Timpul, iulie 1993 (Anul 4, nr. 127-149)

1993-07-01 / nr. 127

POPOR ROMAN, sau greșește cine crede în tine ANUL IV NR. 127 (894) REȘIȚA JOI 1 IULIE 1993 COTIDIAN SOCIAL-POLITIC-CULTURAL INDEPENDENT ISSN 1221-1184 4 pagini 20 Iei I­I Î 1 IERI. m . hîine ț 0 In centrul I ieri a Guvernului ședinței de României , stat discuțiile referitoare la , campania agricolă, la sectorul energetic și situația flotei ro­mânești. Se apreciază că Ro­­­­mânia va realiza, în 1903, o producție totală de cereale de 15 milioane de tone. Specia­liștii au estimat o producție de 2400-2500 kg gm/ ha. în ce privește sectorul energetic, se preconizează ca, pînă la finele anului 1994, Centrala Nucleară de la Cernavodă să intre în funcțiune. De aseme­nea, în ședința de ieri a exe­cutivului, au fost discutate măsurile de corelare a pensii­lor sociale, de stat, SOVR, a­­vîndu-se în vedere o majorare a acestora între 15 și 20 la sută. 0 Ieri, în ședința sa de di­­­­mineața, Senatul României a­­­­ adoptat proiectul de lege pri­­­­vind organizarea și funcțio­­­­narea Societății Române de Radiodifuziune și a Societății Române de Televiziune, pre­cum și proiectul de lege pri­vind abilitarea guvernului de­­ a emite ordonanțe și autoriza­­­­rea contractării și garantării­­ unor credite externe . Președintele României, dl Ion Iliescu, a primit ieri la Palatul Cotroceni delegația parlamentară a Republicii Moldova, condusă de dl Petru Lucin­schi, președintele parla­mentului.­­ Ministrul român de ex­terne, dl Teodor Meleșcanu, va face o vizită la Tirana, în­­ zilele de 5 și 6 iulie, pentru­­ a parafa Tratatul de­­ Intele­­g .ore. colaborare și bună ve­r­ I­­­utate între România și Al­­bania. 0 Azi încep la Kiev con­­­­sultări între terne român ministerele de și ucrainean. ■I. Convorbirile se vor încheia j simbătă. 3 iulie. 0 Reunită ieri. Comisia Politică a Adunării Parlamen­tare a Consiliului Europei a amînat din nou, pînă azi, de­cizia în ceea ce privește ad­­miterea României în Consiliul Europei, deoarece, în pofida­­ ’’repunerii raportului pentru­­ România, dl Friedrich König, ‘ in favoarea admiterii țării­­ noastre, mai există opozanți ’ care afirmă că în România nu­­ au fost rezolvate toate pro­­­­blemele legate de drepturile­­ omului. 0 Ca răspuns la afirmații­­i­le lansate de Congresul SUA,­­ potrivit cărora Irakul și-ar fi­­ reconstituit, în esență, progra­­­­mul privind armele conven­­­­ționale, șeful unei echipe de­­ experți a Națiunilor Unite,­­care a efectuat o misiune de șase zile în această țară, a VREMEA. AZI Vremea va fi" în continuare răcoroasă, cu noroi Cu totul cerul temporar izolat, vor cădea averse de ploaie. Tem­peraturile minime se vor si­tua între 10 și 14 grade, iar cele maxime între 20 și 27 de grade Celsius. De astăzi, IVA 0 Interviu cu dl­ec. loan MATEI, director la D.G.F.P. Caraș-Severin — Domnule director, începînd cu 1 iulie a.c, se aplică taxa pe valoarea adăugată de probleme considerați că au rămas nelămu­rite în legătură cu implementa­rea acestei noi forme de impozi­tare ? — Avem actele normative ela­borate pe linie de TVA așa că, din punctul de vedere teoretic al nostru, al organelor fiscale, nu avem probleme neclare. Firește că pe parcursul aplicării practi­ce a TVA s-ar putea să apară si­tuații specifice, neprevăzute din start în textul legii. Agenții eco­nomici ar putea să ridice o serie de probleme specifice activității lor. Pe măsură ce vom fi sesizați