Transilvania, 1870 (Anul 3, nr. 1-24)
1870-09-15 / nr. 18
Acesta foia ese cate 3 cale pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii asociatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 10 franci cu porta postei. ^ y ------------------va'-g’ot. TRANSILVANIA. Foi’a Asociatiunei transilvane pentru literatura romana si cultur’a poporului romanu. Abonamentul» face numai pe cate 1 anu întregii. Se abonéza la Comitetulu asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii colectori. -----------nr. 18. Brasiovu 15. Septembre 1870. Allllull III. Actele adun. gen. tienute in Naseudu la 8.9.10. Aug. a. c. Cuventulu Ecsel. sale dlui presiedente Lad. B. Popu la deschiderea adunarei. Strălucită adunare! Prea onoraţi domni si fraţi! Candu in ante cu 10 ani mai multi barbati devotaţi causei nationale, petrunsi de convingerea, ca ce nu pote mult, seu nu potu mai multi singuratici, aceea potu mai multi intruniti la olalta, candu — dîcu — au intreprinsu infiintiarea asociatiunei trans. etc., de siguru ca nu multi se voru fi aflatu intre densii, cari se-si fi adusu aminte, ca nu voru trece 10 ani si romaniloru trans. nu li va remane alta cale, pe care intruniti la olalta se poata lucra pentru inaintarea fericirei si prosperarei natiunale, decatu singura acest’a asociatiune! — Nu au potutu se-si aduca aminte domniloru! pentruca chiaru atunci incepe a suride natiuniloru una radia de sperantia pentru unu venitoriu mai ferice, chiaru atunci se aratâ unu prospectu mai chiaru, ca si naţiunile ca atari, voru concurge la conducerea si asiediarea destineloru patriei loru — care radia vnse pentru noi romanii, durere! curendu după acea s’a stinsu, si prospectulu s’a nemicitu, ni s’a ascunsu! si astadi dloru! respinşi deocamdată si Pe* alte terene de lucrare intrunita, suntemu restrinsi singuru numai la acést’a asociatiune! Acést’a inpregiurare inse nu trebue se ne descurajeze, din contra chiaru acést’a se ne servésca de indemnu si se ne inbarbateze mai multu la lucrare intrunita pentru ajungerea scopuriloru asociatiunei, cari sunt literatura romana si cultur’a poporului romanu; pentruca — cultur’a poporului si literatura sunt factorii cei mai potenti ai inaintarei si prosperarei, precumu si ai esistintiei natiunale. Unu morbosu, dloru, — unu bolnavu— numai pana atunci este si trebue se fia ingrigiatu pentru sanetatea si viéti’a sa, pana ce nu i-a cunoscutu mediculu bel’a, si nu scie ce medicina se aplice, — cunoscandu’i inse doctorulu bel’a, si aplicandu medicamentele necesarie — morbosulu după Odieu e că scapatu, asia e si cu morbosulu corpii alu suferindei nóastre natiuni. — Pana ce nu au venitu barbatii natiunei noastre la cunoscintia, ca lipsindu-i acesteia cultur’a intelectuale si starea ei materiale asecurata, morbulu ei poate deveni letalu, de moarte, si ca numai singure aceste ’i potu asecura viéti’a si prosperarea ei, pana atunci trebuea si acumu aru trebui se desperamu despre unu venitoriu mai bunu si mai ferice, ba chiaru si despre esistinti’a nostra nationale in venitoriu. Dupace inse, fratiloru amu aflatu calea, amu aflatu midiulecele, prin cari potemu se ne asecuramu esistinti’a si venitoriulu nostru, de atunci, fratitoru, de candu s’a infiintiatu asociatiunea trans. etc., de atunci numai dela noi a depinsu si numai dela noi va depinde, ca in mani’a tuturora asupririloru si neindreptatiriloru ce ne inpresora pre alte terene — pe terenulu, pe care stamu aici, ca asociatiune pentru etc. se esistamu si se prosperamu, si pe care terenui nu ne va puté respinge nimene, daca ’tu vomu sei apretiui noi insine si daca in locu de a trage unii intr’o parte altii intr’alt’a, in locu de a lucra unii spre stricarea si slăbirea altor’a ca se ne redicamu persóanele nóstre, vomu ajută si inainta numai binele publicu! Cultur’a poporului, fratiloru! si literatura romana! aceste dupe sunt medicamentele nóstre, aceste dupe sunt paladiulu esistintiei nóstre nationale! acestea le aplică, a le cultivă si a le nutri si a luatu de scopu asociat, trans. etc. Cultur’a poporului! Nu odata amu auditu pe fraţii nostri de pe la sate dicendu: dă de ce se-mi dau eu copii se invetie? voru trai si ei fara invetiatura, cumu au traitu moşii si strămoşii mei. — la ce se invetie, ca totusi nu potu fi toti popi si domni! — Nu asia fratiloru, nu, nu pentru acea trebue se invetie copii sateniloru, ca se se faca totu preoti si domni din ei, — nu, ci ca se se faca oameni intielepti din ei! Oameni adeverati, pre cari se nu-i poata injuga, insiela si despoiă cei invetiati si iscusiti, cumu insieli si injugi vit’a, desi acest’a este cu multu mai tare, — deca ei lipsesce mintea! Nu la cultura in intielesulu acela, trebue se nesuimu noi, ca se esa din totu fiiulu sateniloru cate unu preotu, advocata, amploiații, cu unu cuventu de aceia, cari se-si câștige panea de toate dilele cu pen’a — nu, — pentruca acést’a neci ca e cu putintia, ca de si in sinulu poporului nostru se afla talente că neci la unulu din celelalte popoara ale patriei, ne aru lipsi insemidiulecele tóate aceste talente a le cultivă după cerintiele tempului presente. — Dara neci ca aru fi de folosit pentru toti, pentruca tragende se poterile dela lucrarea pamentului, dela măiestrii etc., nu amu avea cu ce ne nutri, neci cu ce ne inbracă! — Cultur’a poporului in intielesulu acela trebue se o sprijinimu si inaintamu noi, că se-lu instruamu si invetiamu a-si cunosce nu numai obligaţiunile si dato-