Timpul, ianuarie 1994 (Anul 5, nr. 1-20)

1994-01-28 / nr. 19

COTIDIAN SOCIAL-POLItiC-CULTURAL INDEPENDENT ISSN 1221-1184 8 pagini 70 lei Tango degeaba Spre a­cru rămâne mai pre­jos de colegii din Cameră, iată că și „maturul corp“, precum era numit Senatul, în perioada interbelică, a voit și a avut parte de propria se­siune extraordinară. Sau, ca să n­u exagerăm, de o mini­ses­iune, dat fiind faptul că s-a înscris strict în intervalul 25-27 ianuarie. Oricît au voit, ne e greu să admitem că mo­tivele acestei convocări in­tempestive ar fi vizat doair dezbaterea unor legi cu ca­ SEISMOGRAF rector de urgență, indispen­sabile pentru accelerarea rit­murilor reformei. Câtă vreme domnii senatori au abordat problema crucială a modernizării punctelor de trecere a frontierei, s-a­u­in­­ddct­licit cu m­­odificarea sancțiunilor contravențio­nale ori au revizuit oarece preve­deri ale Codului penal, fie­ ne cu iertare, dar nu sesizăm tocmai caracterul de urgență al dezbaterilor. Care, mi-i așa, putea să mai aștepte cî­­teva zile, pînă la data de 1 februarie a anului de grație 1994. Drept e că, un subsidiar, s-a mai discutat și despre scri­soarea de intenții ori despre mult controversatul Memo­randum convenit cu F.M.I. Dar, la urma urmei, acestea reprezintă niște simple for­malități, chestiuni elementare în dramatismul termenilor impliciți și expliciți Ori ac­ceptăm dictatul fina­nței in­­­ternaționale, ori ne pomenim lipsiți de oxigenul creditelor, exorbitant de scump plătite. A treia cale nu există, dacă ne-am lepădat, ca de satana, de tentațiile autarhiei, în ciuda aparențelor, con­siderăm totuși că această mu­tare pe eșichierul nostru politic nu este nici gratuită și nici măcar cinică, precum sunt înclinați să presupună unoi comentatori. Poate că era nevoie ca și senatorii să se pronunțe de urgență, chiar și numai în taina capitonată a unor cabinete ferite de curio­zități și Indiscreții, asupra viitorului nostru imediat. Viitor care nu se anunță nici mai roz și nici mai calm decit prezentul. Dimpotrivă, predicțiile sunt sumbre și abia aici se întrevede posibila cau­ză urgentă a fragmentării vacanței senatoriale. Se prea poate, de asemenea, ca într­­un cadru confidențial să se fi cristalizat, în fine, formula remanierii guvernamentale. E o ipoteză ca oricare alta, cu nimic mai abracadabrantă decit multele vehiculate de mass-media în aceste zile. Dintr-un ultim reflex carte­zian și din respect față de instituțiile statului de drept, refuzăm să credem că totul n-a fost decit o parodie. Decît Un trist tango degeaba. Al. bAusescu FOTODOCUMENT : Atelierul de forjă din Iteșița, la începutul secolului al XX-lea iarăși alocațiile începînd cu anul școlar 1993-1991, plata drepturilor de alocație de stat pentru copiii în vîrstă de la 7 la 14 ani, respectiv pînă la vîrrsta de 18 ani, dacă urmează o formă de invățămînt, se face prin unitățile Banc Post SA și Ofici­i­le (Agențiile) poștale a­­parținînd Regiei Autonome „Poșta Română“, de regulă cele mai apropiate de domici­liul­ beneficiarului de alocație. Cuantumul alocației lunare a fost de 4 150 lei pentru lu­nile octombrie și noiembrie 1993, iar începînd cu luna de­cembrie 1993 este de 4 350 lei. Unitățile Banc Post SA și oficiile (agențiile) poștale e­­fectuează plăți numai in cu­antumul întreg al alocației, cuvenit potrivit legii. In fiecare lună se achită drepturile de alocație aferen­te lunilor anterioare acesteia. (Rompres) • Atenție la Nostradamu* (pag. a ll-a) • „Katanga“ de la mar­ginea orașului (pag. a 3-a) • Despre cartof și despre intrarea în Europa (pag. a 4-a) • Actualitatea culturală (pag. a 1-a) • Primul în top : Ion Cliichere (pag. a 5-a) • Programul TVR în pe­rioada 28.01 — 4.02.’94 (pag. a 6-a) • Top Timpul (pag. a 8-a) „Crearea B.U.N. conduce la fuziune“ • Convorbire cu dl conf. univ. Vălenii Tabără, vicepreședinte al PUNR, deputat de Timiș, lider al grupului parlamentar PUNR din Camera Deputaților — file vicepreședinte, aț­ creat bilocul Unității Naționale, aceas­tă alianță între PUNR și PDAR, în perspectiva alegerilor legisla­tive anticipate ? — Nu. Nu este creat cu gîn­­dul la alegerile anticipate. Este un act politic major de creare a centrului politic românesc. Un centru serios, considerând că cele două partide au suficientă forță să formeze acest centru. Este un prim pas și un element de des­chidere și spre alte partide care vor să se apropie de B.U.N. De fapt, au făcut deja demersuri, Partidul Reîntregirii Naționale, Partidul Unității Republicane, Partidul Țărănesc, care s-a des­prins din PNȚCD ș.a. însă, con­diția principală care trebuie s-o accepte este doctrina neoliberală. — Nu Credeți că între doctrina neoliberală pe care v-o anunțați în acest moment și