Tineretul Liber, ianuarie 1992 (Anul 4, nr. 565-584)

1992-01-28 / nr. 581

iá J r SEMNAREA TRATATULUI ROMÂNO-BULGAR Ieri s-a desfășurat la­­ Sofia, ceremonia semnării de către președinții Ion Iliescu și Jelio Jelev a Tratatului de pri­etenie, colaborare și bună vecinătate româno-bulgar. Trata­tul se bazează pe tradițiile de prietenie, colaborare și bună vecinătate dintre cele două popoare, înscriindu-se în con­textul profundelor transformări politico-economice care au avut loc în ultima vreme în cele două state, în Europa și în lume. Documentul reafirmă atașamentul României și Bul­gariei față de principiile și scopurile Cartei O.N.U., ale Actului final de la Helsinki și Cartei de la Paris pentru o nouă Europă. . . După ceremonia semnării a urmat o conferință de presă, iar înaintea plecării delegației române spre București, cei doi președinți s-au întîlnit din nou, în cadrul unui dejun intim. CU SAU FARA GERMANIA? AUREL PERVA Atunci cînd, la ultima sa conferință de presă, domnul Theodor Stolojan făcea un fel de box cu umbra, polemizînd cu un adversar nevăzut — sau cel puțin nenumit — asu­pra imperativului organizării „la timp“ a alegerilor generale și prezidențiale, domnia sa se gîndea mai ales la argumente de ordin economic : nimeni din afară nu va discuta cu noi in mod serios pină cînd nu vom avea un guvern și un pre­ședinte legitimați printr-un scrutin liber, corect și echita­bil. Organizarea ci­ mai curînd posibil a alegerilor este re­clamată însă și de cerințe — am zice — eminamente poli­tice. Pe de o parte, indiferent de rezultat, este de așteptat ca alegerile să aducă o perioadă de mai mare stabilitate in­ternă. Pe de altă parte, odată investită, puterea re­zultată din cele două teste electorale decisive va trebui — cu ,cît mai repede cu atît mai bine — să reanalizeze și să reorienteze politica externă a țării în funcție de noile spectaculoasele evoluții din perimetrul european și mondi­­i­al. Oricine se va afla la conducerea țării din, haideți să zicem, iunie ’92, va trebui să țină seama de interesele vi­tale ale României, interese ce pot fi sintetizate într-o tri­adă nu­mai în aparență simplă : păstrarea independenței și integrității teritoriale, aderare la structurile europene și realizarea unirii cu frații noștri de peste Prut. Ar fi ne­drept să afirmăm că diplomația românească actuală nu este preocupată de urmărirea acestor trei direcții de acți­une. Dar, în egală măsură, s-a spunem, fie că ea nu a dis­pus de mijloace suficiente, fie că a trebuit să „clipească mereu sacuil“ — vorba domnului ministru Adrian Năstase — spre a da o imagine cit de cit convenabilă în exterior unor erori catastrofale, pe plan intern, ale Puterii — vezi mineriadele, dar nu numai, fie că, în problema Basarabiei, a insistat prea mult pe argumentele „realpolitik“-ului, pre­ferind un proces de apropiere lent unei asumări spectacu­loase a deciziei istorice. Și în plus, e cert, ne aflăm încă la ceasul unor inerente procese de structurare a unei noi con­cepții de politică externă, procese stimulate dar și compli­cate de caracterul fluid al evoluțiilor și de dificultatea unei anticipări exacte a mutărilor ulterioare. Cu cit acest joc de șah va fi mai bine și mai corect condus, cu atit cele trei obiective vitale ale României vor avea mai multe șan­se de a putea fi realizate pe termen mediu și lung. Iar miza, își poate da seama oricine, este covîrșitoare într-o lume ce-și caută acum o nouă identitate și un nou­ echilibru, intr-o lume mult mai complexă decit cea construită pină nu de mult pe bipolarismul sovieto-american. Multiplicarea centrelor de putere va complica în mod cert ecuația