Tineretul Liber, septembrie 1990 (Anul 2, nr. 213-238)
1990-09-15 / nr. 225
VREMEA (în intervalul 15 - 21 septembrie 1990) și... VREMURILE A venit toamna! Zilele calde și Însorite le-am trecut in domeniul amintirilor, Iar cele răcoroase nesicise din ce In ce mai des. Mase de aer rece ce coboară din nordul Înghețat, la paralele tot mai joase, determină dimineți reci, dindu-le de sturcă agricultorilor cu bruma și izolat chiar cu Înghețul la sol. In unele zile, amestecul de mase caracterizate de parametri fizici diferiți au determinat ploi in majoritatea regiunilor, care la munte și in nordul țării s-au transformat temporar in lapoviță și ninsoare. In acest flișir de săptămână evoluția vremii va fi încă puternic marcată de prezența aerului rece. Va predomina o vreme frumoasă in toată țara, dar rece, mai ales noaptea și dimineața. Cerul va prezenta astăzi unele innorări trecătoare in Maramureș și nordul Moldovei, dar șansele de ploaie sunt scăzute. Datorită temperaturilor scăzute, în general —2% 8% dimineața, local, se va produce brumă și izolat mai sunt condiții de îngheț la sol. In prinz, mercurul termometrelor va urca pînă la valori cuprinse Intre 12* și 22’. Incepind de luni, treptat, sa va resimți un proces de Încălzire in toată țara. In regiunile vestice, nordice și centrale cerul se va acoperi și va ploua. In restul țării șansele de ploaie sunt mai mici. Vlntul va prezenta unele intensificări în clmpia de vest din sector predominant nord-vestic. Temperaturile minime vor crește atât datorită nebulozității, cât și masei de aer cald adusă și se vor incadra în general între 7* și 15*. Valorile maxime ale temperaturilor vor fi cuprinse între 15' și 25 °. Meteorolog IOANA MAȘEK După cum se poate deduce și din rubrica alăturată, lucrurile au început să intre în normal, chiar dacă numai din punct de vedere meteorologic. Cu alte cuvinte, s-a cam răcorit afară și toamna dă semne că nu are de gînd să ne mai amine mult cu momentul în care va trebui să scoatem de la naftalină hainele groase. Că nu plouă suficient, ce să zicem? Poate fi și ăsta un semn de îngăduință, de, nici chiar așa, și frig și ploaie, chit că din amintitul motiv navele riscă să are în curînd pe fundul Dunării și nu să plutească, cum a-i rostul, pe apele ei. Altfel, nu ducem lipsă de o viață politică(mai bine zis de o activitate legislativă) intensă. Din declarațiile celor în drept să ne țină la curent cu isprăvile parlamentului și ale guvernului rezultă că în curînd vom avea legi din belșug, ca o expresie a... legii compensației, date fiind numeroasele, și multilateral dezvoltatele noastre lipsuri. Și cum în ultima vreme stăm mai mult în fața televizoarelor (vezi buletinele meteo), ni se oferă șansa să aflăm tot soiul de lucruri interesante. De pildă, am aflat că președintele Senatului, domnul Alexandru Bîrlădeanu, regretă faptul că dă prea multă importanță celor spuse în presă, ceea ce-i provoacă reale neplăceri, domnia sa nefiind de acord (pe bună dreptate) cu expresia „deștepții de parlamentari“. Iertată fie neobservația, dar într-o democrație, mai ales la una „fragedă“ ca a noastră, nimeni n-ar trebui să regrete faptul că acordă prea multă atenție presei. Care presă trebuie să fie (sper că nu greșesc) una dintre primele puteri în stat. Desigur, dacă unii gazetari (dar sunt oare acești „unii“, într-adevăr, gazetari?) jignesc fără motiv (chit că nici cu motiv nu e voie să jignești pe nimeni), dezinformează, „fardează“ realitatea etc., ei trebuie trași la răspundere. Pentru asta este însă nevoie de o lege a presei, deci de un act normativ elaborat, aprobat și parafat tocmai de guvern și de parlament. Să interpretăm oare supărarea domnului Bîrlădeanu drept un semn bun ? CORNELIU OSTAHIE ANUL II NR. 225 SIMBATA 15 SEPTEMBRIE 