Timpul, februarie 1994 (Anul 5, nr. 21-40)

1994-02-01 / nr. 21

ANUL V­III­. 21 (1045) REȘIȚA Marți 1 FEBRUARIE 1991 COTIDIAN SOCIAL-POLITIC-CULTURAL INDEPENDENT ISSN 1221-1184 8 pagini 70 lei Relații roniâno-roiiîâne tru îi sîntem îndatorați dlui Pe­Lucinschi, președintele Parlamentului de la Chișinău, care ne informează că în Re­publica Moldova populația de altă naționalitate decit româ­nă reprezintă cca 35 la sută din total. Referindu-se, desi­gur, trene, și la raioanele transnis­­unde raportul procen­tual, e favorabil rusofonilor. Domnia sa își imaginează pro­babil că elimină astfel o seri­oasă lacună din cunoștințele noastre, temperând, totodată, propensiunile unioniste, mai profunde și mai durabile de­cit se crede îndeobște. o. Ca atare, conchide sentenți­liderul parlamentar din Basarabia, problema relațiilor româno-române, a eventualei uniri a celor două state româ­­nești trebuie abordată cu mul­tă circumspecție. Spre anul, ajunge la conflicte interetnice sau chiar la război. Salutară precauție și admirabilă grijă întru perpetuarea unei anoma­lii care datează tocmai de la Ribbenscțop și Molotov citire ! S­E­I­S­MO­G pf, v " "~j~ "* , v Ceea **'* cTe.sc7Tt nrt~ v*I £ v7íT' î.TZu~ LcTTTT e clar ‘ cîțiva reprezentanți ai Consiliului Europei. Care, a­­flînd despre intenția organiză­rii unui referendum cu privire la independența Republicii Moldova, deci la amînarea si­ne die a unirii, s-au interesat dacă în 1940 populația Moldo­vei de peste Prut a fost con­sultată, măcar printr-o paro­die plebiscitară, în ce măsură acceptă sau nu anexarea bru­tală la măreața Uniune Sovi­etică. Intre timp s-a mai schimbat cite ceva (tragică schimbare !) în structurile et­nice ale Basarabiei și nimeni nu contestă acest adevăr. In cinci valuri succesive, depor­tările au făcut ravagii, risi­pind pe moldovenii și pe bu­covinenii noștri în vastele spații de dincolo de Ural­. Sau, vorba poetului, unde sunt cei ce nu mai sunt ? Supravie­țuitorilor le-a fost răpit chiar și dreptul de a-și plînge soar­ta­ în limba lor maternă. Cind, în 1812, Rusia a smuls din trupul țării teritoriul din­tre Prut și Nistru, acesta era locuit de români în proporție de peste 90 la sută. Acum mai sunt atîția cîți au mai ră­mas. Și e un miracol că au rămas și atîția cîți mai sunt. Iar dl Lucinschi, a cărui pre­ocupare față de soarta mino­rităților e demnă de toată la­uda, ar trebui să se intereseze măcar în aceeași măsură și de cea a românilor. Deocamdată încă majoritari. Ni se repetă pe toate tonu­rile că nu trebuie forțată no­ta. De acord, dar nici în eeiă_ ,lalt sens, pornindu-se deci de la ipoteza prezisă că unirea e imposibilă ori atît de îndepăr­tată în vreme, încît nici n-are rost să insistăm. Dacă istoria nu este doar suma erorilor și a ororilor omenești, Basarabia e și va fi pămînt românesc. Spre șansa noastră, mai există și luminate conștiințe care nu se resemnează, refuzînd com­promisurile. Ilie Ilașcu trăieș­te și ne asigură că lupta con­tinuă. AI. BÂRSESCU „...Nevinovată pradă­­ în cele patru vînturi...“ • Interviu cu dl Nia Petre Ch­IRIȚESCU, farma­cist, nume de prim ordin în enigmistica românească — Domnule Nia Petre Chiri­­țescu, sînteți de aproape 60 de ani mistuit de locul enigmisticii Cum ați început, de fapt ? — Copil fiind, mama ne citea, mie și fratelui meu mai mic, re­vista Universul Copiilor. La vir­­sta de 9 anii am debutat în a­­ceastă revistă cu un triunghi e­­nigmistic. Debutul precoce a în­semnat foarte mult, enigmistica începând de­ atunci să facă per­manent parte din mele. Am continuat preocupările intens și mai ales organizat, începînd cu a­nul întâi de liceu, la Craiova, între anii 1941-1947 făcînd parte din Cercul Enigmistic Craiova, cel mai puternic din țară, la a­­cea vreme. — Vă mai amintiți numele u­­nor colegi deveniți celebri ? — Sigur, cum să nu-mi amin­tesc. Nu pentru că rebusiștiii au o foarte bună memorie, dar în­­tr-adevăr, am avut colegi cele­bri: Traian Ciocîlteu, Ion, Nedu Popescu, Liviu Popescu, Traian Ciomâncan și alții. Pentru mine a fost o perioadă extraordinară. Am acumulat enorm, am repur­tat primele succese. Spre exem­plu, editarea revistei Micul Re­bus, 17 numere la rînd, repre­­zin­tă un succes. —■ Domnule Chirițescu, unde se afla în perioada anilor ’40 e­­nigmistica românească ? — în mica categoric printre primele din lume, în Italia, Ger­mania, Franța, Cehoslovacia sa­­ Ungaria, mult sub noi. Practic, se încrucișau doar cuvinte, fără tematică. Atît erau careurile re­­busistice apărute în presa acelor țări. De subtilitatea enigmei și perfecțiunea grilei n-are sens să mai vorbim. Este adevărat că a­­tunci nu am cunoscut enigmisti­ca engleză și americană, deci in privința