geopolitică. Triada America, Europa unită. Japonia are toate șansele de a-și transfera, nu peste prea mult timp, interesele divergente din sfera strict economi­că și financiară în cea a politicului și, posibil, a factorului militar. Schema este, evident, simplistă, fiindcă e prematur să facem abstracție de puterea nucleară a fostului imperiu sovietic, de forța în creștere a Chinei comuniste sau de ce­lelalte probleme globale ale umanității. Dar, oricum, noua așezare a banii sfîrșitului de mileniu își va trimite unda de șoc în plan regional și zonal, provocînd de asemenea mu­tații mai mult sau mai puțin spectaculoase. Din acest punct de vedere, Europa oferă,comparativ cu celelalte regiuni de (Continuare In pag. a lll­a) că Cum se explică faptul unii candidați la președinția României au fost pină mai ieri (și poate incă mai sunt) pro-monarhiști ? Colocviile TINERETULUI LIBER Salarizarea­­ componentă esențială a reformei Ziarul nostru continuă seria dezbaterilor asupra uno­r pro­bleme majore ale tranziției la economia de piață. La so­licitarea cartelului sindical „ALFA“, in organizarea coti­dianului „TINERETUL LIBER“, miercuri, 29 ianuarie 1992, incepînd cu ora 11 la Casa Sindicatelor din strada Johann Strauss, reprezentantul autorizat al Ministerului Muncii și Protecției Sociale, domnul Adrian Neacșu, director în Di­recția Salarizare, va participa, alături de dr. Mircea Ciu­­mara dr. Constantin Cojocaru și dr. Eugen Dijmărescu, la o amplă analiză­ a influenței diverselor politici salariale asupra evoluției și rezultatelor reformei. "Sunt invitați la această dezbatere consilieri economici ai ambasadelor, re­prezentanți ai sindicatelor­­ și institutelor de cercetări eco­nomice. ziariști. Sperăm că o asemenea manifestare va stîrni, de asemenea, și interesul parlamentarilor, al consi­lierilor președinției și ai guvernului. Ziarul nostru va sconda un spațiu amplu reflectării opiniilor și controverselor pe care, sîntem convinși, această dezbatere le va genera. ANUL IV - NR. 581 I MARȚI, 28 IANUARIE 1992 | 6 PAGINI - 10 LEI ---------V.A- - ....................... ...... . Avem și noi Beirutul nostru ! Pe strada Lipscani, și nu numai. Fotografie de O. PLEC­AN BUNI CREȘTINI SAU NOSTALGICI? Duminică 26 ianuarie a.c., Cimitirul Ghencea Militar a fost loc de pe­lerinaj. Adoratorii și simpatizanții ex-dictato­­rilor Ceaușescu s-au pe­rindat prin fața prezum­tivelor morminte (mai ales al lui Ni­colae Cea­­­ușescu), depunînd flori, luminări, unele femei au adus colivă și au dat de pomană pentru sufle­tul răposatului. (AVR PRESS) Dr. Constantin Cojocaru despre: DEZETATIZAREA RETEHNOLOGIZĂRII Reforma propusă de fostul guvern și continuată de cel actual susține ideea ca 70 la sută din capitalul societăților comerciale cu capital de stat să fie vîndut deoarece STA­TUL ARE NEVOIE DE BANI pentru retehnologizarea și re­structurarea economiei națio­nale. Am demonstrat cu multe prilejuri — inclusiv mai în cadrul dezbaterii organizate de Tineretul Liber — că idee­a obținerii banilor această nece­sari retehnologizării și restruc­turării prin vînzarea activelor și acțiunilor­pitalul fostelor ce reprezintă ca­ntități eco­nomice de stat nu are funda­mentare economică. Fără în­doială că întreprinderile moș­tenite de la regimul comunist au avut, au și vot de retehnologizări și avea nevoie restruc­turări ,cu alte cuvinte de în­noire a activelor (tehnologii de fabricație, rețele know-how, u­­tilaje, echipamente etc.) pe ca­re le folosesc pentru realiza­rea produselor și serviciilor prin a căror vînzare își asi­gură banii necesari pentru plata salariilor cuvenite anga­jaților lor, cit și pentru rea­lizarea acestui