demersul politic, poziția PUNR există, o contradicție ? — Nu există o contradicție. Părerea mea este că trebuie ana­lizat bine comportamentul par­lamentarilor din legislația trecu­tă. Dacă vă amintiți, PUNR, a ieșit din sală in momentul în care s-a votat legea privatizării, împreună cu opoziția, tocmai pentru că niște elemente nu erau puse înitr-o funcționalitate per­fectă pentru a se ajunge la pri­vatizare. Eu vreau să fac însă o precizare, privatizarea în sine și în totalitate, nu este elementul cel mai bun, dar este singurul care asigură restructurarea eco­nomică, refacerea concepției o­­mului despre propria lui muncă, despre posesia pe care o are, despre bunul pe care și-l admi­nistrează. — Am sesizat că nu acceptați în totalitate privatizarea, dar în­că o dată spun, această concep­ție este în contradicție cu doc­trina pnoliberală pe care o re­vendicați. — Nu acceptăm privatizarea i­n totalitate acum. Spunem că nu este calea cea mai bună. Ea va care timp și suferințe din partea unor categorii de populație. Ne­­mai­avînd aceste societăți mari, dirijate, necontro­late prin plan, vor fi afectați o parte din anga­jați. Sperăm să fie o perioadă scurtă. — Aceasta este opinia dv. sau a PUNR? — Este opinia mea. — Nu este cumva, legată, de ceea ce s-a întîmplat în agricul­tură ? Nu ați pornit de la con­cluziile profesionistului ? înainte de a răspunde, v-aș ruga să-mi permiteți să spun cititorilor noș­tri că sînteți inginer agronom de profesie, ați lucrat mulți ani la I­ovrin, iar din 1977 ați fost cadru didactic la Institutul Agro­nomic Timișoara. Interviu realizat de Dorina SGAV­ERDIA (Continuare în pag. a 3-a) Plătiți reșițeni, plătiți! • Chiar dacă de la soare vă-ncălziți Greu am mai intrat în posesia contravalorii pe luna ia­nuarie a facturilor pentru încălzirea apartamentului și pen­tru apa caldă, îmi amintesc cum încercam să vă explic de ce am plătit așa de mult (340 lei m.p.­­) pe luna decembrie. Atît era diferența pe noiembrie, cînd a fost cu adevărat frig. Atîta, estimarea pe decembrie. Credeam încă în serio­zitatea argumentelor R.A. PRESCOM Reșița. Ziceam și noi că (poate) vor oamenii să judece realist și corect lucrurile. Să nu mai vorbim de seriozitatea cu care ni se promisese : dacă nu se va consuma cît am achitat pe decembrie, se re­glează plățile pe ianuarie. Așa de unde ! Sfîrșitul lui decem­brie a fost cît se poate de călduros. Aveam toate șansele ca, la acest capitol, PRESCOM-ul să ne fie dator nouă. Să nu mai vorbim că temperatura din ianuarie nu putea permite estimarea unui consum mare pe luna în curs. Au stat dom­nii de la PRESCOM cît au stat, pînă ce ne-au facturat 2700 lei apă caldă de persoană și 320 lei m.p. suprafața încălzită. Adică, vedeți dv., nu mai e 340 lei, e ... numai 320 lei ! Au scăzut tocmai ... 20 de lei, ca la milogi ! Unde-i reglarea din decembrie ? Unde-i estimarea de vreme caldă din ia­nuarie ? Plătim la Prescom și căldura ... solară ? Plătiți reșițeni, plătiți ! Acum sunt și mai convins că e necesar un contract serios cu R.A. PRESCOM. Unul realist, prin care și ei să răspundă. Că, la Timișoara, încălzirea u­­nui apartament de trei camere costă numai 18 000 lei! Iar la noi ... (N. Sîrbu) — ■> Pe ce te bazezi? In general treci nepăsător pe lingă diverse anomalii, pî­nă cînd anomalia cu pricina te înhață și pe tine de picior. Atunci iei aminte și te mi­nunezi : văleu, ce anomalie ! Cum e posibil ? E strigător la cer ! La lună ! Etc. Iată ce anomalie m-a înhățat pe mi­ne de picior zilele trecute, dar m-am revoltat minim, pentru că am găsit oameni care au mai netezit cocoașa anomaliei. Intr-o sîmbătă și­ apoi du­minică, trebuia să continui un tratament cu injecții. Asta e moda în acest antomip de nici un gust și de nici o cu­loare, de ce să fac eu vreo excepție ? începusem cu o zi înainte, la dispensar. Aici am fost... înțepat prompt și cu profesionalism, dar și averti­zat, în același timp că în zi­lele de sîmbătă, duminică și sărbători legale nu mai are cine s-o facă. Adică eu, locu­ind în zona gării Reșița Sud, n-am de ales, trebuie să mă duc la Govîndari, dacă vreau să-mi continui tratamentul. Pentru că acolo se află sin­gurul serviciu operativ din PARDON întregul oraș ! Am de făcut cite o injecție la șase ore, în 24 de ore, obligat, iată-mă că­lător, cu plămînii în pioneze, opt drumuri, patru dus, patru întors, pînă în Govîndari și înapoi, cam 100 de kilometri, ca de la Reșița la Timișoara. Nu-i așa că-i infectă situa­ția asta, tovarăși de la Direc­ția Sanitară ? Norocul vostru că prin spitalele din orașul vechi găsești nenumărate ca­dre medicale, oare fără nici o vorbă în plus îți sar ime­diat în ajutor. Pe-asta v-ați bazat ? . ___________________________/ Mircea CAVADIA

Next