Timpul, ianuarie 1994 (Anul 5, nr. 1-20)
1994-01-28 / nr. 19
COTIDIAN SOCIAL-POLItiC-CULTURAL INDEPENDENT ISSN 1221-1184 8 pagini 70 lei Tango degeaba Spre acru rămâne mai prejos de colegii din Cameră, iată că și „maturul corp“, precum era numit Senatul, în perioada interbelică, a voit și a avut parte de propria sesiune extraordinară. Sau, ca să nu exagerăm, de o minisesiune, dat fiind faptul că s-a înscris strict în intervalul 25-27 ianuarie. Oricît au voit, ne e greu să admitem că motivele acestei convocări intempestive ar fi vizat doair dezbaterea unor legi cu ca SEISMOGRAF rector de urgență, indispensabile pentru accelerarea ritmurilor reformei. Câtă vreme domnii senatori au abordat problema crucială a modernizării punctelor de trecere a frontierei, s-auinddctlicit cu modificarea sancțiunilor contravenționale ori au revizuit oarece prevederi ale Codului penal, fie ne cu iertare, dar nu sesizăm tocmai caracterul de urgență al dezbaterilor. Care, mi-i așa, putea să mai aștepte cîteva zile, pînă la data de 1 februarie a anului de grație 1994. Drept e că, un subsidiar, s-a mai discutat și despre scrisoarea de intenții ori despre mult controversatul Memorandum convenit cu F.M.I. Dar, la urma urmei, acestea reprezintă niște simple formalități, chestiuni elementare în dramatismul termenilor impliciți și expliciți Ori acceptăm dictatul finanței internaționale, ori ne pomenim lipsiți de oxigenul creditelor, exorbitant de scump plătite. A treia cale nu există, dacă ne-am lepădat, ca de satana, de tentațiile autarhiei, în ciuda aparențelor, considerăm totuși că această mutare pe eșichierul nostru politic nu este nici gratuită și nici măcar cinică, precum sunt înclinați să presupună unoi comentatori. Poate că era nevoie ca și senatorii să se pronunțe de urgență, chiar și numai în taina capitonată a unor cabinete ferite de curiozități și Indiscreții, asupra viitorului nostru imediat. Viitor care nu se anunță nici mai roz și nici mai calm decit prezentul. Dimpotrivă, predicțiile sunt sumbre și abia aici se întrevede posibila cauză urgentă a fragmentării vacanței senatoriale. Se prea poate, de asemenea, ca întrun cadru confidențial să se fi cristalizat, în fine, formula remanierii guvernamentale. E o ipoteză ca oricare alta, cu nimic mai abracadabrantă decit multele vehiculate de mass-media în aceste zile. Dintr-un ultim reflex cartezian și din respect față de instituțiile statului de drept, refuzăm să credem că totul n-a fost decit o parodie. Decît Un trist tango degeaba. Al. bAusescu FOTODOCUMENT : Atelierul de forjă din Iteșița, la începutul secolului al XX-lea iarăși alocațiile începînd cu anul școlar 1993-1991, plata drepturilor de alocație de stat pentru copiii în vîrstă de la 7 la 14 ani, respectiv pînă la vîrrsta de 18 ani, dacă urmează o formă de invățămînt, se face prin unitățile Banc Post SA și Oficiile (Agențiile) poștale aparținînd Regiei Autonome „Poșta Română“, de regulă cele mai apropiate de domiciliul beneficiarului de alocație. Cuantumul alocației lunare a fost de 4 150 lei pentru lunile octombrie și noiembrie 1993, iar începînd cu luna decembrie 1993 este de 4 350 lei. Unitățile Banc Post SA și oficiile (agențiile) poștale efectuează plăți numai in cuantumul întreg al alocației, cuvenit potrivit legii. In fiecare lună se achită drepturile de alocație aferente lunilor anterioare acesteia. (Rompres) • Atenție la Nostradamu* (pag. a ll-a) • „Katanga“ de la marginea orașului (pag. a 3-a) • Despre cartof și despre intrarea în Europa (pag. a 4-a) • Actualitatea culturală (pag. a 1-a) • Primul în top : Ion Cliichere (pag. a 5-a) • Programul TVR în perioada 28.01 — 4.02.’94 (pag. a 6-a) • Top Timpul (pag. a 8-a) „Crearea B.U.N. conduce la fuziune“ • Convorbire cu dl conf. univ. Vălenii Tabără, vicepreședinte al PUNR, deputat de Timiș, lider al grupului parlamentar PUNR din Camera Deputaților — file vicepreședinte, aț creat bilocul Unității Naționale, această alianță între PUNR și PDAR, în perspectiva alegerilor legislative anticipate ? — Nu. Nu este creat cu gîndul la alegerile anticipate. Este un act politic major de creare a centrului politic românesc. Un centru serios, considerând că cele două partide au suficientă forță să formeze acest centru. Este un prim pas și un element de deschidere și spre alte partide care vor să se apropie de B.U.N. De fapt, au făcut deja demersuri, Partidul Reîntregirii Naționale, Partidul Unității Republicane, Partidul Țărănesc, care s-a desprins din PNȚCD ș.a. însă, condiția principală care trebuie s-o accepte este doctrina neoliberală. — Nu Credeți că între doctrina neoliberală pe care v-o anunțați în acest moment și