Timpul, ianuarie 1994 (Anul 5, nr. 1-20)

1994-01-04 / nr. 1

ANUL V NR. 1 (1025) "■—REȘIȚA MARTI 1 IANUARIE 1991 COTIDIAN SOCIAL-POLITIC­ CULTURAL INDEPENDENT ISSN 1221-1184 8 pagini 70 lei O întrebare pe care cu si­­­­guranță v-o puneai. Și nu în termenii cei mai măgulitori. O întrebare pe care noi înșine, mai înainte de-a decide, ne-am pus-o cu toată seriozitatea. De ce ne-am luat curajul și răspunderea să aducem în fața dumneavoastră, această spinoasă problemă ? Din mai multe motive. în primul rînd, e e vorba de u­n sentiment de­­ încredere reciprocă. Noi ere­idem­ că ne veți înțelege. Pen­tru că nu v-am mințit niciodată. Și n-o facem nici acum. Deci, să trecem la obiect ,și să dăm cărțile pe față. Apa­rent este o creștere mare, pî­­nă la 70 de lei un exemplar din ziarul nostru, în realita­­t­te... Au existat destui con­­s­tabili-șefi care ne-au întrebat, i nedumeriți, cit vom rezista cu i 25 de lei exemplarul de ziar , cu patru pagini? Timp în care­­ opt pagini costau 40 de foi. A­­devărul este că am fost, mul­­­­tă vreme, cel mai ieftin ziar din țară. Nu și pentru că am fi și cel mai puțin ziar, cum ar fi în stare unii „prieteni“ și mucaliți să spună. Am ți­nut de un preț scăzut mu­tă vreme. Plus taxele de publici­tate cele mai mici din țară. Cît s-a putut. Intre timp, pre­țul de transport la autobuz s-a făcut o sută. Iar, noi, tot cu patruzeci de lei ! N-o să mai spunem că lăptăreasa ne cere patru sute pe litru, că o un amărît de langoș face 80, „Eugenie“, o sută, kilogra­mul de cartofi, trei sute, iar revista „Flacăra“ de sfîrșit de an a costat două sute de lei! Iar nouă ne-au făcut hîr­­tia ... 615 lei kilogramul ! Fără cheltuielile de transport, care s-au dublat. Mulți din­tre dumneavoastră ați primit, pe merit, nu ne îndoim, „pri­mă de porc", „primă de săr­­bători". Noi nu. Pentru că nu ne-am putut permite. Trecem ! De ce șaptezeci de lei? la opt pagini, zilnic. Asta în­seamnă cheltuieli mai mari. Angajări de personal. Consum­­ sporit de h­îrtie. Nu ne-a fost gîndul la prime, pentru că a trebuit să ne asigurăm cu două vagoane de hîrtie. Cu plata jos : 13,3 milioane lei! O parte împrumutați din ban­că, pentru care va trebui să plătim dobindă. E bine de știut. Mai zic unii și alții că „I’e­­nașterea bănățeană“, așa și pe dincolo. Dar e bine de știut și că în spatele acestui ziar se află miliardarul (in valu­tă!) italian de origine română Iosif Constantin Drăgan. In spatele nostru nu-i nici un partid, nici un miliardar. Am constituit S.C. Timpul, pe bani puțini și proprii era căutat să ne asigurăm astfel, un cadru legal, o bază materială și mo­rală, pentru o independență reală. Deci , hîrtia, benzina, gazul, curentul, cheltuielile de editare și difuzare fac ca „Timpul“ să ajungă la 70 de lei un exemplar, la vînzarea cu bucata. Pentru că, la abona­mente, „Timpu " costă încă 40 de lei exemplarul. Am dori să ne înțelegeți, să fiți alături de noi. Și noi vom fi alături de Dumneavoastră. T­a Mulți Ani, cititorule, oriunde te-ai afla­ . „TIMPUL“ --------------------------------------------­ „Cînd e vorba de interesele uzinei, administrația și sindicatele vorbesc aceeași limbă • Ne-a declarat dl Ioan Aștilean, liderul Sindi­catului Liber Independent — Care este viziunea sindica­tului pe care îl conduceți refe­ritor la disponibilizările de per­sonal din UCM1Î? Mă refer la ultima tranșă de 968 angajați. — Complexitatea produselor pe care le executăm și volumul mare de muncă, de la pregătirea materialelor pînă la expedierea produsului finit, angrenează în diferite faze de producție mulțime de oameni. Cu toate a­­­­cestea nu suntem­ un