Timpul, iunie 1992 (Anul 3, nr. 106-125)

1992-06-02 / nr. 106

POPOR ROMÂN. NU GREȘEȘTE CINE CREDE ÎN TINE COTIDIAN SOCIAL-POLITIC-CULTURAL INDEPENDENT Iugoslavia­­ intre Sciția si Caribda . Fără îndoială, țara cu proble­mele cele mai complexe și acute din estul Europei de sfîrșit de secol, zguduită de convulsii poli­tice, etnice, economice, sociale, militare, este fosta RSFI. Repu­blica pierdut Serbia este cea care și-a cel mai mult prestigiul pe plan internațional, în urma evenimentelor de pe teritoriul RSFI. Atît de mult, încît s-a in­stituit un dur embargou interna­țional complet (care se întinde, ceea ce pare o exagerare, și pe plan cultural și sportiv) către a­­ceastă republică, răspunzătoare, în opinia internațională, de esca­ladarea violențelor și de declan­șarea și menținerea războiului. Un alt spin în coasta Serbiei (și a Muntenegrului, acum) este provincia autonomă Kosovo (fost centru istoric al Serbiei) care, recent, a avut alegeri libere, ne­aprobate, în fond, de Serbia, dar aceasta s-a menținut într-o ati­tudine rezervată. Acum, aceeași Kosovo boicotează alegerile din Serbia. In actuala conjunctură deci ar fi catastrofală pentru Serbia răbufnirea unui nou fo­car de conflict in­­ propriul ei fief, Kosovo. In plus, conducerea acestei republici este confruntată și cu manifestări împotriva ei ce încep să ia amploare, la Belgrad. Firește, această situație lasă o amprentă negativă în plan eco­nomic și social. Economia Ser­biei cunoaște o deteriorare ra­pidă, importurile și exporturile s-au redus aproape la zero, mo­neda înregistrează o spirală in­flaționistă absolut alarmantă. O simplă vizită aici e edificatoare. Prețuri nefiresc de ridicate, cres­­cînde de la o zi la alta : 200 de dinari o pîine, 4689 un kg de carne, între 700 și 1200, orice ciocolată obișnuită, 18 000 o ro­chie de stambă înflorată, 90 000, un costum femeiesc, 28 000, un costum bărbătesc din tercot, cir­ca 100, un ou, 17-27 000, o pere­che de pantofi. Acestea sînt doar cîteva exemple dintr-o gamă lar­gă de prețuri haotice, ce au ge­nerat o nouă formă de cî­știg pen­tru cei din comerț, o adevă­rată maladie. Profitînd de pre­țurile schimbătoare și scăpate de sub control, vânzătorii rotunjesc sumele, obținind astfel cîștiguri substanțiale. în piețe, sîrbii îți oferă marfă românească : ciorapi de Sibiu, chibrituri, cești etc. Populația e preocupată, multe femei în negru, lipsește acea des­tindere caracteristică, pe care o întîlneai peste tot. „Ziveo 1 Mai" scrie mare pe o macara. Adică „A trăit 1 Mai". „Sîrbie, deschi­de ochii!“, pe un zid. De-a lun­gul șoselelor, pe panouri, un chip mare, color. Refugiații trec în viteză în limuzine luxoase, cu numere de Sarajevo. Te întorci la necazurile autoh­tone cu certitudinea că, pe cît de fastă a fost prăbușirea comu­nismului, în preajma acestui sfîrșit de mileniu, pe atît de ne­faste sînt acum aceste efecte co­laterale, neprevăzute în totalul lor dramatism. „In Iugoslavia nu e voie să călătorești într-o ase­menea nesiguranță, cu scaunele nefixate“, declara ritos un va­meș sîrb, cuiva ce folosea într-un bus un scaun obișnuit. De parcă aceasta ar fi singura nesiguranță în Iugoslavia. . Daniel BOTGROS „Comunitatea europeană nu poate fi indiferentă față de Republica Moldova“ • Interviu cu doamna Elena Dumitru, vicepre­ședinte al Colegiului Director Național al Frontului Salvării