Timpul, noiembrie 1994 (Anul 5, nr. 215-236)

1994-11-01 / nr. 215

COTIDIAN SOCIAL-POUTIC-CU­IU­RAL INDEPENDENT ISSN 1221-1184 8 pagini 150 lei Violența Erupția instinctelor elemen­­tare, reacție irațională și re­­cunoaștere implicită a nepu­tinței, violența face ravagii mai pretutindeni în lume în ultima vreme. Sîngeroasele atentate de la Tel Aviv și Co­lombo,­­ din Turcia și din Gre­cia, recrudescența bătăliilor de uzură din Bosnia, seria stupidelor asasinate din și revoltătoarelor Algeria, toate acestea pun sub un grav semn de întrebare presupusa ra­ționalitate a ființei umane. X­e care, în treacăt fie zis, se face excesiv de mult caz, um­­plîndu-i de o vană mîndrie pe acei care cred, cam naiv, în perfectibilitatea morală și spirituală a omului. Fiindcă violența rămîne, dincolo de orice determinări și cauzali­tăți, expresia ultimă a beznei din suflete, a­­ carențelor ra­țiunii. Seismograf Iar atunci cînd resorturile demonice ale violenței sunt puse în mișcare din fanatism și intoleranță, atunci situația devine aberantă. Admițând ch­iar, cu regret, că spiritul primar agresiv face parte din alcătuirile noastre lăuntrice, a-l stîrni în mod deliberat, a-1 întreține prin masive do­ze de ură, în scopuri politice, e tot ce poate îi mai primej­dios. De pildă­, extremiștii din mișcarea Hamas, mentaliștii grupați ori­funda­­în orga­nizația Hezbollah vor reuși, neîndoielnic, să­­ compromită cauza arabă tocmai prin bru­talitatea inacceptabilă, ferocitatea rece cu care prin se dedau la exterminarea unor nevinovați. Se va spune, poa­te, că hecatomba de la Tel Aviv nu este decit replica la cruzimile săvîrșite de extre­miștii israelieni. Inexact. A fost un act politic premeditat, menit să zădărnicească sem­narea tratatului de pace în­tre Israel și Iordania.. Deci o crimă pe cit de oribilă, pe atît de inutilă. Care a provo­cat un imens prejudiciu ara­bilor în genere, în bloc drept niște considerați fanatici intratabili. Ceea ce nu e nici pe departe adevărat, îngrijorează, în ultimele cî­­teva zile, ofensiva lansată de armata bosniacă în intenția declarată de a renegocia, de pe poziții mai avantajoase, partajarea pe criterii etnice și confesionale a țării. Soldații d­ui Izetbegovici au cîștigat 200 km pătrați, dar riposta sîrbilor abia urmează să se pronunțe. Relansînd pe o nouă spirală a violenței dis­putele de ordin teritorial,­ care păreau că-și găsiseră o solu­ție rezonabilă. Ce nu se poate înțelege insistența cu care SUA acțio­e­nează în Consiliul de Secu­ritate pentru ridicarea em­bargoului asupra armelor des­tinate bosniacilor musulmani. Dacă orice formă de violen­ță e detestabilă, cea stimula­tă­ din exterior stîrnește re­pulsia și generează o seamă de inevitabile întrebări. Că­rora administrația Clinton va trebui să le dea răspunsuri plauzibile, dacă tot se erijea­­ză în promotor al păcii mon­diale. AL BARSESCU Toamna pe Cheile Carașului Ca să fii european, atîtea sînt necesare... Parafrazîndu-l pe Geo Bogza („Ca să fii om întreg, atîtea sînt necesare .. .“), acum după parti­ciparea la conferința internațio­­nala „Democrația și dezvolta­­rea locală in România“ (Bucu­­rești, 28-30 octombrie 1994), aș putea spune , ca să fii european atîtea sunt necesare ... Să deții veșnicul izvor al eleganțelor (com­portamentale) și­ al adevărurilor neiertătoare, rostite în respect și echilibru. Un izvor in care să-ți purifici sufletul de extremisme și stridențe, de complexe și de orgolii deopotrivă. Mi-am permis să încep relata­rea de la conferință internațio­nală cu ceea ce am interiorizat ca valoare la această reuniune, poate și pentru că mass-media a mediatizat intens firul evenimen­telor, iar asupra problemelor de conținut, cu importanță pentru administrația județeană și loca­lă, vom mai reveni. Organizatorii — Guvernul Ro­mâniei, Asociația Președinților Consiliilor Județene și Federația Municipiilor din România, Con­­s­i.