1990 4 PAGINI 2 LEI COTIDIAN INDEPENDENT PENTRU TOȚI TINERII DIN ROMÂNIA CIORBA SĂRACILOR La prima intilnire a primarului general al Capitalei, dl. Ștefan Ciurel, cu reprezentanții manifestației din Piața Universității s-a ridicat o persoană care a spus că și la noi ar trebui să existe „ciorba săracilor". Omul destul de amărit, cu o condiție materială precară și cu un simț al realității pronunțat a înțeles că o soluție rapidă pentru ca cei mulți să trăiască de acum încolo este aceea de-a li se oferi șansa milei publice. Mă intreb dacă in momentul de față atit de critic ar fi totuși indicat să avem o asemenea instituție a carității. Firește, și bulgarii au, și, culmea, americanii ! A fost doar mindria stupidă a comuniștilor să nu recunoască un fapt evident : acela că au săraci in țară care trebuie hrăniți. Capitaliștii, din acest punct de vedere, au fost sinceri n-au ascuns faptul că intr-o societate inegală unii pot ajunși de milionari și alții pot cădea in mizerie. Cel puțin așa a fost in prima fază a dezvoltării capitaliste, odată cu nașterea proletariatului urban și rural. Pe urmă, pe măsura perfecționării relațiilor social-economice, a progresului tehnic apărut clasa de mijloc, acea pătură a populației care a data standardul de civilizație a respectivei societăți. Dacă intr-un stat există zece mii care posedă elicopter și iaht și zece milioane care au „numai" mașină și casă, nivelul de trai se judecă după aceștia din urmă. Nu interesează în fond numărul de milionari dintr-o societate atit timp cit restul trăiește intr-un confort perfect. A arăta cu degetul spre luxul celor dinții înseamnă a vrea să faci propagandă ostilă. Nenorocirea are însă ton atunci cînd doar zece mii au casă și mașină restul se bate la coadă pentru un kil de carne sau o pereche de pantofi. Abia din acel moment se poate vorbi de mizerie și de o gravă criză de ordin social-economic. Comunismul, in existența lui de 70 de ani, a atins această performanță de a împărți societatea in nomenclatură și sărăntoci. La mijloc, bișnițarii și epoleții, fluctuind în funcție de cerințele pieței și ale puterii. Astfel, statul comunist a fost in fond un stat capitalist de tip primitiv în care doctrina banului era camuflată de doctrina ideologiei unice. Cine „psalmodia“ bine intra in zona privilegiilor, cine nu, se confrunta cu vitregiile realității. Ilya Ehrenburg obișnuia să spună cu un cinism regretabil că, spre deosebire de muncitorul din Chicago care are frigiderul plin, muncitorul din Leningrad, deși cu frigiderul gol, are imensul avantaj de-a se ști proprietarul mijloacelor de producție. Demagogia insă are picioarele scurte, chiar dacă mina revoluției a fost lungă. Oamenii au înțeles că stomacul e mai important și că broșura roșie nu-1 poate hrăni. Dar nici demascarea minciunii ,nu ține din foame. Noi ne aflăm in această situație de a avea satisfacția teoretică a rostirii adevărului sau a unor părți din el. Numai că zilele trec și spectrul citirii ziarului odată cu servirea ciorbei săracilor nu pare să mai ocolească mult deplina concretizare. Văd zilnic prea multe figuri neputincioase care se scurg pe lingă vitrinele sclipitoare ale consignațiilor și prăvăliilor pe valută pentru a mă mai îndoi că sărăcia amenință fără nici o jenă milioane de oameni. Dacă prețurile vor exploda într-o bună zi, și fără îndoială că așa va fi, iar țara va deveni o consignație a zîmbetelor și prețurilor sfidătoare, atunci statul, pentru a subvenționa un număr minim de produse, va trebui să facă nu numai un efort financiar deosebit, dar va fi silit în același timp să-i învețe pe cei săraci cu gustul amar al inegalității. De obicei, de aici au și pornit marile conflicte sociale, de la contrastul dintre ciorba săracului și luxul bogatului. Toate