Timpul, ianuarie 1994 (Anul 5, nr. 1-20)
1994-01-04 / nr. 1
ANUL V NR. 1 (1025) "■—REȘIȚA MARTI 1 IANUARIE 1991 COTIDIAN SOCIAL-POLITIC CULTURAL INDEPENDENT ISSN 1221-1184 8 pagini 70 lei O întrebare pe care cu siguranță v-o puneai. Și nu în termenii cei mai măgulitori. O întrebare pe care noi înșine, mai înainte de-a decide, ne-am pus-o cu toată seriozitatea. De ce ne-am luat curajul și răspunderea să aducem în fața dumneavoastră, această spinoasă problemă ? Din mai multe motive. în primul rînd, e e vorba de un sentiment de încredere reciprocă. Noi ereidem că ne veți înțelege. Pentru că nu v-am mințit niciodată. Și n-o facem nici acum. Deci, să trecem la obiect ,și să dăm cărțile pe față. Aparent este o creștere mare, pînă la 70 de lei un exemplar din ziarul nostru, în realitatte... Au existat destui constabili-șefi care ne-au întrebat, i nedumeriți, cit vom rezista cu i 25 de lei exemplarul de ziar , cu patru pagini? Timp în care opt pagini costau 40 de foi. Adevărul este că am fost, multă vreme, cel mai ieftin ziar din țară. Nu și pentru că am fi și cel mai puțin ziar, cum ar fi în stare unii „prieteni“ și mucaliți să spună. Am ținut de un preț scăzut mută vreme. Plus taxele de publicitate cele mai mici din țară. Cît s-a putut. Intre timp, prețul de transport la autobuz s-a făcut o sută. Iar, noi, tot cu patruzeci de lei ! N-o să mai spunem că lăptăreasa ne cere patru sute pe litru, că o un amărît de langoș face 80, „Eugenie“, o sută, kilogramul de cartofi, trei sute, iar revista „Flacăra“ de sfîrșit de an a costat două sute de lei! Iar nouă ne-au făcut hîrtia ... 615 lei kilogramul ! Fără cheltuielile de transport, care s-au dublat. Mulți dintre dumneavoastră ați primit, pe merit, nu ne îndoim, „primă de porc", „primă de sărbători". Noi nu. Pentru că nu ne-am putut permite. Trecem ! De ce șaptezeci de lei? la opt pagini, zilnic. Asta înseamnă cheltuieli mai mari. Angajări de personal. Consum sporit de hîrtie. Nu ne-a fost gîndul la prime, pentru că a trebuit să ne asigurăm cu două vagoane de hîrtie. Cu plata jos : 13,3 milioane lei! O parte împrumutați din bancă, pentru care va trebui să plătim dobindă. E bine de știut. Mai zic unii și alții că „I’enașterea bănățeană“, așa și pe dincolo. Dar e bine de știut și că în spatele acestui ziar se află miliardarul (in valută!) italian de origine română Iosif Constantin Drăgan. In spatele nostru nu-i nici un partid, nici un miliardar. Am constituit S.C. Timpul, pe bani puțini și proprii era căutat să ne asigurăm astfel, un cadru legal, o bază materială și morală, pentru o independență reală. Deci , hîrtia, benzina, gazul, curentul, cheltuielile de editare și difuzare fac ca „Timpul“ să ajungă la 70 de lei un exemplar, la vînzarea cu bucata. Pentru că, la abonamente, „Timpu " costă încă 40 de lei exemplarul. Am dori să ne înțelegeți, să fiți alături de noi. Și noi vom fi alături de Dumneavoastră. Ta Mulți Ani, cititorule, oriunde te-ai afla . „TIMPUL“ -------------------------------------------- „Cînd e vorba de interesele uzinei, administrația și sindicatele vorbesc aceeași limbă • Ne-a declarat dl Ioan Aștilean, liderul Sindicatului Liber Independent — Care este viziunea sindicatului pe care îl conduceți referitor la disponibilizările de personal din UCM1Î? Mă refer la ultima tranșă de 968 angajați. — Complexitatea produselor pe care le executăm și volumul mare de muncă, de la pregătirea materialelor pînă la expedierea produsului finit, angrenează în diferite faze de producție mulțime de oameni. Cu toate acestea nu suntem un colos, așa cum