vom încerca să le soluționăm în mod corespunzător. — Care sunt acum problemele importante de rezolvarea cărora depinde aplicarea corectă a TVA? — O primă problemă o consti­tuie corectarea prețurilor de cumpărare aferente mărfurilor existente în stoc la 30. V­. a.c la agenții economici din rețeaua comercială (comerț cu ridicata, mic gros, comerț cu amănuntul, alimentație publică), operațiune prevăzută a se face în conformi­tate cu Normele metodolog­ce nr. 4145­3.VI.1993 ale Ministerului Finanțelor. Corectarea respectivă se face în scopul­­ evitării unei creșteri explozive a prețurilor și are în vedere eliminarea impozi­tului pe circulația mărfurilor in­clus în prețurile cu ridicata, fac­turate de către furnizori pentru mărfurile livrate efectiv pînă la data de 30.VI.1993, inclusiv cele rămase in stoc în rețeaua comer­cială la finele acestei zile. Este absolut necesar să se excludă ICM-ul din prețul cu ridicata pentru a nu se aplica TVA la ICM, adică impozit la impozit. Agenții economici au posibilita­tea să efectueze operația de co­rectare a prețurilor prin trei me­tode de calcul prezentate în Nor­mele metodologice ale ministe­rului nostru. Indiferent însă de metoda folosită de agentul eco­nomic, valoarea mărfurilor la ca­re se aplică reducerea se deter­mină pe bază de listă de inven- Iosif IMBRI (Opțiunware m­o*a­a­lat Poluarea sub tirul amenzilor Ravagiile produse asupra mediului înconjurător de că­tre Termocentrala de la Ani­na sunt, desigur, bine cunos­cute. întreaga construcție, ca și decopertarea jalnică a unor mari suprafețe de teren pen­tru extragerea șisturilor bi­tuminoase a însemnat pentru întreaga zonă o adevărată ca­tastrofă ecologică Impactul periculos al acestei monstru­oase plăsmuiri faraonice din vîrf de munte s-a extins pînă in perimetrul Reșiței. Carie­ra Doman a lucrat cu toate motoarele în plin pentru a­­celași obiectiv aiuritor : ex­tragerea șisturilor bituminoa­se. Odată cu trecerea în con­servare și desființare­a Ter­mocentralei de la Anina, s-a sperat că s-a pus cruce și acestei exploatări poluante a șisturilor din zona Reșița. Dar n-a fost să fie așa. E.C. Ani­na și-a găsit un alt benefi­ciar , Renel Timișoara, inte­resat de șisturile bituminoa­se extrase de Cariera Doman. Că se face negoț cu acest ză­­cămînt energetic n-ar fi un bai prea mare, grav este însă că se perpetuează și se am­plifică fenomenul poluării, chiar în Transportul municipiul Reșița, acestui zăcă­­mint și împrăștierea lui zilni­că pe drumul public dintre Cariera Doman și Depozitul de livrare Moniom constituie un periculos atentat la sănă­tatea reșițenilor. In plus, a­­cest zăcămînt a fost depozitat în cantități mari chiar pe marginea drumului Reșița- I. IOSIF (Continuare în pag a 4-a) SOȚII VENIGER, „CETĂȚENI DE ONOARE AI REȘIȚEI“ Ieri, în cadrul unui moment festiv ce a avut loc la Casa Municipală, domnul Mircea Popa, primarul municipiului Reșița, a înminat soților Ding și Wolfgang Weniger din Ven­­lo, Olanda, diplomele de „Ce­tățeni de Onoare“ ai Reșiței. Au participat domnii Traian Zamfir, prefectul județului Caraș-Severin, Ilie Mustăcilă, vicepreședintele Consiliului Ju­dețean, alte oficialități, consi­lieri municipali. Cuplul olandez, căruia Con­siliul Local al Municipiului Reșița i-a conferit aceste ti­tluri, printr-o hotărîre, încă din 15 aprilie a.c., este iniția­torul, după decembrie ’89, al unui amplu program de aju­torare umanitară pentru