Timpul, decembrie 1992 (Anul 3, nr. 236-251)

1992-12-01 / nr. 236

COTIDIAN SOCI­A­L- POL­ITIC-CI ILTU­R­AI. »NDKPENDENT4 pagini 1-0 lei Domnul în c(l)auză Evenimentul sfîrșitului de săptâmînă l-a constituit vizita particulară în România a dom­nului Tom Lantos, congresmen american de origine maghiară. Credem că este absolut obliga­toriu să amintim cititorilor că domnul în cauză este cel care s-a opus cu înverșunare acor­dării clauzei națiunii celei mai favorizate României de către Congresul american, dar care a apreciat în cadrul conferinței de presă miază de la de duminică după a­ Centrul Cultural American din București: ...... dacă eu voi propune aceasta (a­­cordarea clauzei — n.n.). Con­­g­esul o va aproba". Numai că, cursul vizitei sale domnul Lantos a lăsat să se înțeleagă că există o lungă serie de „da­că“ ce ar putea dumnealui să fie face ca decizia amînată. A­­cești „dacă“ se refer la „respec­tarea drepturilor omului, al minorităților etnice, televiziu­nea să fie mai independentă, iar sistemul judiciar să se îm­bunătățească“. Este evident că domnul Lantos pledează cauza minorității ma­ghiare din România, de ea fiind condiționată ... clauza. Prevă­­zînd o astfel de interpretare, ziarul „Adevărul“ de vineri 27 noiembrie a.c., publică rezulta­tele unui „amplu studiu socio­logic" sub titlul „Au maghiarii o soartă mai rea?" din care re­iese clar că nu există diferențe de opinii între români și ma­ghiari privind propria situație cnomică și socială. Ba în­­ alte cazuri rezultă diferențe în favoarea minorității maghia­re. De exemplu, sub nivelul strictului necesar trăiesc 18,6 la sută români și 9,1 la sută maghiari, iar peste ni­velul de viață decent trăiesc 11 la sută români și 14,5 la sută maghiari. Iar așa cum se precizează și în concluzia son­dajului „dacă există totuși o stare de nemulțumire suplimen­tară a maghiarilor (nedeclarată însă de aceștia), așa cum susți­ne U.D.M.R., ea este alimentată de alte surse decît cele privind calitatea vieții economice, so­ciale, politice". De fapt aceste lucruri sînt bine cunoscute de dl Tom Lan­tos. Atunci se pune întrebarea: ce-a căutat el în România? Vă spunem noi. Este iminentă, a­­cum, după ce Comunitatea Eu­ropeană ne-a deschis porțile, a­­cordarea clauzei națiunii celei mai favorizate României. Deci, domnul Lantos a venit să drea­gă busuiocul și, la o adică, să se bată cu cărămida în piept: „. . . eu am propus aceasta". Pentru că, nu-i așa?, domnul în c­l­auză este o persoană impor­tantă. Și-ar fi păcat să-și facă românii despre dînsul o pă­rere proastă. Cît despre pro­punere, ea a fost făcută de pri­etenii noștri. Pentru că Româ­nia este imposibil să nu aibă și prieteni. Iar dl Lantos nu se numără printre ei. Ziua Națională a României • Astăzi se împlinesc 74 de ani de la Marea Unire • Ziua Națională a României este sărbătorită peste tot în județ. • Cu înclinația sa pentru cin­stirea istoriei și a eroilor, Caran­sebeșul marchează, astăzi, în chip deosebit, Ziua Națională a Româ­niei. Manifestările, în organiza­rea Consiliului Local și a Unității Militare de la Șesul Roșu, încep în jurul orei 9,30, cu depunerea de coroane la Cimitirul Eroilor Români, Cimitirul Sfîntul Ioan și la Monumentul Generalului Dra­­galina. Urmează, apoi, festivitatea propriu-zisă din fața