­xT Europei, Banca Mondială și­ Uniunea Europeană, sub pa­tronajul președintelui României, dl Ion Iliescu — ne-au primit la World Trade Center. O oază de europenism, intr-un București prea ambiții balcanizat, prea lipsit de citadine pentru gustul meu de provincială de la poarta de vest a României. Din prima și pînă în ultima clipă, am primit totul ca pe un model euro­pean. Intr-o notă de eleganță și sobrietate care i-au dat­­ clasă. E­­leganța și sobrietatea cadrului, eleganța și sobrietatea limbajului, eleganța și­ sobrietatea rapor­turilor interumane. Fără ca ni­­ciuna din toate acestea să dev­in obositoare, copleșitoare, ori fal­să. Nu aș putea spune că am tre­cut cu vederea rafinamentul ar­hitectural al com­­plexului World Trade Cen­ter — săli de conferință, restau­rant, hotel, o imensă sală de re­cepție tape­­tată în oglinzi —, dar m-a atenționat cu mult mai mult: e­­leganța și sobrietatea limbajului, a relațiilor umane pe care re­prezentanții organismelor europe­ne nu le-au oferit, din plen pînă la recepție. Și fără să vreau, nu a existat un moment în care să Dorina SGAVERDIA (Continuare în pag. a 3_a) PROGRAM DE SPRIJIN FINANCIAR PENTRU JUDEȚELE BĂNĂȚENE ' Comisiile de Specialitate ale guvernului federal german au definitivat programul de sprijin financiar țene. zona pentru județele Sănă­Satu Mare, Tranil­­vania și Bucovina. Ajutorul pen­tru populația din a Banatului (Timiș, zona agricolă Caraș-Seve­­rin, Arad) constă în 195.000 DM. In vreme ce pentru Transilvania și Bucovina suma alocată este de 348.770 DM. In domeniul me­dical, un sprijin constînd în 77.585 DM va primi, deocamdată, Clinica de Copii din Timișoara urmînd apoi unități de profil din Caraș-Severin.­­i.b.J O regie falimentară, dar foarte... generoasă • Chirii simbolice, făcute „cadou“ unor oameni de afaceri • Trai nene cică, pe banii statului și ai cetățenilor ! Intr-o recentă ședință­ a Consiliului de administrație al Regiei Autonome de Gos­podărie Comunală Caranse­beș s-au stabilit niște măsuri care comportă neapărat cî­­teva discuții, în principal, s-a hotărât mărirea chiriilor pe cele aproximativ 100 de spații pe care, în calitate de proprietar, RAGC le-a dat în chirie diverșilor benefici­ari. Hotărâre perfect legală și echitabilă. Atunci de ce se mai impun discuții? Veți ve­dea imediat. Pînă acum, chiria pe am­in­­­tele spații era cuprinsă în­tre 100 — 130 — 240 lei me­trul pătrat. Ați mai dumneavoastră undeva, auzit azi, de o asemenea chirie sim­bolică? De exemplu, are dl Guști Mureșan, în plin­­ cen­tru, cofetăria „Malul Roșu" (deci alimentație publică, unde în alte părți aceste spa­ții se dau la licitație pe bani frumoși!) și plătește o sută sau două sute de lei metr­ii pátrii? Citevi napolitane, a­­colo, și gata. O chirie mai mult simbolică. Așa cum au plătit, atîta vreme, firmele „Index.im“ (fostul director al regiei, dl­­ Borza), alim­enta­r de pe Calea Orșovei (dl Con­stanti­nescu), magazinul futo-moto (dl Cîșlaru), cafe­­barul dlui Banda. Și multe altele. Ne referim la cafe-ba­­uri, magazine, magazii, ga­raje, dar și la spații de pro­ducție. Argumentăm că a­­cestea au plătit o chirie sim­bolică și au rămas în buzunar cu profituri consistente, prin­­tr-o