seismele societății omenești au avut originea in asemenea discrepanțe și este absolut sigur că dacă trecerea spre sistemul de viață occidental în Europa răsăriteană eșuează atunci nostalgia după omogenitatea comunistă va fi de nestăvilit. Iar acest adevăr este cu atit mai valabil în cazul nostru nu numai din cauza zicalei „să moară și capra vecinului“, dar în primul rînd pentru marea derivă economică în care ne aflăm. Pînă la urmă, în vremuri de restriște românul a găsit salvarea în lumea satului. Căci neîndoielnic, și acum perspectiva de redresare cea mai apropiată vine din partea proprietății rurale. Acesta nu e un îndemn spre a întoarce spatele industriei și urbanității, ci a ne reaminti că sănătatea fizică și sufletească a României s-a identificat cu persoana țăranului liber și niciodată sărac. Mai mult ca niciodată avem acum nevoie de răzeși. Atunci nimeni nu va merge prin orașe cu blidul întins. DAN STANCA Mai sint doua zile pina la deschiderea școlii SI LA ȚARĂ TREBUIE 4 *■ SA SE ÎNVEȚE CARTE In comuna Fundeni din județul Călărași sunt 3 școli : una cu clase de la I la a VIII-a (nr. 1) și două cu clase de la I la IV-a (nr. 2 și nr. 3). Pe data de a 17 septembrie vor începe cursurile aici aproximativ 600 de elevi din cele două sate ale comunei: Fundeni și Frunzănești. Școlile sunt vechi, Încălzite cu sobe, săli de clasă mici. In Fundeni, la Școala Nr. 2 într-una din cele 2 săli, patru fetițe „dintr-a patra“ șterg geamurile. Băncile sunt vechi, roata la colțuri și amintesc, probabil, bunicilor de anii de școală. La Școala Nr. 1 învață copii din clasa I pînă în clasa a VIII-a și deci, aceasta este ceva mai spațioasă. Nici aici nu s-a zugrăvit pe alocuri dușumeaua e desfundată. Intr-o sală de clasă învățau vreo patruzeci de elevi Băncile, cu aerul lor de altădată, sunt puține (atîtea în cap), copiii fiind nevoiți să stea cite trei. Nu se pune problema de a fi scoși la tablă. Soba e clipită. Aceeași situație și în Frunzănești, la Școala nr. 3 Se mătură, se dezinfectează, se repară ici și colo un perete ,o sobă, un tavan „atins“ de petele de igrasie, ca urmare a ploilor. Se aranjează băncile disponibile. Cine face toate acestea ? Profesorii, învățătorii, copiii. Pentru că materialele de construcție lipsesc de pe piață, nici o unitate specializată nu a răspuns apelurilor de a repara clădirile celor trei școli, iar zugravii particulari, se știe, atunci cînd vin se întind la nesfîrșit cu lucrul. Băncile școlare nu se găsesc de vînzare, iar lemn pentru confecționare nici atit. Bani ar fi, cam 300 000 de lei. Insă degeaba ai bani, dacă n-ai pe ce să-i cheltuiești. Dar ceea ce constituie acum o problemă la Fundeni este asigurarea profesorilor, a învățătorilor și a educatoarelor care să-i învețe carte și să-i educe pe copii în noul an școlar. Situația a specifică multor școli de la țară , datorită noilor reglementări, au dispărut imobilizările oamenilor din învățămînt posturi acceptate sau alese ca la nevoie, adesea departe demiciliu. A fost o înlesnire defirească, binevenită pentru cei în cauză. în același timp, aceasta odată cu numeroase pensionări, a lăsat libere multe posturi. Bună pentru unii, rea pentru alții, situația este ca atare și nu arată altfel nici la Fundeni : de la Școala nr. 3 au plecat o învățătoare și o educatoare, de la Școala Nr. 2 au plecat o educatoare și două învățătoare, de la Școala Nr. 1 au plecat 10 profesori și 4 învățători. Legal și omenește, sunt toți de Înțeles, deoarece unii au ieșit la pensie, iar alții aveau ani mulți de navetă, unii și peste 20, în condițiile de transport știute, fără FLORIN ANTONESCU CARMEN IORDACHE (Continuare In pag. a 11-a) e săpințeni nu-i sperie nici și nimic. Viața nu a curs pe acele locuri dar nu că a existat totuși cineva