Tineretul Liber, octombrie 1993 (Anul 5, nr. 1059-1084)

1993-10-14 / nr. 1070

JOI, 14 OCTOMBRIE 1993 8 pagini 70 lei Fondat în 22 decembrie 1989 Director Ilie Șerbănescu INTRAREA IN NATO, O DORINȚĂ „ SAU O MANEVRA ? P­e la începutul acestui an, când președintele Ion Iliescu vizita sediul din Bruxelles al NATO (eveniment în premieră pentru România), el a afirmat că țara noastră nu intenționează să facă demersuri pentru a deveni membră a Alianței Atlantice, mulțumindu-se cu statutul de participantă la Consiliul de Cooperare al acestei organizații pe care îl au de altfel toate, statele est-europene foste membre ale Tratatului de la Varșovia. Poziția dlui Iliescu reflectă aceeași filozofie biunivocă și ambiguă pe care a avut-o în multe situații, avansând cu un pas către Vest, domnia sa a avut de fiecare dată grijă să nu-și taie punțile spre Est. Dar iată că după declarația făcută la Varșovia de Boris Elțîn­că nu se va opune intrării Poloniei în NATO, intențiile Bucureștiului de­ a se­­ apropia de Alianța Atlantică au devenit mult mai explicite. Mulți au văzut în declarația lui Elțîn un punct de pornire asemănător declarației de acum câțiva ani a liderului sovietic Mihail Gorbaciov, pe vremea exodului est-germanilor prin Ungaria spre Occident, când a afirmat că fiecare țara are dreptul la propria opțiune politică, fapt ce a încurajat enorm spectaculoasele schimbări din Estul Europei Probabil, prevenit de o asemenea eventualitate și sub presiunea certă a armatei, Elțîn a revenit asupra declarației sale. Surpriza, în ce privește poziția României abia acum apare, pentru că liderii de la București au afirmat cu o fermitate apreciabilă că ei sunt singurii care vor decide dacă să adere sau nu la NATO și că sunt hotărâți s-o facă. Evenimentele ulterioare par să confirme că ceva s-a schimbat în gândirea Puterii actuale în legătură cu strategia consolidării securității și stabilității țării în plan politico-militar. Astfel, imediat după schimbarea de macaz a liderului rus a avut loc, în condiții aproape de urgență, o reuniune a Consiliului Național al Apărării, după care, într-un comunicat cam eliptic, s-a spus că au fost discutate și probleme ale strategiei armatei române. De asemenea, legea privind reorganizarea armatei a fost trecută prin Parlament cu o viteză neobișnuită, absolut atipică pentru stilul lâm­ed-tărăgănat cu care sunt discutate legile necesare reformei Mai mult decât atât, ministrul apărării, Nicolae Spiroiu, a anunțat că în această toamnă va avea loc o reorganizare a armatei și a întărit prin câteva declarații dorința ca România să se apropie de NATO. Totodată, delegația parlamentară prezentă la Adunarea Atlanticului de Nord a tatonat - fără prea mult succes - terenul pentru ca aderarea să se producă. Un ultim element al acestor­ evoluții este vizita de zilele trecute a lui Franck Whisner, subsecretar de stat pentru probleme politice din Ministerul Apărării al SUA, prima vizită a unei oficialități militare americane de asemenea rang în România. Atât demnitarul american cât și membri din conducerea NATO au făcut declarații prudente față de elanul țărilor est-europene de a veni către Alianța Atlantica, dar nici nu au exclus această posibilitate. A­devărul este că victoria lui Elțîn asupra conservatorilor are și un reflex militar. Liderul rus a promis conducerii armatei - care i-a ajutat la înăbușirea puciului - că va pregăti o nouă doctrină militară. Or, după cum mulți dintre vecinii Rusiei se tem, această doctrină va semăna probabil foarte mult cu cea sovietică atât pentru “imperiul dinlăuntru” cât și pentru fostul “imperiu dinafară”, adică o politică expansionistă și hegemonică. Se pare că pe mai multe canale statele est-europene au atras atenția NATO că în vidul de securitate creat prin dispariția Tratatului­ de la Varșovia, dacă nu va interveni umbrela protectoare a Alianței atunci aceste țări vor intra din nou în sfera de influență a unei Rusii tot mai puternice. Dar deși Occidentul l-a ajutat pe Elțîn contra puciștilor și speră în democratizarea Rusiei, în același timp nu pare să nu țină seama de avertismentele­oscovei (ca mare putere nucleară) ca NATO să nu se apropie prea mult de granițele ei vestice. în acest cadru șansa României este de a-și juca cartea hotărât alături de celelalte țări est-europene în direcția NATO. Rămâne de văzut dacă va fi de acord cu acest lucru