simplă comparație. Noile chirii stabilite de consiliul de administrație, au sunt cuprinse, în funcție RAGC de zone și destinație, între 4000— 4500 — 5000 lei metrul pătrat. Se pompară ele cu 100 — 130 240 lei metrul pătrat? Evident că nu. Întrebarea­­ de bun simț este: cum de și-a permis o regie fa­limentară, care reclamă me­­reu lipsa banilor, să facă a­­semenea cadouri unor priva­tizați? Persoanele care, au tergiversat această favoriza­re fățișă au făcut-o ele cu to­tul dezinteresat? A fost vor­ba de o simplă neglijență în serviciu, de dezinteres față de firma care, de bine de rău, Nicolae SÎBEL" (Continuare în pag. a 3-a) CITIȚI IN EDIȚIA DE MÎINE : • Un interviu cu îndră­gitul solist de muzică populară bănățeană Nicu Novac; • O luptă-i viața sindicală... deci te luptă ! • O pagină de scrisori, opinii, sesizări După patru ani, Ucigașii au fost descoperiți în ziua de Sf. Nicolae a anu­lui 1990, la stîna lui Dumitru Sărăcin din Vărădia s-a comis o crimă, cu autor necunoscut (!) dar care, in toți acești ani, a fost pusă sub tăcere. Pentru a înțelege cum a fost posibil a­­cest lucru, să ne întoarcem în timp la ziua de 6 decembrie. In acea zi de sărbătoare creștineas­că, la stîna lui Dumitru Sărăcin, cioban la oile comunei Vărădia, a venit Dumitru Hînsa, cioban și el. Cei doi au consumat, cum se întâmplă în asemenea împre­jurări, băuturi alcoolice pînă spre orele 18.00, moment în care la stîna și-au făcut prezența și cele două slugi ale lui Sărăcin, Dumitru Zeicu și ciobanul Si­­mion. Faptul că acesta nu are decit prenume, se­ explică prin aceea că era angajat de doar două luni la stînă iar Sărăcin nu l-a întrebat care îi era nu­mele de familie. După ce slugile au consumat și ele cîteva hare de țuică, între Simion pa­și Dumitru Hînsa s-a declanșat un mic incident generat de niște întîmplări­ mai vechi. Discuțiile, luînd o turnură neașteptată, Si­mion a scos un briceag, cu care l-a înțepat în zona pieptului pi Dumitru Hînsa. Pentru aplana­rea conflictului, cealaltă slugă, Dumitru Zeicu, intervine de­­zarmîndu-1 și îndepărtîndu-l pe Simion. După cîteva momente observând sîngele ce i se prelin­gea din piept, Dumitru Hînsa s-a repezit la Simion, călcîndu-1 la pămînt și lovindu-i cu pum­nii și picioarele în torace pînă cînd a obosit. Cei doi martori nu au intervenit din cauză că : „m-am intimidat și nu știam ce să fac“ (Dumitru Sărăcin), și Victor NAFIBI (Continuare în pag. a 7-a) Am combina mea!... După toate mișcările ne­mișcate din parlament pri­vind marea privatizare, acum rămasă de izbeliște, și s_a­ intrat bine în termenul de un an prognozat de guvern pentru finalizarea acestui pro­ces, pînă și PDSR-ul a înce­put să_și arate nemulțumirea. S_a dorit ca statul să rămînă unic stăpîn peste societățile specializate, un fel de frică față de economia de piață. a. Reporter , în lanul puterii ducfndu-se argumentele des­ființate definitiv ale centra­lismului socialist, centralizare, protecție, dirijism, și totuși proiectul de lege a fost respins. Trebuie remarcat că a fost respins cu importanta contri­buție a parlamentarilor de toa­te culorile, ceea ce înseamnă o oarecare abatere de la disci­plina de partid, dar de fapt începem să avem de-a face cu o conștientizare personală a parlamentarilor. Ne aflăm acum insă într-un moment care poate declanșa o evoluție­ pozitivă în agri­cultură. Se știe prin ce proce­se de degradare, mergînd chiar pînă­ la desființare, au trecut unii prestatori de ser­vicii din agricultură, respectiv Mircea CAV­ADIA (Continuare în pag. a 8_a)

Next