uni­tăți școlare și de ocrotire so­cială și medicală pentru copii și bătrîni, a altor instituții, acțiune derulată cu contribu­ția unui larg număr de cetă­țeni olandezi prin intermediul Fundației „Hulp-organisatie Roemenie“ și materializată pînă acum, în parte și prin cele 15 convoaie umanitare aduse din Olanda la Reșița. Vara la Sălbăge­l Nou Nume de sat cu un parfum semantic aparte, parcă predesti­nat să-și exprime istoria. Un sat cu multe artere, situat în punctul cel mai nordic al județului, a­­proape de granița cu Timișul, pe care n-ai cum să-l contactezi la telefon pentru că el, telefonul, nu există. Inițial, Sălbăgelu Nou, cu mici case din lut și lemn, înconjurat de terenuri fertile, a fost locuit de familii de națio­nalitate germană care, de-a lun­gul timpului, s-au tot răzlețit și împuținat, ajungînd prin anii 1975-1976 aproape pustiu. O pus­tietate căreia i-a supraviețuit, ca o ironie a soartei, doar o singu­ră femeie astăzi octogenară, dna Iohana Stanec. De atunci insă, ca printr-un miracol, așezarea a început să renască din propria-i singurăta­te, rînd pe rînd aici stabilin­­du-se lucrători săraci de națio­nalitate ucraineană de pe potriv­nice și abandonate plaiuri ma­ramureșene. Pe vetre vechi, oa­meni noi, cu alte obiceiuri și cre­dințe — salbe de neliniște ome­nească ce aveau să dureze o no­uă întemeiere. Imaginați-vă cît de greu le-a fost (și ce greu le mai este încă ..) celor 45 de familii — cît numără în prezent comu­nitatea — pînă cînd au reușit să-și spună „vecine“ ori „consă­tean“, să ia totul de la capăt să-și înalțe case trainice din că­și­rămidă arsă, să-și păstorească laolaltă cele 72 de vaci și cele peste 400 de oi. Să existe, în fond. Și nu într-o perioadă oare­care, d­ intr-un moment cînd sa­tul românesc începea să intre el însuși, ca entitate, în spectrul nefast al incertitudinii. Iată-mă, așadar, acum la sfîr­­șit de iunie, pe ulițele sale, stră­juite de duzi bătrîni, printre oa­meni pe care destinul i-a hără­zit să devină „de-ai locului“, în­tr-o zi cînd — după spusele dlui prof. Ioan Boico, directorul Șco­lii Generale — oile se măsoară­­ pentru a treia oară. Dl director e bucuros și încrezător pentru că din toamna anului trecut cei 32 de elevi ai ciclului gimnazial au fost scutiți să mai parcurgă pe jos cițiva kilometri buni de drum desfundat pînă la Sacu, a­­lăturîndu-se firesc ciclul primar, școala celor 28 din devenind de 8 ani. De altfel, a continuat interlocutorul, din datele statis­tice pe care le avem, rezultă că numărul elevilor va crește anu­al cu circa 2-3 la sută. Dnii Ioan Axuc, consilier co­munal, Ion Buciuță, membru în comisia locală de aplicare a Le­gii nr. 18, Ioan Boico doresc să transmită prin intermediul „Cu­­vîntului satelor“, în numele ob­știi, mulțumiri Consiliului Ju­dețean pentru faptul că a accep­tat să suporte contravaloarea proiecului a patru noi săli de clasă pentru construcția cărora ei și-au procurat deja țigla, lemnăria, cărămida, balastrul, ci­mentul și varul. Nu departe de școală, prin e­­forturi proprii dar și cu unele ajutoare din Germania, în sat se Nicolae IRIMIA (Continuare în pag 2) Cu acerbă nvidie Prin vremi, unul sau altul, s-a spus despre „aleargă omul după o bucată de pane“ sau „se sperește pentru un ban“. Sintag­me cu înțelesuri limpezi, expr­­mînd generic lupta pentru exis­tență. Zilele noastre, presărate de întîmplări derutante, scot la iveală modalități de-a dreptul