e să se fi putut lăuda vreo că ar fi supus acești bani. Mindri și hotărîți ei au i o relație aparte cu autoriile care i-au simțit mereul ca stînca și drepți ca bra- Poveștile care circulă pe una locuitorilor comunei pot scrise în cartea de istorie pildă pentru români ce sînt vor mai veni. n Săpînța jumătatea de măsă nu se prea cunoaște și dacă e convinși de un lucru pasnic de aici se luptă pentru el să ia pînzele albe. Peste ținuri s-a dovedit că armele lor ai rar judecătoria ori tribului, adică un al treilea.Ceea e de rezolvat se rezolvă pe fără ezitări, apelîndu-se la soluțiile care li se par cele mai potrivite. De aici nu trebuie să înțelegem că bîta, brișcă, furca, securea ori coasa sunt singurele argumente in fața unor mari nedreptăți dar nici să se creadă că săpînțenii, cînd au avut vreun astfel de necaz au inundat primăriile, judecătoriile ori poliția cu jalbe plîngărețe. Există aici legi nescrise la care acești oameni țin ca la lumina ochilor. Există aici un spirit de dreptate cum nu se intilnește în multe locuri. Acesta nu se va pierde nici peste ani și ani pentru că el vine de undeva, de departe, din secolele ce au trecut și pe care obișnuim să le numii simplu „istorie.“ DUMINICA LA SAPINȚA Am ajuns la Săpînța cu ajutorul unor oameni binevoitori. La intrarea in comună am rugat însă șoferul să oprească și am coborît. Așa am putut vedea locurile mai bine și mi-a fost mai ușor să iau cu oamenii pentru a legătura discuta despre evenimentele din ultimul timp. Se apropia deja de prînz. Televiziunea transmitea, in cadrul emisiunii „Viața satului“, un reportaj făcut aici. Din păcate el păcătuia prin aceea făcea publică doar părerea locătuitorilor ce reprezentau, una dintre taberele aflate clar, conflict. Faptul nu a scăpat neîn observat și, pe această cale, colegii de la TV pot afla că materialul lor a stîrnit nemulțumirea celor care nu și-au putut explica contra opiniile și argumentele. GAVRILA inoan (Continuare în pag. a II-a) O ÎNTREBARE PE ZI Oare noile manuale școlare se vor afla pe băncile tuturor copiilor care sunt incep școala ? Mai sunt turiști printre „turiști“? (III) LUNG E DRUMUL CĂTRE CASA Iți trebuie nervi de fier și răbdare să aștepți 10—12 ore înainte de a intra in țară, prin Vama Giurgiu. Intre punctul vamal al Bulgariei și cel al României sunt numai 6 km. 6 km. pe care, numai dacă ești norocos, îi parcurgi nu mai puțin de 10 ore. în acest timp poți să tragi un pui de somn, deși suntem deja în septembrie toamna și-a făcut simțită preșidența prin frigul de afară. Norocul celor care nu au uitat să cumpere cîteva pulovere din lună (din Turcia bineînțeles), cărora le fac rodajul, înainte de a le vinde. Sau poți să joci o „Șeptică“, un „Popa prostul“ (tot au revenit în actualitate jocurile de societate). Și, dacă mai aveți, totuși, curaj să fruntați necunoscutul și vă înaventurați intri-o călătoriei pe aceste meleaguri, vă sfătuim să vă procurați un spray, două cu substanță insecticidă, împotriva țînțarilor. Numai așa, în timp ce așteptați la rînd, vă puteți apăra de aceste insecte insuportabile. Vameșii s-au obișnuit cu ele. Ei și-ar dori un spray cu o substanță ucigătoare pentru așazișii turiști, care sînt din ce în ce mai numeroși și mai greu de suportat. Și, ca aceasta să nu pară o afirmație gratuită, vom argumenta cu exemple concrete. Este trecut de 5 dimineața, iar noi ne încălzim palmele lipindu-le de ceașca de cafea fierbinte. Sorbim o înghițitură și ne auzim strigați. Ne îndreptăm spre un autoturism Dacia 1300, cu ușa de la portbagaj deschisă. Vameșul numără: 297, 293, 299, 300. Domnul Gaborrom din Tîrgu Mureș, este Rupi, un client vechi al „casei“. Il salută cu respect, de parcă l-ar cunoaște, de cînd lumea, pe toți funcționarii. „Să trăiți domnu’ Gigi, îmi dați și mie drumul mai repede. Nu de alta, da’ se grăbește flăcău’. Ii așteaptă și pe el muierea, de’, e plecat cam de multișor...