Primăriei o­­rașului Caransebeș. Programul include și un Te Deum. Despre semnificația evenimentelor de la 1 Decembrie 1918 vor vorbi pri­marul orașului și comandantul Unității Militare. După amiază, în jurul orei 17,30, la Cercul Mi­litar din localitate, va avea loc simpozionul consacrat sărbători­rii Zilei Naționale a României, în încheierea manifestărilor, scrii­torul Ion Aramă va lansa spre cititorii din Caransebeș un nou volum inspirat din istoria neamu­lui. • La Teatrul Vechi din Oravi­­ța se deschide prima expoziție de documente inedite, reunite sub genericul „Contribuția românilor bănățeni la Marea Unire, din 1918“. Se pun astfel în valoare documente de mare importanță pentru actul de la Alba Iulia și pentru cercetătorii pasionați de el. Acțiunea este realizată de o­­răvițeni sub patronajul de spi­rit al cercetătorilor de la Muzeul Județean. • Ecoul Zilei Naționale a Ro­mâniei se prelungește prin cins­tire în timp. Sîmbătă, 5 decem­brie a.c., la Eftimie Murgu, se va lansa volumul „Banatul și Marea Unire", în prezența dr. Mircea Vasile Zaberca, unul din autorii săi. Tot cu acest prilej va fi pre­zentată viața și opera istoricului Ion Sîrbu. De fapt, începînd de sîmbătă, 5 decembrie 1992, lăca­șul de cultură din Eftimie Mur­gu se va numi Casa Culturală „Dr. Ion Sîrbu" (Dorina Sta­­verdia). B. PETRUȚ (continuare în pag. a 3-a) Donmite doctor aveți puțintică răbdare! Spitalul orășenesc­ din Anina se confruntă, de mai multă vre­me, cu o lipsă acută de medici. Pentru a mai face cît de cît față solicitărilor, pe timpul răposatu­lui exista practica delegărilor de specialiști. Considerîndu-l proba­bil „odios“, s-a renunțat și la a­­cest sistem. Urmarea ? La ora ac­tuală, spitalul mai rezistă prin­­tr-un singur medic, specialist în obstetrică-ginecologie, dr. Ni­­colae Bambu, care este și direc­torul acestui lăcaș de sănătate, în discuția pe care am avut-o, dșa ne-a confirmat că pentru aduce­rea și a altor medici s-au organi­zat tot felul de concursuri, dar nimeni nu și-a anunțat­­ vreo in­tenție în acest sens; în consecin­ță, dl dr. Bambu o face și pe di­rectorul și pe chirurgul și pe in­ternistul și tot ce mai e nevoie. Să precizăm că pentru toată ceastă zbatere nu a solicitat nimă­­­­nui nici măcar un leu în plus la salariu. O singură dorință a avut către Primăria din Anina : să se repartizeze un spațiu de locu­i­nt, întrucît camera de spital care o ocupă nu-i permite să se se odihnească și să trăiască în mod civilizat împreună cu­­ familia. Văzînd că cererile sale repeta­te îi sunt refuzate pe motiv că n-ar exista locuințe libere, a în­ceput să urmărească eliberarea uneia dintre ele. Din aproape în aproape a aflat recent, de una si­tuată în cartierul „Celnic“ (lingă sediul EGCL) pentru care, firesc, a depus imediat cerere. Dar nici de data asta nu i-a surîs norocul. Cu demisia în geantă, ne-a rugat pe noi să „descoperim" cine ar putea fi noul favorit al primăriei Iată ce am aflat de la dl Bela Balazs, primarul orașului : — Sincer, regret că nu îl pot ajuta pe dl dr. Bambu, care face atîtea pentru orașul nostru. Și nu pot, deoar­ece locuința pe care o revendică dla face parte din fon­dul de locuințe al Sucursalei Mi- Gheorghe DOLOT 4 Către cititori La apariția numărului 750 al ziarului „Timpul“ am pri­mit felicitări din partea mai multor cititori, a unor institu­ții, a unor ne­mulțumim firme comerciale, tuturor pentru gîndurile bune. Sperăm că, anul viitor, la numărul 1000, vom putea fi cît mai mulți împreună, în condiții de apa­riție mai bune. • Intrucît tipografii nu lu­crează marți 1 decembrie, nici ziarul nostru nu va apărea miercuri. Asta-i ! • Începînd de sîmbătă, 5 decembrie 1992, ediția de pagini (dacă va mai apărea?!) 