Timpul, septembrie 1995 (Anul 6, nr. 173-194)

1995-09-01 / nr. 173

POPOR ROMÂN, NU GREȘEȘTE CINE CREDE U­N TILE COTIDIAN SOCIAL-POLITIC-CULTURAL INDEPENDENT__________ISSN 1221-1184 _________8 pagini - 200 lei Aceeași soartă Sistemul democrației par­lamentare, afirma u­n celebru om de stat britanic, nu e i­­deal, dar e cel mai puțin prost dintre­­ toate. Dincolo de un parentul paradox, formula exprimă un adevăr profund, de care ajunge treptat să se pătrundă și opinia publică din România. Cu reacțiile contradictorii de rigoare, ine­vitabile în această etapă a procesului de consolidare a democrației românești. De pildă, nici n-a început sesiu­­nea parlamentară de toamnă, și opoziția a pus deja la cale o moțiune de cenzură împo­triva guvernului. Prilej de comentarii acide sau resem­­nat ironice, trimițînd la cu­noscutul adagiu folcloric „Ța­ra arde și baba se piaptănă“. Seismograf este și nu este tocmai așa. Deoarece opoziția trebuie să-și aducă să îndeplinească rosturile conteste inteligent valabilitatea deciziilor gu­vernamentale. Mai ales în a­­ceastă perioadă premergătoa­re alegerilor locale, proce­deul se impune cu necesita­­te, condiționînd însăși exis­tența opoziției. Care dacă nu-și face simțită­­ prezența, dacă nu propune alternative, se autocondamnă la dispari­­ție. Așa ar proceda, în situa­ția dată, orice partid poli­tic. Indiferent de orientări opțiuni sau nuanțe doctrina­­re. Drept este că se irosește multă vreme în controverse sterile, că se face risipă de retorică, de calitate uneori dubioasă, că spectacolul dis­putelor parlamentare poate fi — și este adesea — hilar. Dar neajunsurile sistemu­lui nu sînt atît de grave încît să genereze nostalgia peri­­oadei în care dicta arbitrar - unul singur, lăsîndu-le ce­lorlalți doar grija aplauzelor. Defectele însele ale parla­­mentarismului ținînd, în ma­rea majoritate a cazurilor, de scăderile parlamentarilor, de exacerbarea presiunilor sau de eclipsele discernămîntului unora. Ceea ce nu justifică nicidecum desconsiderarea cu care este tratată această instituție fundamentală a statului de drept. Firește, fenomenul își gă­sește sumedenie de motivații, asupra cărora nu vom stărui decît spre a sublinia că sînt, in parte, perfect legitime. O moțiune de cenzură centrată pe problema, născocită ad-hoc, a surplusului copleșitor al producției agricole, nu are­­ nici o șansă de izbîndă. Cu­­ circa 8 milioane tone de grîu și 10 milioane tone de po­­rumb nu se poate vorbi decît în derîdere de producții_re­­cord. Dacă cineva și-ar fi pro­pus să discrediteze însăși­deea de moțiune n-ar fi gă­i­­sit o soluție mai ingenioasă. O fi avînd guvernul alte pă­cate, își spune în sine viito­rul alegător, dar a-i acuza că a readus agricultura pe li­nia de plutire e deja prea mult. Și nu există contraar­­gumente. Iar moțiunea va a­­vea soarta tuturor celorlalte, care au precedat-o în timp. Al. BARSESCU Simetrie in arhitectura mod­ernă a blocurilor din zona gării Reșița-Sud Foto : A. SANDULESCU „Un scriitor nu rezistă un timp dacă nu are personalitate“ • Interviu cu prozatorul redactor la revista clujeană Prozator din stirpea rară melancolicilor concreți, cum de­a finea odinioară Ion Negoițescu una din orientările literaturii noastre, manifestă ca program și strategie în spațiul epicului ar­delean de la Pavel Dan, Liviu Rebreanu și