Naționale, departamentul de relații externe — Un subiect devine tot mai preocupant pentru opinia publi­că din România, situația din Republica Moldova. Frontul Sal­vării Naționale a exprimat un punct de vedere la Convenția Națională din martie; între timp, evenimentele au evoluat de o manieră dramatică, în ciuda e­­forturilor de a dezamorsa starea conflictuală. Nu am reținut însă un nou punct de vedere al par­tidului dv., în fond partid de guvernămint. Ce poziție aveți in momentul de față? — Vreau să mă refer mai ales la ultimele evenimente din Re­publica Moldova, în privința re­lațiilor pe care FSN le consideră ca fiind necesare și naturale în­tre România și Republica Mol­dova, aproape că nu mai există nimic de discutat: sîntem două state surori, ale căror relații, în cadrul european — Actul Final de la Helsinki și Carta de la Pa­ris —, își pot găsi o rezolvare firească, normală. Dacă nu ar fi fost acest nefericit, acest neno­rocit conflict transnistrean, deja lucrurile ar fi avut o pregnanță deosebită. In privința ultimelor evenimente, noi protestăm împo­triva implicării Armatei a 14-a a Rusiei în acest conflict, care are loc într-un stat independent, membru al ONU. Considerăm că răspunsul Rusiei la situația crea­tă nu este de natură să încura­jeze o soluție politică cît mai ra­pidă. Totuși, sperăm că la insis­tențele comunității europene — care nu poate să nu fie preocu­pată de acest conflict din mijlo­cul Europei — atît Armata 14-a, cît mai ales Rusia, să ia c­a poziția hotărâtă și această arma­tă să se retragă pe teritoriul ei cît mai repede. — Am impresia că, din păcate, speranțele noastre sunt dezmin- Interviu realizat de Timotei JURJICA (continuare în pag. a 3.a) Bugetul județului a fost aprobat Din cele 7 ore, cît a durat șe­dința Consiliului Județean, mai bine de jumătate din timp a fost consacrat dezbaterii bugetului administrației publice județene și locale. Din expunerea de motive a re­zultat că pentru a asigura echi­librul bugetului local, se vor fa­ce transferuri din bugetul de stat în proporție de 89,7 la sută, din total venituri. Deci, efortul propriu reprezintă doar 10,30 la sută, în ceea ce privește cheltuielile, s-a prezentat o motivație pentru fiecare capitol îi­ parte. La cul­tură, peste 88,5 la sută din chel­tuieli reprezintă salariile perso­nalului de la muzee, cămine cul­turale, biblioteci. Au fost asigu­rate fonduri de investiții în va­loare de 5 milioane lei pentru continuarea și terminarea lucră­rilor la căminele culturale Cor­nea, Grădinari, Pîrvova, pentru dotări și achiziții de obiecte spe­cifice instituțiilor de cultură. Nu au putut fi cuprinse, deocam­dată, în buget, amenajările și dotările ce se impun la Muzeul Județean de Istorie din Reșița, precum și la Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță Caransebeș, Bibliote­ca Orășenească „Mihail Halici" din Caransebeș, Casa de Cultură din Băile Herculane, toate trei, clădiri cu valoare de patrimoniu. La capitolul asistență socială, s-a asigurat un fond de 18 mi­lioane lei, din care, 16 milioane sunt destinate finanțării cantine­lor de ajutor social din Reșița, Ca­ransebeș, Băile Herculane, Oravi­­ța, Bocșa și Oțelu Roșu. Direcției Generale pentru Muncă și Pro­tecție Socială Reșița i s-au alo­cat 2 milioane lei, în vederea susținerii programului centrului de minori și plasament familial. Cele mai mari cheltuieli