Timpul, ianuarie 1994 (Anul 5, nr. 1-20)

1994-01-15 / nr. 10

ANUL V NR. 10 (1031) REȘIȚA SIMBATA 15 IANUARIE 1991 COTIDIAN SOCIAL-POLITIC-CULTURAL INDEPENDENT ISSN 1221-1184 8 pagini 70 lei Remiza A căzut cortina și peste cea de-a XIII-a reuniune la nivel înalt a NATO, dar, ca nici­odată în istoria de 45 de ani a Pactului, purtătorii de cu­­vînt și oficialii s-au grăbit să anunțe cu premeditare limi­tele în perimetrul cărora ur­mau să se desfășoare discu­țiile în cadrul recent încheia­tei runde de convorbiri. Și asta pentru a scuti din start organizația cel puțin de obli­gația de a face unele conce­sii celor cîteva țări central­­europene, care se considerau mai îndreptățite decît alte surate, din Răsărit, să-și va­dă împlinit visul de a face parte din structurile NATO. Și tocmai graba aceasta face ca tirul oficialităților și au­torităților din fostul lagăr socialist să aibă efectul unor bombe cu efect întîrziat. Coa­da din anticamera Organiza­ției Atlanticului de Nord va da naștere, mai mult ca sigur și într-un viitor nu foarte îndepărtat, la animozități ca­re vor perturba exact spiritul de solidaritate — nu neapărat comunist — care ținea aceste țări pînă în urmă cu patru ani. Cursa pentru NATO ră­­mîne dură, ca orice cursă la capătul căreia se întrezărește cununa de lauri a unui ipo­tetic campion. In condițiile enumerate mai sus, era absolut necesar ca cineva să-și impună un punct de vedere care, din motive lesne de înțeles, să nu fie nici prea radical, dar nici prea liberal. Și au făcut-o din nou cei care împart cărțile, adică iarăși americanii, opinînd diplomatic că o primire se­lectivă în NATO ar naște noi surse de încordare în Euro­pa. Și aici au avut dreptate. Astfel, tăind avîntul țărilor din centrul Europei — Polo­nia, Cehia, Slovacia și Unga­ria —, care se și vedeau cu un picior în organizație, Pac­tul Nord-Atlantic e nevoit să-și reconsidere poziția față de Federația Rusă, cea de după alegerile legislative din 12 decembrie, de anul trecut. Sigur că Vladimir Jirinovski nu înseamnă Rusia, dar de­clarațiile sale belicoase se pot constitui în pretextul care prelungește astfel legitimita­tea și însăși rațiunea de a fi pe care NATO le pierduse de la încheierea războiului rece. Și, chiar dacă nu se va re­cunoaște oficial, se subînțe­lege că motivul principal al reținerii Occidentului rămîne Rusia. Iar în fața asaltului de cereri de deschidere spre Răsărit, NATO a opus o mă­sură de compromis : o remi­ză ,numită parteneriat de pa­ce, mai simplu spus ampli­ficarea relațiilor dintre cele două părți și încheierea de tratate bilaterale intre Pactul Nord-Atlantic și fiecare țară în parte. Deocamdată, nemulțumirea e mare în Europa Centrală, care a scăpat concursul de împrejurări, favorabil ei pînă acum o lună, de a se integra în structurile nord-atlantice. Și poate, că cea mai realistă poziție vizavi de atitudinea NATO a avut-o România , a­­:cea de așteptare. Și unul din motive ar fi că nu sun­tem­ pregătiți. Nici chiar pentru a ne schimba așa de c urînd stăpînul. 45 de ani de experiență și de așteptare, după o declarație copiată Jarcă la indigo de Manfred «Werner, luni, la Bruxelles — ,Nu vă vom abandona“ — ne­­înt­or fi suficienți. Adrian CRANGANU • Principalele manifes­tări culturale ale anului 1991 (pag. a 2-a) • Muniție de la poliție (pag a 3-a) • Un cărășean la colegiul din Boston (pag. a 3-a) ® O inițiativă umanitară (pag. a 3-a) ® „Există un model cul­tural bănățean“ (pag. a 4-a) ® 15 ianuarie, întotdeau­na Eminescu (pag. a 5-a) FENOMEN UNIC LA MANGALIA In aceste zile se înregistrează la Mangalia un fenomen unic : sute de lebede, multe dintre ele de culoare gri, înșela­te de curenții calzi din ultimul timp, au ajuns pe lito­ral. Lipsite de hrană, acestea acceptă să iasă pe plajă în pli­nă zi, unde fac deliciul copiilor dar și al adulților, care vin cu sutele să le aducă hrană pe care acestea o servesc direct din mînă. Fapt interesant, mulți entuziaști s-au constituit în gru­puri care patrulează pe plajă, la distanță, pînă tîrziu în noap­te, pentru a le proteja de eventualii branconieri. (Rompres). În ianuarie, întotdeauna Eminescu... Monument neclintit al culturii Eminescu este astăzi o Instituție națională; viața și opera lui alcătuiesc un monument neclintit al culturii române; nici intemperiile vremii, nici adversitățile crunte ale istoriei, momentele de decădere și înălțare ale oamenilor, nimic nu-l poate­­ atinge în­ eternitatea lui spirituală; căci Eminescu nu mai este un simplu nume, oricît de mare ar fi el, din repertoriul divers al literelor naționale; el este însăși mărturia supremă a existenței noastre ideale, este una din marile ju­stificări ale existenței de român, între atîtea entități etnice și spirituale care-și dispută un loc sub soare. Pompiliu CONSTANTINESCU — (1940) în pagina a 5-a:.Folclorul cărășean la temelia „Luceafărului“ URMEAZĂ UN ȘIR DE GREVE Ieri, 14 ianuarie a.c., a avut loc la Reșița, întâlnirea mem­brilor Uniunii Teritoriale a Sindicatelor din județul Caraș- Severin, afiliate C.N.S.S.R. „Frăția“. Deoarece revendicările Confederației nu au fost soluționate conform Hotărîrii Comite­tului Executiv, premergător mitingul din 18 noiembrie 1993 și a Hotărîrii Comitetului Director din 3 decembrie 1993, si solicită strîngerea, în continuare, de semnături pentru de­clanșarea grevelor, urmînd ca la următorul Comitet executiv să se cunoască situația reală. Acțiunile greviste urmează să se desfășoare după urmă­torul program : 28 ianuarie — grevă generală de avertisment cu durata de o oră, 4 februarie — grevă generală cu durata de­ o zi și în 16 februarie — grevă generală pe timp nelimitat. Dl Cornel Nițoiu, președintele Uniunii Teritoriale a Sin­dicatelor din județul Caraș-Severin, afiliată la CNSLR — Frăția, ne-a declarat însă : „Nu cred că se va ajunge la gre­va generală pe timp nelimitat, deoarece, acest lucru ar im­plica căderea guvernului Văcăroiu“. „Trecutul nu ne împiedică să trăim în bună vecinătate“ . Convorbire cu excelența sa Leontin Sănduleac, ambasadorul Ucrainei la București - Excelență, cititorii noștri sînt foarte curioși să vă cunoas­că, să știe ce gîndiți despre noi Tocmai de aceea, pentru început v-aș ruga să vă prezentați. — Eu reprezint conducerea Ucrainei la București, pe preșe­dintele ei și poporul ucrainean Nu sunt diplomat de profesie sunt profesor universitar, doctor in științe medicale, dar viața m-a obligat să mă ocup de di­plomație, de politică. în 1989, la Cernăuți a început o boală necu­noscută care făcea să cadă părul copiilor. Așa am intrat în orga­nizația „Acțiunea Verde“ și apoi în Partidul Ecologist din Ucrai­na. Așa a început totul, politica, diplomația . Se pare că, în general, am­basadorii țărilor est-europene la București, nu sunt diplomați de profesie. " Ambasadorul Croației este muzician, un foarte cunos­cut dirijor de filarmonică. — Da. Ambasadorul Slovaciei este scriitor. Viața ne obligă la multe. De fapt, în diplomație, nu protocolul este cel mai im­portant lucru, ci problemele oa­menilor. Cea mai eficientă diplo­mație este diplomația poporului pe care-l reprezinți­ tă — Ați cunoscut România, oda­cu acreditarea excelenței voastre la București ? — Trebuia să fac doctoratul la Institutul I.C. Parhon și de atunci mi-a plăcut această țară și oamenii ei. Pe vremea aceea, n-am vorbit și n-am făcut poli­tică, am muncit împreună cu românii și așa ne-am cunoscut De fapt, ca să trăim în pace și bună vecinătate trebuie să ne cunoaștem mai bine. — Eu aș spune că ne leagă mult mai multe decit simpla vecinătate. In primul rînd, ne leagă o istorie comună. Credeți Interviu realizat de Dorina SG A VER­DIA (Continuare în pag a 6-a) UN NOU DIRECTOR LA “MOCARS“ S.A. CARANSEBEȘ Firma „Mocars“ Caransebeș, unul din cei mai apreciați producători de mobilă din țară, ale cărei produse au mare căutare și pe piața externă, are un nou director general, in persoana dlui ing. Traian Velcănescu, mulți ani șef serviciu C.T.C. – laboratoare. Fostul director general, dl ing. Nicolae Adam, cel care a condus multă vreme societatea, a optat pentru lucrul în Nigeria, ca reprezentant al unei societăți mixte. Ambilor le dorim succes în noile funcții. (n.s.i.) 0 tranziție ♦ ciudată Zilele trecute am aruncat o privire prin curtea AGRO­MEO Bocșa și neavînd mai nimic de văzut ne-am repezit pină în satul Biniș, aflat la 5 kilometri de Bocșa. Sîntem în 12 ianuarie a.c., în junii prînzului, satu-i pustiu și e cald de-a­ binelea. N-ai cu ci- PORDON ne schimba o vorbă. Curcani, gîște, cîini agresivi, două bir­turi ca toate birturile. Singurul loc din zonă care ne-ar putea trezi oarece inte­res ar putea fi, gîndeam noi, Secția de mecanizare Biniș. Dar, în drumurile noastre văzusem astfel de secții și de peste tot plecasem aiuriți de paragina existentă. Ne în­dreptăm, deci, spre acest o­­biectiv, porțile sînt larg des­chise și dintr-o dată, trebuie s-o spunem pe-a dreaptă, parcă am fi într-o expoziție. Utilajele agricole, sînt așeza­te la linie, pe suporți, fereas­că sfîntul direct pe... pă­­mînt­, iar în ateliere, apara­te de sudură, strung funcțio­­nînd, meseriași văzîndu-și de treabă! Exact, domnilor, muncind ! Măi, contactăm imediat să fie ! I­ pe șeful secției și după ce sîntem pri­viți oarecum pe sub sprîn­­cene, ne împăcăm. Deși încă tînăr, dl Bănică Sorescu, es­te de... 24 de ani șeful Sec­ției de mecanizare din Biniș. După 1989 nu a vîndut un cui din secție, toate utilaje­­le-i funcționează la orice oră, nici un om nu a fost înde­părtat sau trecut în șomaj și, la urma­ urmei, „de-aia sîntem aici, să muncim !“ In 1993 a executat lucrări agri­cole în valoare de 41 milioa­ne lei, oamenii au luat sala­ Mircea CAV­ADIA (Continuare In pag a 8-a)

Next