și Moscova. După cum este foarte probabil că această propagandă fățișă pro-atlantică a Bucureștiului să fie o manevră politică menită să distragă atenția opiniei publice de la dificultățile economice. Și­­ culmea ironiei­­­ s-ar putea ca aceste deficiențe economice să împiedice chiar o eventuală aderare a țării la NATO. ȘTEFAN NICOLAE P ° M • Confirmând că nu se ghidează după nimic altceva decât propriile considerente geopolitice, Washingtonul schimbă macazul față de România , și, ca urmare, Administrația recomandă, iar Camera Reprezentanților aprobă prin consens scoaterea Bucureștiului de pe lista pe care figura, încă de anul trecut, alături de Phenian, Havana, Kabul, Pnom-Penh, Hanoi. • Acordarea clauzei națiunii celei mai favorizate pentru­ România - care mai depinde doar de votul probabil tot favorabil din Senat • urmează să se facă totuși pe aceleași baze, de rediscutare și reînnoire anuală, ca pe vremea lui Ceaușescu, în plus nu lipsesc condiționările în funcție de evoluțiile spre democrație și economia de piață. „• La București reacția neuzual de promptă a președinției și guvernului la votul din capitala americană reflectă că Puterea este gata să-și treacă exclusiv în contul său victoria, ca și în cazul intrării în Consiliul Europei. • Dincolo de certificatul politic, exporturilor românești li se deschide piața americană. Dar pentru a beneficia efectiv de clauză, mai trebuie să existe și ce să exporți. • • Având în vedere însă că nici Consiliul Europei, nici clauza nu țin de cald, asaltul pentru cucerirea redutei FMI continuă, căci de acolo ar putea veni niscaiva bani pentru importurile de energie. Astfel, după Europa și America, am putea intra și în Antarctica. începând de mâine, citiți în ziarul nostru un nou serial de senzație ȘI A FOST IARĂȘI UN OCTOMBRIE ROȘU... t Din culisele evenimentelor sângeroase de la Moscova Dreptul de a scrie istoria este a­­panajul învingătorilor. Este o lege nedreaptă, desigur, dar ea func­ționează încă, acum ca și în urmă cu milenii, la fel de rece, la fel de implacabil, la fel de dură. Prin rândurile de față nu ne propunem să avansăm un amendament iluzoriu în parlamentul istoriei , e încă prea devreme pentru așa ceva. Ar fi res­pins, cu o largă majoritate , căci în sinea sa fiecăruia îi place sa se considere un învingător, încercăm însă să oferim publicului român po­sibilitatea unei perspective mai largi, și oricum mai aproape de realitate, a evenimentelor sânge­roase petrecute la Moscova, utilă credem noi, măcar pentru faptul că, mutatis mutandis, pot fi găsite destule similitudini cu ceea ce s-a petrecut în ultimii ani și pe alte me­ridiane ale drept­ nedrept numitului „Est Sălbatic". Oricum, cititorii vor avea posibi­litatea să vadă persoane cunoscute de pe prima scenă a vieții politice internaționale și altfel decât ca pe niște abstracțiuni esențializate, sau marionete spoite în negru sau alb, altfel zis să cunoască ceva din a­­mestecul de teamă,, curaj, inteli­gență, prostie, cruzime, lașitate și câte și mai câte ce alcătuiesc mis­terul făpturii umane. Vor descoperi paradoxul unui liber cugetător „de stânga" (Ruțkoi) invocând ca ulti­mă șansă Dumnezeu, a salvării puterea lui pe cea mai ferventă susținătoare a lui Elțîn (Elena Sa­harova, soția marelui anticomunist Andrei Saharov) amendând unele măsuri ale noului „țar", pe poetul Brodsky, laureat Nobel, punându-l la stâlpul infamiei pe Mihail Gor­baciov, cel care a dat prima lovi­tură de târnăcop în zidul monolitic al imperiului. Vor avea însă ocazia cunoașterii (cât se poate !) a în­chisorii labirint de la Lefortovo, cu aburul san­ei sale, dar și cu zidu­rile sale de netrecut, vor asista la clipa de omenească spaimă a capi­tulării insurgenților văzută însă și cu ochiul indiferent al militarului profesionist, care ascultă nu de glasul sentimentelor ci de ordinele șefului. Sperăm, cu toate, să vă asigurăm o lectură măcar interesantă. VLADIMIR ALEXANDRESCU pentru Agenția Story Press La Copenhaga, parlamentarii români au susținut acceptarea in bloc a țărilor foste comuniste în NATO Delegația parlamentară română care a participat la lucrările sesiu­nii de toamnă a Adunării parlamen­tare a Atlanticului de Nord de la Copenhaga a susținut categoric do­rința noastră de a intra în NATO. „Am susținut o idee și anume de a nu exista două viteze pentru intra­rea în această organizație militară, ci