proces de înno­ire a activelor, pentru cumpă­rarea de noi tehnologii, pamente, materii prime și echi­ma­teriale etc., restructurare, de retehnologizare, modernizare. Nu din vînzarea activelor se asigu­­ră banii necesari înnoirii ac­tivelor, ci din vînzarea pro­duselor realizate cu ajutorul ac­tivelor în cau­ză. Sistemul economic generea­ză el însuși sursele de finanța­re (bani, fonduri) cerute de re­tehnologizare și restructurare, de înnoire a activelor utilizate de agenții economici. Aceste surse sunt două și numai două, valabile atît pentru economia de piață, fie ea oligarhică, so­cială sau democratică, și pen­tru economia comunistă : a) amortizarea, respectiv re­cuperarea­­ și reinvestirea capi­­talului existent ; b) capitalizarea veniturilor curente, respectiv e­­conomisirea unei părți din ve­nituri — salarii și/sau profituri — și investirea lor în active, transformarea lor în capital. Să vedem — folosind și un FĂRĂ ANESTEZIE exemplu cu cifre — cum func­ționează aceste instrumente și cum asigură ele banii necesari pentru retehnologizare și re­structurare. Societatea comercială FAUR S.A. dispune de active în va­loare de 20 miliarde lei. Aceste active — clădiri, utilaje, echi­pamente etc. — au o durată me­­die de viață de 20 de ani, ceea ce înseamnă că intreprin­­derea trebuie să-și recupereze, din preț, anual, prin amortiza­re, a douăzecea parte din va­loarea acestor active, deci miliard de lei. FAUR S.A. rea­­­lizează, anual, un produs in­tern brut de 5 miliarde lei, din care 1 miliard lei, așa cum am spus, îl reprezintă amorti­zarea, 3 miliarde lei salariile și 1 miliard lei profitul. La sfîr­­șitul primului an de activitate, datorită uzurii, valoarea acti­velor utilizate de FAUR S.A. s.a redus de la 20 miliarde lei, la 19 miliarde lei. Tot în acest moment, însă FAUR S.A. dis­pune de 1 miliard lei — BANI gheață — reținuți, ca amortiza­re, din prețul produselor vîndu­­te — este foarte important de reținut că acest miliard nu pro­vine din vînzarea activelor, ci a produselor realizate cu acti­vele, care, între timp, s-au uzat, și-au pierdut capacitatea de a fi active. Acest miliard poate și TREBUIE reinvestit în active noi — utilaje, echipa­mente, know-how, tehnologii, patente etc. — în retehnologiza­re și modernizare. Iată că un al doilea an de activitate, FAUR S.A. dispune de active a căror valoare este tot de­ 20 miliarde lei, dar unul dintre a­­cestea este reprezentat de acti­ve noi, dernizate, retehnologizate și ma­După 10 ani de ac­tivitate, valoarea activelor noi, retehnologizate și moderniza­­te va reprezenta 50 la sută din totalul activelor utilizate de FAUR S.A. ș.a.m.d. A doua sursă de finanțare a înnoirii activelor o constituie capitalizarea unei părți din ve­niturile curente, care, la rîn­­dul ei, poate fi realizată pe mai multe căi, toate izvorîte și confirmate de teoria și practi­ca economică ; reținerea și in­vestirea directă a unei părți din profitul realizat de fiecare a­­gent economic ; emisiunea de noi acțiuni în schimbul banilor proveniți din salarii și/sau profi­turi ; obținerea de împrumuturi de la sistemul bancar, împru­muturi care provin din depu­(Continuare in pag. a ll-a) Ce vor să afle senatorii? Săptămîna parlamentară a debutat în Senat cu o serie de întrebări cu adresă precisă, îndeosebi guvernamentală. Astfel, senatorul Karoly Szabó a dorit să afle de la Guvern, de la Ministerul Justiției și de la Procuratura Generală cînd vor fi schimbați din funcție judecătorii care s-au compromis în trecut. Vorbitorul și-a precedat în­trebarea de relansarea cazului candidatului U.D.M.R. pentru postul de primar al municipiu­lui Tg. Mureș, radiat de pe lista