Ion Agârbiceanu la Augustin Buzura, Ștefan Damian ori Grigore Zanc. CONSTANTIN ZARNESCU, invitat de excepție al Clubului Intelectualilor, ne-a oferit amabil șansa unui dialog pe inconfundabila și incitanta temă a destinului actual al lite­relor române. — Die Constantin Zărnescu, în textul care deschidea cartea „afo­rismelor“ lui Brâncuși an­ discu- CONSTANTIN ZARNESCU, „Tribuna" tot, în termenii esteticului, ecua­ția valoare-afirmare a valorii — receptare a valorii. In ce măsură, dacă am transfera discuția in­ domeniul prozei, putem vorbi astăzi de beneficiarii efectelor creației și impactul cu o menta­litate cititoare tot mai mult agre­sată de cartea comercială ca produs al „subculturii“? — In clipa în care m-am gîn­­dit să structurez dialogul artă­­viață al marelui nostru sculptor Brâncuși, eu mă simțeam pro­zator. Adică autor de romane. Niciodată n-am crezut, nu am știut, n-am sperat că această car­te are și un aer snob și monden. M-am apropiat de foarte mulți artiști, de pictori și de sculptori în special. Eu, ca prozator, am realizat această carte dintr-un respect față de Brâncuși. Dacă vreți, ca literat. Deci, ca înțelept, Brâncuși, ca autor de aforisme. Plăcerea a fost ieșită din comun în clipa în care am văzut că ea este citată în albume de artă, că pînă la cartea mea se știa despre Brâncuși că are 20 de aforisme și de fapt el are 254. Și mai­ sunt, știu și unde să le găsesc, încă nu sânt traduse în românește. Vreau să spun­ impactul cu citi­torul, fie că scrii roman, fie că te ocupi, ca un critic de artă sau ca un istoric literar, de opera alt­cuiva, impactul cu cititorul este ieșit din comun în ceea ce pri­vește receptarea. Dacă nu ești receptat, ai sentimentul zădărni­ciei. Se întîmplă însă și cum spuneam aici maestrul Sântim- Interviu realizat de Ionel HOTA (Continuare în pag. a 5-a) Combinatul Siderurgic Reșița există, produce și se dezvoltă (III) Problemele sociale, după cum se știe, constituie nodul gor­­dian în mai toate unitățile eco­nomice. Din cauza lor au existat greve, alte forme de mișcări revendicative. Și la Combinatul siderurgic din Reșița au existat, într-o vreme, unele seisme. Cu timpul lucrurile s-au mai așe­zat și limpezit, fără a putea spu­ne însă că totul este pe măsura așteptărilor. — O problemă dificilă și com­plexă, cu care ne-am confrun­tat, a fost menținerea, pe cit posibil, a locurilor de muncă, ne spune directorul general al Com­binatului, dl ing. Victor Mano­­lescu . Au fost și la noi oameni trimiși în șomaj, în pensie, dar, la ora actuală, avem peste 4900 de salariați. în plus, anul tre­cut am angajat 84 de absolvenți ai Școlii Profesionale, iar în a­­cest an, întreaga promoție cîțiva absolvenți ai Liceului Me­și­talurgic, incit fiii siderurgiști­lor și cei care au îmbrățișat me­serii cu profil metalurgic să nu ajungă copii ai străzii. Prin ne­gocierile unai la obiect cu sindi­catul și-au găsit rezolvarea și alte probleme de ordin social: creșterea câștigurilor și stabili­rea unei grile salariale care să reflecte și să stimuleze munca, profesionalismul, răspunderea, grija pentru bunurile aflate în administrare, pentru calitate și eficiență. Astfel, degeaba vorbim de economia de piață ... Am solicitat, asupra proble­melor în discuție și opinii ale liderilor de sindicat din această mare unitate industrială. — Mai întîi, aș