Tineretul Liber, noiembrie 1993 (Anul 5, nr. 1085-1110)

1993-11-26 / nr. 1107

VINERI,­­26 NOIEMBRIE 1993 NR. 1107­8 pagini 70 lei Fondat în 22 decembrie 1989 Director Ilie Șerbănescu CINE CULEGE CIOBURILE ?­ roblema venirii la festivitățile de la Alba Iulia, cu prilejul Zilei Naționale, a Regelui Mihai, a devenit - cum era de așteptat - un motiv de discordie între reprezentanții Puterii și ai Opoziției. Cunoscându-se că doar pomenirea numelui fostului suveran provoacă frisoane la Cotroceni, numai naivii ar fi putut să creadă că președintele și-a schimbat peste noapte opiniile și va accepta, eventual, să stea în aceeași tribună cu fostul suveran. Să recapitulăm pe scurt faptele: imediat după declarația de intenție a Regelui de a veni în țară au început obstrucțiile, deși în mesajul de la Versoix se spunea că Mihai I acceptă “ordinea constituțională” din țară. O concesie importantă, după cum s-a apreciat, dar nu și suficientă pentru obținerea vizei care s-a blocat, chipurile din rațiuni tehnice, deși era limpede că este vorba de o motivație politică. “Factorul perturbator”, factorul “de tensiune, de conflicte” care voia să vină ca să “întineze" sărbătoarea națională (am citat din dl. Iliescu) a devenit pentru opoziție o miză importantă în demonstrarea propriei poziții. La apelurile președintelui de a se face din manifestările de la 1 Decembrie un moment al “consensului și concordiei naționale”. Opoziția a răspuns că nu se poate vorbi de o adevărată reconciliere națională, în absența unor figuri istorice importante, între care pe primul loc se află Regele, întrucât mai rămăsese practic o săptămână până la data aniversară. Opoziția a făcut declarații proprii amenințând că nu va participa la festivitățile de la Alba Iulia, pentru ca, ulterior, Convenția Democratică să publice o declarație • ultimatum pentru Președinție în care fixa ziua de 24 noiembrie ca dată limită în care să se obțină un răspuns limpede în problema Vizei regale. A urmat refuzul președintelui de a-i primi pe liderii Opoziției. In schimb, folosindu-se de prilejul rediscutării modului de­­ organizare a festivităților de la București și Alba Iulia, președintele Iliescu a chemat la Cotroceni pe toți liderii partidelor parlamentare, miercuri seara. Invitația a fost acceptată însă numai de partidele care susțin actuala guvernare respectiv PDSR, PRM, PSM și PUNR. întâlnirea de la Cotroceni a pus în evidență o radicalizare a poziției participanților față de opoziție căreia i s-a pus în cârcă faptul că este destabilizatoare și deci antinațională (CV Tudor) și că este autoarea unui “șantaj” (Adrian Păunescu și Ioan Gavra). Trecând la contraatac liderii partidelor prezente au propus ca parlamentarilor din opoziție să li se interzică să participe la Adunarea solemnă de la București din 30 noiembrie (CVT); să i se interzică Regelui, printr-o lege (care evident va fi votată) să mai pună piciorul în țară vreme de 10-15 ani, așa cum au procedat și alte țări din Vest (Adrian Năstase). In timp ce Slie Verdeț, liderul­­ PSM l-a dojenit blând pe președinte, i-a atras atenția asupra pericolului unor tulburari politice în “Bucureștiul golit de putere la 1 decembrie”, și a trecut în final la amenințări. T­răgând b­iie - cum s-ar spune - acest moment politic poate fi considerat unul al ocaziilor ratate, este clar că ideea reconcilierii sau consensului național s-a îndepărtat și mai mult. Regele care făcuse o mișcare inteligentă, acceptând o anumită concesie, riscă acum să nu mai poată veni legal in țară. Opoziția­­ care va trebui să clarifice in ce măsură dl. Coposu a cerut