se acreditează ideea. Un motor naval nu se poate construi într-un mic atelier. Pornind de la această idee, administrația a ținut de oamenii pe care ii avea. Gîndind, probabil, și în perspectivă. Se punea problema să nu se piardă o forță de muncă tehnică, un bun renume pe piața națională a muncii. Eu cred că problema se pune altfel. Intrați in Europa, penetrînd o piață în care alții dictează regulile, confruntați cu un blocaj financiar, transformat în blocaj economic, am fost puși în situația de a renunța la unele contracte sau în imposibilitatea de a ne plăti furnizorii și, deci, de a nu ne lua salariile. Anumite persoane din departamentul nostru au avansat ideea că UCMR-ul va deveni stabil la 6 500 de oameni. Oricum, eu cred că este meritul administrației și al sindicatelor că, din cifra inițială de disponibilizare, de 2 651 de persoane au rămas in final 968. Trebuie să ne gîndim, este vorba în primul rînd de interesul uzinei și, de ce nu, al orașului.treprindere trebuie să această înasigure, ci de cit, o stabilitate a acestui oraș. Pentru realizarea acestor deziderate eu cred că nai este rău ca, din cînd în cînd, administrația și sindicatele să vorbească aceeași limbă. Mi-e teamă, însă, că dacă nu se vor găsi contracte, va urma un al doilea val de disponibilizare. Despre contracte aș vrea A consemnat Mario BALINT (Continuare In pag. a 6-a) din U.C.M. S.A. Reșița La Oțelu Roșu Un furt de multe milioane • La EASTEEL Oțelu Roșu, cristalizoarele au valoarea cristalului • Furînd 13 milioane, s-au mulțumit cu unul singur • Despre jaful la care au fost supuse în ultimii ani, societățile comerciale cu capital de stat, am mai scris și vom mai scrie Ca la o stînă fără cîini de pază, se reped tot felul de lupi. Mai rafinați, furînd cu acte. Sau mai rudimentari și brutali, dînd iarna în miez de noapte și prăduind tot ce le cade în cale. Așa cum s-a întîmplat și în noaptea de 10/11 decembrie 1993, la SC EASTEEL Siderurgica Română Oțelu Roșu. Cînd patru hoți tineri, cu complicitatea celui de-al cincilea, se pare, paznicul, au pătruns într-o secție, prin cățărarea pe o conductă, și au sustras nouă bucăți cristalizoare de cupru. Din cite ni s-a spus, aceste piese sunt aduse din străinătate, pe valută, și au o mare importanță pentru producție. Dacă furtul nu era descoperit operativ și piesele recuperate în totalitate, timp de șase luni ar fi avut de suferit turnarea continuă a oțelului. Dar nu la asta s-au gîndit cei patru hoți: Marin Florin, 19 ani, fără ocupație, Mihai Liviu, 25 de ani, fără ocupație. Vasile Diaconescu, 37 de ani, șomer, Cornel Vedeanu, 22 de ani, muncitor laminator, se gîndeau ei cum să se pricopsească, să deși vină milionari peste După calculele de pînă noapte, acum, s-a stabilit că cele nouă cristalizoare, în greutate totală de 208.20 kg, valorează nu mai puțin de 13,2 milioane lei. Asta fără să calculăm cît s-ar pierde dacă nu le ai în producție. De valorificat și-au propus să valorifice la Strehaia. Acolo unte de au alergat, dacă vă amintiți, și cei care au furat, tot în acest an, de la CS Reșița. Se pare că Strehaia a devenit un fel de Meccă a hoților. Cu microbuzul lui Nicolae Petronescu, au dus cristalizoarele lui Mihai Ion zis Moțu. Făceau ele 13 milioane, dar ei s-au „mulțumit“ cu.. unul singur! De fapt, cu trei sute de mii, cît a fost avansul afacerii. Dar au intervenit pe fir polițiștii din Oțelu Roșu — mr. Bujor Pîrvu, lt.-maj. Ilie Lungu, sg.