electorală în urma unor contestații considerate întemeiate de către judecătoria locală. Apreciind această hotă­­rîre ca nelegală, senatorul a cerut în numele gru­pului parlamentar U.D.M.R. recurs extraordinar împotriva acesteia. Domnul senator Radu Cion­tea a vrut să știe dacă a ajuns U.D.M.R., mai EMILIA VASILIU (Continuare în pag. a III-a) PILULĂ CONTRA ZIDURILOR In spiritul celebrei „Hore a Unirii“, recent, „cei cu inima română“ de pe ambele maluri ale Prutului și-au dat „mină cu mină“ prin... reprezentanții lor, dom­nii Ion Iliescu și Mircea Ion Snegur. n Caracatița" de k „ „Mafia comunistă a vechiului regim a putut fi depistată re­lativ ușor“, îmi spunea deunăzi cineva. „Structurile ei erau uni­direcționale , de jos în sus , ai mers pe fir, i-ai aflat pe toți. In doi ani, însă, ea s-a diver­sificat, s-a nuanțat intr-atît, a luat forme atît de subtile, nicit nu mai poți ști, atunci cînd ești înhățat, care braț, al cărei „ca­racatițe“ te sugrumă, înainte puteai, cu eleganță, să eviți im­pactul cu cerberii puterii. Acum nu poți decit să sari din lac in puț. Să eviți săgeata vânătoru­lui, ca să cazi în lațul păsă­­rarului“. Domnul Jinga Gheorghe, li­der al Sindicatului Independent ROLAST, nu mai lucrează ni­căieri. Nu pentru că nu vrea. Și nici măcar șomer nu este. Asta din pricină că n-a plecat de la ROLAST în urma vreunei restructurări a personalului, ci i s-a desfăcut contractul de muncă. De ce ? Vom vedea imediat. Că motivele pentru care dânsul ni s-a adresat sunt absolut reale o dovedește și a­­dresa nr. 88343/10.01.1992, a Mi­nisterului de Interne, Inspecto­ratul General al Poliției, Direc­ția Economică, prin care se con­stată că „aspectele sesizate se confirmă, acestea făcând obiec­tul a trei cauze penale ce se află la Serviciul de Cercetări Penale, din cadrul Inspectora­tului Județean de Poliție Ar­geș, pentru definitivarea cerce­tărilor“. în plus, dl. Jinga ne-a asigurat că fiecare dintre afir­mațiile sale au acoperire in­tr-un dosar plin , cu declarațiile scrise ale colegilor săi care, în eventualitatea deschiderii unei acțiuni judecătorești, sunt dis­puși să depună mărturie. Dar să urmărim împreună cum unii trag ponoasele pentru ca alții să tragă, în continuare, foloa­sele. DETECTIV CU VOIA „CELUI DE SUS“ Pe data de 16 decembrie 1991, directorul general al Societății ROLAST-S.A. Pitești, Constan­tin Divan, emite decizia nr. 800, in baza căreia îl împuter­nicește pe dl. Jinga să pună capăt neregulilor de tot felul, prin depistarea și comunicarea lor în cadrul unor ședințe pe­riodice. Pină aici, toate bune. Gheo­rghe Jinga își ia misia în serios. Și, în ziua de 23 sep­tembrie 1991, Niculina Moloiu o surprinde pe (delegată din partea C.P.A.D.M. — Bascov) aducînd deșeuri de cauciuc de la groapa de gunoi a ROLAST- ului și înlocuindu-le cu un a­­mestec de cauciuc ■— ATREZ — de bună calitate. Toate aces­tea cu binecuvîntarea subingi­­nerului Frederic Senesieb care se ocupa să transporte deșeu­­rile înapoi, la groapa de gunoi. La ora 13, Niculina este oprită la poartă. Astfel, amestecul de cauciuc în valoare de 509 000 lei, rămîne în întreprindere. De cit timp și de câte ori s-au pe­trecut asemenea înlocuiri, pot spune doar primitoarele­ distri­­buitoare și mecanicii de pe mo­­tostivuitoarele care descărcau deșeurile și încărcau amestecul de bună calitate. Sau șefii lor care se făceau că nu văd și nu aud, în acest fel. ROLAST-ul pierdea lunar, probabil, milioa­ne de lei. Cu atît mai mult cu cit, se știe, în componența a­­mestecurilor de cauciuc intră foarte multe materii prime din import. Dar cariera detectivistă a d-lui Jinga se afla abia la început. A doua zi, însoțit