lor nu mă pronunț. Re­venind la rebusist­­ea româneas­că, trebuie să spun că pe primul plan am situat subtilitatea perfecțiunea grilei, careurile fi­și­ind de regulă tematice. în 1945, îin­tr-un concurs cu rebusiștiii din Brăila, cei mai puternici după Craiova, am reușit chiar o per­ A consemnat Mircea CAVADIA (Continuare în pag. a 3-a) FOTODOCUMENT : Sectorul oțelăriei din Reșița, in anul 1910 Din cuprins: • Dilemele educației (pag. a 3-a); • Minorii infractori profită (pag. a 3-a); • La U.C.M. Reșița s-a umplut paharul (pag. a 3-a); • Secvențe orăvițene (pag. a­­ 4-a); • Sport (pag. a 6-a); 0 nouă indexare confefcxn sintaix naițââ jos­ . difu­zate de Mfk­uritei­ud Mumdii și Protecție­ Secfșfe, pentru tril­’­mestrul I­an­ áirviriui, începând­ cu 1 ieninerie, vțailaairea in­dexării medii brute va fi de 24 890 lei pentru care NU se va p­lâti implocat suplimenter. Pentru salariații din sectorul public, ccesOcOa­rtul de indexa­re va fi de 22 la sută. Pentru pensile din categoria asigură­­rior de stat, ale agricultori­lor, ale invaltizl­oii, precum și pentru decepțiiiâlie de stat pen­tru copii, burse pentru elevi și studenți, coeficientul de in­dexare va fi Pentru pensiile de 20 la suta, suplimentare din sistemul de asigurări so­ciale de stat, coeficiențiuil va fi de 25 la sută. Ajutorași de șomaj și ajutoarele pentru in­­că­zire, in perioada ianuarie­­martie, vor fi indexate cu 20 la sută. Indexările pe luna ianuarie vor fi plătite la cursul aceleiași luni. (Mario BAI,INT) Domnul prefect față-n față cu reacțiunea (o Generații de studenți ai In­stitutului de Subiingi­neri din Reșița și cursanți ai univer­sității politice și de conduce­re își amintesc „cu plăcere“ de lecțiile „domnu­lui profe­sor“ Traian Zamfir, de eter­ein­ța sa în materie, de argu­mentația doctă a superiori­tă­­ții oriníduirii socialiste a­­­u­­pra capitalismului in putre­facție. Domnul prefect Traian Zamfir a fost un foarte bun profesor de materialism dia­lectic și istoric și d­e sociial­­ism științific. Ceea ce însă n-a fost un impediment ca, încă din primul an de după 1989, să devină pattron, capi­talist sadeia. Aceasta l-a sal­vat în ochii multora. Și pro­babil am fi rămas cu imagi­nea pe care și-a construit-o ulterior, uitând de asistentul universitar de marxism, da­că acțiunile domniei sale din ultimul an nu ar contrazice intențiile de început. Vorba lui Boetius: „Si taeuisses, philosophus mansisses“. Sunt însă chestiuni de determi­nism, pe care „domnul pro­fesor" le știe oricum mai bi­ne decit nicá. Nu știe însă ce știm mci și nici nu ne propunem săr-i arătăm că știm ceea ce dom­nia sa n-ar vrea să știm. Chiar dacă știm. Dar nu des­pre știință ne-am propus să vorbim acum și alții. Ci des­pre neștiință. Domnu­l pre­fect se pare că n-a mai­ pus mina pe o carte de pe când stud­­a documentele celui de-al XlV-lea congres. Pen­tru că în ultimele sate de­mersuri pub­ficistice dove­dește­­ o necunoaștere crasă a Legii administrației publice locale, atribuân­du-și puterii pe care legea nu i le recu­noaște. Să fie oare vorba de neștiință sau actualul guvern și reprezentanții săi își asu­mă puteri discreționare ? Trăim înt­r-un stat de drept sau ne îndreptăm spre dicta­tură ? Domnul prefect Traian "Zamfir, prin atitudinile sale, ne face să credem că în CA­­ ARGUS (Continuare în pag. a 3-a) Curcanul mort și îndopat Stimați călători, urmează o nouă haltă a indexării sala­riilor și pensiilor. După două ședințe, în care pînă și scau­nele, pardon, fotoliile miniș­trilor au plîns de mila na­ției române, conform politicii sale neabătute de a majora prețurile și a se face că ma­jorează lefurile, guvernul a zis : începând cu 1 ianuarie 1994 (dacă tot sîntem în 1 fe­bruarie !) se indexează sala­riul mediu brut, pensiile de asigurări de stat, pensiile in­valizilor, agricultorilor, soții­lor militarilor aflați în ter­men, pensiile militare ,și alte venituri. Valoarea indexării medii pe salariat la societă­țile comerciale cu capital ma­joritar de stat și regiile a­uto- P­A­R­D­O­N wome w rre wm­te», ceea ce înseamnă o creștere pro­centuală de 20 la sută. Pen­­­siile de asigurări de stat și celelalte, amintite mai sus, vor fi indexate cu 20 la sută, urmînd ca un coeficient de 25 la sută să se aplice celor cu pensii suplimentare. Aju­torul de șomaj va fi majorat, de asemenea cu 20 la sută, iar alocația de stat lunară pentru copii va fi stabilită la suma de 5300 lei. Cine ia cunoștință despre această generoasă modalitate de protecție socială, dacă, e­­vident, a venit din Lună, se crucește și cade­lat de admi­rație. Dar cade degeaba. Pro­blema continuă să rămînă la nivelul ambiției orbului care Mircea CAVADIA . (Continuare în pag a 8-a)

Next