrul european — Actul Final de la Helsinki și Carta de la Paris —, își pot găsi o rezolvare firească, normală. Dacă nu ar fi fost acest nefericit, acest nenorocit conflict transnistrean, deja lucrurile ar fi avut o pregnanță deosebită. In privința ultimelor evenimente, noi protestăm împotriva implicării Armatei a 14-a a Rusiei în acest conflict, care are loc într-un stat independent, membru al ONU. Considerăm că răspunsul Rusiei la situația creată nu este de natură să încurajeze o soluție politică cît mai rapidă. Totuși, sperăm că la insistențele comunității europene — care nu poate să nu fie preocupată de acest conflict din mijlocul Europei — atît Armata 14-a, cît mai ales Rusia, să ia ca poziția hotărâtă și această armată să se retragă pe teritoriul ei cît mai repede. — Am impresia că, din păcate, speranțele noastre sunt dezmin- Interviu realizat de Timotei JURJICA (continuare în pag. a 3.a) Bugetul județului a fost aprobat Din cele 7 ore, cît a durat ședința Consiliului Județean, mai bine de jumătate din timp a fost consacrat dezbaterii bugetului administrației publice județene și locale. Din expunerea de motive a rezultat că pentru a asigura echilibrul bugetului local, se vor face transferuri din bugetul de stat în proporție de 89,7 la sută, din total venituri. Deci, efortul propriu reprezintă doar 10,30 la sută, în ceea ce privește cheltuielile, s-a prezentat o motivație pentru fiecare capitol îi parte. La cultură, peste 88,5 la sută din cheltuieli reprezintă salariile personalului de la muzee, cămine culturale, biblioteci. Au fost asigurate fonduri de investiții în valoare de 5 milioane lei pentru continuarea și terminarea lucrărilor la căminele culturale Cornea, Grădinari, Pîrvova, pentru dotări și achiziții de obiecte specifice instituțiilor de cultură. Nu au putut fi cuprinse, deocamdată, în buget, amenajările și dotările ce se impun la Muzeul Județean de Istorie din Reșița, precum și la Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță Caransebeș, Biblioteca Orășenească „Mihail Halici" din Caransebeș, Casa de Cultură din Băile Herculane, toate trei, clădiri cu valoare de patrimoniu. La capitolul asistență socială, s-a asigurat un fond de 18 milioane lei, din care, 16 milioane sunt destinate finanțării cantinelor de ajutor social din Reșița, Caransebeș, Băile Herculane, Oravița, Bocșa și Oțelu Roșu. Direcției Generale pentru Muncă și Protecție Socială Reșița i s-au alocat 2 milioane lei, în vederea susținerii programului centrului de minori și plasament familial. Cele mai mari cheltuieli sunt destinate gospodăririi comunale : 909,120 milioane lei. Pe activități, suma a fost repartizată astfel : 570 milioane lei pentru energie termică subvenționată; 152 de milioane lei pentru salarii și alte drepturi ; 113 milioane lei pentru cheltuieli de investiții ; 74,1 milioane lei pentru iluminat, întreținerea străzilor, alte activități. Cheltuielile de investiții, de la acest capitol, vizează continuarea și finalizarea alimentărilor cu apă la Slatina Timiș, Armeniș, Goruia, amenajarea și protecția malurilor rîului Timiș, la Bucoșnița. De asemenea, s-a avut în vedere situația creată după cutremurul din vara trecută de la Băile Herculane, stadiile avansate la unele blocuri din Reșița, Bocșa, și Oravița, a- Dorina SGAVERDIA (Continuare în pag a 3-a) REȘIȚA MARȚI 2 IUNIE 1992 4 pagini - 5 Iei Reșițeni, veniți la rock! Reșițeni, peste numai în felul acesta, vă dovediți săptămînă, sîmbătă, 6 iunie solidaritatea cu suferința co. i a.c. (ora 14), pe stadionul piilor orfani și a bătrînilor „Valea Domanului“ Va avea fără ajutor, ioc un mare festival al muzi în realizarea acestui festical rock. Este un festival sus- val al muzicii rock s au anținut de cele mai bune organat, pe lingă Consiliul Sechestre ale genului din Ger- cal al Municipiului Reșița, mania. Festivalul, organizat Forumul Democrat al Germa, sub patronajul Asociației de ailor și Asociația de Prie- Prietenie Bielefeld-Reșița, estenie Reșița-Bielefeld, o sete gîndit ca o bucurie penrie de firme cu capital de tru spectatori, pentru tinere stat sau privat. Dacă maiezul din Reșița și din județ există și alte firme, pare declar și ca o acțiune de bine- resc să sponsorizeze acțiunifacere. Biletele pentru festivale umanitare consacrate copiise pot procura de la : Florăria lor orfani și bătrînilor fără „Dalia“ (Govîndari, vizavi de ajutor, acestea pot depune lab Poștă); Sala Polivalentă; Conmnele dorite în „Contul pensiliul Local al Municipiului tu ajutor social“, deschis de Reșița. Sînteți deci așteptați Consiliul Local al Municipila acest