vrea să con­semnați noua identitate a sindi­catului nostru, hotărîtă de adu­narea generală, prin schimba­rea numelui din Sindicatul Liber din Nicolae CAT­AN­A (Continuare in pag. a 3_a) ANUT, VI NR. 373 (1456) REȘIȚA VINERI 3 SEPTEMBRIE 1995 Activitate intensă la Palat în vreme ce parlamentarii sînt plecați în vacanță. Gu­vernul dă 50 de ordonanțe, așa încît unele întreabă: Devine partide (se)­tul „mare adunare Parlamen­taționa­lă“? Se întreabă, dar se și miră, auzind că însuși pre­mierul viziunea spune: corupția, e­­fiscală erodează 6O la sută din bugetul de stat. Afirmația face ca un partid din coaliția guvernamen­tală să-și continue gîndul de a sprijini, la o adică, moțiunea de cenzură. Mo­țiune care va deschide se­siunea parlamentară toamnă sau nu? Opoziția de e Ia derută. La Palatul Victoria șe­dințele se țin lanț. S-au în­­tîlnit: Executivul, guver­natorul Băncii Naționale, reprezentanții FPS-ului și FPP-ului, reprezentanți ai partidelor de guvernămînt în primă fază (după confe­rința de presă). S-a discu­tat și despre corupție și evaziunea fiscală, dar s-a insistat în primul rînd pe accelerarea procesului de privatizare, prin demararea în forță a celei de-a doua etape, aceea a mult și bine (și rău) discutatei „cuponia­­de“. Partidele au cerut res­pectarea Legii­ 55 și­ a ter­menelor prestabilite. Dar au cerut și creșterea efortului factorilor implicați. Marți, 29 august, s-au în­­tîlnit iar miembrii vului cu conducerea Executi­PDSR, PUNR, PRM și PSM, într-o ședință extraordinară. S-au avut în vedere, în special, ordonanțele privind recti­ficarea Bugetului de stat pe 1995, vînzarea cu plata în rate a activelor și acțiuni­lor societăților cu capital de stat comerciale și hotă­­rîrea subvenționării în pro­­ teni­m ARG­AN (continuare în pag a 3_a) Reșița nu va rămîne fără apă caldă menajeră Intervențiile pe această te­mă, făcute de ziarul „Timpul“ au dat, după cum se poate remarca, rezultatele mult aș­teptate de miile de reșițeni : NU se va întrerupe furniza­­rea apei calde menajere. Si­gur că acest fapt se datorește mai multor factori responsa­bili care au acționat, în ul­timele zile, pentru soluționa­rea acestei neplăcute situații. De la dl Mihai Iova, șef adjunct la CET Reșița, am primit ieri, la ora prînzului, cîteva detalii prețioase : „NU se va întrerupe furnizarea a­­pei calde menajere în munic­ipiul Reșița. Aceasta ca ur­mare a faptului că Renel și RA Prescom au stabilit o re­­eșalonare a datoriei acesteia din urmă (în valoare de 1,3 miliarde lei), față de noi. La rîndul nostru, am găsit înțe­legerea necesară a Romgaz­­ului, urmînd să virăm aces­tuia sumele ce ne vor fi a­­chitate în perioada următoare de către Prescom. Am reți­nuit faptul că această regie va primi aproximativ 450 mi­lioane lei de la diferite bănci, prin care va acoperi o primă tranșă a datoriei către Renel. Așa stînd lucrurile, putem afirma că reșițenii vor avea și în continuare apă caldă menajeră. Aș dori, în acest context, să mai adaug ceva : în toate situațiile există și un dar.. . Prin urmare, și posibilitatea de a se putea sista furnizarea apei calde menajere de către noi, în condițiile în care Romgaz va întrerupe furnizarea gazului metan. Iată un motiv în plus de care debitorii RA Prescom, trebuie să țină seama și să-și achite datoriile pe care le au!“. Gh HTA MI­.COVRAMI

Next