demersul politic, poziția PUNR există, o contradicție ? — Nu există o contradicție. Părerea mea este că trebuie analizat bine comportamentul parlamentarilor din legislația trecută. Dacă vă amintiți, PUNR, a ieșit din sală in momentul în care s-a votat legea privatizării, împreună cu opoziția, tocmai pentru că niște elemente nu erau puse înitr-o funcționalitate perfectă pentru a se ajunge la privatizare. Eu vreau să fac însă o precizare, privatizarea în sine și în totalitate, nu este elementul cel mai bun, dar este singurul care asigură restructurarea economică, refacerea concepției omului despre propria lui muncă, despre posesia pe care o are, despre bunul pe care și-l administrează. — Am sesizat că nu acceptați în totalitate privatizarea, dar încă o dată spun, această concepție este în contradicție cu doctrina pnoliberală pe care o revendicați. — Nu acceptăm privatizarea in totalitate acum. Spunem că nu este calea cea mai bună. Ea va care timp și suferințe din partea unor categorii de populație. Nemaiavînd aceste societăți mari, dirijate, necontrolate prin plan, vor fi afectați o parte din angajați. Sperăm să fie o perioadă scurtă. — Aceasta este opinia dv. sau a PUNR? — Este opinia mea. — Nu este cumva, legată, de ceea ce s-a întîmplat în agricultură ? Nu ați pornit de la concluziile profesionistului ? înainte de a răspunde, v-aș ruga să-mi permiteți să spun cititorilor noștri că sînteți inginer agronom de profesie, ați lucrat mulți ani la Iovrin, iar din 1977 ați fost cadru didactic la Institutul Agronomic Timișoara. Interviu realizat de Dorina SGAVERDIA (Continuare în pag. a 3-a) Plătiți reșițeni, plătiți! • Chiar dacă de la soare vă-ncălziți Greu am mai intrat în posesia contravalorii pe luna ianuarie a facturilor pentru încălzirea apartamentului și pentru apa caldă, îmi amintesc cum încercam să vă explic de ce am plătit așa de mult (340 lei m.p.) pe luna decembrie. Atît era diferența pe noiembrie, cînd a fost cu adevărat frig. Atîta, estimarea pe decembrie. Credeam încă în seriozitatea argumentelor R.A. PRESCOM Reșița. Ziceam și noi că (poate) vor oamenii să judece realist și corect lucrurile. Să nu mai vorbim de seriozitatea cu care ni se promisese : dacă nu se va consuma cît am achitat pe decembrie, se reglează plățile pe ianuarie. Așa de unde ! Sfîrșitul lui decembrie a fost cît se poate de călduros. Aveam toate șansele ca, la acest capitol, PRESCOM-ul să ne fie dator nouă. Să nu mai vorbim că temperatura din ianuarie nu putea permite estimarea unui consum mare pe luna în curs. Au stat domnii de la PRESCOM cît au stat, pînă ce ne-au facturat 2700 lei apă caldă de persoană și 320 lei m.p. suprafața încălzită. Adică, vedeți dv., nu mai e 340 lei, e ... numai 320 lei ! Au scăzut tocmai ... 20 de lei, ca la milogi ! Unde-i reglarea din decembrie ? Unde-i estimarea de vreme caldă din ianuarie ? Plătim la Prescom și căldura ... solară ? Plătiți reșițeni, plătiți ! Acum sunt și mai convins că e necesar un contract serios cu R.A. PRESCOM. Unul realist, prin care și ei să răspundă. Că, la Timișoara, încălzirea unui apartament de trei camere costă numai 18 000 lei! Iar la noi ... (N. Sîrbu) — ■> Pe ce te bazezi? In general treci nepăsător pe lingă diverse anomalii, pînă cînd anomalia cu pricina te înhață și pe tine de picior. Atunci iei aminte și te minunezi : văleu, ce anomalie ! Cum e posibil ? E strigător la cer ! La lună ! Etc. Iată ce anomalie m-a înhățat pe mine de picior zilele trecute, dar m-am revoltat minim, pentru că am găsit oameni care au mai netezit cocoașa anomaliei. Intr-o sîmbătă și apoi duminică, trebuia să continui un tratament cu injecții. Asta e moda în acest antomip de nici un gust și de nici o culoare, de ce să fac eu vreo excepție ? începusem cu o zi înainte, la dispensar. Aici am fost... înțepat prompt și cu profesionalism, dar și avertizat, în același timp că în zilele de sîmbătă, duminică și sărbători legale nu mai are cine s-o facă. Adică eu, locuind în zona gării Reșița Sud, n-am de ales, trebuie să mă duc la Govîndari, dacă vreau să-mi continui tratamentul. Pentru că acolo se află singurul serviciu operativ din PARDON întregul oraș ! Am de făcut cite o injecție la șase ore, în 24 de ore, obligat, iată-mă călător, cu plămînii în pioneze, opt drumuri, patru dus, patru întors, pînă în Govîndari și înapoi, cam 100 de kilometri, ca de la Reșița la Timișoara. Nu-i așa că-i infectă situația asta, tovarăși de la Direcția Sanitară ? Norocul vostru că prin spitalele din orașul vechi găsești nenumărate cadre medicale, oare fără nici o vorbă în plus îți sar imediat în ajutor. Pe-asta v-ați bazat ? . ___________________________/ Mircea CAVADIA