Transilvania, 1872 (Anul 5, nr. 1-24)
1872-01-15 / nr. 2
15 a riale d’in Zlatn’a si intre iobagii respectivi, era pentru vindecarea gravimeniloru iobagiloru d’in dominiulu erariale alu Zlatnei, a mersu de cateva ori si la Vien’a. Alte incunoscientiari spunu, ca Horia ar fi fostu fratele acelui episcopu romanu, carele pre tempulu resbelului, ce’lu arfi imperates’a Mari’a Teresi’a cu Prussi’a, i dede imperatesei doue escadrone de husari ecuipati pre spesele sale. Pentru acestu meritu acelui episcopu romanu, dandu’i curtea voia, ca se numesca elu insusi doui căpitani de cavaleria si doui locotenenți, unuia d’in acele posturi ilu dede fratelui seu Horia, carele in urma se afli in regimentulu de Husari alu lui Kălnoky, numitu după aceea Regimentulu Leopoldu de Toscana. După finirea bataiei,Horia vende postulu seu, si esi din servitiu, cheltuindu-si banii si incurcanduse in detalii. (Yedi Tesaurulu de monumente istorice Tom. III. fase. XLXII. p. 370). Informatiunile remase in memori’a oameniloru prin traditiune, descriu caracteriulu lui Horia cu colori negre, inse acésta e de a se atribui si passiuniloru esagerate prin tristele eveneminte ale resculei. Unii se indoiescu de a avutu Horia ceva cultura, de a sciutu celu putinii se scria, altii d’in contra afirma, caelu a sciutu si nemtiesce si a cititu chiaru si pe clasicii germani. Suntu inse si de acelia, carii recunoscu ce e dreptil, cumu cu revolutiunea lui Horia, a fostu inpreunata cu multe rele, crudimi si versuri de sânge; acestia nuse observa, ck ide’a domnitoria in acea revolutiune fu nestiintit a spre libertate a unui poporu subjugatu si apesatu de secoli, si ck nu se poate negă, ck Horia a vietiuitu pentru acesta idea si ck a cadiutu victima acelei idei; si in casulu candu n’ar fi fostu cu multu mai cultivatu si luminatu decatu au fostu consocii sei iobagi, totusi este fapta constatata, ca prin superioritatea spiritului seu, a ecsercitatu mare influentia asupra loru; elu a fostu capulu poporului intru acea întreprindere sangerosa, era in asta rola a sa a doveditu unu caracteru tare, desi decursulu intregu alu activitatei sale e acoperitu de o negura singularia. Alti conducători ai rescalei tierariloru afara de Horia, fuseseră Ioanu Cloșca, de nascere din Carpenisiu, totu in dominiulu erariale alu Zlatnei, si Georgie Crisianu. E fapta istorica adeverită, ce nece Horia, nece Cloșca n’au luatu parte la cele doue adunari ale poporului, ce s’au trenutu înaintea erumperei rescelei, in comun’a Mestecani in 31. Oct. si in comun’a Curechiu in 1. Nov. 1784. La aceste adunari a fostu de facta numai Georgie Crisianu, precumu se va vede si mai in diosu. Dar se scrie, ca inainte de adunarea tienuta la Mestecani toti trei mai susu numitii conducători tienura conferintia la satulu Ponoru, in loculu numitu „Valea Turcului;“ acolo isi impartira ei intre sene ralele si deciseră, ca rescul’a se o estinda preste toata tier’a, ceea ce era incuvenentiatu si d’in partea poporului, care alergă acolo in mare mulțime. Aceli conducători petrecându una noapte in numita vale, a doua di se despărțiră. Horia merse cktra comun’a B u c iu m u, Cloşca cktra Mogosiu, era Crisianu despartienduse de ei, se duse si tienir adunările dela Mestecani si Curechiu, după care se începură indata atacurile si uciderile. Ce se atenge de Hori’a, alu cărui nume incarcatu de atatea blasteme, ilu porta acesta rescoala tierana trista si sangeroasa, era si unu adeveru istoricu ne disputabie, ci elu dupace erumpse rescul’a, n’a luatu de locu parte la ea, nu s’a infaciosiatu nicairi la scenele devastariloru si ucideriloru, n’a incursu asupra loru nece prin îndemnări, nece luandu vreo parte activa, n’a condusu nece o trupa, n’a fostu de facta in nece o lupta, cu unu cuventu, despre activitatea lui in decursulu intregei rescele, nu esista mai multu, decatu vreo doue trei date, si anume, ce mergandu catra Buciumu, ar fi denumitu căpitani, ar fi datu porunci, ar fi amenintiatu cu esterminarea magiariloru, ck in Buciumu l’aru fi arestatu, dar ck a scapatu curendu d’in prensaria cu ajutoriulu credintiosiloru sei, ck ar fi avutu conferenţia cu vicecolonelulu Schulz, si ck in urma a publicatu unu cerculariu cătra poporu, că se se adune la Câmpeni, spre a i se ceti unu decretu imperatescu, cu care elu ar fi voitu a seduce pe poporu. Aceste suntu numai cate se sciu despre activitatea lui Horia in decursulu rescelei, prina ce s’a prensu, inse mai tóte numai d’in spusele magiariloru si d’in unele traditiuni fabulose. Una traditiune popularia de pre acele tempuri, spune, ca Horia sub decursulu rescelei s’ar fi sustienutu intr’o pescera, unde mergeau romanii pentru a cere consiliu dela elu, si in singuritatea acesta manifestau in privinti’a lui reverenda singularia.*) Se scrie ca la atiatiarea tieraniloru ar fi contribuitu in modu insemnatu unu maioru cu numele contele Saliis, unu omu viclénu si catediatoriu, carele fiendu mai inainte maioru in unu regimentu de husari la secui, pentru portarea sa necuvenentiosa, s’a destituitu d’in postulu seu, si asia devenindu mai contentu, s’ar fi pusu in capulu rebeliloru tierani. Se dice că acestu aventurariu voiă se traga in complotulu seu pre toti romanii, că deodata in primavér’a urmatoria se erumpa flacar’a revolutiunei in tóte partile patriei nóstre. Dar dupa erumperea rescelei, dupa ce folosinduse de aceste impregiurari triste, se provedia cu bani si cu alte lucruri pretiose, o luk pre petioru fugindu la Constantinopole, sub pretestu, ca voiiesce se cumpere de acolo arme si munitiuni pre sém’a rebeliloru. (Va urma). *) Totu fabula, decopiata inse d’in istori’a Daciloru, unde se vorbesce despre intieleptulu Zamolxis. Red. 3*