spectacol, pentru a ului Reșița, după cum urmează bucura de calitatea muzică : B.C Reșița 45.36 20.51 și cu oferite, dar și pentru că, B.B.D 40.72 99.60 61 703 SOCIETATEA COMERCIALĂ BIRTA SRL REȘIȚA oferă spre vînzare, în condiții avantajoase și de siguranță, cantități apreciabile de valută (mărci, dolari). Informații : Reșița, tel. 964/ 37632, Ce acar se face vinovat... Judecind după banii pe care-i dăm pe bilete, o călătorie cu trenul a devenit, acum, un lux, deși condițiile de confort pe care ni le oferă CFR-ul sunt de toată jena. Se pare însă că bravii noștri ceferiști s-au obișnuit atît de mult cu aceste anomalii, încît le consideră absolut normale. Singura lor preocupare, și pentru care se „încălzesc“ zi de zi, rămîne salariul. Noroc cu Curtea Supremă de Justiție, care, printr-o recentă ședință, le-a mai tăiat elanul mitingist pentru vreo 72 de zile, că cine știe cu ce bucurii ne-ar mai fi procopsit dumnealor. Din surse demne de încredere, aflăm că 60 la sută din costul unui bilet pe calea ferată se regăsește în salariul ceferiștilor. Ceea ce ni se pare o aberație, în condițiile în care majoritatea societăților de-abia pot să aloce în acest sens pînă la 20 la sută din producția pe care o realizează. Și atunci, să ne mai mirăm că un acar ia cît un ministru? Dar să revenim la obiectul însemnărilor noastre, inspirate de constatările făcute în cîteva călătorii succesive, efectuate recent de doi inspectori de la Inspecția Județeană pentru Controlul Calității Produselor și Serviciilor pe două trasee cu un trafic deosebit de intens. Este vorba de Reșița — Caransebeș și Caransebeș — Băuțar. Ceea ce sare în ochi de la prima vedere este lipsa aproape totală a becurilor. Și asta se observă nu doar în vagoanele de clasa a doua, ci și la cele de clasa întîi. Dacă „norocul“ să călătorești la lăsarirea întunericului, ai senzația că o faci in condiții de adîncă, clandestinitate. Or, în bezna din compartimente se poate întîmpla orice. Și, slavă Domnului, unii de-abia așteaptă un asemenea moment, ca să te ușureze de bagaje ori de banii personali. Și pentru a evita un eventual drept de replică al celor de la Revizia de vagoane din Reșița, le sugerăm să vadă cu ochii proprii cum stau lucrurile în trenurile 1155 și 1564, cărora dumnealor le dau zilnic „undă verde" pe acest traseu. Ne-am bucura dacă s-ar sensibiliza, cu această ocazie, de lipsa totală a oglinzilor, perdelelor, capacelor de WC-uri, săpunierelor, coșurilor de hîrtii, de starea precară de curățenie, de canapelele tăiate etc. Pe relația Caransebeș — Băuțar, starea de confort este și mai jalnică. Mai pe șleau spus, ea seamănă, pînă la identificare, cu cea oferită în urmă cu niște ani, de „Bou vagonul“ care circula între Oravița și Anina. Gheorghe DOLOT (Continuare în pag 3) i Pașaportul, casa, plînsul După revoluție, cu un pașaport în buzunar, care mai de care am plecat în cele zări. Unii să muncească și să adune marcă pesta marcă, alții să viziteze muzeele, alți să-și viziteze neamurile și tot așa. Cum s-au descurcat pe alte meleaguri, am mai aflat din presă, din auzite și povestite și, uneori, direct de la cei care s-au întors. Interesant este însă cum s-au descurcat în acest interval cei plecați peste graniță... în țară! Pentru că, veți vedea, această întrebare nu este decât aparent ciudată, iar realitatea râmîne realitate. Deși fără vize și alte abordării birocratice, mulți drumeți s-au descurcat binișor luni peste luni printre străini, dar au dat-o în bară cît se poate de consistent, în lipsă, chiar în orașul natal, chiar pe strada natală și chiar în căsuța natală, in care domiciliau cu acte in regulă, adică în baza unui contract de închiriere. Să trecem dacă la fapte, pentru că avem de-a face cu un caz tipic, plin de învățăminte. In anul 1990, domnul Ion Constantin, din Reșița, Str. Ceretului, nr. 1, este cuprins brusc de dorul de dacă și ia calea democrațiilor occidentale. Pe unde a poposit, se pare că nu i-a mers rău, numai așa se explică de ce, după un timp, își întregește familia peste mări și țări, aducîndu-și soția și copiii. In urma lui rămîne mama, să aibă grija casei. Corect, nu? Ei, bine, pe la începutul lui 1991, probabil vreun vecin „de bine“ îl toarnă la IGCL (cu care avea contract de închiriere), că nu mai folosește locuința de mai mult de șase luni. Proprietarul reacționează prompt și promovează o acțiune de evacuare pentru neuz, acțiune care formează obiectul dosarului nr. 976/1991. Se dă sentința, domnul Constantin pierde și, prin nerecuzare, aceeași sentință rămîne definitivă. Mircea CAVADIA (Son tin tiare In pag. a 3-a)