sau nu ca Regele să-și amâne vizita (după cum a susținut sus și tare președintele Iliescu)­­ va fi arătată cu degetul de forțele progu­­vernamentale care vor recurge la toată recuzita pentru a o discredita; în plus adunarea “alternativă” de la București fie că nu va fi acceptată, fie va fi­­ împiedicată sau compromisă pe alte căi. Bilanțul este negativ și pentru Putere. Președintele a dovedit încă o dată că se teme de Rege și că este ta­stare să recurgă la orice tertipuri pentru a-l ține cât mai departe, rezistând la presiunea (nefericită) a ultimatumului Opoziției, dl. Iliescu nu a oferit la cele din urmă vreo explicație plauzibilă a refuzului său, dovedind la final că a­­ ratat din nou ocazia de a se prezenta ca­ președinte al tuturor românilor, pentru­ că s-a lăsat “confiscat” de stânga pe­­care se bazează. . • Iar adunarea “solemnă”, i^deCât București va fi terenul în care Opoziția I va fi atacată cu invective de forțeler proguvernamentale bucuroase că le-a­ venit apa la moară, chiar dacă își vor da din nou în petic, devenind intolerante­, în acest tablou al dezbinării (în care sindicatele, abia evocate, n-ar face decât să adâncească fracturarea internă a societății românești) întrebarea care se pune este cine va culege cioburile ? Desigur nu Puterea care se va folosi de “incident” pentru a face să fie uitate problemele economice grave ale țării. •STEFAN NICOLAE P Regele Mihai l-a țintuit pe dl. Iliescu în locul pe care chiar dânsul și l-a ales, ca președinte al stângii și nu al tuturor românilor! • Cerând să participe la sărbătorirea Zilei Naționale de la Alba Iulia, după ce a recunoscut ordinea constituțională din țară, Regele Mihai l-a aruncat pe dl. președinte Iliescu în dilemele luptei de clasă. Acceptând istoria așa cum a fost, inclusiv deci reconsiderarea rolului monarhiei, și totodată realitatea Opoziției ca element constitutiv și valoare­a democrației, dl. Iliescu ar fi consimțit la participarea Regelui Mihai la Alba lulia, culegând și toate­­ avantajele certe decurgând din aceasta, cum ar fi imaginea de deschidere politică și contribuția la o reală reconciliere națională. Dar dl. Iliescu a ales interesele partizane: refuzarea ideii monarhice, acordarea unui rol strict decorativ opoziției, considerarea stângii ca unică opțiune națională. • Hotărând din timp respingerea vizei Regelui, dl. Iliescu a anticipat neparticiparea Opoziției la Alba Iulia și, mizând pe simțămintele prorepublicane ale majorității populației, a încercat să câștige capital politic prin exprimarea fermă a refuzului prezenței Regelui de 1 Decembrie, prin incriminarea Opoziției - pe care a acuzat-o de astfel de șantaj - că nu înțelege comandamentele naționale, prin folosirea “sperietorii regale” ca factor de destabilizare a statului. • în felul acesta dl. Iliescu a pierdut însă o nouă rundă în dorința, de care chiar dânsul vorbește, de a fi un președinte al tuturor românilor. Alegând refugiul partizan al stângii, dl. Iliescu rămâne cantonat și, într-un fel, prizonier al forțelor din acest areal politic, cărora de-acum nu le mai poate fi doar șef pentru că depinde exclusiv de ele. Pactul politic - și poate și cel social - de care tot dânsul vorbește, devin aproape imposibil de realizat. Și se pierd în neant șansele rezolvării, numai și numai prin mijloacele democrației, a problemelor politice și mai ales economice, din ce în ce mai constrângătoare. Tânguirea dlui Verdeț de la întâlnirea cu președintele Iliescu că s-a manifestat prea multă toleranță până acum sună a avertisment, anunțându-ne că scurta perioadă de democrație în România