8 va costa 15 lei. Intrăm treptat în lumea prețurilor presei. Ci­tăm spre comparare : „Ade­vărul" costă 25 de lei, „Eveni­mentul zilei" 35 lei, „Româ­nia liberă" 20 lei, „Români­a mare“ — 40 lei etc. In spiritul frăției și al înțelegerii Cum s-a mai anunțat, la radio și în presă, după înfrățirea loca­lităților Evry (Franța) și Bozo­­vici (România), au avut loc mai multe acțiuni organizate la nive­lul celor două localități. Cîteva vizite reciproce ale u­­nor personalități bine intențio­nate — române și franceze — au făcut ca cele propuse să se tra­ducă și în fapte. Conștiința soli­darității latine și a întrajutorării umane s-a fructificat exemplar: la Spitalul Comunal din Bozo­­vici au sosit din Evry medica­mente și aparatură medicală, di­ferite materiale cu destinație spi­talicească (sterilizatoare, aparate pentru gimnastică medicală, un ecograf). Liceele din zona franceză și-au trimis elevii, în vacanță și nu numai, pentru a instala încălzi­rea centrală, cu o parte din ma­teriale aduse de ei, centrala te­lefonică și alte dotări menite să îmbunătățească starea și condi­țiile de funcționare a așezămîn­­tului sus-amintit. Pe de altă parte, la Liceul „Ef­timie Murgu" din Bozovici s-a îmbunătățit „zestrea" cabinetului de limbi moderne cu cărți din cultura și literatura franceză, cu manuale școlare, dicționare, cu­legeri de exerciții. Ultima vizită a unei delegații din Evry, 28 de elevi și 12 cadre didactice, a oferit oaspeților francezi să posibilitatea cunoască mai bine Bozoviciul, Valea Al­­măjului în general, oamenii de aici, cu preocupările lor. Astfel, în centrul localității s-a un monument al înfrățirii, ridicat prin vizitele din zonă s-au legat prie­tenii, s-au organizat întreceri sportive, serate muzicale. Și to­tul in spiritul frăției și al înțe­legerii. Iată ce ne-au declarat, înainte de despărțire, cîțiva din sufletiș­­tii acestor acțiuni: — prof. Ion­­ Borlovan (Liceul Bozovici): „Grupul de francezi care ne-a vizitat între 2 și 12 noiembrie a.c. a cuprins și 28 de elevi care urmează cursurile Liceului Pro­fesional din Evry , prin eforturile Iosif BACILA (Continuare în pag a 3-a) Avatarurile sindicatului de la C.S.R. • Un lider pentru liniștea siderurgiștilor reșițeni. Programată inițial pentru ora 13.00, adunarea generală a repre­zentanților sindicatelor, din sec­țiile productive și compartimen­tele funcționale ale Combinatului Siderurgic Reșița, organizată în vederea alegerii noului lider sin­dical al societății, și-a început e­­fectiv lucrările cu aproape o oră întîrziere. Se pare că, și de data aceasta, adevărul organizatorii n-au uitat potrivit căruia impor­tanța unei ședințe este dată de timpul consumat de participanți în așteptarea începerii acesteia. Invitat de floarea sindicaliștilor prezenți la dezbateri, primul care a luat cuvîntul a fost dl ing. Truia, directorul tehnico-econo­­mic al­­ combinatului. Cunoscînd se pare obiceiul casei, dumnea­­ui a preferat să-și susțină ver­bal întregul expozeu despre soar­ta combinatului, nelăsînd la pre­zidiu nici un document scris du­pă care să fie judecat ulterior de către cei cu simțul justițiar mai pronunțat. Ascultîndu-l cu aten­ție, ne-am convins că expozeul cu pricina s-a mulat perfect pe opiniile exprimate de dl ing. Ho­­rațiu Vodă, directorul general al combinatului, și apărute în ca­drul unui interviu publicat nu de mult în ziarul „Timpul". „Sarea și piperul" articolului de față au fost extrase de reporter din conținutul raportului consiliu­lui sindicatului, din cel al comi­siei de cenzori, ca și din inter­vențiile la cuvînt ale participan­ților. In primul rînd am reținut că numele dlui Gheorghe Miho­­ciu, fostul lider revocat al com­binatului, a fost foarte puțin a­dus în discuție, semn că prezen­ța dsale într-o a fost mai mult asemenea funcție decît pasager. Tot cu titlu informativ am notat că din 6000 de angajați achită co­tizația sindicală doar 3000, ceea ce pune sub semnul întrebării în­săși existența acestui sindicat. Gheorghe DOLOS (Continuare în pag. a 3-a) Continuare in pag. a 3-a) Mersul șchiop al C.F.R. Trenul fantomă O adevărată aventură poate fi acum, la sfîrșitul acestui civili­zat secol, călătoria cu trenul pe relațiile 122 (Reșița — Berzovia) și 123 (Berzovia — Oravița). Să zicem că după o jumătate de noapte (cea de 21 noiembrie, de pildă), cu peripeții tipografice, vii ca tot omul grăbit să scurtezi drumul pînă acasă, la folosind acest „modern" Oravița, mijloc de transport. Mai întii pătrunzi în duhoarea sălii de așteptare, cu romii trăgînd la aghioase pe băncile acaparate în totalitate cu multe ore înainte. Și te așezi cu­minte ca tot omul la rîndul din fața ghișeului de bilete, înlăun­­trul căruia bănui, după vibrațiile discrete ale perdeluței, somnul altui ostenit, de astădata unul în uniformă (. . . a SNCFR-ului) în jurul orei 3 (cursa 1642 are plecare la 3,15 !), oamenii au dreptate să fie furioși, lovind cu degetele în gemulețul ghișeului. în fine, „omul în uniformă“ se trezește, plătești și tu un 270 lei, ce mai, o nimica toată taxă lăsată moștenire de această taica Stolo’ și care va mai crește, va mai crește... Răbdare să avem că inspirație au alții! Cu biletul astfel supra... plătit bîjbîi pe coridoarele garniturii în căutarea unui compartiment valid (cu ușă, fereastră, riscai posibilități de lumină, că de căldură mi-e tea­mă să spun !). în sfîrșit, te așezi stingher, pe întuneric, neștiind pe ce te-ai a­­șezat. Dintr-odată gălăgie, chip- Ionel BOTA (Continuare in pag. a 3-a) alui Gara adormită Dacă mergi la casele de bile­­te ale stației G.F.R. Reșița Nou și nu ai bani potriviți, se poate întîmpla ca să nu­ ți poți cum­păra biletul de călătorie. Și a­­tunci nu-ți rămîn decît dau posibilități : să te uiți în urma trenului, sau să negociezi cu „na­știi". Dar cum prețul biletelor s­cam schimbă (se pare că ma stabil este dolarul) nu poți știi niciodată de ce fel de mone­d. de ai nevoie. Oare nu este de da­toria lucrătorilor de aici să aib cantități suficiente de moned divizionară ? Se pare că nu Cum tot ... NU este și grija pen­tru informarea corectă a călăto­rilor. Astfel, în holul caselor - bilete se află la loc de cinste ai

Next