de Gheorghe Blăjan, redactor-co­­ordonator la ziarul Alerta, lo­cotenent colonel Mocanu și lo­cotenent major Lazăr, de la Poliția Pitești, descoperă trei prese pentru vulcanizat repere din cauciuc și u­n dozator,­ în­străinate de către directorul mecano-energetic, Iacob Arm­brusten Fără forme, desigur. Fără ca întreprinderea să pri­mească vreun leu pentru ele. Stenograma procesului verbal al ședinței consiliului de admi­nistrație, din 30 septembrie 1991, îl surprinde pe dl. Divan, apostrofîndu-l pe dl. Armbrus- CIPRIAN CHIRVASIU (Continuare in pag. a­ll­a) cui li e frică DE ȚĂRANUL ROMÂN? .. Puzderia de comentarii apărute în ultima vreme pe problematica agriculturii și țăranului român mă îngrijorează cel puțin din trei puncte de vedere. Primai ar fi că, la nivel național, pe baza unei situații partcu­­lare din București, s-a creat o imagine total deformată asupra cau­zelor creșterii rebele a prețurilor la unele produse și preparate din carne, fără a se argumenta suportul­­ regi al acestei situații care a tulburat opinia publică. De altfel Președinta, Guvernul și Parla­mentul au luat imediat poziție, respingând vehement explicațiile spe­cialiștilor în materie, procedură cu mai vechi rădăcini, de care nu ne putem debarasa. "Nu s-a acceptat nici măcar ideea că actualele prețuri sunt calculate în raport, de nivelurile lunii noiembrie 1991, iar prin noile prețuri de achiziție la cereale de 13—15 lei per kilo­gram și noile costuri la materiile prime energetice celelalte mate­riale și servicii auxiliare pentru agricultură și industria alimentară este previzibilă o nouă majorare la prețurile produselor agroali­­menta­re după 15 februarie 1992, în acest interval de trei luni (15 noiembrie 1991 — 15 februarie 1992) se pot face orice fel de specu­lații economico-financi­are (oare de ce nu s-a revoltat, încă nimeni că prețul unei Dacii se apropie de un milion de lei că o cameră într-un apartament ce abia urmează să fie dat în folosință sau con­struit a depășit această valoare ?), mai ales că tema favorită este : un kilogram de carne egal o mie de lei ! Ceea ce este mai grav este faptul că aceste speculații sunt folosite drept capital electoral de partide și persoane politice care nu au nici un clin și nici în mîneră atingere cu problemele agriculturii și țăranului român, adevăratele victime ale acestui infernal proces de măsluire a realității. Și dacă primul punct de vedere nu pare suficient argumentat să ȘTEFAN DORGOȘAN (Continuare In pag. s­ll­a) Sub semnul apatiei Extraordinara sau nu actuala sesiune parlamen­tară, așa cum se desfășoară ea în Camera Depu­taților amenință să devină un­ fiasco. După o primă repriză mai animată, în care s-a discutat și adoptat legea S.R.I., ritmul dezbaterilor și gra­dul de participare au început să scadă direct pro­porțional cu creșterea numărului proiectelor în­scrise sistematic pe ordinea de zi săptămînală. Pe de altă parte cele 9 proiecte programate pen­tru această săptămînă sunt în marea lor majo­ritate rapoarte de mediere sau de ratificare a unor acorduri economice între România și alte state, reluări ale unor texte nesoluționate însă, sau modificări și completări ale unor prevederi legislative deja adoptate, lăsînd impresia unei strategii parlamentare de espectativă, determi- DOINA DIACONU (Continuare în pag. a ll­l-a) Mi-am petrecut ziua de naștere cu doi șefi de stat! Nu glumesc ! Să vedeți cum a fost. 24 ianua­rie 1992. Am plecat din fața Palatului Cotroceni cu o întîrziere de aproape un ceas. Elegantul și galbenul autobuz Scanio, pus la dispoziție de către Președinție s-a așternut la drum. Insă noaptea ne-a prins din urmă. La Focșani, luăm cina, din bunăvoința Primăriei. Asistăm la o ex­traordinară Horă a Unirii, cu torțe, cu artificii. Ajungem la Iași, frînți, după miezul nopții. Pro­gramul de a doua zi rămîne incert. 