s-a încheiat! . SINDICATELE VOR DETERMINA SCHIMBĂRI POLITICE? Pretextul declanșării la vedere a crizei politice este sărbătorirea Zi­lei Naționale, dar rădăcinile aces­teia stau în lipsa de soluții și credi­bilitate la care a ajuns Guvernul, deci PDSR și Președinția, știindu-se că sunt o singură instanță de pute­re în fapt. Până și binecunoscuta a­­bilitate diplomatică a Președintelui s-a destrămat de vreme ce face de­clarații care sunt dezmințite ime­diat de interlocutori (dialogul cu C. Coposu este un exemplu !), iar obstinația care o practică în legă­tură cu actualul Executiv nu este de bun augur pentru imaginea sa pu­blică în fața propriului electorat. Coaliția guvernamentală s-a strâns în jurul Președintelui, uitând even­tualele divergențe ivite în lupta pentru „jilțurile" de comandă po­litică, și din umbra protectoare a Președintelui lansează apeluri agre­sive la adresa restului lumii româ­nești, fără a face diferențe. Opozi­ția este acuzată, sindicatele așișde­rea, ziariștilor li se pune sub nas ✓ Codul Penal fără jenă față de aver­tismentele Europei, iar istoria­țională este declarată un fals nu­de vreme ce trebuie rescrisă ca în vre­murile celui mai brav „bărbat al națiunii". Singura revendicare a Sindicate­lor este demisia guvernului Văcă­­roiu, ceea ce de fapt este echivalent cu o declarație de război cu Pute­rea și­ asta fiindcă Președintele Iliescu își declară din ce în ce mai des susținerea necondiționată pe care o acordă actualului Executiv. Populația a ieșit brusc din aparen­ta sa apatie fiindcă a ajuns la li­mita de jos a suportabilității sără­ciei și injusteții sociale și este cu ochii pe putere, așa că încrâncena­rea agresivă prin care aceasta de la conducerea PDSR, la Președenție o practică este o ocazie prin care se va discredita. Electoratul dlui Președinte este pentru prima dată amenințat cu adevărat și menținând aceste metode prin care încearcă păcălirea națiunii, există toate șan­sele ca la primele alegeri generale, să-și piardă avantajul electoral. Deși BNS și Cartel „Alfa" și-au manifestat dezaprobarea față de atitudinea „CNSLR-FRĂȚIA" au ac­centuat însă faptul că principiul so­lidarității sindicale este mai presus decât orice, așa că nu trebuie să se mizeze de către Putere pe o di­versiune și învrăjbire inter-sindicală. Așa că luna decembrie 1993 va nota cu siguranță greve generale „usturătoare", care ar putea para­liza transportul pe calea ferată, portul, marile centrale ale con­strucțiilor de mașini, altfel spus a­­devăratul proletariat este cel care sancționează Puterea și nu indecisa clasă intelectuală, mereu socotită vinovată. Luni, 29 noiembrie se des­chide calendarul dur al luptelor sindicale anunțate și nu credem că peisajul răvășit al unei țări scindate va încânta privirile delegației FMI care tocmai va sosi la București. Este adevărat că dl Adrian Năstase, conform declarațiilor domniei­ sale, poate introduce oricând niște mă­suri restrictive în Parlament, de par­că aceasta ar fi instituția sa privată, dar rămâne de văzut cât de mult îi vor impresiona acestea pe oamenii săraci, flămânzi și mințiți ai acestei țări. • LIANA BULIGAN DEȘI SPRIJINĂ PDSR Partidul lui Funar nu va vota o lege anticonstituțională! PUNR nu contestă dreptul d-lui Adrian Năstase de a avea inițiative legislative în nume propriu sau al partidului pe care îl reprezintă. Dar, deși așteaptă să vadă proiectul le­gii prin care i s-ar putea interzice ex-regelui venirea în România pe o perioadă determinată, conducerea PUNR se declară a nu fi de acord cu susținerea în Parlament, prin vot, a acestei legi dacă ea va