surprinzătoare, circumscrise a­­celeiași lupte pentru existență. Chiar săptămîna aceasta, ne-a fost dat să fim martorii unei a­­semenea scene. In periferia u­­mană, acolo unde se produc e­­fectele bombelor sociale. Este bine cunoscut reșițenilor băiatul cel orb și acordeonul său, aflat aproape zilnic, în calea tre­cătorilor, la podul de la Cultu­ral. Și el aleargă după o bucată de pîine și se sperește după un han. Se numește Mihăiță și are 23 de ani. Pe ploaie, pe sau ger, cîntă la acordeon arșiță ore în șir. Nu este cerșetor. El are sentimentul că muncește și aș­teaptă ca munca să-i fie plătită. Și îi este. Pînă seara, adună în șapca-i foioasă un număr de mo­nede. Dar Mihăiță trăiește în suma efectelor zilelor noastre. Și simte, așa oric cum este, chiar înaintea multor directori de fir­me sau contabili șefi, că astăzi funcționează alte legi ale supra­viețuirii. Legi cărora dacă nu te adaptezi, dispari. Dispari pînă și fizic. Mihăiță muncește pentru bani. Banii se folosește pentru a-și cumpăra mîncare. Un lucru i-a devenit însă cert : din momen­tul în care primește banul și pînă îl oferă negustorului de hrană, banul și-a pierdut din valoare Ce-i de făcut ? deja El n-are de ce să-l investească în­­tr-un mijloc de producție, con­­servîndu-i astfel valoarea. Acor­deonul îi ajunge Și atunci. Mi­hăiță, inteligent și mobil, pentru a nu-l pierde, elimină din rela­ție tocmai ... banul. Drept pen­tru care nu mai muncește pen­tru bani. Ci direct pentru hrană. Se oprește prin piețe, la tarabe și cîntă. Iar munca îi este prețui­tă în natură. Țăranii sînt mi­loși, cu frica în Dumnezeu, nu stau pe gînduri și îi umplu trai­sta. Ceapă, cartofi roșii, fasole, un morcov, un castravete, varză, un pumn de cireșe. Efi­c­cient, practic, rentabil. Și­ cul­mea, traista lui plină este privi­tă cu acerbă invidie. Mircea CAVA­DIA Servicii și deserv­cii la Oravița După ultima noastră discuție (vezi „Timpul“ nr. 190-705 din 1992) la S­C „Servicii Publice“ Oravița lucrurile intrau pe un curs ascendent și, cel puțin în preajma bilanțului de la finele anului, situația părea încuraja­toare. Chir că primăria a ră­mas — același e și azi marele „bai“­­ — datoare unității pentru unele servicii prestate. „Acum ne aflăm în contextul acelui H.G. 597 — ne spunea dl direc­tor Al. Căprariu — după tenta­tivele repetate, și care nu ne a­­parțin­ de fuziune cu sere de flori de sub tutela primăriei și consiliului local Or, fuziunea nu se putea face, bătind din palme, întrucît un serviciu ca al nos­tru fusese înființat de prefectura județului. Avem însă reprezen­tanți ai consiliului local între împuterniciții din CIS. Ceea ce nu ne-a împiedicat să pregătim acțiunea de dare în judecată a primăriei pentru cele peste două milioane ,ei pe care ni-i dato­rează. Pa­­tru lucrări în raza o­­rașului, amînarea de doi ani ju­mătate a plății acestora provo­­cînd nu o dată dezechilibre in propria noastră activitate“. Intre activitățile unității, cofe­tăria „Afrodita“, după cîteva luni mai dificile, la începutul anu­lui, a reintrat în zona cîștiguri­­lor constante­­ și importantei a­­șișderi atelierul de reparat um­brele, de încărcat brichete, de confecții metalice, chiar dacă materia primă se găsește foarte greu. O mare lucrare a contrac­tat firma cu filiala Băncii Agri­cole (3 milioane lei), ea adău­­gîndu-se onorării deselor co­menzi care vin de la particulari (persoane individuale sau firme). (Ionel BOTA)

Next