“ Domnul Gabor e cinstit, nu a încercat să ascundă nimic. A adus marfă, dar este „cum scrie în lege“. Plătește taxa vamală și vrea să plece cit mai repede. Pînă la Mureș e cale lungă și „flăcăului“, adică șoferului, de închiriat nu i-au plătit decit 12 000 de lei. Nu să-l țină „peste program“, pot în spatele romardeleanului, o Dacie cu număr de Teleorman. In portbagaj, Brașoveanu Alexandru nu mai avea loc nici pentru roata de rezervă. Nici nu i-ar fi DANIELA GEORGESCU MIHAIL SANDU (Continuare in pag. lla) Dragi cititori, vă adresăm o întrebare: OARE GUVERNUL DOREȘTE CA ZIARELE SA NU MAI APARĂ?! In legătură cu această situație, sezi Editura „Presa liberă" ne-a comunicat următoarele : Inceplnd cu trimestrul III a.c. in procesul de producere și livrare a hirtiei de ziar destinate apariției presei centrale au apărut grave neajunsuri. Astfel exportul de hîrtia din U.R.S.S. pentru România a fost anulat de partenerul sovietic, în același timp exportul de hirtie românească pentru beneficiari ce asigură plata in devize liber convertibile s-a menținut la un nivel echivalent cu circa 60 la sută din consumul cotidianelor centrale. In ultimele zile ale lunii august și in toată perioada lunii septembrie principalul furnizor de hirtie „Letea“ — Bacău a asigurat un nivel de livrări mediu zilnic ce nu a depășit 65 la sută din cotele alocate Editurilor „Adevărul“, „Presa Liberă“ și altor editori de presă. In aceste condiții nu s-au putut asigura ziarele necesare rețelei de abonare și vinzare liberă decit in proporție de 60—70 la sută. Editura „Presa Liberă“ a solicitat permanent sprijin conducerilor ministerelor de resort, a informat guvernul prin domnul ministru Anton Vătășescu și biroul de presă al Guvernului, a realizat numeroase intîlniri cu conducerea fabricii „Letea“ — Bacău in dorința de a depăși un moment dificil, fără precedent in asigurarea apariției normale a presei. Cu toate acestea, situația s-a deteriorat permanent iar pa 13 septembrie a.c. fabrica „Letea“ — Bacău a sistat producerea hirtiei de ziar datorită lipsei lemnului. Astăzi 14 septembrie a.c., stocul de hirtie ziar la Combinatul Poligrafic București este zero, iar hîrtia aflată în vagoane in triajul Chitila este cu mult sub limita necesarului normal pentru aparițiile cotidianelor in această noapte. Intr-o situație, care nu este inevitabilă, de nesosire a vagoanelor cu hirtie de la Bacău s-ar ajunge la o situație incredibilă : in capitala României nu s-ar putea tipări nici un ziar rugam guvernul româniei sa ia nota de realitatea EXISTENTA ȘI SA DISPUNĂ MASURILE URGENTE DE REZOLVARE A PROBLEMELOR GRAVE APARUTE. Aflăm că Liga Apărării Drepturilor Omului, cu sediul în str. Onești nr. 11, (L.A.D.O.), a intervenit pe lângă Tribunalul Municipiului București cu o cerere de revocare a măsurii arestării privind minorii : Popescu Robert (14 ani), Gheorghe Angelica (16 ani) și Cimpoieru Paul Constantin (17 ani) arestați in cauza formînd dosarul nr. 1217/1990 — Tribunalul Municipiului București — secția a II-a Penală, avînd ca termen de judecată 24.09.1990. Cererea este întemeiată și pe Convenția Națiunilor Unite referitoare la Drepturile Copilului adoptată de România în care, la art. 37 pct. b se prevede ca : „Nici un copil nu va fi privat, de libertate în mod ilegal sau arbitrar. Arestarea, deținerea sau închiderea unui copil trebuie să fie conformă cu legea și nu va fi decit o măsură extremă și va fi cit mai scurtă posibil“. In spiritul respectării Drepturilor Omului și, implicit, ale Drepturilor Copilului, L.A.D.O. cere eliberarea imediată a celor trei minori si judecarea lor in stare de libertate. (G.E.). Asociația