în­călca Constituția și drepturile omu­lui. CRISTINA BALINT­ AȘ DESCHIDE O CLINICA DE OPERARE A MENTALITATILOR ECONOMICE, POLITICE, MORALE, DAR MI-E TEAMĂ C­AlS DE FALIMENT HI Ce înseamnă leul moldovenesc? Introducerea valutei naționale în Republica Moldova poate fi consi­derată un semn încurajator pen­tru întărirea independenței acestui stat. Nu degeaba tiraspolenii s-au grăbit să anunțe că ei nu vor re­cunoaște această valută și vor ră­mâne mai departe atașați de rubla rusească. Poate, acesta să fie încă un semn al faptului că Transnistria se va desprinde de Moldova și va avea existența ei. Se pare că Mol­dova dispune de rezerve,suficiente pentru introducerea valutei națio­nale. După cum a declarat preșe­dintele Băncii Naționale a­­ Moldo­vei, Leonid Tălmăci, menținerea leului moldovenesc pe linia de plu­tire va fi facilitată de ajutorul fi­­nanciar occidental, primpele tranșe ermițând acoperirea deficitului alanței de plăți. Surse neoficiale preluate de ziarul "Vecernii Kiși­­nov" susțin că pentru 1994 inter­venția valutară străină destinată consolidării cursului leului moldo­venesc se va cifra la aproximativ 60 de milioane de dolari. Schimbul tuturor mijloacelor bănești în nu­merar și de la conturi aflate în cir­culație în Moldova, inclusiv depu­nerile populației, se va efectua­­ până la 2 decembrie a.c., ora 18,00 la cursul de schimb 1 leu contra 1000 cupoane (ruble). După 2 de­cembrie leul moldovenesc este con­siderat drept singurul mijloc legal de plată pe teritoriul țării. Moldova nu va rămâne deci în zona rublei deoarece Rusia nu dorește să poarte în continuare povara cen­trului de emitere a banilor pentru țările străine. Oricum Chișinăul a avut grijă să ceară învoirea Mos­covei că poate să aibă propria mo­nedă, ceea ce însă nu înseamnă și o desprindere din sfera politică și economică a Rusiei. Cel puțin deo­camdată. (D. S.). După cum se înteleg între ele forțele noastre politice, se pare că la 1 Decembrie vom sărbători Ziua Discordiei Naționale. Știrea zilei în TVR se coace megatableta Revelion #94! Ca tot ziaristul, am intrat în posesia unei informații, cumpărată la un preț modic (nu dăm sama de numele beche­rului decât în fața directorului SRI !). Ce zice ea, sursa ? Pentru că unele lu­­cruri nu au limită, dl. P. Everac mai are o idee, bineînțeles neiertând popo­rul telespectator ! Domnia sa vrea ca Revelionul ’94 să se transmită, în di­­rect, din sălașul cu turn din Calea Do­robanți. Aici urmează a se instala mese festive la fiecare etaj, în fiecare redac­ție, pe fiecare culoar, mai puțin în de­pendințe, realizatori și redactori ur­mând a se intervieva reciproc într-o mega veselie ce va începe din seara zi­lei de 31 decembrie și va ține până în zorii Sf. Vasile... ce dă în Sf. loan. Nu știm ce va hotărî Comitetul Director al TVR și nici dacă familiile angajaților acestei instituții se pot bucura împreu­­nă cu angajații d-lui Everac de noaptea cea mai lungă ! Ar fi un gest în maniera d-lui președinte­­ al TVR ca să nu per­mită accesul­­ familiilor în sus numita clădire, deși motive va găsi dumnealui — și le va „da“ pe post, bineînțeles, la o oră de maximă audiență. Ne mai în­trebăm cu ce am greșit noi, plătitorii de abonamente, încât să fim obligați să suportăm și asta. Deci, concetățeni nu mai visați la godac cu măr în gură și pregăti­ți-vă să înghițiți megatableta Re­velionului . Everacul și ai lui / Pe ma­sa românului ! Sperăm în ediție ne va­rietur. Măcar atât. CRISTINA DANA SOFRONIE I ■ 4 %ifuc mi km fmtm­­emmmmm GEPA Center BUCUREȘTI, CALEA DOROBANȚ 111 1 •TEL 01-312 99 83; FAX 01-312 75 69 T

Next