colos, așa cum se acreditează ideea. Un motor naval nu se poate construi într-un mic atelier. Pornind de la această idee, administrația a ținut de oamenii pe care ii avea. Gîndind, probabil, și în perspec­tivă. Se punea problema să nu se piardă o forță de muncă teh­nică, un bun renume pe piața națională a muncii. Eu cred că problema se pune altfel. Intrați in Europa, penetrînd o piață în care alții dictează regulile, con­fruntați cu un blocaj financiar, transformat în blocaj economic, am fost puși în situația de a re­nunța la unele contracte sau în imposibilitatea de a ne plăti furnizorii și, deci, de a nu ne lua salariile. Anumite persoane din departamentul nostru au avan­sat ideea că UCMR-ul va deveni stabil la 6 500 de oameni. Ori­cum, eu cred că este meritul ad­ministrației și al sindicatelor că, din cifra inițială de disponibili­zare, de 2 651 de persoane au rămas in final 968. Trebuie să ne gîndim, este vorba în primul rînd de interesul uzinei și, de ce nu, al orașului.­treprindere trebuie să această în­asigure, ci­ de cit, o stabilitate a acestui oraș. Pentru realizarea acestor deziderate eu cred că nai este rău ca, din cînd în cînd, admi­nistrația și sindicatele să vor­bească aceeași limbă. Mi-e teamă, însă, că dacă nu se vor găsi contracte, va urma un al doilea val de disponibili­zare. Despre contracte aș vrea A consemnat Mario BALINT (Continuare In pag. a 6-a) din U.C.M. S.A. Reșița La Oțelu Roșu Un furt de multe milioane • La EASTEEL Oțelu Roșu, cristalizoarele au valoarea cristalului • Furînd 13 milioane, s-au mul­țumit cu unul singur­­ • Despre jaful la care au fost supuse în ultimii ani, societățile comerciale cu capital de stat, am mai scris și vom mai scrie Ca la o stînă fără cîini de pază, se reped tot felul de lupi. Mai ra­finați, furînd cu acte. Sau mai rudimentari și brutali, dînd ia­rna în miez de noapte și pră­­duind tot ce le cade în cale. Așa cum s-a întîmplat și în noaptea de 10/11 decembrie 1993, la SC EASTEEL Siderurgica Română Oțelu Roșu. Cînd patru hoți tineri, cu complicitatea ce­lui de-al cincilea, se pare, paz­nicul, au pătruns într-o secție, prin­ cățărarea pe o conductă, și au sustras nouă bucăți cristali­­zoare de cupru. Din cite ni s-a spus, aceste piese sunt aduse din străinătate, pe valută, și au o mare importanță pentru produc­ție. Dacă furtul nu era descoperit operativ și piesele recuperate în totalitate, timp de șase luni ar fi avut de suferit turnarea con­tinuă a oțelului. Dar nu la asta s-au gîndit cei patru hoți: Marin Florin, 19 ani, fără ocupație, Mihai Liviu, 25 de ani, fără ocupație. Vasile Diaconescu, 37 de ani, șomer, Cornel Vedeanu, 22 de ani, mun­citor laminator, se gîndeau ei cum să se pricopsească, să de­și vină milionari peste După calculele de pînă noapte, acum, s-a stabilit că cele nouă crista­­lizoare, în greutate totală de 208.20 kg, valorează nu mai pu­țin de 13,2 milioane lei. Asta fără să calculăm cît s-ar pierde dacă nu le ai în producție. De valorificat și-au propus să valorifice la Strehaia. Acolo un­te de au alergat, dacă vă amintiți, și cei care au furat, tot în acest an, de la CS Reșița. Se pare că Strehaia a devenit un fel de Meccă a hoților. Cu microbuzul lui Nicolae Petronescu, au dus cristalizoarele lui Mihai Ion zis Moțu. Făceau ele 13 milioane, dar ei s-au „mulțumit“ cu.. u­­nul singur! De fapt, cu trei sute de mii, cît a fost avansul aface­rii. Dar au intervenit pe fir po­lițiștii din Oțelu Roșu — mr. Bujor Pîrvu, lt.-maj. Ilie Lungu, sg.