-maj. Comel Dumitrescu — și furtul a fost dat pe față, iar cristalizoarele recuperate rapid. Astfel, visul lor de milionari făcuți peste noapte, prin hoție, a durat foarte puțin. Rolul paznicului Grigore Georgescu nu este încă stabilit pe deplin. A fost el cu adevărat complice la furt? A primit mită, să facă pe „nu aude, nu vede“? Mai sunt ele alte întrebări, care țin de interși pretarea juridică a faptelor, după noile reglementări. Este vorba de furt din avut public sau din avut privat, ținînd seama de faptul că EASTEEL Oțelu Roșu este societate mixtă, cu o mare parte de capital privat? Dar un lucru este fără dubiu. Marin Florin, Vasile Diaconescu, Mihai Liviu și Cornel Vedeanu au furat cristalizoare în valoare de 13,2 milioane lei. Restul sunt amănunte. Mai puțin pedeapsa ce va urma. Nicolae SÎRBU FOTO DOCUMENT Imaginea alăturată reprezintă furnalele, turnătoriile, forjele, cazangeria și atelierele mecanice din Reșița, in anul 1858, reprodusă după o litografie contemporană. Dorim să realizăm în imagini o istorie a Iteșiței și județului Caraș-Severin, o rubrică pe care o vrem permanentă în acest colț de pagină. Pentru aceasta am primit sprijinul specialiștilor de la Muzeul Județean de Istorie, dar așteptăm și semnale din partea colecționarilor și cititorilor avizați. Un nou sistem contabil Guvernul a emis, la finele anului trecut, Hotărîrea nr. 704 prin care aprobă unele măsuri de executare a Legii contabilității nr. 83/1991, atrăgînd atenția, astfel, că, începînd cu 1 ianuarie 1994, se introduce în România un nou sistem de contabilitate, specific economiei de piață — etapă de foarte mare importanță a reformei economico-financiare din țara noastră. Hotărîrea guvernamentală — publicată și în Monitorul Oficial nr. 303 din 22 decembrie a.c. — atrage atenția administratorilor regiilor autonome și societăților comerciale, precum și celorlalte persoane care au, potrivit legii obligația gestionării patrimoniului, că răspund pentru transpunerea corectă a soldurilor, conturilor din balanțele de verificare la 31 decembrie 1993 în conturile prevăzute în noul Plan de conturi general și pentru întocmirea bilanțului de deschidere a conturilor la 1 ianuarie 1994, potrivit metodologice elaborate de Ministerul Finanțelor în normelor acest sens. (Continuare In pag a 8-a) CITITI IN ZIARUL DE ASTAZI : • Hoții și vardiștii — pag. a 5-a; • Secvențe orăvițene — pag. a 4-a; • Sport — pag. a 6-a; • Revelion 1994 — pag. a 3-a • Francisc Vaștag — cel mai bun dintre cei buni — pag. a 6-a. Fiți cu ochii pe tioi! La apariția numărului 1000 al ziarului „Timpul“, succes de presă chiar la nivel național, am avut certitudinea că am lăsat și putem lăsa în continuare o urmă notabilă în viața socială, economică, politică și culturală a județului Caraș- Severin. Dar cele patru pagini, format mic, în care am apărut, nu ne-au permis să PARDON oferim cititorului decit o minimă informație la zi Alături de aceasta, străduința noastră pe care am dorit-o canalizată în special spre dialogul continuu cu dumneavoastră. Și fără excepție, toate scrisorile le-am tratat cu maximă seriozitate. Pentru că, în cuprinsul lor, nu am găsit altceva decit suferință, sărăcie, nemulțumire pentru o nedreptate sau alta, dezinteresul flagrant al unor factori de putere față de pricinile cetățeanului, tot felul de alte nenumărate situații în care petiționarul nu a mai știut cum s-o scoată la capăt și a venit la ziar ca la o ultimă instanță. Iar strădania noastră manifestat prin a le lua sta în seamă, indiferent de conținut sau ton. In răstimpul de 1025 de apariții ale existenței noastre, recunoaștem, am primit și o scrisoare de amenințare Mircea CAVADIA (Continuare in pag. a 8-a)