ca toate țările foste comuniste să intre în același timp", a declarat la revenirea în țară deputatul Ion Ra­­țiu conducătorul delegației noastre. Potrivit mandatului parlamentari­lor români, aceștia au tatonat posibilitatea acceptării României în structurile NATO într-un mo­ment de maximă instabilitate a situației atât în fosta Uniune Sovietică, cât și în ex-Iugoslavia. Propunerea de acceptare a noi membri ai NATO va fi prezentată în ianuarie 1994 la reuniunea Con­siliului Ministerial al Organizației. Dl. Rațiu a apreciat însă că un e­­ventual acord militar româno-rus ce s-ar încheia între timp ar îngreuia foarte mult posi­bilitatea aderării la NATO și ar face inutile toate contactele pe care par­lamentarii români le-au avut cu o­­ficialitâțile pactului. Așadar șansa intrării României în structurile NATO este aceea de a putea împărtăși laolaltă și conco­mitent soarta fostelor state comu­niste, cu amendamentul că această dorință depinde de condiționările Rusiei și de înțelegerile posibile dintre Washington și Moscova, care în opinia unora au fost stabilite încă în Malta. (S.N.) Maastricht. CEE la pătrat Controversatul Tratat de la Maas­tricht asupra Uniunii Europene a primit „undă verde", după ratifica­­rea sa de către Curtea Constituțio­nală a Germaniei. De la 1 noiem­brie el va intra în vigoare, având în vedere crearea unei monede u­­nice și întărind într-un mod fără precedent unitatea europeană. Toți adversarii Tratatului s-au recunos­cut până la urmă învinși. Ne amin­tim de protestatarii din Danemarca din primăvara acestui an — când a avut loc un al doilea referendum­­ care au organizat teribile demons­trații de stradă împotriva aderării țării lor la acest Tratat. Ne amin­tim de emoțiile pe care le-a avut premierul britanic John Major până a reușit să impună Tratatul Came­rei Comunelor. Germania este deci ultima țară care pe 12 octombrie a depus intrumentele ratificării și a creat condițiile pentru împlinirea a­cestui deziderat. Lucrurile însă nu pot avea un viitor lipsit de griji și de tensiuni. Adversarii acestei for­me de organizare supranațională vor specula fiecare imperfecțiunea­­ punerii în aplicare a Tratatului pen­tru a-l denunța. Exemplul cel mai apropiat este cel oferit de avocatul german Manfred Brunner care a făcut recurs împotriva ratificării Tratatului, recurs care a fost luat în conside­re de Curtea Constitu­țională a Germaniei. Protestul său l-a costat locul pe care-l ocupa în cadrul comisiei europene de unde a fost înlăturat la cererea cancela­rului Kohl, unul din cei mai dina­mici susținători ai Maastricht-ului. Reacțiile au fost numeroase și di­verse și se poate formula un lung șir de speculații pe marginea aces­tui „CEE la pătrat", cum a fost so­cotită noua formă a Uniunii Eu­ropene. (D. S.). Dacă americanii ne vor da clauza, atunci musai va trebui să ne-o trimită sub formă de diplomă. Aceasta pentru a putea s-o folosim în spiritul tradiției românești, adică s-o putem pune... în cui. La închiderea ediției , România - Belgia 2-1 (0-0) O victorie mai ceva decât intrarea în Consiliul Europei la sfârșit, victorie asupra Bel­giei ! După o repriză în care do­minația teritorială a jucătorilor noștri nu prinsese contur și pe ta­bela de marcaj, cu toate eforturile tricolorilor, a venit și partea a do­ua a întâlnirii - „momentul" ade­vărului. Porniți mai hotărâți la atac, cu acțiuni mai clare și mai periculoa­se în zona caldă a porții adverse, fotbaliștii români reușesc să pu­nă în pericol apărarea belgiana și, după un gol perfect valabil în­scris de Siie Dumitrescu și anulat de arbitru pe motiv de ofsaid, tot el obține o lovitură de la 11 m, transformată impecabil de Florin Raducioiu în minutul 67. Forțele jucătorilor noștri se dezlănțuie și în minutul 84, o com­binație magistrală, pe rută inversă între cei doi protagoniști ai primului gol, Ilie Dumitrescu înscrie cel de-al doilea gol al României. Lovitura de pedeapsă din care Schiff o reduce din handicap în ul­­timul minut de joc nu mai contea­ză, consfințând o binemeritată re­vanșă, și lasă deschisă larg poarta calificării la turneul final din Ame­rica încurcând și mai mult socote­lile celorlalte trei protagoniste din vârful piramidiei. S. UNGUREANU Amănunte și cronica meciului în ziarul nostru de mâine. %,­­Uimi Hitte fmim emmmmm GEPA Center BUCUREȘTI. CALEA DOROBANȚI1»­ •TEL 01-312 99 83; FAX 01-312 75 69

Next