sunt destinate gospodăririi comunale : 909,120 milioane lei. Pe activi­tăți, suma a fost repartizată ast­fel : 570 milioane lei pentru e­­nergie termică subvenționată; 152 de milioane lei pentru salarii și alte drepturi ; 113 milioane lei pentru cheltuieli de investiții ; 74,1 milioane lei pentru ilumi­nat, întreținerea străzilor, alte activități. Cheltuielile de investi­ții, de la acest capitol, vizează continuarea și finalizarea ali­mentărilor cu apă la Slatina Ti­miș, Armeniș, Goruia, amenaja­rea și protecția malurilor rîului Timiș, la Bucoșnița. De aseme­nea, s-a avut în vedere situația creată după cutremurul din vara trecută de la Băile Herculane, stadiile avansate la unele blocuri din Reșița, Bocșa, și Oravița, a- Dorina SGAVERDIA (Continuare în pag a 3-a) REȘIȚA MARȚI 2 IUNIE 1992 4 pagini - 5 Iei Reșițeni, veniți la rock! Reșițeni, peste numai­­ în felul acesta, vă dovediți săptămînă, sîmbătă, 6 iunie solidaritatea cu suferința co. i a.c. (ora 14), pe stadionul piilor orfani și a bătrînilor „Valea Domanului“ Va avea fără ajutor, ioc un mare festival al muzi­ în realizarea acestui festi­­cal rock. Este un festival sus- val al muzicii rock s­ au an­­ținut de cele mai bune or­­ganat, pe lingă Consiliul Se­­chestre ale genului din Ger- cal al Municipiului Reșița, mania. Festivalul, organizat Forumul Democrat al Germa, sub patronajul Asociației de ailor și Asociația de Prie- Prietenie Bielefeld-Reșița, es­­tenie Reșița-Bielefeld, o se­te gîndit ca o bucurie pen­­rie de firme cu capital de tru spectatori, pentru tinere­ stat sau privat. Dacă mai­e­­zul din Reșița și din județ e­xistă și alte firme, pare de­­clar și ca o acțiune de bine- resc să sponsorizeze acțiuni­­facere. Biletele pentru festival­­e umanitare consacrate copii­­se pot procura de la : Florăria lor orfani și bătrînilor fără „Dalia“ (Govîndari, vizavi de ajutor, acestea pot depune lab Poștă); Sala Polivalentă; Con­­mnele dorite în „Contul pen­­siliul Local al Municipiului t­u ajutor social“, deschis de Reșița. Sînteți deci așteptați Consiliul Local al Municipi­­la acest spectacol, pentru a ului Reșița, după cum urmea­­ză bucura de calitatea muzi­­că : B.C Reșița 45.36 20.51 și cu­ oferite, dar și pentru că, B.B.D 40.72 99.60 61 703 SOCIETATEA COMERCIALĂ BIRTA SRL REȘIȚA oferă spre vînzare, în con­diții avantajoase și de sigu­ranță, cantități apreciabile de valută (mărci, dolari). Informații : Reșița, tel. 964/ 37632, Ce acar se face vinovat... Judecind după banii pe care-i dăm pe bilete, o călătorie cu trenul a devenit, acum, un lux, deși condițiile de confort pe care ni le oferă CFR-ul sunt de toată jena. Se pare însă că bravii noș­tri ceferiști s-au obișnuit atît de mult cu aceste anomalii, încît le consideră absolut normale. Sin­gura lor preocupare, și pentru care se „încălzesc“ zi de zi, ră­­mîne salariul. Noroc cu Curtea Supremă de Justiție, care, prin­­tr-o recentă ședință, le-a mai tăiat elanul mitingist pentru vreo 72 de zile, că cine știe cu ce bu­curii ne-ar mai fi procopsit dum­nealor. Din surse demne de în­credere, aflăm că 60 la sută din costul unui bilet pe calea ferată se regăsește în salariul ceferiști­lor. Ceea ce ni se pare o abera­ție, în condițiile în care majo­ritatea societăților de-abia pot să aloce în acest sens pînă la 20 la sută din producția pe care o realizează. Și atunci, să ne mai mirăm că un acar ia