în sprijinul tinerilor părinți — ASPA — a reușit în cele șase luni de la constituire să ajute mai ales pe tinerii bucureșteni la asimilarea primelor noțiuni de engleză, franceză, germană sau italiană, sau pentru întărirea sănătății la organizarea de minitabere sau excursii. Tinerii părinți dornici să-și îndrume copiii pot solicita in continuare concursul asociației pentru supravegherea de către studente a odraslelor lor la lecții de limbi străine, cursuri de informatică, excursii, spectacole sau alte activități de mare interes. ASPA așteaptă în continuare o colaborare fructuoasă cu tinerii părinți, amintind că pot lua relații, între orele 14—20 la telefon 351793, iar sîmbăta și duminica, toată ziua. ASPA vă așteaptă ! (G. FL.). Cea testig știre Affi.Wîffer. noastre DISCUL SAPTAMINII Din inițiativa Oliviei Hamson, soția tx-Beatles-ului George Harrison, impresionată de drama orfanilor români infestați de virusul SIDA, a apărut la casa de discuri „Warner Bros“ LP-ul „Nobody’s Child — Romanian Angel“. Prieteni ai familiei Harrison s-au oferit să doneze cîntece inedite pentru acest album. Astfel s-a alcătuit o colecția rock de 14 cintece in primă audiție, figurează pe acest disc nume cunoscute precum Traveling Wilburys, Dave Stewart, Billy Idol, Bee Gees, G.N.’R, Eric Clapton, Edie Brickell. După cum ne scrie corespondentul nostru Cristian Bourceanu, revista „Bravo" a considerat acest LP ca discul săptămînii 30 august—5 septembrie“. (M.B.) PRIMIM DE LA LIGA APĂRĂRII DREPTURILOR OMULUI APA MINERALĂ NU ESTE, DAR... MERGE LA CANAL Anul acesta am fost puși sub semnul secetei , nu se găsesc băuturi alcoolice, nu se găsește apă minerală, iar da ploaie ce să mai vorbim ! In schimb sunt idei, unele transpuse in practică — a se vedea majorarea prețului apei minerale, fapt care, în viziunea unora, ar fi putut să conducă la lichidarea respectivei crize (Atenție : o măsură asemănătoare se preconizează și in privința becurilor — pare-se că urmează o scumpire care va rezolva, tot așa, problema in cauză). Ne îmbătăm cu apă... de robinet ! O măsură ar fi — ne permitem să sugerăm — să se pună în valoare izvoarele de ape minerale pe care le mai avem... nebăgate in cearnă. (Credem că firmele private ar da năvală, dacă li s-ar da voie să treacă la îmbutelierea apei minerale). Vă oferim și o adresă : alături de gara localității Tămășeu, jud. Bihor, de cițiva ani buni un izvor de apă minerală, apreciată la superlativ de localnici și nu numai, își revarsă intr-un debit destul de ridicat produsul la canal. Cu ani în urmă un întreprinzător o îmbutelia și făcea bani buni din treaba aceasta. Acum nici bani nu ies, nici apă minerală. Poate ne aude cineva... (E.S.). ASOCIAȚIA IN SPRIJINUL TINERILOR PĂRINȚI COMEMORAREA CRAIULUI MUNȚILOR In aceste zile la Țebea, unde alături de căpitanii săi Buteanu și Grozea este înmormîntat Avram Iancu, la Vidra, in căsuța acoperită cu șindrilă unde a vâzut lumina zilei Craiul Munților, moții de pe întreaga Vale a Arieșului se adună pentru a comemora împlinirea a 118 ani de cînd, in casa brutarului Ion Stupina din Baia de Arieș, Avram Iancu intra in neființă. S-au oficiat și se oficiază slujbe religioase în bisericuțele de lemn din întreaga Țară a Moților, la mormîntul Iancului de la Țebea, acolo unde acum peste 200 de ani se punea la cale marea răscoală țărănească, condusă de Horea, Cloșca și Crișan. Dangătul clopotelor, vaerul tulnicelor cheamă moții în această frumoasă toamnă la toate ceremoniile in care va fi evocată figura aceluia care s-a jertfit fără a putea ferici pe acești oameni care trăiesc în cel mai minunat colț de lume. „Țara Molior“ (Al. I.). Rubrică realizată de MINAI BOGATU “fl PILULĂ CONTRA ZIDURILOR Vă propunem următoarea formulă : privatizare cu față umană.