25 ianuarie 1992. In holul hotelului înghit la repezeală niște pateuri sleite și un pahar de lapte acru , plecat spre punctul de trecere a frontierei. Chiar­­ dacă se poate trece granița doar cu buletinul de iden­titate, vameșii de la Sculeni sunt scrofuloși la datorie. Se face o listă impresionantă cu diferite mărci de reportofoane. La unitatea militară de lingă Prut, dl. Mironov, purtătorul de cuvînt al Președinției, primește prin telefon informații în legătură cu programul vizitei, îl întreb dacă va avea loc o conferință de presă, încă nu știe. Aș­teptăm coloana prezidențială. Gerul se lasă crunt. Nu apuc să iau o sorbitură de palincă salvatoare, din plaga unui coleg de la Cluj, că lumea se bulucește la ușa mașinii, Mihai Pîn­­zaru-Pim îmi strigă : „Aruncă-te !“. Mă arunc, și­ mă trezesc dînd mina cu Președintele Româ­niei ! Zîmbitor, ca întotdeauna. ’ Sînt uluit. Ne salută pe toți cu amabilitate. Se miră de cîți sîntem. Băieții din „garda de corp“, disperați, nu știu pe ci­ne să mai fulgere cu privirea. Pre­ședintele este realmente înghesuit. Nu pare să bage de seamă.­­S­e retrage discret, promițînd să ne întîlnim după convorbiri. Ne mai vine inima la loc, însoțim coloana prezidențială spre Un­­gheni. Ieșim din oraș, traversăm o livadă de meri, pină la vila unde președintele Republicii Moldova, dl. Mircea Snegur, își așteaptă oaspe­tele. Ratăm întîlnirea dintre cei doi președinți, grilajul porții nu se trîntește în nas. Cu greu intră operatorii­ de la televiziune și fotorepor­terii. Ies după cîteva minute, ușurați, ca după naștere. Sîntem „concediați“ avem două ore de bîntuit prin Ungheni. Umblăm printr-un maga­zin, lihniți de foame. Unei colege de la Satu Mare i se face milă și ne dăruiește cîteva ruble. Devorăm niște chifle fără gust. ” Prețuri ameți­toare. La ușa autobuzului întîlnim cîțiva revol­tați. Au venit de departe, ca să-i vadă pe cei doi bărbați din capul trebii, să le povestească durerile lor, să le ceară Unirea cea Mare. Iată opinia unui bătrînel de 60 de ani, Gore Alexan­dru, din comuna Sînești, plasa Cornești : „Pre­ședintele Moldovei, aista care e, a fost în Țe­ Ka. (Țentralnîi Komitet — n.r.). Aiștia nu au ne­voie să ne unim noi. Ei trag în Moscova. Toți comuniștii. Eu sunt de la­ sat și spun , să mor, dar să mor cu Mama Patrie Româna. Frați ro­mâni, nu ne lăsați în glod, să ne unim ! El zic că o să fie problemă cu rușii. Rușii sînt din Rusia, acasă ducă-se ! Găgăuziii au un’ să duci, ucrainienii au un’ să duci, jidanii au un’ să duci, dar noi, românii, unde ne-om duci, bre, domnule, de la pămîntul nostru ? Numai aici ! Ștefan cel Mare pentru ce-a luptat ? Pentru pă­mîntul ăsta. Și eu cred că noi trebuie să fim u­­­niți, cot la cot. Dar ei de ce a trebuit azi să fi mers în livadă, în cîmp ? De­­ ce nu în Chișinău sau la Ungheni, în centru, să vedem și noi cum Iliescu vorbește cu oamenii ? Acolo îl păzește miliția, nu-ți dă voie să te duci. Ce-i democra­ția asta ? Aștia-s birocrați ! Comuniștii vechi ne conduc ! Noi trebuie să ne izbăvim de ei. Nouă să ne deie pămînt, să aibă oamenii cu ce trăi. Producția or scumpit-o, hainele s-or scumpii, leafa e aceeași, pensia — aceeași. Cu ce să tră­im ? Ei nu vor să ne deie pămînt. Agrarienii sînt niște cîni. Ei zic că ne dau pine. Dar ne iau pînea. Snegur spune că ne dă pămînt nouă. Dar nu ne dă să avem noi folos. Noi numai să muncim, dar el să aibă folosul. Ei să-mi deie CIPRIAN CHIRVASIU (Continuare In pag. a­ll­a) V 4

Next