cît un ministru? Dar să revenim la obiectul în­semnărilor noastre, inspirate de constatările făcute în cîteva că­lătorii succesive, efectuate recent de doi inspectori de la Inspecția Județeană pentru Controlul Ca­lității Produselor și Serviciilor pe două trasee cu un trafic deo­sebit de intens. Este vorba de Reșița — Caransebeș și Caran­sebeș — Băuțar. Ceea ce sare în ochi de la prima vedere este lipsa aproape totală a becurilor. Și asta se observă nu doar în vagoanele de clasa a doua, ci și la cele de clasa întîi. Dacă „norocul“ să călătorești la lăsa­ri­rea întunericului, ai senzația că o faci in condiții de adîncă, clandestinitate. Or, în bezna din compartimente se poate întîmpla orice. Și, slavă­­ Domnului, unii de-abia așteaptă un asemenea moment, ca să te ușureze de ba­gaje ori de banii personali. Și pentru a evita un eventual drept de replică al celor de la Revizia de vagoane din Reșița, le suge­răm să vadă cu ochii proprii cum stau lucrurile în trenurile 1155 și 1564, cărora dumnealor le dau zilnic „undă verde" pe acest tra­seu. Ne-am bucura dacă s-ar sensibiliza, cu această ocazie, de lipsa totală a oglinzilor, perdele­lor, capacelor de WC-uri, săpu­­nierelor, coșurilor de hîrtii, de starea precară de curățenie, de canapelele tăiate etc. Pe relația Caransebeș — Bău­țar, starea de confort este și mai jalnică. Mai pe șleau spus, ea seamănă, pînă la identificare, cu cea oferită în urmă cu niște ani, de „Bou­ vagonul“ care cir­cula între Oravița și Anina. Gheorghe DOLOT (Continuare în pag 3) i Pașaportul, casa, plînsul După revoluție, cu un pașaport în buzunar, care mai de care am plecat în cele zări. Unii să mun­cească și să adune marcă pesta marcă, alții să viziteze muzeele, alți să-și viziteze neamurile și tot așa. Cum s-au descurcat pe alte meleaguri, am mai aflat din presă, din auzite și povestite și, uneori, direct de la cei care s-au întors. Interesant este însă cum s-au descurcat în acest interval cei plecați peste graniță... în țară! Pentru că, veți vedea, a­­ceastă întrebare nu este decât a­­parent ciudată, iar realitatea râ­­mîne realitate. Deși fără vize și alte abordării birocratice, mulți drumeți s-au descurcat binișor luni peste luni printre străini, dar au dat-o în bară cît se poate de consistent, în lipsă, chiar în orașul natal, chiar pe strada natală și chiar în căsuța natală, in care domi­ciliau cu acte in regulă, adică în baza unui contract de închi­riere. Să trecem dacă la fapte, pen­tru că avem de-a face cu un caz tipic, plin de învățăminte. In anul 1990, domnul Ion Con­stantin, din Reșița, Str. Ceretu­­lui, nr. 1, este cuprins brusc de dorul de dacă și ia calea demo­crațiilor occidentale. Pe unde a poposit, se pare că nu i-a mers rău, numai așa se explică de ce, după un timp, își întregește fa­milia peste mări și țări, aducîn­­du-și soția și copiii. In urma lui rămîne mama, să aibă grija ca­sei. Corect, nu? Ei, bine, pe la începutul lui 1991, probabil vre­un vecin „de bine“ îl toarnă la I­GCL (cu care avea contract de închiriere), că nu mai folosește locuința de mai mult de șase luni. Proprietarul reacționează prompt și promovează o acțiune de evacuare pentru neuz, acțiu­ne care formează obiectul dosa­rului nr. 976/1991. Se dă sentin­ța, domnul Constantin pierde și, prin nerecuzare, aceeași sentință rămîne definitivă. Mircea CAV­ADIA (Son tin tiare In pag. a 3-a)

Next