-maj. Comel Dumitrescu — și furtul a fost dat pe față, iar cristalizoarele recuperate rapid. Astfel, visul lor de milionari fă­cuți peste noapte, prin hoție, a durat foarte puțin. Rolul pazni­cului Grigore Georgescu­ nu este încă stabilit pe deplin. A fost el cu adevărat complice la furt? A primit mită, să facă pe „nu au­­de, nu vede“? Mai sunt ele alte întrebări, care țin de inter­și pretarea juridică a faptelor, du­pă noile reglementări. Este vorba de furt din avut public sau din avut privat, ținînd seama de faptul că EASTEEL Oțelu Roșu este societate mixtă, cu o mare parte de capital privat? Dar un lucru este fără dubiu. Marin Flo­rin, Vasile Diaconescu, Mihai Liviu și Cornel Vedeanu au fu­rat cristalizoare în valoare de 13,2 milioane­ lei. Restul sunt a­­mănunte. Mai puțin pedeapsa ce va urma. Nicolae SÎRBU FOTO DOCUMENT Imaginea alăturată reprezin­tă furnalele, turnătoriile, for­jele, cazangeria și atelierele mecanice din Reșița, in anul 1858, reprodusă după o litogra­fie contemporană. Dorim să realizăm în imagini o istorie a Iteșiței și județului Caraș-Se­­verin, o rubrică pe care o vrem permanentă în acest colț de pagină. Pentru aceasta am primit sprijinul specialiștilor de la Muzeul Județean de Is­torie, dar așteptăm și semnale din partea colecționarilor și cititorilor avizați. Un nou sistem contabil Guvernul a emis, la finele anului trecut, Hotă­­rîrea nr. 704 prin care aprobă unele măsuri de executare a Legii contabilității nr. 83/1991, atrăgînd atenția, astfel, că, începînd cu 1 ianuarie 1994, se introduce în România un nou sistem de contabilitate, specific economiei de piață — etapă de foarte mare importanță a reformei economico-fi­­nanciare din țara noastră. Hotărîrea guvernamentală — publicată și în Monitorul Oficial nr. 303 din 22 decembrie a.c. — atrage atenția admi­nistratorilor regiilor autonome și societăților comerciale, precum și celorlalte persoane care au, potrivit legii obligația gestionării patrimoniului, că răspund pentru transpunerea corectă a soldurilor, conturilor din balanțele de verificare la 31 decembrie 1993 în conturile prevăzute în noul Plan de conturi general și pentru întocmirea bilanțului de des­chidere a conturilor la 1 ianuarie 1994, potrivit metodologice elaborate de Ministerul Finanțelor în normelor acest sens. (Continuare In pag a 8-a) CITITI IN ZIARUL DE ASTAZI : • Hoții și vardiștii — pag. a 5-a; • Secvențe orăvițene — pag. a 4-a; • Sport — pag. a 6-a; • Revelion 1994 — pag. a 3-a • Francisc Vaștag — cel mai bun dintre cei buni — pag. a 6-a. Fiți cu ochii pe tioi! La apariția numărului 1000 al ziarului „Timpul“, succes de presă chiar la nivel național, am avut certitudinea că am lăsat și putem lăsa în­­ conti­nuare o urmă notabilă în via­ța socială, economică, politică și culturală a județului Car­aș- Severin. Dar cele patru pa­gini, format mic, în care am apărut, nu ne-au permis să PARDON oferim cititorului decit o mi­nimă informație la zi Alături de aceasta, străduința noastră pe care am dorit-o canaliza­tă în special spre dialogul continuu cu dumneavoastră. Și fără excepție, toate scriso­rile le-am tratat cu maximă seriozitate. Pentru că, în cu­prinsul lor, nu am găsit alt­ceva decit suferință, sărăcie, nemulțumire pentru o nedrep­tate sau alta, dezinteresul fla­grant al unor factori de pu­tere față de pricinile cetățea­nului, tot felul de alte nenu­mărate situații în care peti­ționarul nu a mai știut cum s-o scoată la capăt și a venit la ziar ca la o ultimă instan­ță. Iar strădania noastră manifestat prin a le lua sta în seamă, indiferent de conținut sau ton. In răstimpul de 1025 de apariții ale existenței noas­tre,­ recunoaștem, am primit și o scrisoare de amenințare Mircea CAV­ADIA (Continuare in pag. a 8-a)

Next